Succesiune. Decizia nr. 201/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-05-2016 în dosarul nr. 201/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAPLO:2016:019._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 201
Ședința publică din data de 26 mai 2016
Președinte – A. M. R.
Judecători – V. S.
- C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul I. G., domiciliat în orasul Slănic, ., jud. Prahova împotriva Deciziei civile nr. 114 din data de 21.01.2016 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamantul B. Ș., domiciliat în orasul Slănic, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul I. G. reprezentat de avocat Volosievici Gitana din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2016 și intimatul B. Ș. reprezentat de avocat S. C. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2016.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recursul este timbrat cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr._.05.2016 și timbru judiciar în valoare de 0,15 bani, anulate și atașate la dosar.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței intimatul B. Ș. a depus la dosar întâmpinare.
Avocat Volosievici Gitana, având cuvântul pentru recurent, declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat S. C., având cuvântul pentru intimat, de asemenea, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat Volosievici Gitana, având cuvântul pentru recurentul I. G., susține oral motivele de recurs, arătând în esență că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 7-9 Cod pr. civilă reglementarea aplicabilă speței în sensul că s-au încălcat dispozițiile legale privind ieșirea din indiviziune.
Astfel, arată că instanța de apel în mod greșit a reținut că prin varianta omologată de instanța de fond s-au încălcat dispozițiile art. 741, întrucât Varianta B omologată la fond nu obligă pe cineva să rămână în indiviziune.
De asemenea, este nelegală și reținerea instanței în sensul că prin varianta B omologată la fond s-ar produce o fărâmițare excesivă, având în vedere din analizarea expertizei rezultă că ambele variante stabilesc loturi aproximativ egale cu respectarea categoriei de folosință.
Mai mult, arată că în Varianta A aleasă de instanța de apel, nu se respectă atribuirea către ambele părți a unor terenuri cu aceeași categorie de folosință, deși aceasta era posibil, conform variantei B și în plus de aceasta, în varianta B nu se pune problema existenței unei sulte destul de mare și care nu ar putea fi plătită de intimat.
Referitor la pretinsele îmbunătățiri și construcțiile existente pe terenul din pct. Acasă, arată că din expertiză rezultă că acele construcții sunt degradate și nicidecum locuite.
În concluzie, solicită, admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond prin care este omologată Varianta B a raportului de expertiză lotizare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat S. C., având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că instanța de apel a ținut cont de probatoriile administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați din care rezultă că respectiva construcție și terenul în litigiu au fost folosite de intimat de peste 50 de ani, imobil la care intimatul a făcut îmbunătățiri.
Referitor la varianta A omologată de instanța de apel, arată că în mod corect tribunalul a omologat această variantă, având în vedere că s-a ținut cont atât de faptul că intimatul a edificat îmbunătățiri la construcțiile bătrânești cât și de posesia exercitată de către acesta.
De asemenea, prin Varianta A omologată de instanța de apel, se ține cont de dispozițiile art. 741 și art. 6739 Cod pr. civilă în sensul că fiecare parte primește pe cât posibil aceeași cantitate de bunuri, evitându-se fărâmițarea excesivă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ /27.08.2009, astfel cum a fost precizată la data de 11.02.2010, reclamantul B. Ș. a chemat în judecată pe pârâtul I. G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate deschisă succesiunea autorilor comuni B. C. și B. M., calitatea de moștenitori a părților de pe urma celor doi defuncți, să se stabilească masa bunurilor de împărțit și cotele ce li se cuvin precum și să se dispună sistarea stării de indiviziune, inclusiv obligarea pârâtului la plata cotei ce-i revine din suma de 8000 lei, reprezentând pasiv succesoral.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 04.11.1991, respectiv 23.09.2005 au decedat autorii lor comuni B. C. și B. M. de pe urma cărora a rămas o masă succesorală compusă dintr-o casă de locuit și un teren în suprafață totală de 2,87 ha., defuncți pentru înmormântarea cărora a suportat singur cheltuielile, inclusiv costul pomenilor ulterioare în sumă de 8000 lei din care pârâtul trebuie să suporte proporțional cu cota sa aceste cheltuieli.
La data de 09.12.2009 pârâtul I. G. a depus întâmpinare prin care a arătat că nu sunt reale susținerile reclamantului vizând suportarea în exclusivitate a cheltuielilor necesare înmormântării și parastaselor în memoria celor doi defuncți, iar terenurile au fost folosite numai de către reclamant, precum și cererea reconvențională prin care a solicitat includerea la masa de partaj a unor terenuri expres menționate în cerere, a unui grajd și saivan de oi, precum și a unor bunuri mobile expres menționate rămase de pe urma defuncților.
După administrarea probelor cu acte, interogatorii, martori, expertize de specialitate topo și evaluare bunuri mobile, prin încheierea interocutorie din data de 04.03.2013, instanța de fond a admis în parte, în principiu acțiunea și în parte, în principiu cererea reconvențională, sens în care a constatat deschisă succesiunea defuncților B. C. - decedat la data de 04.11.1991 și B. M. – decedată la data de 23.09.2005, calitatea de moștenitori – descendenți de gradul I - a reclamantului și pârâtului ai celor doi defuncți, cota de câte ½ cuvenită fiecăruia din masa succesorală, precum și componența acesteia din urmă, respectiv bunuri mobile: o buc. tocitoare, 2 buc. dulapuri, 2 buc paturi, 1buc. masă rotundă, 1 buc covor lană, 3 buc cuvertură; bunuri imobile: un teren situat în intravilanul+extravilanul localității Slănic, ., punctul “Acasă”, jud. Prahova în suprafață de_ mp.; un teren situat în extravilanul localității Slănic, punctul “Pe V.”, jud. Prahova în suprafașă de_ mp,; un teren situat în extravilanul localității Slănic, punctul “Pepes”, jud. Prahova, în suprafață totală de 6060 mp, ; un teren situat în extravilanul localității Slănic, punctul “Valea Ulmului”, jud. Prahova, în suprafață totală de 3277 mp.; o casă locuință (C1) și o casă locuință + grajd (C3) situate pe terenul din localitatea Slănic, ., punctul “Acasă”, jud. Prahova.
După efectuarea expertizei lotizare efectuată de expert A. F. G., prin sentința civilă nr. 1099/28.09.2015 instanța de fond a admis acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei B din raportul de expertiză și planului de situație anexă, compensând cheltuielile de judecată efectuate de părți, arătând că varianta B răspunde în mare parte cerințelor art.741 c.civ.nemodificat.
Împotriva încheirii interlocutorii din data de 04.03.2013, precum și împotriva sentinței civile nr.1099/28.11.2015 a declarat recurs reclamantul, criticând soluțiile pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a i se da posibilitatea să administreze probatorii în dovedirea pasivului succesoral, precum și să se dispună ieșirea din indiviziune prin omologarea variantei A din raportul de expertiză.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de declarațiile martorilor, conform cărora a locuit, locuiește și folosește imobilul de la pct.Acasă, . și la care a adus îmbunătățiri, a refăcut gardurile împrejmuitoare, a adus numeroase îmbunătățiri imobilelor C1 și C3, constând în tencuit exterior, curent electric, sobe, dușumele, pavat întreaga curte cu piatră, a edificat construcțiile C2, C4, C5 și C 6, situație în care varianta B omologată îl dezavanntajează în sensul că terenul de la pct. “Acasă” unde și-a întemeiat o gospodărie, urmează să-l împartă cu pârâtul și, mai mult chiar, conform aceastei variante, pârâtul nu are acces la calea publică, urmând ca pe viitor să fie obligat să-i ofere drum de servitute prin propria gospodărie, spre deosebire de varianta A care, chiar dacă îl obligă la plata unei sulte, realizează o separare a loturilor de la pct. “Acasă”, variantă în care pârâtul primește teren în acest punct în continuarea gospodăriei sale, fără însă ca aceasta să fie înjumătățită conform variantei B.
A mai arătat recurentul că, potrivit variantei B, el nu primește teren în punctul “Pe V.”, întreaga suprafață fiind atribuită pârâtului în condițiile în care pe acest teren se poate construi și au ieșire la drumul public ambele loturi.
O altă critică a recurentului vizeată nereținerea la masa de partaj a pasivului succesoral în valoare de 8.000 lei, reprezentând cheltuielile de înmormântare și pomenire pentru ambii părinți în condiuțiile în care unul din martori a declarat că el a fost cel care a avut grijă de părinți, cheltuieli cu privire la care nu li s-a dat posibilitatea să-i întrebe pe martori toate întrebările fiind cenzurate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 19.11.2015.
La data de 15.01.2016, intimatul I. G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând pe de o parte că referitor la cheltuielile de înmormântare, recurentul nu a efectuat cheltuieli de înmormântare cu cei doi defuncți, întrucât înmormântarea și parastasele pentru defunctul B. C. au fost făcute de soția acestuia, iar înmormântarea defunctei B. M. a fost suportată din banii rezultați prin vânzarea unei case din . nu au fost efectuate de către recurent care este singur și nu s-a preocupat de îndeplinirea acestor îndatoriri creștinești.
Referitor la îmbunătățirele pretins aduse de recurent, intimatul a arătat că acesta, pe de o parte, nu menționează în mod expres ce solicită, iar pe de altă parte, îmbunătățirile și construcțiile au fost efectuate de defunct și nu de către recurent, acesta fiind motivul pentru care nu au fost reținute.
Cu privire la varianta omologată, intimatul a arătat că terenul atribuit prin varianta B se află în continuarea terenului său și se înlătură plata sultei, spre deosebire de varianta A prin care recurentul este obligat la plata unei sulte mari împovărătoare, iar terenul este înfundat.
La data de 21.01.2016 tribunalul, având în vedere obiectul cauzei, valoarea pretențiilor și incidența în cauză a vechiului cod de procedură civilă, a recalificat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Decizia civilă nr. 114 din data de 21.01.2016 prin care a respins apelul declarat reclamantul B. Ș., împotriva încheierii interlocutorii din data de 04.03.2013, ca nefundat.
Totodată tribunalul a admis apelul declarat de reclamantul B. Ș., împotriva sentinței civile nr. 1099/28.11.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. și a schimbat în parte această hotărâre în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei A din raportul de expertiză lotizare A. F. G., prin atribuirea de bunuri în lotul fiecărei părți, cu compensarea valorică prin plata de sultă.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin încheierea interlocutorie din data de 04.03.2016, s-a constatat deschisă succesiunea autorilor comuni ai părților, B. C., decedat la 04.11.1991 și B. M., decedată la 23.09.2005, calitatea părților de moștenitori ai celor doi defuncți, cotele de câte ½ ce revine fiecăruia din masa succesorală, bunurile ce compun masa succesorală, aspecte necontestate de către niciuna din părți, instanța arătând în considerentele încheierii că, referitor la pasivul succesoral, din probele administrate nu a rezultat că reclamantul ar fi efectuat cheltuielile de pe care le-a presupus înmormântarea și pomenile creștinești pentru cei doi defuncți.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a suportat exclusiv cheltuielile de înmormântare și pomenire pentru cei doi defuncți, evaluându-le la suma de 8.000 lei, invocând în acest sens declarația martorului A. I., conform declarației căruia autorii nu beneficiau de pensie fiind întreținuți de către reclamant și soția acestuia, iar înainte de deces cu cca. 4-5 ani, mama părților a fost imobilizată la pat, perioadă în care a fost îngrijită de reclamant și fiul acestuia, fără însă a se depune la dosar chitanțe sau alte acte din care să reiasă că reclamantul a suportat cheltuieli cu înmormântările și pomenile pentru cei doi defuncți, în ce au constat aceste cheltuieli, astfel încât, în lipsa unor dovezi certe privind suportarea unor asemenea cheltuieli de către reclamant, în ce au constat, contravaloarea acestora, simpla declarație a martorului neînsoțită de alte probe nefiind suficientă pentru a se reține la masa de partaj pasivul succesoral solicitat de către reclamant.
În acest sens, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată critica potrivit căreia în mod greșit nu s-ar fi reținut la masa de partaj pasivul succesoral în valoare de 8.000 lei, în condițiile în care unul din martori a declarat că a avut grijă de părinți și nici nu i s-a da posibilitatea să-i întrebe pe martori, întrebările fiind cenzurate, întrucât pentru dovedirea cheltuieilor succesorale reclamantul avea obligația de a depune la dosar chitanțe sau orice alt act care să ateste suportarea unor asemenea cheltuieli (cumpărare coșciug, suportare c/valoare slujbă de înmormântare, de pomeniri, achiziționat îmbrăcăminte, prosoape, farfurii, mâncare etc.), astfel încât o simplă declarație de martor fără a fi însoțită de acte doveditoare vizând efectuarea unor cheltuieli, c/valoarea acestora, nu reprezintă o probă elocventă și concludentă pentru a se reține pasivul succesoral la masa de partaj, iar din cuprinsul încheierii de ședință de la data audierii martorului, nu reiese că ar fi fost adresate martorului întrebări ce au fost respinse sau cenzurate de către instanța de judecată.
Referitor la apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1093/28.09.2015 vizând omologarea greșită a variantei B de lotizare, instanța a constatat că sunt întemeiate criticile apelantului, având în vedere că în varianta A se atribuie reclamantului terenul situat la pct. “Acasă”, . în suprafață de 7367 m.p. categorie de folosință curții construcții și pe care se află construcțiile C1-C6 formând gospodăria reclamantului, iar pârâtului i se atribuie în același punct diferența de teren de 7956 m.p. categorie de folosință fâneață, spre deosebire de varianta B unde la pct. “Acasă” reclamantului i se atribuie suprafața de 11.953 m.p. din care categorie de folosință curți construcții de 780 m.p., arabil și fâneață de 11.173 m.p., iar pârâtului i se atribuie suprafața de 3370 m.p. din care categorie curții construcții, 160 mp., arabil și fâneață 3210 m.p.
Disp.art.728 c.civ. nemodificat, stipulează că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, caz în care oricare dintre coindivizari poate solicita oricând sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor respective, un asemenea drept fiind imprescriptibil.
De asemenea, disp.art.741 c.civ., art.6739 c.pr.civ. prevăd ca la formarea, compunerea și atribuirea loturilor, fiecare parte primește pe cât posibil, aceeași cantitate de mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se fărâmițarea peste măsura a bunurilor, ținându-se seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, natura bunurilor, domiciliul, ocupația parților, efectuarea unor lucrări de îmbunătățirile de către unii coproprietari.
În raport de aceste criterii, analizându-se cele două variante de lotizare, tribunalul a constatat că în primă variantă se ține seama de posesia exercitată de reclamant asupra terenului de categorie curți construcții și arabil, care a locuit împreună cu părinții săi până la decesul acestora, precum și ulterior, aducând îmbunătățiri construcțiilor bătrânești reținute la masa de partaj, edificând alte construcții, caz în care reclamantul este îndreptățit să primească terenul curții construcții ce a constituit și constituie gospodăria acestuia în suprafață de 7367 mp.
Faptul că și pârâtul deține gospodărie poprie în vecinătatea terenului bun succesoral, nu înseamnă în mod automat că are dreptul la atribuirea suprafeței de 160 m.p. din terenul curți construcții întrucât, pe de o parte, acest teren a fost folosit o perioadă îndelungată de timp de către reclamant și familia acestuia, întemeindu-și o gospodărie proprie, fiind astfel injust, inechitabil ca terenul curți construcții și arabil asupra căruia reclamantul a exercitat posesia de-a lungul timpului, să fie împărțit cu pârâtul care la rândul său primește în varianta A teren la pct. “Acasă”, de categorie arabil și fâneață, teren cu ieșire la calea publică, mai ales că, în acest fel, se realizează o fărâmițare excesivă a terenului de categorie de folosință curți-construcții.
Împrejurarea că, în prima variantă s-a stabilit obligarea reclamantului la plata unei sulte în scopul echilibrării loturilor, nu exclude, de plano, omologarea acestei variante, cât timp existența sau inexistența sultei nu reprezintă unicul criteriu de partajare a bunurilor succesorale, cu atât mai mult cu cât reclamantul a fost de acord să plătească sulta stabilită pârâtului, mai ales că expertul A. F. a menționat în mod expres că pentru construcțiile C1, C3 nu se poate respecta opțiunea B de lotizare, întrucât expertul constructor nu a prezentat variante de lotizare a construcțiilor, variantă care, de altfel, creează posibilitatea declanțării unor noi litigii între părți.
Astfel, tribunalul a apreciat că, în mod greșit instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei B de lotizare, singurul criteriu care ar justifica această variantă fiind criteriul sultei, instanța de fond înlăturând însă toate celelalte criterii de care trebuie să se țină seama la omologarea uneia sau a alteia dintre variante, respectiv fărâmițarea peste măsura a bunurilor, natura bunurilor, domiciliul, efectuarea unor lucrări de îmbunătățirile de către unii coproprietari.
Criticile apelantului în sensul că în mod eronat a fost omologată varianta B care îl dezavantajează în condițiile în care a efectuat îmbunătățiri, a edificat construcții pe terenul categorie de folosință curți construcții de la pct. “Acasă”, a locuit, locuiește și folosește acest teren, au fost considerate întemeiate, întrucât la stabilirea variantei de lotizare trebuie să se țină seama nu numai în mod exclusiv de criteriul sultei, ci și de celelalte criterii vizând domiciliul părților, exercitarea posesiei, efectuarea de îmbunătățiri, construcții pe terenul bun succesoral, criterii în raport de care varianta A de lotizare răspunde cel mai bine cerințelor dispozițiilor art. 741 c.civ.nemodificat.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că susținerile intimatului, în sensul că, referitor la îmbunătățiri, apelantul nu ar fi menționat în mod expres ce anume solicită, iar îmbunătățirile și construcțiile indicate au fost efectuate de defunct și nu de apelant, nefiind astfel reținute la masa de partaj, nu pot fi avute în vedere întrucât, pe de o parte, apelantul a menționat în mod expres că prin omologarea variantei B este prejudiciat în condițiile în care pe terenul bun succesoral categorie curți construcții a efectuat îmbunătățiri, a ridicat construcții întemeindu-și propria gospodărie, indicând astfel criticile pentru care consideră că varianta B de lotizare nu este o variantă optimă de lotizare, iar pe de altă parte, la masa de partaj au fost reținute, conform probatoriilor, doar construcțiile C1 și C3, respectiv cele ce au aparținut defuncților, situație care justifică omologarea variantei A de lotizare, mai ales că intimatul pârât nu a formulat apel prin care să aducă critici cu privire la nereținerea la masa de partaj a tuturor construcțiilor, ceea ce reprezintă o dovadă că, în realitate, celelalte construcții au fost edificate de către reclaman, acesta din urmă fiind astfel îndretățit să i se atribuie întregul teren curți-construcții și arabil de 7367 mp., necesar folosirii în bune condiții a construcțiilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. G..
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că, în urma judecării apelului, instanța a admis cererea și a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform Variantei A din raportul de expertiză lotizare.
A mai precizat recurentul că, din motivarea deciziei atacate se poate constata cu ușurință că instanța a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii și străine pricinii și că a aplicat greșit dispozițiile legale.
De altfel, se poate constata că motivarea este în afara probelor administrate în cauză și deși se consideră că sunt aplicabile dispozițiile art.673 indice 9 C.pr.civ., analiza acestor dispoziții, în raport de probe, este contradictorie.
A învederat recurentul că, o prima motivare în alegerea variantei A este că în lumina dispozițiilor art.741 C.civil, nimeni nu poate rămâne în indiviziune.
Ori, nu se știe la ce se referă instanța pentru că, în cauză, ne aflăm într-un litigiu de ieșire din indiviziune și nici varianta B nu obligă pe cineva să rămână în indiviziune.
Recurentul a mai învederat că, cea de a doua motivare contradictorie și străina pricinii este aceea ca prin varianta B s-ar produce o fărâmițare excesiva a loturilor.
Din analiza expertizei ambele variante stabilesc loturi aproximativ egale și cu respectarea drepturilor părților care sunt egale și cu respectarea categoriei de folosința asemănătoare.
Mai mult, în aceasta varianta aleasa de instanța de apel, nu se respecta atribuirea către ambele părți a unor terenuri cu aceeași categorie de folosința, deși era posibil conform variantei B.
În plus, în varianta B, nici nu se pune problema existentei unei sulte destul de mari și care nu va putea fi plătită de intimat.
Recurentul a mai precizat că, surprinzător este și argumentul pretinselor „îmbunătățiri" efectuate la imobilul construcție și la unele construcții ridicate pe terenul din punctul „Acasă" și care ar aparține intimatului.
Din actele depuse și din expertiza constructor rezultă clar că acele construcții reținute la partaj sunt degradate, nu locuite și deci nu există pretinsele îmbunătățiri.
Și argumentul ca restul construcțiilor aflate pe teren „logic" ar aparține intimatului pentru ca nu au fost reținute în încheierea interlocutorie și ca nu s-ar fi făcut apel, sub acest aspect, este surprinzător.
Acele „construcții" sunt în realitate niște anexe degradate - cotețe, magazii etc., lipsite de valoare și nu sunt probe care sa justifice soluția instanței.
A învederat recurentul că, ceea ce nu „observă" instanța și ceea ce ar fi trebuit analizat este aspectul nerespectării egalității loturilor conform drepturilor părților, categoria de folosința asemănătoare, etc.
Prin varianta A intimatul primește în general terenuri cu categorie CC, iar recurentul doar terenuri fâneață, accidentate și fără ieșire la calea publică.
Fiind vorba de o ieșire din indiviziune, nu este legal și normal ca una din părți - respectiv recurentul - să rămână cu terenuri înfundate care să genereze alte litigii.
Recurentul a apreciat că prin varianta aleasă de instanța de apel - Varianta A nu sunt îndeplinite dispozițiile art.673 indice 9 C.pr.civ., ci sunt încălcate toate aceste criterii și în plus se plătește și o sulta destul de mare de o persoana cu posibilități materiale reduse.
În raport de aceasta situație, recurentul a solicitat admiterea recursului și în baza art.312 C.pr.civ., modificarea sentinței în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței de fond.
În temeiul art. 308 alin. 2 Cod pr. civ. intimatul B. Ș. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că Tribunalul Prahova în mod corect a constatat criticile formulate ca fiind fondate în ceea ce privește omologarea greșită a Variantei B de lotizare, dispunând ieșirea din indiviziune conform Variantei A din raportul de expertiză A. F. G..
Astfel, intimatul a arătat că, analizând cele două variante, se constată că în prima variantă se ține seama de posesia exercitată asupra terenului de categorie curți construcții și arabil, faptul că a locuit cu părinții până la decesul acestora, a adus îmbunătățiri construcțiilor bătrânești, edificând și alte construcții, fiind îndreptățit să primească în întregime suprafața de teren ce constituie gospodăria sa, în suprafață de 7367 mp.
De asemenea, intimatul a arătat că prin omologarea Variantei A instanța ține seama nu numai de îmbunătățirile aduse și de construcțiile C2, C4, C5 și C6 edificate de el, dar și de faptul că a locuit, locuiește și folosește acest teren, a pavat cu piatră întreaga curte, a refăcut gardurile împrejmuitoare, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Intimatul a mai arătat că prin recursul declarat, recurentul nu prezintă care sunt motivele contradictorii și străine de natura pricinii, așa cum se susține, nu prezintă care este nelegalitatea care stă la baza deciziei criticate, punând o . întrebări ce nu își au rostul în cauză.
A învederat intimatul că instanța superioară, Tribunalul Prahova, a ținut cont de mențiunile expres făcute de expertul A. F., în sensul că pentru C1 și C3 nu se poate respecta opțiunea B de lotizare, întrucât expertul constructor nu a prezentat variante de lotizare a construcțiilor, variante, care de altfel, creează posibilitatea declanșării unor noi litigii între părți.
Pe de altă parte, prin omologarea Variantei A din raportul de expertiză A. F. se ține cont de dispozițiile art. 741 și art. 6739 Cod pr. civilă, în sensul că „la formarea, compunerea și atribuirea loturilor, fiecare parte primește pe cât posibil, aceeași cantitate de mobile și imobile… evitându-se fărâmițarea peste măsură a bunurilor”, recurentul primind în același punct diferența de teren de 7956 mp categorie de folosință fâneață, spre deosebire de varianta B.
Pentru aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei tribunalului ca fiind legală și temeinică.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Un prim motiv de recurs, astfel cum acesta a fost enunțat de recurent și întemeiat în drept vizează motivarea hotărârii ce face obiectul căii de atac și care în opinia acestuia este contradictorie și străină de natura pricinii.
Ori, după cum se cunoaște este contradictorie acea motivare unde considerentele sunt în contradicție cu dispozitivul sau contradicția există chiar între considerente.
Pe de altă parte, este străină de natura pricinii motivarea care nu are legătură cu litigiul în care a fost pronunțată soluția.
Raportând aceste considerații generale la speța pendinte se observă că, în speță nu își verifică existența niciuna din aceste cazuri de modificare.
Astfel, instanța de apel a argumentat de ce în opinia acesteia varianta omologată de judecătorie nu corespunde criteriilor de atribuire, iar la baza analizei sale au stat tocmai nemulțumirile apelantului în acest sens.
De altfel este de observat că, deși invocă un astfel de motiv de recurs, dezvoltarea sa este fundamentată pe modul de interpretare și de aplicare a respectivelor criterii, aspecte care se circumscriu cazului de modificare de la art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., de asemenea menționat de recurent.
Sub aspectul celui de al doilea motiv de recurs, circumscris, așa cum s-a arătat în paragraful precedent motivului constând în aplicarea greșită a dispozițiilor legale, Curtea reține că, un prim aspect criticat de recurent vizează trimiterile instanței de apel la dispozițiile art. 741 Cod civil.
Ori, este real că tribunalul în considerentele hotărârii ce face obiectul prezentei căi de atac a invocat aceste dispoziții legale, ca și cele cuprinse în art.6739 Cod pr.civ., dar ca punct de plecare în raționamentul expus ulterior.
Totodată, contrar susținerilor recurentului Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a criteriilor de atribuire reglementate de lege, reținând fârâmițarea excesivă a terenului de categorie curții construcții, iar nu a loturilor, așa cum susține în mod eronat în cererea de recurs, criteriul posesiei și al efectuării de îmbunătățiri.
Raportat la cele din urmă două criterii Curtea observă că, pe parcursul procesului recurentul nu a contestat că intimatul reclamant ar fi locuit împreună cu părinții părților, ci doar a susținut că au fost edificate de defuncți construcțiile.
Mai mult decât atât, cu ocazia dezbaterilor în fața primei instanțe pârâtul a cerut omologarea variantei B, motivat de evitarea unei sulte mari.
Ori, acest singur criteriu nu poate conduce la omologarea unei anumite variante de lotizare, în concurs cu altele care fundamentează o altă modalitate de împărțire.
Susținerile recurentului în sensul că intimatul nu poate achita sulta nu sunt dovedite în niciun mod.
În ceea ce privește categoriile de folosință Curtea observă că ambele părți au primit câte mai multe terenuri în extravilan, cu destinație de fâneață.
Singurul teren din intravilan este cel din punctul Acasă în suprafață de 940 mp și atribuit în mod corect în totalitate în lotul reclamantului, așa cum s-a demonstrat în precedent, pentru ca exceptând categoria fâneață intimatul să primească teren arabil, iar recurentul livadă.
În ceea ce privește caracterul de teren înfundat, astfel cum partea a înțeles să se apere în apel, se observă că acesta se află în continuarea proprietății.
De altfel, este de menționat că, tribunalul este cel care a analizat pentru prima dată criteriile de atribuire, hotărârea judecătoriei necuprinzând niciun argument pentru care instanța a omologat varianta B din raportul de expertiză lotizare.
Pentru toate motivele arătate, Curtea apreciază ca nefondate criticile recurentului.
Așa fiind Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimat reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul I. G., domiciliat în orasul Slănic, ., jud. Prahova împotriva Deciziei civile nr. 114 din data de 21.01.2016 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamantul B. Ș., domiciliat în orasul Slănic, ., jud. Prahova,, ca nefondat.
Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2016.
Președinte, Judecători,
A. M. R. V. S. C. M. M.
Grefier,
C. C.
Red. AMR
2 ex./02.06.2016
d.f. nr._ – Judecătoria Vălenii de M.
j.f. J. A. A.
d.a. nr._ Tribunalul Prahova
j.a. C. R. N. A.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 624/2016. Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 204/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
