Revendicare imobiliară. Decizia nr. 74/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-03-2016 în dosarul nr. 74/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 74
Ședința publică din data de 2 martie 2016
Președinte –C. M. M.
Judecători – V. S.
- A. M. R.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtele S. M. L., cu domiciliul în București, .. 1, ., . și S. I. L., cu domiciliul în B., ., jud. Prahova prin procurator S. M. L., împotriva deciziei civile nr. 3126 din 16 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanțiD. V. și I. C. F. ambii cu domiciliul în B., ., județul Prahova și intimatul pârât S. T. B., cu domiciliul în București, B-ul D. C., nr.15, ., ., sector 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele pârâte S. M. L. asistată de avocat M. A. F. din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2016 și intimata reclamantă I. C. F. reprezentată de avocat B. M. din cadrul Baroului Prahova, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar recursul este netimbrat.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimata reclamantă I. C. F. a depus la dosar întâmpinare, iar intimatul pârât S. T. B. a depus concluzii scrise.
Avocat M. A. F., depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de câte 4,00 lei, potrivit chitanțelor nr._ și nr._ atașate și anulate la dosar și timbre judiciare în valoare de câte 0,15 bani.
Curtea rectifică citativul în sensul că S. L. I. este decedată și are ca moștenitor pe intimatul S. T. B., numitul S. M. este decedat, având ca moștenitoare pe recurentele pârâte S. M L. și S. I L. și de asemenea, numitul D. V. este decedat, având ca moștenitor pe intimata I. C. F..
Avocat M. A. F., având cuvântul pentru recurentele pârâte solicită comunicarea întâmpinării și acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Se comunică un exemplar al întâmpinării formulate de intimata reclamantă I. C. F., apărătorului recurentelor pârâte.
Avocat B. M., având cuvântul pentru intimata reclamantă, arată că se opune cererii de amânare, având în vedere că prin întâmpinare aceasta a formulat apărări de fond și nu sunt invocate excepții.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentelor pârâte, având în vedere că în conținutul întâmpinării nu sunt invocate excepții.
De asemenea, avocat M. A. F., având cuvântul pentru recurentele pârâte, arată că la dosarul cauzei nu este depus certificatul de moștenitor al intimatei I. C. F..
Curtea constată că tribunalul a introdus-o pe intimata reclamantă I. C. F. în calitate de moștenitoare a intimatului D. V., iar recurentele pârâte nu au atacat hotărârea pronunțată sub acest aspect.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare au răspuns recurentele pârâte S. M. L. și S. I. L. asistate de avocat M. A. F. din cadrul Baroului București și intimata reclamantă I. C. F. reprezentată de avocat B. M. din cadrul Baroului Prahova, lipsind celelalte părți.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat M. A. F., având cuvântul pentru recurentele pârâte, reiterează faptul că la dosar nu există nici un certificat de moștenitor în ceea ce o privește pe intimata I. C. F..
Solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacată, admiterea apelului declarat de pârâte și respingerea apelului declarat de I. C., schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul respingerii în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, sau rejudecarea ca alternativă cu trimitere în vederea efectuării unei expertize în specialitatea construcții.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, arătând că greșeala instanței constă în faptul că instanța în mod greșit le-a obligat pe pârâte la perpetuarea unei stări de fapt ce depășește limitele legalității.
Arată că în speță nu este vorba despre o construcție veche. Chiar instanța în apel, pag. 23, în hotărâre apreciază că e mai puțin relevant, în acest litigiu, modalitatea în care a fost ridicată construcția, importantă fiind apartenența acestei construcții la patrimoniul apelantei I. C. F., iar în cauză nu există nici un act de proprietate care să dovedească apartenența acestei anexe la patrimoniul apelantei I. C. F.. Apreciază că în cauză era necesară efectuarea unei expertize în specialitatea construcții civile.
Raportat la întâmpinarea depusă de intimata I. C. F., arată în primul rând faptul că motivele de recurs sunt întemeiate pe disp. art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, iar în al doilea rând, în cauză nu există nicio expertiză în specialitatea construcții civile, ci există numai un raport de expertiză topo.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat.
Avocat B. M., având cuvântul pentru intimata reclamantă I. C. F., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel, ca legală și temeinică, având în vedere probatoriile administrate.
Arată că, recurentul susține o situație de fapt care nu face obiectul cauzei dedusă judecății. Astfel, arată că a existat o altă cauză care a făcut obiectul dosarului nr._ care a fost inițiată de recurente și în care s-au analizat aspectele referitoare la construcție, iar această acțiune a fost respinsă definitiv prin exercitarea tuturor căilor de atac.
În prezenta cauză, solicită a se constata că recurentele nu aduc nici o critică concretă față de soluția pronunțată, interesul acestor fiind de a readuce în discuție o situație rezolvată definitiv și irevocabil, intrată în puterea lucrului judecat, respectiv cea referitoare la construcția pretins edificată fără autorizație de construcție.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Câmpina sub nr._ reclamanții D. V. și I. C. F. au chemat în judecată pe S. Ludmnila și S. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârtilor să le lase în deplina proprietate și liniștită posesie suprafața de circa 50 mp acaparată din proprietatea lor, cu obligarea acestora la mutarea gardului pe vechiul amplasament; obligarea pârâților să le permită efectuarea lucrărilor necesare întreținerii construcției proprietatea lor; obligarea pârâților sa taie salcia existentă pe terenul proprietatea acestora și un zarzăr, ambii pomi fiind plantați la o distanță mai mică decât cea legala; obligarea pârâților la plata cheltuirilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului situat în B., ., jud. Prahova ce se învecinează pe o latura cu terenul ce aparține pârâților care în mod abuziv au acaparat teren atât din proprietatea lor cât si din proprietatea vecinului de pe aceeași latura.
Au mai arătat reclamanții că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.918/24.04.1963 D. V. împreună cu defuncta D. M. au dobândit terenul în suprafața de 495 mp, cu dimensiunile și vecinătățile menționate în cuprinsul acestui act, pe acest teren edificând in același an o locuința pe care ulterior au extins-o prin adăugarea unei anexe gospodărești construita în perioada 1972 – 1975.
La momentul construirii imobilele au fost amplasate la o distanta de 3 m față de linia de hotar, astfel încât în decursul anilor nu au existat probleme referitoare la executarea lucrărilor de întreținere, însa în prezent s-a ajuns la situația de a nu mai putea executa nici o lucrare de reparație, întrucât gardul a fost mutat până la 19 cm în anumite puncte, în spatele construcțiilor, de către pârâți.
S-a mai învederat ca exista pe terenul pârâților o salcie înaltă, ale cărei ramuri in proporție de 80% sunt pe proprietatea reclamanților, aceasta reprezentând un real pericol întrucât salcia fiind înalta de peste 20 m și cu o vechime de peste 20 de ani, la un vânt mai puternic se poate prăbuși peste locuința reclamanților. De asemenea exista și un zarzăr pe proprietatea pârâților ale cărei ramuri cad pe acoperișul anexei reclamanților, astfel încât tabla este deteriorată și există riscul de a se prăbuși peste construcție.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.480 cod civil, art.1075 cod civil, art.1076 cod civil, art.1077 cod civil.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus în copie la dosar: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.918/24.04.1963, certificat de căsătorie D. V. și D. M., certificat de deces D. M., certificat de căsătorie și certificat de naștere D. C. F. (f.6-10).
Pârâții S. L. și S. M. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește primul capăt de cerere și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere.
Au arătat pârâții că în dosarul civil nr._ reclamantul D. V. prin cererea reconvenționala a solicitat revendicarea terenului pretins acaparat de aceștia, iar pârâții din prezenta cauza au solicitat în același dosar granițuirea proprietăților părților și revendicarea unei suprafețe de teren de circa 5 mp acaparată de reclamant, iar prin sentința civila nr.2611/23.09.2008 s-a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți și a fost obligat reclamantul D. V. să zidească fereastra construită la casa lui spre proprietatea pârâților.
Pe cale de consecința pârâții au arătat că reclamantul nu poate solicita din nou grănițuirea proprietarilor si revendicarea suprafeței de teren de 50 mp pentru că în dosarul anterior, nr._, s-a stabilit prin expertiza că reclamantul are în acte suprafața de 495 mp și in realizate 505 mp, deci nu-i lipsește deloc din teren.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, pârâții au arătat că reclamanții nu pot pretinde să li se permită pătrunderea pe terenul proprietatea lor pentru a efectua lucrări la construcție deoarece sunt în culpă, construind anexa pe linia de hotar iar cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere pârâții au arătat că salcia și zarzărul nu sunt pe terenul proprietatea lor, ci pe terenul proprietatea S. T. B. întrucât prin înțelegerea intervenită între aceștia și pârâtul S. M. s-a stabilit să aibă în indiviziune doar fântâna din curte pentru ca terenul reprezintă o terasă deschisă și este proprietatea acestuia.
În combaterea acțiunii pârâții au depus în copie la dosar sentința civila nr.2611/23.09.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ (f.22-24), procesul verbal încheiat la data de 1.05.1988 între S. M. și S. T. B., adresa expertului tehnic D. A. către Consiliul Popular al or.B. (f.26-32), raport de expertiză tehnică topografică întocmit in dosarul nr._ de expert N. N. (f.33-35).
Reclamanții D. V. și I. C. au formulat un răspuns la întimpinare (f.41), prin care au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat, arătând că între dosarul nr._ și dosarul nr._ nu este îndeplinită condiția triplei identități de obiect, părți și cauză, întrucât acțiunea de față nu vizează aspecte analizate în dosarul anterior ci situații de fapt produse ulterior care au condus la acaparare de teren și nerespectarea liniei de hotar.
Mai mult decât atât la momentul formulării acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._ cadrul procesual a fost stabilit de către pârâții din prezenta cauză, reclamanți la acel moment, care nu au chemat în judecată decât pe D. V., coproprietar al terenului și construcției în litigiu iar reclamanta I. C. F. nu a fost parte în acel dosar, astfel încât nu este opozabilă nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește cel de-al treilea capăt al cererii, reclamanții au solicitat respingerea acestuia, întrucât pârâții nu fac dovada așa zisului schimb cu S. T. B., iar pe de altă parte terenul în cauza conform schițelor de plan s-ar afla în indiviziune cu acea persoană.
Totodată prin răspunsul la întimpinare reclamanții au solicitat introducerea în cauza în calitate de parat a numitului S. T. B. întrucât terenul acestora se învecinează pe o latura cu terenul proprietate indiviză al paratului S. M. și al numitului S. T. B..
Prin încheierea din data de 16.03.2011 la cererea reclamanților a fost introdus în cauză numitul S. T. B. în calitate de pârât.
Acesta a formulat întimpinare (f.45) prin care a arătat că este împreună cu soția sa S. L. I. este proprietarul terenului învecinat cu lotul reclamanților, pe care se află salcia care are o vechime de peste 40 de ani, existând la data cumpărării în indiviziune a imobilelor și terenului. A mai arătat paratul că poziția sălciei nu este alăturată construcției reclamantului iar proporția ramurilor coroanei care depășesc limitele proprietății reclamantului este de maxim 20 – 25% și nu există pericolul prăbușirii acesteia întrucât are un diametru al trunchiului de circa 1,5 m.
În concluzie paratul a arătat că este de acord cu tăierea tuturor ramurilor coroanei sălciei care depășesc limita proprietății sale.
La termenul din data de 11.05.2011 la solicitarea reclamanților instanța a dispus citarea in cauza în calitate de parata și a numitei S. L. I..
La termenul din 31.08.2011 reclamanții D. V. și I. C. au depus la doar o precizare a acțiunii, prin care au arătat că în cadrul dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința civila nr.2611/23.09.2008, definitivă și irevocabila, pârâții S. cunoșteau că D. V. M. a decedat în anul 1975, fapt confirmat și de certificatul de deces nr._/1.03.1975 iar moștenitorii defunctei D. V. M. sunt conform certificatului de moștenitor nr.256/1975 emis în dosarul nr.256/1975, rectificat prin încheierea nr.2170/2011: D. V. – soț, D. C. C. – fiu și D. C. F. – fiică.
S-a mai arăta că hotărârea nr.2611/23.09.2008 nu este opozabilă reclamantei I. C. F. aceasta nefiind chemată în judecată iar pe de altă parte urmează a se constata că terenul pârâților S. are o altă poziționare decât cea indicata de aceștia în acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._, situația prezentată fiind diferită sub toate aspectele de cea avuta în vedere în acțiunea introdusă de numiții S. M. și L..
La data de 19.10.2011 reclamanții D. V. și I. C. au formulat o completare a acțiunii introductive, prin care au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/5.08.1999 emis de Comisia județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului și a procesului verbal de punere în posesie nr.451/26.07.1999 solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâte a Comisiei județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și a Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar a or.B..
La această cerere completatoare pârâții S. L. și M. au formulat întimpinare, prin care au solicitat respingerea completării acțiunii ca tardiv formulată, această cerere nefiind introdusă până la prima zi de înfățișare conform art.132 cod proc.civilă, iar pe fondul cererii au solciitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
La termenul din data de 9.11.2011 instanța constatând ca aceasta completare a acțiunii, depusă de reclamanți reprezintă de fapt o modificare având un alt obiect, precum și alte părți, în temeiul art.132 alin.1 cod proc.civilă rap.la art.135 cod proc.civilă a constatat decăderea reclamanților din dreptul de a mai depune o astfel de completare a acțiunii, aceasta urmând a fi formulată pe cale separată.
De asemenea prin încheierea din data de 9.11.2012 instanța a admis excepția autorității de lucru judecat a primului capăt al acțiunii inițiale.
În motivare instanța a reținut că există triplă identitate de obiect, părți și cauză, întrucât capătul de cerere în revendicare și grănițuire a fost soluționat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 2611/2008 pronunțată în dosar nr._, iar principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, părți și cauză, ci și contrarietatea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute cu putere de lucru judecat într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.
În cauză au fost încuviințate la solicitarea reclamanților și pârâților S. probele cu înscrisuri, interogatoriu, depozițiile a câte doi martori și expertiza tehnică topografică.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanții au depus în copie la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.918/24.04.1963(f.60-61), certificat de moștenitor de pe urma defunctei D. M. nr.256/27.05.1975(f.64), încheierea de rectificare nr.2170/2.03.2011 a certificatului de mostenitor anterior menționat(f.65), certificat de moștenitor nr.55/7.03.2011 de pe urma defunctului D. C. C., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1878/31.05.1973(f,77), act de partaj voluntar autentificat sub nr.848/29.03.1976 (f.78), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3083/7.08.1987(f.79), schițe de plan (f.80-81), adresa_/4.10.2007 a Primăriei or. B. către reclamantul D. V. și pârâtul S. M. (f.82-83), procesul verbal de executare întocmit în dosarul nr.37/2010 de către B. F. M. (f.84), iar pârâți S. au depus în copie: titlul de proprietate nr._/5.08.1999 emis de Comisia județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prahova și procesul verbal de punere în posesie nr.451/26.07.1999 (f.50-51), schițe de plan (f.52, titlul de proprietate nr._/6.08.1999 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prahova, procesul verbal de punere în posesie nr.453/26.07.1999 (f.89-90), sentința civilă nr.3244/28.11.1996 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul 3747/1985 (fg.91-93), plan de amplasament (f.98-99).
A fost depus la dosar raportul de expertiza topografică efectuat în cauză de expert Troașcă A. (f.141-143), precum și două răspunsuri la obiecțiunile încuviințate de instanță (f.168-169, 195).
S-au luat interogatoriile reclamanților D. V. și I. camelia (f.170-171) și pârâților S. M. și S. L. (f.172-175).
La termenul de judecată din data de 05.09.2012, instanța a respins cererea formulată de reclamanți privind administrarea probei cu cercetare la faț locului ca nefiind utilă soluționării cauzei și luând act de faptul că pârâții S. renunță la administrarea probei cu martori ce le-a fost încuviințată, a revenit asupra încuviințării probei cu depozițiile a doi martori solicitată de reclamanți, respingând-o ca fiind neconcludentă soluționării cauzei față de aspectele învederate de reclamanți cu privire la împrejurările ce urmează a fi dovedite cu depozițiile acestor martori.
Prin sentința civilă nr. 2573/12.09.2012, Judecătoria Câmpina a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește primul capăt de cerere, în revendicare, invocată de pârâții S. și respinge acest capăt de cerere ca existând autoritate de lucru judecat.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. în ceea ce privește capătul trei al acțiunii.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții D. V. și I. C. F., împotriva pârâților S. L., S. M., S. T. B., S. L. I., și în consecință;
A obligat pe pârâții S. L. și S. M. să permită reclamanților efectuarea lucrărilor necesare întreținerii construcției proprietatea acestora.
A obligat pe pârâții S. L. și S. M. să taie zarzărul existent pe proprietatea acestora, la o distanță de 0,48 m de linia de hotar și pe pârâții S. T. B. și S. L. I. să taie salcia existentă pe proprietatea acestora, la o distanță de 0,30 m de linia de hotar.
A obligat pe pârâții S. să plătească reclamanților suma de 1216 lei cheltuieli de judecată și pârâții S. să plătească reclamanților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că,prin sentința civila nr.2611/23.09.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții S. L., S. M. împotriva pârâtului D. V., dispunându-se grănițuire proprietăților părților pe aliniamentul stabilit conform raportului de expertiza topografica N. N., respingându-se cererea reconvenționala formulată de pârâtul D. V. prin care a solicitat obligarea reclamanților să le lase în deplină proprietate terenul acaparat prin modificarea liniei de hotar .
S-a reținut în considerentele acestei sentințe, pe baza raportului de expertiza și a declarațiilor martorilor audiați că terenurile părților se învecinează pe o latură laterală și în dreptul locuinței anexa a pârâtului aflată aproape de linia de hotar s-a creat o zonă de conflict, gardul despărțitor fiind deteriorat, fără însă a se acapara vreo suprafață de teren de către o parte în detrimentul celeilalte .
Aceste aspecte au fost reținute și soluționate de instanță cu putere de lucru judecat, astfel încât pârâtul din dosarul nr._, D. V., chiar daca în prezenta acțiune figurează în calitate de reclamant împreună cu fiica sa, coproprietara a imobilului prin moștenire, nu mai poate pretinde o nouă judecată prin care să solicite de la aceleași părți revendicarea unei porțiuni de teren și mutarea gardului pe vechiul amplasament, la aceasta opunându-se principiul autorității de lucru judecat care împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, părți și cauză, ci și contrarietatea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute cu putere de lucru judecat într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.
Nu se poate reține nici aspectul invocat de reclamanți în sensul ca situația prezentată în cuprinsul acestei acțiuni diferită sub toate aspectele de cea avută în vedere în acțiunea introdusă de numiții S. M. și L. (dosar nr._ ) întrucât în concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expert Trosca alexandru(141-142) s-a precizat că hotarul existent în prezent între cele două proprietăți respectă întocmai grănițuire dispusă prin sentința civilă nr.2611/2008, existând gard despărțitor pe aceasta linie de hotar, așadar nu poate fi vorba de o acaparare ulterioară.
Față de aceste considerente în temeiul art. 166 C. pr. civ. instanța a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește primul capăt de cerere, în revendicare, invocată de pârâții S. și a respins acest capăt de cerere ca existând autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește capătul 2 al acțiunii a reținut instanța de fond din același raport de expertiză că reclamanții au casa de locuit situată la o distanta de 0,20 m-1,00 m de linia de hotar cu proprietatea pârâților S., această distanță nefiind suficientă pentru efectuarea lucrărilor de întreținere a construcției.
Pentru soluționarea acestui capăt de cerere, trebuie avut în vedere că faptul juridic (ca izvor de obligație) care dă naștere raportului juridic obligațional dintre părți, este vecinătatea.
Aceasta obligă pe fiecare vecin să se folosească de proprietatea sa în așa fel încât să nu prejudicieze pe vecinul său.
Reglementarea legală a acestui raport juridic obligațional este dată de art. 44 alin. (7) din Constituție potrivit căruia, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăți, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, si de art. 588 cod civil de la 1864, potrivit căruia, legea supune pe proprietar la osebite obligatii unul către altul, fără chiar să existe vreo convenție între dânșii.
A mai reținut instanța de fond că obiectul raportului de obligație, conceput ca acțiune sau abstențiune concretă la care este îndatorat subiectul pasiv și îndreptățit subiectul activ, poate consta fie într-o prestație pozitivă - a da, a face ceva - fie într-o abținere - a nu face ceva la care, în lipsa obligației asumate, subiectul pasiv ar fi fost îndreptățit.
Prin capătul 2 de cerere reclamanții au investit instanța cu obligația de a face, respectiv obligarea pârâților să le permită efectuarea lucrărilor necesare întreținerii construcției proprietatea lor, capăt de cerere pe care instanța l-a considerat întemeiat având în vedere că această obligație a pârâților derivă din raporturile de vecinătate, iar prin refuzul pârâților de a le permite să efectueze aceste lucrări, li s-ar produce reclamanților o împiedicare în exercitarea dreptului lor de proprietate asupra locuinței.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 588 cod civil de la 1864 aplicabil având în vedere disp. art. 6 din Noul Cod civil, întrucât faptul juridic reprezentat de raportul de vecinătate s-a produ înainte de . acestuia, instanța a admis capătul 2 al cererii și a obligat pârâții S. L. și S. M. să permită reclamanților efectuarea lucrărilor necesare întreținerii construcției proprietatea acestora.
In ceea ce privește capătul 3 al acțiunii a reținut instanța de fond, conform raportului de expertiza topografica întocmit în cauză (f.141-143), modificat prin raportul de expertiza topografica refacere (f.168) că pe terenul pârâților S. ce se învecinează pe una din laturi cu terenul reclamanților se află o salcie situată la o distanta de 0,30 m de linia de hotar, cu un diametru de 1,30 m și o înălțime de 26 de metri, iar pe terenul pârâților S. ce se învecinează cu terenul reclamanților pe aceeași latură, se afla un zarzăr la o distanta de 0,48 m de linia de hotar, cu un diametru de 0,48 m și o înălțime de 6 m .
Având în vedere că și pârâții S. au pe terenul lor un zarzăr situat la o distanta de 0,30 m de linia de hotar, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. în ceea ce privește capătul trei al acțiunii.
Art. 607 cod civil de la 1864, consacra în raporturile de vecinătate obligația de a respecta distanta plantațiilor, stabilind că arborii care cresc înalți nu pot fi plantați la o distanta mai mica de 2 m de linia despărțitoare a doua fonduri .
Având în vedere aceste dispoziții legale aplicabile în speță față de disp. art. 59 din legea nr.71/2011, precum si concluziile raportului de expertiza topografica în sensul că salcia și zarzărul ar putea prezenta un pericol pentru casa de locuit a reclamanților în situația apariției unei furtuni, care ar cauza ruperea și prăbușirea copacilor peste construcție, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pe pârâții S. L. și S. M. să taie zarzărul existent pe proprietatea acestora, la o distanță de 0,48 m de linia de hotar și pe pârâții S. T. B. și S. L. I. să taie salcia existentă pe proprietatea acestora, la o distanță de 0,30 m de linia de hotar.
În baza art. 274 cod pr. civ., întrucât pârâții S. au căzut în pretenții cu privire la două capete de cerere au fost obligați să plătească reclamanților suma de 1216 lei cheltuieli de judecată, iar pârâții S. care au căzut în pretenții numai cu privire la capătul 3, au fost obligați să plătească reclamanților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri reclamanții D. V. și I. C. F. și pârâtele S. M. L. și S. I. L., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanții - reclamanți D. V. și I. C. F. au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, respingerea excepției autorității lucrului judecat, încuviințarea de probe noi în temeiul dispozițiilor art.295 C.proc.civ, pe capătul de cerere privind revendicarea și grănițuire, în sensul pronunțării unei soluții legale și temeinice.
În motivarea apelului reclamanții au arătat că prin acțiunea promovată la instanța de fond au solicitat obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de circa 50 mp acaparată din proprietatea lor și obligarea acestora la mutarea gardului pe vechiul amplasament.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâții S. L. și S. M., s-a invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește primul capăt de cerere, întrucât prin sentința civilă nr.2611/23.09.2008 pronunțată în dosarul nr._ s-a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere.
Au susținut reclamanții că aspectele vizate de dosarul nr._ nu sunt identice cu cele din dosarul nr._ fiind necesară administrarea de probe în dovedirea situației de fapt dedusă judecații.
Reclamanții au apreciat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiilor legale, respectiv art. 1201 din CCV, art. 1202 CCV și art. 166 C.proc.civ. care consacră excepția puterii lucrului judecat, reținând că există triplă identitate de obiect, părți și cauză, situație care nu se regăsește în speța dedusă judecații, întrucât pârâții S. L. și S. M. au figurat în calitate de reclamanți în dosarul nr._, iar reclamantul D. V. a fost chemat în judecată în calitate de pârât, iar în prezenta cauză calitate de reclamanți au D. V. și lie C.-F., proprietari ai terenului ce face obiectul revendicării și calitatea de pârâți o au S. L. și S. M. alături de S. T. și S. L.-I..
Au mai susținut reclamanții că nu au fost analizate de instanța de fond înscrisurile ce fac dovada calității de coproprietari asupra terenului revendicat, în speța certificatul de moștenitor nr.256/27.05.1975, încheierea de rectificare nr.2170/02.03.2011, CM nr.55/2011, acte care atesta calitatea procesuală activă a celor doi reclamanți.
Pe de altă parte instanța nu a avut în vedere faptul că sentința civilă nr.2611/2008 a fost pronunțata fără a fi opozabilă apelantei I. C.-F., parte ce nu a fost chemată în judecată de către reclamanții din dosarul_, ca de altfel nici pârâții S., iar suprafața pretins acaparată nu poate fi considerată ca făcând parte din proprietatea exclusivă a pârâților S. ci ea se află parte în posesia acestora și parte în posesia celor două familii pârâte S. și S..
Au mai susținut apelanții că linia de hotar a fost stabilită numai pe o anumită porțiune, nu pe întreaga lungime a proprietății, iar la momentul pronunțării hotărârii s-a ținut seama de titlul de proprietate nr._/05.08.1999 emis pe numele pârâților S., act care este atacat în instanța, formând obiectul dosarului nr._, așa cum rezulta și din certificatul de grefa anexat.
Totodată apelanții - reclamanți au arătata că nu sunt îndeplinite elementele puterii lucrului judecat întrucât pretențiile formulate de către apelanții-reclamanți nu sunt identice cu cele ale cererii reconvenționale formulată numai de D. V. în dosarul nr._, părțile sunt diferite iar temeiul de drept este de asemeni diferit.
Fața de considerentele arătate apelanții - reclamanți au solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 si urm. c.pr.civ, iar în dovedirea cererii de apel au fost solicitate proba cu acte, interogatoriu, martori, expertiză.
Apelantele - pârâte S. M. L. și S. I. L. au solicitat menținerea în parte a sentinței civile nr. 2573/12.09.2012, în sensul menținerii admiterii excepției autorității de lucru judecat pe capătul de cerere în revendicare și respingerii acestui capăt de cerere ca existând autoritate de lucru judecat și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 2573/12.09.2012 în sensul respingeți în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea apelului pârâtele au arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea în parte a legii deoarece le-a obligat să permit reclamanților efectuarea lucrărilor necesare întreținerii construcției proprietatea acestora, ori construcția este ridicata fără autorizație de construcție și a fii obligate se permit reclamanților accesul pe terenul acestora pentru întreținerea unei construcții ilegal construite este similar cu a fi obligate la consimțirea unui act ilegal, ori printr-o hotărâre nu se poate consfinții un act ilegal, o construcție fără autorizație.
Au susținut pârâtele că un alt motiv de apel îl constituie faptul că în mod greșit instanța de fond le-a obligat să taie zarzărul care se află pe terenul să și au fost deja tăiate toate crengile care erau spre linia de hotar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282-298 c.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 08.11.2012.
La data de 12.04.2015 pârâtele S. M. L. și S. I. L. au formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamanți prin care au invocat excepția netimbrării, iar pe fond au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La data de 12.04.2015 pârâții S. T. B. și S. L. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelurilor, ca nefondate întrucât și-au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina acestora prin sentința civilă nr. 2573/12.09.2012.
Prin încheierea de ședință de la termenul din data de 03.12.2013, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 c.pr.civ - 1865, tribunalul a dispus suspendarea soluționării prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina.
Prin încheierea de ședință din data de 14.09.2015, tribunalul a luat act că a fost indicat moștenitorul defunctei S. L. I. ca fiind pârâtul S. T. B., sens în care a dispus scoaterea din cauză a acesteia.
Totodată, față de mențiunile din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul – reclamant D. V., conform cărora acesta este „decedat”, tribunalul a dispus efectuarea de verificări la Serviciul Public Comunitar de Evidență A Persoanelor în vederea confirmării acestei situații, precum și emiterea unei adrese la Primăria B. – Serviciul de Stare Civilă pentru a comunica copia certificatului de deces al numitului D. V. și pentru a indica moștenitorii acestuia.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 3126 din 16 noiembrie 2015, a admis pentru toți apelanții cererea de completare a probelor cu proba cu înscrisurile depuse la dosar și a respins cererea de completare a probatoriului cu expertiză specialitatea topografie, cerere formulată de apelanta - reclamantă I. C. F., ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință, instanța a respins apelurile declarate de apelanta - reclamantă I. C. F. și apelantele - pârâte S. M. L. și S. I. L., prin procurator S. M. L., împotriva sentinței civile nr. 2573/12.09.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul - pârât S. T. B., ca nefondate.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Ca un prim aspect, Tribunalul a admis pentru toți apelanții cererea de completare a probelor cu proba cu înscrisurile depuse la dosar constatând că proba este concludentă și necesară cauzei.
Totodată, instanța a respins cererea de completare a probatoriului cu expertiză specialitatea topografie, cerere formulată de apelanta - reclamantă I. C. F., ca neîntemeiată deoarece apreciază ca nu mai este necesara efectuarea unui noi expertize având in vedere ca a fost efectuata această lucrare in fața instanței de fond, fiind depusa la filele 141-143.
În ce privește apelul declarat de apelanții - reclamanți D. V. (decedat si a cărui moștenitoare este apelanta și I. C. F., Tribunalul a constatat că este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, s-a constatat că, în esență, se invoca faptul că în mod greșit a soluționat instanța de fond, excepția autorității de lucru judecat, excepție pe care a admis-o .
Tribunalul a reținut că această critică este nejustificată deoarece în mod corect s-a constatat de către prima instanță că în dosarul nr._ s-a soluționat același litigiu și între aceleași părți.
Astfel, pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe identitate de părți, de obiect și de cauza cu litigiul anterior.
Identitatea de obiect presupune reclamarea aceluiași beneficiu juridic imediat cu cel dedus judecații anterior, formularea aceleiași pretenții, nu numai cu privire la obiectul material, ci și la dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia. Pentru a exista identitate de cauza trebuie ca in litigiul dedus judecații sa se regăsească același fundament pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se urmărește prin intermediul acțiunii, împreună cu împrejurările de fapt care au generat promovarea acțiunii. Identitatea de părți presupune, pentru a împiedica o noua judecată, existența acelorași persoane, in aceeași calitate juridică, cu mențiunea că împrejurarea că . parte a figurat ca reclamanta si cealaltă ca pârâtă, iar in al doilea proces aceste calități sunt inversate, nu este de natura sa justifice concluzia lipsei de identitate a părților, daca se dezbat drepturi care intra in conținutul aceluiași raport juridic, ca si in judecata anterioara.
În prezenta speță, așa cum rezultă din sent.civ. nr. 2611/2008 pronunțată în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina definitiva si irevocabila, apelanții S. L. si S. M. au chemat in judecata pe numitul D. V. pentru a se dispune grănițuirea proprietăților si obligarea pârâtului sa le lase in proprietate si posesie terenul de aprox. 5 m.p. acaparat prin mutarea gardului.
Prin sentința menționata a fost admisa in parte acțiunea, s-a dispus grănițuirea celor doua proprietăți si a fost respins capătul de cerere privind revendicarea constatându-se ca nu a avut loc o acaparare de teren prin mutarea gardului .
În prezenta cauză, se solicită de către reclamanții D. V. și I. C. F. în contradictoriu cu S. Ludmnila și S. M., obligarea pârtilor să le lase în deplina proprietate și liniștită posesie suprafața de circa 50 mp acaparată din proprietatea lor, cu obligarea acestora la mutarea gardului pe vechiul amplasament.
Prin urmare, instanța de fond a procedat la aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, apreciind că există autoritate de lucru judecat în raport de sentința nr. 2611/2008 pronunțată în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina deoarece cauza acțiunii în revendicare este aceeași ca și în litigiul anterior, respectiv se invocă acapararea unei porțiuni de teren prin mutarea gardului ce desparte proprietățile. Prin urmare, temeiul pretențiilor reclamanților a fost cercetat într-o judecată anterioară în care s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă, cu putere de lucru judecat.
S-a susținut de către apelanți că nu există identitate de părți deoarece in prezentul litigiu au calitatea de părți și alte persoane, critică nejustificată deoarece numita I. C. F. are calitatea de moștenitor al defunctei D. M., care a dobândit terenul in litigiu alături de soțul sau D. V., in prezent decedat si moștenit tot de I. C. F., iar S. T. si S. L.-I. aveau calitatea de proprietari a unui rest de proprietate indiviză ce se învecinează cu părțile și pe care se află salcia ce se solicita a fi tăiata, aceștia fiind chemați in judecata pentru soluționarea unor cereri ce nu au legătură cu cererea principala respectiv revendicare. Or, categoriei de părți îi sunt asimilați si succesorii care deși nu au participat la judecata vor suporta efectele hotărârilor judecătorești, date fiind raporturile juridice in care se găsesc cu cei in contradictoriu cu care a fost pronunțata hotărârea.
Prin urmare, în mod corect a constatat instanța de fond că cererea având ca obiect revendicare a făcut obiectul unui litigiu anterior ce a fost tranșat deja de instanță in mod irevocabil existând autoritate de lucru judecat, ce presupune nu doar o identitate de acțiuni, ci aceleași chestiuni litigioase puse în discuție în cadrul celor doua procese.
De asemenea, s-a mai susținut de către apelanți că la momentul pronunțării sentinței civile nr. 2611/2008 a fost avut în vedere titlul de proprietate nr._/05.08.1999 emis pe numele pârâților S., act atacat în instanță și care face obiectul dosarului nr._ .
Și această critică este nejustificată deoarece prin sentința civilă nr. 3897/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de apelanții reclamanți de anulare a titlului de proprietate arătat anterior, sentința irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 138/2015 pronunțata de Tribunalul Prahova.
În ce privește apelul declarat de apelantele - pârâte S. M. L. și S. I. L., Tribunalul a constatat că este, de asemenea, nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, s-a constatat că se invocă de către apelante, în esență, faptul că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii deoarece le-a obligat să permită reclamanților efectuarea lucrărilor necesare întreținerii construcției proprietatea acestora, în condițiile în care aceasta este ridicată fără autorizație de construcție.
Tribunalul a apreciat că este nejustificată această critică deoarece prin sentința civilă nr. 550/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin respingerea apelului, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de reclamantele S. L. și S. M. L. prin care au solicitat să se constate existența construcției edificate fără autorizație de construire, la linia de hotar ce desparte proprietățile părților aflate în litigiu. De altfel, modalitatea în care a fost edificată construcția este mai puțin relevantă având în vedere că eventualele sancțiuni pentru aceasta faptă sunt aplicate de organele administrative, ceea ce prezintă importanță în soluționarea prezentului litigiu, fiind doar apartenența acestei construcții la patrimoniul apelanților reclamanți și nu modul în care a fost construită.
S-a reținut că un alt motiv de apel se referă la faptul că, în mod greșit ar fi fost obligate apelantele să taie un zarzăr care se află pe proprietatea acestora, fiind deja tăiate crengile aflate pe linia de hotar.
Tribunalul a apreciat că și această critică este nejustificată deoarece, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit la fond de expert Troașcă A., zarzărul ar putea prezenta un pericol pentru casa de locuit a apelanților reclamanți existând riscul prăbușirii acestuia peste construcție, aflându-se la o distanta de 0,48 m. de linia de hotar.
Potrivit art. 607 civ.- 1866 (aplicabil în cauză, față de data formulării cererii) acțiunea apelanților reclamanți este fondată și sub aspectul desființării acestui arbore plantat /răsărit la o distanță mai mică de 2 de la linia despărțitoare a celor două proprietăți, astfel ca Tribunalul a apreciat că și din acest punct de vedere este nefondat apelul examinat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele S. M L. și S. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea cererii de recurs, pârâtele au arătat că, în parte hotărârea 3126 din_ este temeinica, întrucât în mod corect instanța de apel respingând apelul formulat de I. C.
Referitor la motivele de recurs invocate recurentele au arătat că acestea se încadrează în principal în dispozițiile art. 304 pct. 9 vechiul Cod pr civ.
În ceea ce privește apelul formulat recurentele au apreciat că se impunea a fi admis deoarece instanța de apel trebuia să sancționeze faptul că instanța de fond le-a obligat să permită accesul reclamantei pe proprietatea lor pentru efectuare de lucrări la construcția proprietate, în condițiile în care reclamanta nu a dovedit cu acte despre ce construcție proprietate este vorba, nu a dovedit nici întinderea, nici suprafața construită pe terenul proprietatea sa. Construcțiile vechi (magazia, haznaua) au fost desființate de autorul apelantei reclamante, iar în prezent construcția nouă anexa gospodărească aflată pe linia de hotar a fost construită fără autorizație de construire, nu este înregistrată nici în evidențele fiscale, nici în evidențele cadastrale.
Recurentele au menționat că instanța de apel nu a înțeles că sunt de fapt în prezent obligate să permită accesul pe proprietatea lor pentru a permite a se efectua lucrări de întreținere a unei construcții ridicate fără autorizație, construcție ce le afectează proprietatea. Au mai precizat recurentele că la acest moment nu se mai pot raporta la construcțiile vechi, respectiv magazia care a fost demolată și care într-adevăr ar fii necesitat pentru întreținere, reparare accesul pe proprietatea lor.
Mai mult, recurentele au arătat că instanța de apel a interpretat, în parte, eronat legea - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Vechiul Cod pr. civ.
În dovedirea cererii de recurs, recurentele au solicitat probe cu înscrisuri noi, iar în drept au invocat dispozițiile art. 299 - 316 vechiul Cod pr. civ, dispozițiile art. 304 pct. 9 Vechiul Cod pr civilă.
În concluzie, recurentele au solicitat admiterea recursului și rejudecând cauza să se schimbe în parte hotărârea 3126 din_, să se admită apelul, să se schimbe în parte sentința civilă nr.2573 din 12 septembrie 2012 în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
La data de 26.02.2016, intimata reclamantă I. C. F. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate anterior ca legale și temeinice.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Corect a reținut tribunalul faptul că, în litigii anterioare, în care s-au pronunțat hotărâri definitive și irevocabile, a fost respinsă cererea formulată de reclamantele apelante prin care acestea au solicitat să se constate că intimații pârâți au edificat construcția de pe linia de hotar fără autorizație.
Pe cale de consecință, în prezenta cauză nu se mai poate pune în discuție o asemenea problemă, întrucât s-ar încălca puterea lucrului judecat.
Corect a reținut tribunalul și faptul că ceea ce are relevanță în raport cu apelantele este existența construcției în patrimoniul intimaților, iar nu modul în care aceasta a fost construită. Existența construcției și posesia ei de către intimați sunt elementele esențiale care îi îndreptățesc pe aceștia să aibă acces pentru întreținerea imobilului, fără a fi împiedicați în vreun fel. Ori, existența construcției și amplasarea ei au fost dovedite prin probele administrate.
În ce privește calitatea de moștenitor a intimatei, aceasta a fost constatată de către tribunal, iar recurentele nu au formulat motive de recurs pe acest aspect.
Pe cale de consecință, curtea va constata că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, astfel că, în baza disp. art.312 alin.1 și 304 Cpr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
În baza disp. art.274 C.pr.civ., curtea va obliga recurentele la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata I. C. F., reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtele S. M. L., cu domiciliul în București, .. 1, ., . și S. I. L., cu domiciliul în B., ., jud. Prahova prin procurator S. M. L., împotriva deciziei civile nr. 3126 din 16 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantăI. C. F. cu domiciliul în B., ., județul Prahova și intimatul pârât S. T. B., cu domiciliul în București, B-ul D. C., nr.15, ., ., sector 4, ca nefondat.
Obligă recurentele la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata I. C. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 martie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. M. A. M. R. V. S.
GREFIER,
C. C.
Red.CMM
Tehnored.CC
2 ex./22.03.2016
d.f._ Judecătoria Câmpina
j.f. E. M. L.
d.apel_ Tribunalul Prahova
j. apel. G. D.
N. M.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Pretenţii. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 272/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
