Partaj judiciar. Decizia nr. 401/2014. Curtea de Apel SUCEAVA

Curtea de Apel SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 401/2014 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 401/2014

Dosar nr._ partaj judiciar -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 401

Ședința publică din 7 octombrie 2014

PreședinteCiută O.

Judecător A. C.

JudecătorAnton Ș.-F.

GrefierNechita L.

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții I. I. și I. E., ambii cu domiciliul în orașul Cajvana, ., județul Suceava și de pârâții: P. G., P. C., ambii domiciliați în Cajvana nr. 969, U. G., U. R.-F., ambii domiciliați în orașul Cajvana nr 1319, U. V. și U. L., din orașul Cajvana nr 666, județul Suceava, împotriva deciziei civile nr. 584 din 17 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă (dosar nr._ ).

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat D. F., pentru reclamanții recurenți, pârâții recurenți: U. R.-F., P. G., P. C., U. V., mandatarul acestora, numitul S. N., pârâtul intimat I. Nicușor, pârâții intervenienți: P. G., P. A., Ș. C., Ș. S., B. G., B. V., lipsă fiind reclamanții recurenți, pârâții recurenți: U. G., U. L., pârâții intimați: P. I., G. I., I. I., N. P., B. D., B. G. și intervenienții intimați: P. D. a lui V., P. I. al lui V., P. F., P. I., P. R., P. S., P. G., P. D., U. G., U. V. al lui V., P. A., U. F., L. M., P. V., P. B., P. D., P. A., P. G., P. A., P. A., P. G., P. I., P. D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., P. G., P. A., P. O., P. Ș., P. E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. G., U. G., U. L., L. A., P. M., P. E., Ș. D., C. G., P. D., P. A., U. I., U. D., S. N. și S. F..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că s-a depus la dosar un exemplar de pe memoriul de recurs formulat de P. G., P. Casansdra, U. G., U. F.-R., U. V., U. L., care au fost citați cu mențiunea de a timbra cererea și, din eroare, a achitat fiecare în parte aceeași sumă, respectiv, 9,5 lei, motiv pentru care se păstrează la dosar o dovada de achitare a taxei de timbru iar celelalte 5 chitanțe se înmânează recurenților, întrucât nu sunt necesare cauzei.

Instanța constată că prin Serviciul arhivă, numiții P. G., P. C., U. G., U. R.-F., U. V., U. L. au depus la dosar întâmpinare. Totodată, pune în discuție, în temeiul art. 306 alin.2, ca motiv de ordine publică și art. 304 pct. 7 C.pr. civ. în ceea ce privește recursul formulat de către P. G., P. Casansdra, U. G., U. F.-R., U. V., U. L..

Fiind întrebat, mandatarul S. N. precizează că nu are studii juridice, ocazie cu care i se aduce la cunoștință faptul că nu poate pune concluzii orale în numele persoanelor care l-au mandatat și are posibilitatea de a depune concluzii scrise în cazul în care dorește amânarea pronunțării.

Avocat D. F. pentru reclamanții-recurenți I. I. și I. E., arată că instanța a invocat ca motiv de recurs, nemotivarea hotărârii instanței de apel cu privire la apelul formulat de celelalte părți întrucât art. 304 pct. 7 face referire la decizia atacată, respectiv, a instanței de apel, însă având în vedere modalitatea în care a fost formulat apelul, consideră că hotărârea instanței de apel, în ceea ce privește apelul formulat de părțile adverse, este legală și temeinică din acest punct de vedere.

Referitor la recursul declarat de reclamanți, apărătorul acestora depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și a sentinței judecătoriei și să se aibă în vedere că în mod nelegal și netemeinic instanțele au refuzat să soluționeze cererea de partaj cu privire la construcția cu destinație de sala de festivități. Solicită a se avea în vedere faptul că prima instanță, prin sentința dată, pe fond, a omis să se pronunțe în vreun fel cu privire la cererea de partajare a construcției, formulată prin cererea completatoare.

Arată, de asemenea, că a formulat cerere de completare a dispozitivului, prin care a cerut ca instanța să se pronunțe și cu privire la aceasta, problemă ce trebuia să fie soluționată, având în vedere faptul că se administraseră mai multe probe, (expertiză, depoziții de martori), cu privire la identificarea și valoarea acelei construcții. Judecătoria Rădăuți a refuzat soluționarea cererii de partaj cu privire la construcția din litigiu pe motiv că, respingându-se ca inadmisibile cererile de intervenție și reconvențională, nu se putea soluționa cererea de completare a dispozitivului prin care solicita partajarea acestor construcții.

Susține că cererile de completare, de intervenție și reconvențională prin care s-a solicitat partajarea construcției sunt independente. De asemenea, arată că cererile de intervenție și reconvențională formulate de pârâții reclamanți au fost soluționate pe chestiuni de procedură în ceea ce privește calitatea părților, pe când cererea de partaj formulată de reclamanți are ca și reclamanți pe numiții I. I. I. și E., iar ca pârâți doar cei care sunt proprietari ai imobilului în litigiu. Din acest punct de vedere, consideră că nu are nicio legătură cererea completatoare formulată de reclamanți prin care au solicitat partajarea construcției cu cererile reconvențională și de intervenție formulate de părțile adverse care au fost respinse de prima instanță în mod corect în ceea ce privește calitatea părților și nu pe fondul cauzei. Având în vedere acest aspect, consideră că cererea reclamanților este admisibilă și urmează a fi soluționată de către instanța de recurs.

În ceea ce privește hotărârea instanței de apel, susține că tribunalul a refuzat soluționarea cererii, motivând că nu puteau uza de calea procedurală prevăzută de art. 2812 C.pr.civ., ci de calea de atac a apelului și a recursului. Solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 281a C.pr.civ. care prevăd în mod expres că pentru completarea, îndreptarea, lămurirea dispozitivului unei hotărâri nu se poate formula calea de atac a apelului sau a recursului, ci trebuie să se parcurgă procedura prevăzută la art. 281 - 2812 C.pr.civ. Nu putea critica soluția primei instanței în ceea ce privește cererea completatoare prin care a solicitat partajul construcției pentru că, prin sentința nr.1535 din 29.04.2013, a lăsat nesoluționată această cerere.

În căile de atac ale apelului sau recursului se atacă soluția pronunțată de către instanțe or, pentru nesoluționarea unui capăt de cerere, legiuitorul a prevăzut o procedură separată și obligatorie, și anume aceea a completării dispozitivului, prevăzută de art. 2812 C.pr.civ.

De asemenea, solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 312 alin. 4 C.pr.civ., care prevăd faptul că instanțele de recurs vor analiza cauza pe fond și solicită admiterea recursului în sensul partajării construcției și atribuirea către reclamanți a imobilului, având în vedere că a fost atribuit și terenul și obligarea reclamanților la plata a câte 1/11 din valoare, proprietarilor acestuia, respectiv, a câte_ lei, reprezentând sulta care li se cuvine. Totodată, precizează că solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar.

Cu privire la recursul formulat de partea adversă, solicită respingerea acestuia pentru motivele menționate în concluziile scrise, consideră că nu sunt aduse critici la hotărârea instanței de apel, poate fi considerat ca fiind un memoriu privind situației de fapt, așa cum o înțeleg aceștia și, potrivit art. 306 alin. 1 C.pr.civ., recursul este nul. In subsidiar, dacă nu se reține nulitatea recursului declarat de pârâți, solicită a fi respins ca inadmisibil, acesta neîncadrându-se în prevederile art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.

Mandatarul pârâților, care nu este parte în proces și nu are studii juridice, fiind întrebat precizează că nu solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.

Pârâta U. R., pentru pârâții recurenți, arată că la dosar este depus un contract de vânzare-cumpărare încheiat în 2007, prin care s-a cumpărat o parcelă de 3 ari de la reclamanții I. I. și I. E. cu suma de 60.000.000 lei și înțelegerea a fost ca după perfectarea actelor, să se doneze terenul în vederea construirii unei biserici. Toți membrii bisericii au contribuit la ridicarea construcției, lucrând efectiv sau au depus diverse sume de bani. De asemenea, arată că li s-au donat bani pentru construirea casei de rugăciune de către diverse persoane sau alte biserici de aceeași confesiune. Precizează, de asemenea, că membrii bisericii l-au împuternicit pe reclamant să se ocupe de obținerea tuturor autorizațiilor necesare ridicării construcției și acesta, în mod abuziv și-a folosit mandatul dat, obținând schimbarea destinației imobilului în sală de festivități. In prezent, ei folosesc construcția cu destinația de casă de rugăciune și nu sunt de acord cu schimbarea destinației acesteia. Arată, de asemenea, că autorizația de construcție nu este legală pentru că nu a fost eliberată conform mandatului dat în care se menționează că pentru ei, membrii bisericii și în numele lor să întocmească actele și nu pe numele său. Totodată, arată că în contractul de finanțare este prevăzută o sumă de bani pentru Biserica penticostală „Adonai” și nu pentru sală de festivități.

Reprezentanta recurenților consideră recursul motivat și solicită admiterea lui, așa cum a fost formulat și să se respingă cererea de chemare în judecată a reclamanților și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a aplicabilității în cauză a prevederilor art. 304 pct. 7 C.pr.civ. Numita Ș. C. (desemnată în cauză de pârâții intimați prezenți) solicită admiterea recursului formulat de pârâți și respingerea recursului reclamanților, ca nefondat.

Avocat D. F., pentru reclamanți, cu privire la donația de care a făcut vorbire reprezentanta pârâților, solicită a se avea în vedere faptul că nu există la dosarul cauzei nici un înscris autentic care să dovedească această donație. Conform Codului civil, donația terenurilor, construcțiilor, nu poate îmbrăca forma darului manual și solicită a se avea în vedere că susținerea părților adverse, în sensul existenței unei donații a terenului, nu este probată. Reprezentanta pârâților solicită a se avea în vedere că în contractul de vânzare-cumpărare se stipulează că ei sunt cumpărători, iar I. I. și E. sunt vânzători, iar ei, în calitate de proprietari, deveniți în urma cumpărării, au donat terenul în vederea construirii unei biserici. Susține, de asemenea, că ulterior, în 2009, după ce s-a terminat construcția bisericii, reclamanții au făcut un alt contract de vânzare-cumpărare cu rudele sale, astfel el obținând o cotă - parte mai mare.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA

Asupra recursurilor de față, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, sub nr._ din 9 iunie 2009, reclamanții I. I. și I. E. i-au chemat în judecată pe pârâții pârâții U. G., U. R., Puscuta G., Puscuta C., U. V., U. L., Puscuta I. și Puscuta F., solicitând instanței să dispună încetarea stării de indiviziune existentă între părți, cu privire la suprafața de 300 mp teren, identic cu . din CF_ Cajvana.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că părțile au calitatea de coindivizari ai terenului, dânșii având o cotă indiviză de 7/11, iar pârâții, împreună, au o cotă indiviză de 4/11. Reclamanții au solicitat să le fie atribuit terenul, fiind de acord să le plătească pârâților sultele corespunzătoare.

Pârâții au formulat cerere reconvențională împotriva reclamantului I. I., precum și împotriva terților G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D., B. G., prin care au solicitat și încetarea stării de coproprietate existentă între toate părțile (reclamant, pârâți, terți), cu privire la construcțiile edificate pe terenul din litigiu. Prima instanță a reținut că, așa cum în mod corect a fost definită în doctrină, cererea reconvențională, reglementată de art.119 C.proc.civ., este „actul de procedură prin care pârâtul invocă pretenții proprii împotriva reclamantului” (M. T., „D. procesul civil”, vol.I, Ed. „Universul Juridic”, 2005, p.401). Așadar, cererea reconvențională poate fi formulată numai împotriva reclamantului. Chemarea în judecată a unor terți, de către pârât, se poate realiza numai în condițiile art.57,60 și 64 C.proc.civ..

În speță, după cum s-a arătat, pârâtul a formulat cerere reconvențională nu numai împotriva reclamantului I. I., ci și împotriva a cinci terți. În consecință, la termenul de judecată din 15 aprilie 2013, instanța a invocat din oficiu și a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale.

În cauză au formulat cereri de intervenție un număr de 67 de persoane (P. D. a formulat cererea separat, iar restul de 66 de persoane au formulat o cerere comună). Prin cererile lor, intervenienții au pretins drepturi asupra construcțiilor ce au făcut obiectul cererii reconvenționale.

Prima instanță a reținut că, strict procedural, instanța ar fi trebuit să le pună în vedere intervenienților să plătească taxele de timbru corespunzătoare. Aceasta ar fi însemnat ca intervenienții că plătească, în total, 252.590 lei (trebuiau plătite 67 taxe de timbru a 3770 lei), în condițiile în care soluția cererilor de intervenție nu putea decât să coincidă cu soluția dată cererii reconvenționale (dată fiind legătura dintre ele). Or, nu se poate ignora că s-a ajuns la formularea acestor cereri și din culpa instanței, care nu s-a pronunțat imediat asupra admisibilității cererii reconvenționale.

În consecință, instanța nu a mai făcut aplicarea riguroasă a prevederilor legale, privind plata taxelor judiciare de timbru și, tot la termenul de judecată din 15 aprilie 2013, a pus în discuție admisibilitatea în principiu a acestor cereri, în conformitate cu prev. art.52 alin.1 C.proc.civ.

Cum în prealabil fusese respinsă ca inadmisibilă cererea reconvențională, iar cererile de intervenție aveau legătură exclusiv cu aceasta, instanța nu a putut decât să respingă ca inadmisibile și aceste cereri.

Prin sentința civilă nr. 1535/29.04.2013, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea civilă, având ca obiect „partaj judiciar” formulat de reclamanții I. I. și I. E., în contradictoriu cu pârâții U. G. prin mandatar S. N., U. R., Puscuta G., Puscuta C., U. V., U. L., Puscuta I., Puscuta F., G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G., intervenienți fiind P. D. și Pușcuța I., Pușcuța F., Pușcuța I., Pușcuța R., P. S., P. A., U. G., U. R.-F., U. G., U. V., U. Lenua, U. F., U. V., Pușcuța V., Pușcuța B., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța A., Pușcuța Antin, Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța I., Pușcuța D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., Pușcuța G., Pușcuța C., Pușcuța G., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța O., Pușcuța Ș., Pușcuța E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. M., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., Pușcuța D., Pușcuța A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N. și S. F. și, în consecință: a încetat starea de coproprietate existentă între I. I. și I. E. și pârâții U. G., U. R., P. G., P. C., U. V., U. L., Pușcuța I. și P. F., cu privire la suprafața de 300 mp teren identic cu . din CF_ (nr. vechi: 3244) Cajvana, în valoare de 6.192 lei; a atribuit terenul reclamanților și a obligat reclamanții să plătească, cu titlu de sulte, următoarele sume: pârâților U. G. și U. R.: 563 lei; pârâților P. G. și P. C.: 563 lei; pârâților U. V. și U. L.: 563 lei; pârâților Pușcuța I. și Pușcuța F.: 563 lei; a obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată, după cum urmează: pârâții U. G. și U. R.: 380lei; pârâții P. G. și P. C.: 380 lei; pârâții U. V. și U. L.: 380 lei; pârâții Pușcuța I. și Pușcuța F.: 380 lei.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Rădăuți a constatat următoarele:

În ceea ce privește acțiunea principală, analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că terenul în suprafață de 300 mp, identic cu . din CF_ Cajvana, se află în coproprietatea următoarelor persoane:

- reclamanții I. I. și I. E.: 7/11 pi;

- pârâților U. G. și U. R.: 1/11pi;

- pârâților P. G. și P. C.: 1/11pi;

- pârâților U. V. și U. L.: 1/11pi;

- pârâților Pușcuța I. și Pușcuța F.: 1/11pi.

Raportul de expertiză efectuat în cauză de ing. S. E. a relevat că valoarea terenului este de 6.192 lei, niciuna dintre părți necontestând această valoare.

În consecință, în temeiul art.728 C.civ., instanța de fond a admis acțiunea principală, a încetat starea de coproprietate dintre părți (nefiind o stare de indiviziune, cum în mod eronat au afirmat reclamanții) și a atribuit reclamanților terenul, urmând ca aceștia în temeiul art. 742 C.civ., să le plătească pârâților sultele corespunzătoare.

În cauză s-a făcut și aplicarea prev. art.274 C.proc.civ.

Prin acțiunea civilă, înregistrată sub nr._ din 9 iunie 2009, pe rolul Judecătoriei Rădăuți, reclamanții I. I. și I. E. i-au chemat în judecată pe pârâții U. G., U. R., Puscuta G., Puscuta C., U. V., U. L., Puscuta I., Puscuta F., G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D., B. G., solicitând instanței să înceteze starea de indiviziune existentă între părți cu privire la suprafața de 300 mp teren identic cu . din CF_ Cajvana.

Pârâții au formulat cerere reconvențională împotriva reclamanților, precum și împotriva terților G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D., B. G., solicitând încetarea stării de coproprietate existentă între reclamanți, pârâți și terți cu privire la construcțiile edificate pe terenul din litigiu.

Considerând că o cerere reconvențională putea fi formulată exclusiv împotriva reclamanților, nu și împotriva unor terți (erau aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă), instanța a invocat din oficiu și a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, prin încheierea de ședință din 5.04.2013.

În cauză au formulat cereri de intervenție un număr de 67 de persoane, pretinzând drepturi asupra construcțiilor ce au făcut obiectul cererii reconvenționale. Cu aceeași motivare ca mai sus, instanța a respins ca inadmisibile aceste cereri.

Prin sentința civilă nr.1535/29.04.2013 instanța a admis acțiunea și a încetat starea de indiviziune existentă între reclamanți și pârâți, cu privire la teren.

Prin cererea înregistrată la data de 09.07.2013, reclamanții au solicitat, în conformitate cu prev. art.2812 C.proc.civ., completarea hotărârii, în sensul ca instanța să se pronunțe și asupra cererii completatoare depusă de dânșii la data de 16.09.2010.

Prin sentința civilă nr. 560/17.02.2014, Judecătoria Rădăuți a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1535, pronunțată la data de 29 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuți cu referire la cauza civilă având ca obiect „partaj judiciar”, formulată de reclamanții I. I. și I. E., în contradictoriu cu pârâții U. G. prin mandatar S. N., U. R., Puscuta G., Puscuta C., U. V., U. L., toți prin mandatar S. N., Puscuta I., Puscuta F., G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G., intervenienți fiind P. D. și Pușcuța I., Pușcuța F., Pușcuța I., Pușcuța R., P. S., P. A., U. G., U. R.-F., U. G., U. V., U. Lenua, U. F., U. V., Pușcuța V., Pușcuța B., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța G., Pușcuța A., Pușcuța Antin, Pușcuța A., Pușcuța G., Pușcuța I., Pușcuța D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., Pușcuța G., Pușcuța C., Pușcuța G., Pușcuța D., Pușcuța A., Pușcuța O., Pușcuța Ș., Pușcuța E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. M., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., Pușcuța D., Pușcuța A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N. și S. F..

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Rădăuți a constatat că reclamantul I. I. a formulat o cerere prin care a completat acțiunea inițială (filele 395-396, ds. inițial), prin care a solicitat partajul construcțiilor de pe teren.

În principiu, o asemenea cerere este, fără îndoială, admisibilă. În speță, însă, dacă instanța ar soluționa pe fond cererea, atunci soluția sa – indiferent care ar fi – ar intra în contradicție vădită cu dispozițiile de respingere ca inadmisibile a cererii reconvenționale și a cererilor de intervenție, cuprinse în încheierea interlocutorie din 15.04.2013 și asupra cărora instanța nu mai poate reveni.

Așadar, în contextul procesual creat prin respingerea ca inadmisibile a cererilor incidentale, instanța s-a aflat în imposibilitatea obiectivă să mai judece cererea de completare a hotărârii. Practic, după cum s-a arătat, instanței i s-a cerut să pronunțe o hotărâre care să intre în contradicție cu ceea ce a decis anterior.

În consecință, cererea de completare a hotărârii a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva celor două sentințe mai sus-menționate, au formulat recursuri intervenienții P. D. a lui V., P. I. a lui V., U. R. F., P. D., P. Ș., pârâții U. G. - prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V. - prin mandatar S. N., U. L. - prin mandatar S. N., P. I., P. F., și reclamanții I. I. și I. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

La termenul de judecată din data de 20.05.2014, Tribunalul Suceava a calificat ca fiind apel calea de atac exercitată împotriva sentințelor civile nr. 560 din 17.02.2014 și nr. 1535/29.04.2013, pronunțate de Judecătoria Rădăuți

În motivarea apelului lor, reclamanții au criticat sentința civilă nr. 560/17.02.3014, prin care a fost respinsă cererea de completare a hotărârii, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii completatoare din 16.09.2010, prin care s-a solicitat ieșirea din indiviziune și cu privire la imobilul construcții, sala de festivități din orașul Cajvana, amplasat pe p.v. nr. 113/6 din C.F. 3244, cu atribuirea acestuia în lotul lor, al reclamanților și stabilirea sultei corespunzătoare.

Au motivat că, prin sentința civilă nr. 1535/29.04.2013 a Judecătoriei Rădăuți s-a dispus admiterea acțiunii de partaj cu privire la imobilul teren în suprafață de 300 mp, înscris în C.F._ a ., din eroare, instanța nu s-a pronunțat și cu privire la construcții, astfel că, în mod nelegal, a fost respinsă cererea de completare dispozitiv pe care și-au întemeiat-o în baza art. 281 al. 2 C.pr.civ.

Pârâții U. G., prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V., U. L., P. I. și P. F. și intervenienții P. Dumitrru, P. Ș., P. D., P. I. a lui V. au criticat sentința civilă nr. 1535/29.04.2013 a Judecătoriei Rădăuți pentru nelegalitate, invocând, în drept, preved. art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

În motivare, au arătat că, în mod greșit, a fost admisă acțiunea și s-a atribuit reclamanților întreaga suprafață din litigiu, de 300 mp.

De asemenea, au arătat că a fost greșit calificată natura juridică a obiectului cererii reconvenționale, în sensul că, deși ei au solicitat constatarea dreptului de proprietate, instanța a reținut că este vorba despre încetarea stării de coproprietate a construcțiilor.

În acest context, reclamanții cererii reconvenționale puteau chema în judecată și alte persoane.

Au criticat respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție formulată de 66 de persoane care pretind drepturi proprii asupra construcțiilor în condițiile în care cererea nu era timbrată, iar motivarea cu referire la cererea reconvențională nu putea fi primită, atâta timp cât aceasta era admisibilă în ceea ce îl privește pe reclamantul I. I., care era parte în proces, față de care sunt admisibile și cererile de intervenție.

Pe fond, au criticat ignorarea probelor care dovedesc faptul că terenul a fost cumpărat pentru construirea unei case de rugăciune, înțelegea părților fiind de a rămâne în indiviziune cu privire la teren și construcții, iar conflictele dintre reclamant și celelalte părți nu pot înlătura prevederile Statutului de organizare și funcționare a Cultului C. Penticostal, potrivit căruia terenul aferent Bisericii Penticostale Adonay este proprietatea bisericii, ca și casă de rugăciuni, toate aceste bunuri fiind transmise prin învoială și donații.

Au criticat interpretarea greșită a probatoriului și au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cererea de apel formulată de intervenienții P. G., P. C., U. G., U. R., U. V., U. L. împotriva sentinței civile nr. 560/2014, de completare a dispozitivului vizează, în fapt, sentința civilă nr. 1535/2013, nefăcându-se referire la hotărârea completatoare.

Prin decizia civilă nr. 584 din 17 iunie 2014, Tribunalul Suceava a respins ca nefondate apelurile declarate de către: intervenienții P. D. a lui V., P. I. a lui V., U. R. F., P. D., P. Ș., pârâții U. G. - prin mandatar S. N., U. R., P. G., P. C., U. V. - prin mandatar S. N., U. L. - prin mandatar S. N., P. I., P. F. și reclamanții I. I. și I. E., împotriva sentințelor civile nr. 560 din data de 17.02.2014 și nr. 1535 din data de 29.04.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind: intervenienții P. F., P. I., P. R., P. S., P. A., U. G., U. G., U. V. a V., U. L., U. F., U. V., P. V., P. B., P. D., P. A., P. G., P. G., P. G., P. A., P. A., P. A., P. G., P. I., P. D., U. I., U. I., U. G., U. M., U. I., U. P., P. G., P. C., P. G., P. A., P. O., P. E., A. V., A. F., A. L., T. D., T. R., P. V., P. F., B. D., Ș. C., Ș. G., U. G., U. L., L. A., P. M., P. E., Ș. S., Ș. D., C. G., P. D., P. A., U. I., U. D., B. G., B. V., S. N., S. F., pârâții G. I., I. I., N. P., I. Nicușor, B. D. și B. G..

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Astfel, cu privire la apelul reclamanților, relativ la respingerea cererii de completare a dispozitivului, tribunalul a constatat că este nefondat.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanții au solicitat partajarea suprafeței de 300 mp teren, identic cu p. nr. 113/6 din C.F._ Cajvana, iar prin cererea de completare a acțiunii, din 17.09.2010 (f. 395) au răspuns la cererea reconvențională formulată de pârâți, prin care au solicitat constatarea dreptului de proprietate a imobilului „Casă de festivități Adonay”, edificată pe p.v. 113/6 din C.F. 3244 Cajvana.

Or, înțelegând să respingă ca inadmisibilă cererea reconvențională, întrucât era îndreptată împotriva unor terți, prin încheierea din data de 05.04.2013, instanța s-a pronunțat în acest sens și față de cererea de intervenție prin care se solicitase ieșirea din indiviziune pentru același obiect ce a determinat cererea reconvențională.

Cum, instanța s-a pronunțat prin încheieri și motivarea hotărârii cu privire la obiectul cererii de completare a dispozitivului, în mod corect a fost respinsă această cerere, părțile având la îndemână calea apelului față de judecarea fondului, în cauză nefiind date cerințele prevăzute de art. 2812 C.pr.civ.

Cât privește apelul pârâților și intervenienților, tribunalul a reținut, față de primul motiv invocat că suprafața de 300 mp, teren ce face obiectul litigiului, se identifică cu p.v. nr. 113/6 înscrisă în C.F._ UAT Cajvana, provenită din conversia pe hârtie a C.F. 3244 Cajvana, fiind dobândit de reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare în cotă de 6/11 p.i., pârâții U. G., U. V. și P. I. având în proprietate, tot ca urmare a unor înstrăinări, cote de 4/11 p.i.

Or, cum potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, imobilul nu este partajabil în natură, întrucât este ocupat de complexul clădirii „Casa de festivități”, iar cota reclamantului a devenit mai mare ca urmare a înstrăinării unor cote indivize asupra terenului ce a aparținut pârâților apelanți, în mod corect, . a fost atribuită în lotul reclamanților.

Cât privește obiectul cererii reconvenționale, din conținutul acesteia, rezultă că pârâții au solicitat să se constate, în contradictoriu cu reclamantul I. I. și cu alte persoane, că ei, împreună cu terții, au dobândit un drept de proprietate pe cote părți, cu privire la imobilul edificat pe p.v. 113/6 din C.F. 3244 Cajvana.

În acest sens, au invocat autorizația de construcție nr. 411/22.09.2008.

Întrucât, prin cererea de intervenție accesorie în sprijinul pârâților intervenienții au solicitat atribuirea în lotul lor a imobilelor construcții situate pe p.v. 113/6 ce face obiectul cererii principale, în mod corect, prima instanță a respins această cerere ca inadmisibilă, întrucât era cu referire la altă pretenție decât cele invocate de partea pentru care interveniseră.

Este real că cererea reconvențională este admisibilă față de reclamanți, conform art. 119 C.pr.civ.

În cauză, pârâții au solicitat să se constate dreptul de proprietate al lor și al unor terți pentru construcțiile aflate pe suprafața de teren în litigiu, în contradictoriu doar cu reclamantul I. I..

Așa cum rezultă din contractele de vânzare cumpărare, dreptul de proprietate asupra terenului necontestat de apelanți, este și pentru reclamanta I. E..

Or, pârâții neînțelegând să se judece în contradictoriu cu toți coproprietarii terenului pentru constatarea dreptului de proprietate asupra construcției aflate pe acesta și chemând în judecată persoane străine de cererea principală, acțiunea, așa cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Nici motivul de apel relativ la interpretarea greșită a probatoriului administrat nu a putut fi primit.

Potrivit art. 728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.

Or, cum, din actele de vânzare-cumpărare rezultă că terenul a fost înstrăinat pe cote p.i., în mod corect, s-a procedat la atribuirea în coproprietate a cotelor ce revin reclamantului.

Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate, astfel, în baza art. 296 C.pr.civ., le-a respins în consecință.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții I. I. și I. E. și pârâții: P. G., P. C., U. G., U. R.-F., U. V. și U. L..

Reclamanții I. I. și I. E. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii instanței de apel, în sensul admiterii apelului, a cererii de completare a hotărârii și, pe fond, să se dispună completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1535 / 29-04-2013, în sensul ca instanța să se pronunțe asupra cererii completatoare depusă la data de 16-09-2010, prin care au solicitat ieșirea din indiviziune și cu privire la imobilul construcție denumit "S. de festivități", situat în orașul Cajvana, județul Suceava, amplasat pe ./6/ din CF nr. 3244, dobândit de către părți conform autorizație de construcție nr. 41/22.09.2008, imobil înregistrat la Primăria Orașului Casvana, așa cum rezultă din adeverința nr. 3441/30.05.2012; să se dispună atribuirea în natură în favoarea lor a imobilului menționat și obligarea lor la plata unei sulte de 14.090 lei către fiecare familie, respectiv către pârâții U. G. si R., P. G. și C., U. V. și L., P. I. și F., în cuantum de câte 1 / 11 din valoarea de 155.000 lei a imobilului, astfel cum a fost stabilită de expertiza judiciară efectuată în cauză.

Recurenții susțin că prin cererea de chemare în judecată formulată au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la bunul imobil, respectiv terenul în suprafață de 300 m.p., înscris în Cartea Funciară nr. 30.107 a Comunei Cajvana, Jud. Suceava - deținut în coproprietate, în cote de 1/11 fiecare, cu pârâții.

Prin cererea reconvențională formulată de către pârâți s-a solicitat și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul-construcție denumit "sală de festivități", situat în orașul Cajvana, Jud. Suceava, amplasat pe ./6/ din CF nr. 3244, dobândit de către părți conform autorizație de construcție nr. 41/22.09.2008, imobil înregistrat la Primăria Orașului Cajvana, așa cum rezulta din adeverința nr. 3441/30.05.2012. Întrucât pârâții au precizat, ulterior, că nu solicită și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul construcție și că nu înțeleg să timbreze această cerere, au înțeles să formuleze, la data de 16-09-2010, o cerere completatoare a acțiunii, prin care au solicitat și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul construcție menționat.

Prin sentința civilă nr. 1535 / 29-04-2013, pronunțata de Judecătoria

Rădăuți în dosarul nr._ s-a dispus admiterea acțiunii de partaj

judiciar și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul teren în suprafață de 300 m.p. înscris în Cartea Funciara nr. 30.107 a Comunei Cajvana, Jud. Suceava. Din eroare, instanța de judecată a omis să se pronunțe și cu privire la cererea completatoare, dispunând prin sentința civilă ieșirea din indiviziune numai cu privire la imobilul teren nu și cu privire la construcție, astfel cum au solicitat în mod expres prin cererea completatoare depusa la dosarul cauzei.

În aceste condiții, au formulat cerere de completare a dispozitivului hotărârii, în temeiul art. 281 indice 2 Cod proc. civilă.

Prin sentința civilă nr. 560 / 17-02-2014, pronunțata de Judecătoria Rădăuți în dos. nr. 3627 / 285 / 2009, instanța a dispus respingerea cererii de completare a dispozitivului hotărârii ca inadmisibilă, motiv pentru care au formulat apel, care a fost soluționat prin decizia civilă, hotărându-se respingerea apelului ca nefondat. Prin aceeași hotărâre s-a dispus si respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâți si intervenienți.

Recurenții susțin că hotărârea instanței de apel este nelegală si netemeinică, în cauza fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc. civilă.

Așa cum rezultă din decizia civila a instanței de apel, singura motivare a respingerii apelului este cuprinsă în fraza: "cum, instanța s-a pronunțat prin încheieri si motivarea hotărârii cu privire la obiectul cererii de completare a dispozitivului, în mod corect a fost respinsă aceasta cerere, părțile având la îndemână calea apelului față de judecarea fondului, în cauză nefiind date cerințele prevăzute de art. 281 indice 2 C. pr. civ.

Recurenții arată că susținerea instanței de apel este nelegală și cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât, în realitate, prima instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea lor de ieșire din îndiviziune cu privire la imobilul construcție, cererea completatoare formulată nefîind nici măcar menționată în hotărârea primei instanțe. Astfel, întrucât prima instanță a omis să se pronunțe cu "privire la capătul de cerere formulat prin cererea completatoare, nu au putut formula decât cerere de îndreptare a hotărârii și nicidecum apel cum se pretinde în hotărârea recurată, în cauză fiind incidente prevederile art. 281 indice 2a Cod Proc. Civilă.

De asemenea, recurenții susțin că aceștia nu puteau formula apel împotriva hotărârii primei instanțe, întrucât nu a analizat și nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la cererea completatoare formulată la data de 16-09-2010.

Pe fondul cauzei, recurenții solicită a se constata ca atât decizia instanței de apel, cât și sentința civilă nr. 560 / 17-02-2014 sunt nelegale, întrucât instanța a dispus în mod greșit respingerea cererii de completare a dispozitivului hotărârii, deși cererea este legală și admisibilă.

Prima instanța a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de completare a dispozitivului cu motivarea netemeinică și nelegală că în cauză s-ar mai fi formulat și alte cereri de partajare a construcției si că aceste cereri au fost respinse de instanță ca inadmisibile. Această motivare a fost reluată și de instanța de apel, deși nu are nici o fundamentare legală.

In fapt, intimații-pârâți au formulat o cerere reconvențională, prin care au solicitat și introducerea în cauză a altor persoane, cerere care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă, în mod corect.

De asemenea, un număr de 67 de persoane au formulat cerere de intervenție în cauza, solicitând ieșirea din indiviziune asupra construcțiilor, cerere care de asemenea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Recurenții solicită a se constata că cererea completatoare depusă de ei și care nu a fost soluționată de prima instanță este pe deplin admisibilă, întrucât prin aceasta au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la construcție în contradictoriu cu pârâții inițiali - care erau și sunt părți în cauză - și nu cu alte persoane, astfel cum s-a procedat în cererea reconvențională și în cererile de intervenție.

Astfel, diferența esențială între cererea completatoare și cererile introduse de către intimații - pârâți și de către intervenienți este tocmai faptul că acțiunea a fost formulată în mod legal, în contradictoriu cu ceilalți pârâți din dosar și nu în contradictoriu cu alte persoane străine de pricină.

Raționamentul primei instanțe este profund eronat. Astfel, chiar dacă acțiunile pârâților și intervenienților au fost respinse ca inadmisibile, în mod corect, de altfel - aceasta nu dă dreptul instanței să refuze soluționarea acțiunii legal formulate, prin care au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul construcție.

În fapt, prima instanța a refuzat să solutioneze cererea completatoare, desi o asemenea soluție nu este cuprinsa în prevederile Codului de procedură civilă.

Mai mult decât atat, potrivit art. 728 din vechiul Cod Civil, “nimeni nu poate fi obligat a ramâne în indiviziune". Rezultă astfel în mod evident că, acțiunea prin care au solicitat sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul construcție este pe deplin admisibilă, iar prima instanță avea obligația de a se pronunța asupra acesteia.

Totodată, menționează că prima instanță a fost în mod evident investită cu soluționarea cererii de ieșire din indiviziune cu privire la construcție, în cauză administrându-se un probatoriu complex - inclusiv expertiză judiciară de evaluare a construcției - probă care nu avea nici un sens în situația în care o asemenea cerere nu ar fi existat la dosar.

Argumentul primei instanțe - că nu poate soluționa cererea întrucât a mai respins în cauză alte doua cereri cu același obiect, dar greșit formulate din punct de vedere procedural - este profund nelegal si netemeinic.

Recurenții solicită admiterea cererii de ieșire din indiviziune și atribuirea bunului imobil construcție lor, cu obligarea la plata unei sulte către pârâții U. G. și R., P. G. și C., U. V. și L., P. I. și F., întrucât imobilul construcție a fost dobândit de de ei împreuna cu pârâții, prin construire, în baza autorizației de construcție nr. 41 / 22-09-2008, astfel, ei deținând în proprietate o cota de 7 / 11 din construcție, aceeași cotă pe care o dețin și din terenul aferent construcției, iar pârâții dețin următoarele cote: U. G. si R. - cota de 1 /11; P. G. si C. - cota de 1 / 31; U. V. si L. cota de 1 /11; Puscuță I. și F. - cota de 1 /11.

Avându-se în vedere că imobilul construcție nu poate fi partajat în natură, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză și față de faptul că împreună, ei reclamanții, dețin o cotă de 7/11 din imobil, reprezentând o cotă majoritara din totalul de 11/11 părți indivize, solicită a se constata că se poate dispune atribuirea în natură către ei a întregului imobil construcție și obligarea lor la plata sultei în cotă de 1 / 11 către fiecare dintre familiile pârâte.

Recurenții solicită, totodată, a se constata că se impune atribuirea lor în natură a imobilului construcție, întrucât au devenit și unici proprietari ai terenului pe care este situat imobilul prin hotărârea pronunțata în cauza, respectiv sentința civilă nr. 1535 /2013.

Recurenții solicită a se constata că, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică de evaluare, întocmit de către expert arhitect D. F., valoarea de circulație a imobilului construcție a fost stabilita la suma de 155.000 lei și că urmează a fi obligați la plata a câte_ lei, reprezentând 1/11 din 155.000 lei pârâților: U. G. si R., Puscuta G. și C., U. V. și L. și P. I. și F..

Pentru motivele expuse, recurenții solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei instanței de apel (urmând a menține soluția de respingere a apelului pârâților) și, pe fond, admiterea cererii și completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1535 / 29-04-2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr._, în sensul dispunerii ieșirii din indiviziune și cu privire la imobilul construcție denumit "sală de festivități", situat în orașul Cajvana, Jud. Suceava, amplasat pe ./6/ din CF nr. 3244, dobândit de către părți conform autorizației de construcție nr. 41/22.09.2008, imobil înregistrat la Primăria orașului Cajvana. De asemenea, solicită a se dispune atribuirea lor în natură a imobilului construcție si obligarea la plata către pârâții U. G. si R., Puscuta G. si C., U. V. si L., Puscuta I. si F. a unei sulte în cuantum de 1 / 11 din valoarea de circulație a imobilului pentru fiecare familie.

Recurenții P. G., P. C., U. G., U. R.-F., U. V., U. L. arată că, de fapt, reclamanții I. I. și soția sa, I. E., i-au chemat în judecată, acțiune ce a fost înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei Rădăuți, prin care au solicitat să se dispună încetarea stării de indiviziune existentă cu privire la suprafața de 300 mp teren, . din C.F_ Cajvana. Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 1535 din 29.04.2013, a atribuit terenul de 300 mp reclamanților I. I. și I. E., neținând cont de probele și de cererile depuse la dosar. Aceștia arată că prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 248 din 19.01.2007, I. I. și I. E. au vândut acest teren numiților P. G. și P. C., U. G., U. R.-F., P. I., P. F., U. V. și U. L.. Ceilalți cumpărători sunt rudele numitului I. I., respectiv: I. I., I. M., I. Nicușor, I. A., B. G., B. D., B. D. și B. Trandafîra, N. P. și N. F., G. I., G. L. care, după terminarea construcției bisericii au făcut un alt contract de vânzare-cumpărare în data de 31 martie 2009, autentificat sub nr. 984, prin care vând către soții lacoban I. și E., ca bun comun în devălmășie, conform art. 30 din codul familiei, imobilul proprietatea lor, constatând din cotele noastre de l/11 părți indivize, fiecare din teren identic cu P.F 113/6, în suprafața de 300 mp înscris în CF_ a cam. Cadastrale Cajvana.

Imobilul a intrat în proprietatea lor, vânzătorii, prin cumpărare în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 591/22.02.2006, nr. 248/19.01.2007, încheierile nr. 1369/22.02.2006, nr. 683/19.01.2007, eliberate de către notarul public Covariuc I., fiind liber de sarcini, prețul real al acestei vânzări fiind de 1300 lei.

Totodată, recurenții susțin că numiții: I. lacob și M., G. I., G. L., I. Nicușor, I. A., B. D., B. Trandafîra, N. P., N. F., B. G., B. D. în calitate de vânzători, au declarat, sub sancțiunea prevăzută de art. 292 cod penal, pentru fals în declarații, că acest imobil nu este scos din circuitul civil, nu formează obiectul vreunui litigiu, nu este grevat de sarcini, nu este vândut, donat sau ipotecat în favoarea unei persoane fizice sau juridice, nu au făcut promisiuni de vânzare altor persoane și nu au încheiat antecontract de vânzare cu alte persoane privind acest imobil, garantând pe cumpărători de orice evicțiune totală sau parțială conform art. 1337 cod civil și că, cumpărătorii, intră de drept în stăpânirea imobilului vândut din momentul autentificării contractului.

De asemenea, recurenții solicită a se reține că suprafața de 300 m.p., cumpărată, au donat-o pentru construirea unei biserici, membrii acesteia donând diverse sume de bani, așa cum au menționat în cererea de recurs.

Recurenții susțin că Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 1535 din 29 aprilie 2013, a atribuit în mod nelegal terenul de 300 mp reclamanților. Totodată, susțin că instanța de fond nu a respectat legea cu privire la donații. În conformitate cu art. 801 Cod civil, donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorii dau irevocabil un lucru donatarului, care îl primește și, conform dispozițiilor art. 63 din HG 189/2008, donațiile de orice natură, făcute Bisericii în mod legal, intră în proprietatea acesteia. Totodată, recurenții susțin că toți au donat terenul Bisericii Adonai, inclusiv, I. I., soția lui și rudele sale și, în mod nelegal, acesta a fost atribuit reclamanților. Menționează, totodată, că I. I. a fost împuternicit prin procura nr. 249 din 19.01.2007, ca pentru ei și în numele lor să se prezinte și să îi reprezinte la primăria orașului Cajvana, precum și la alte instituții de stat pentru eliberarea actelor necesare pentru ridicarea construcției, respectiv, autorizație construcție, certificat de urbanism.

Totodată, susțin că terenul de 300 mp a fost donat și destinat construirii Bisericii pe care I. I. a numit-o Biserică Penticostală „Adonai, însă acesta, prin manevre frauduloase, obține autorizația pe numele său și schimbă destinația construcției din biserică în sală de festivități, fără a le face cunoscut acest lucru, astfel nerespectând mandatul dat, urmărind obținerea în proprietatea sa exclusivă a terenului și a construcției.

De asemenea, recurenții susțin că toți membrii bisericii penticostale au contribuit cu diverse sume de bani și au participat efectiv la construirea acesteia chiar de la fundație. Menționează că la ridicarea construcției au fost ajutați de diverse persoane, precum și de alte biserici din țară și străinătate. Susțin că parte din donații, precum și sumele alocate de Uniunea Europeană au fost însușite de reclamantul I. I.. Consideră, de asemenea, recurenții că în mod greșit tribunalul a reținut că din actele de vânzare- cumpărare rezultă că terenul a fost înstrăinat pe cote părți indivize, întrucât terenul a fost cumpărat de la I. I., acesta nemaiavând nici o cotă parte din acel imobil, teren care ulterior a fost donat în vederea construirii bisericii.

Recurenții susțin că, în prezent, în imobilul construit pe terenul donat se țin slujbe religioase și că acesta funcționează în baza autorizației nr. 9773 din 21 iulie 2012.

Reclamanții-recurenții, prin avocat, au depus la dosar concluzii scrise.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește excepția nulității recursului declarat de pârâți, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art.306 alin.1 din Codul de procedură civilă: ,,Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.”, iar, în conformitate cu art.306 alin.2 din Codul de procedură civilă: ,,Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților”.

Față de dispozițiile legale mai-sus enunțate, această excepție nu poate fi reținută, în condițiile în care instanța de recurs a invocat, ca motiv de ordine publică, cazul prevăzut de art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește recursul declarat de pârâți. Chiar în lipsa invocării unui motiv de ordine publică, Curtea reține că aspectele invocate de pârâți în memoriul de recurs pot fi circumscrise cazului prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, aceștia reclamând încălcarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește regimul donațiilor, în general, și al donațiilor făcute bisericii, în special.

Referitor la recursurile declarate, atât de reclamanți, cât și de pârâți, Curtea reține că este incident în cauză cazul prevăzut de art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, acestea fiind, prin urmare, întemeiate.

Reclamanții au criticat, pe calea apelului, sentința prin care s-a respins cererea de completare a dispozitivului, apreciind, în esență, că prima instanță a refuzat, pur și simplu, să soluționeze cererea completatoare formulată, în mod legal, în contradictoriu cu pârâții din dosar. S-a susținut că argumentul primei instanțe, care a arătat că nu poate soluționa aceasta cerere întrucât a mai respins în cauză alte două cereri, cu același obiect, dar greșit intitulate, este eronat.

Instanța de apel nu a răspuns la niciunul dintre argumentele invocate de reclamanți, motivând aspecte care țineau de cererea reconvențională și de cererea de intervenție, formulate în cauză de celelalte părți, respingând ,,de plano” orice susținere a reclamanților, prin aceea că instanța s-a pronunțat prin încheieri și prin considerentele hotărârii asupra obiectului cererii de completare și că în cauză nu sunt date cerințele prevăzute de art.2812 din Codul de procedură civilă, fără a explicita de ce solicitarea reclamanților nu poate fi încadrată în acest conținut juridic și care sunt încheierile sau considerentele primei instanțe care tratează această cerere.

Pârâții au arătat, printre altele, în memoriul de apel, că atât terenul cât și construcția în litigiu sunt bunuri proprietatea bisericii, și nu ale părților, pentru a putea fi partajate, invocând, în acest sens, Statutul de organizare și funcționare a Cultului C. Penticostal, aprobat prin HG nr.189/2008. Au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în promovarea cererii de împărțeală.

Instanța de apel nu a răspuns acestor argumente și nici nu a analizat critica adusă de pârâți modului în care prima instanță a interpretat probatoriul administrat în cauză.

Curtea constată, față de cele reținute, că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art.261 din Codul de procedură civilă, are în vedere stabilirea situației de fapt în considerente, a examinării argumentelor părților, punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și nu, în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția luată. Apelul fiind o cale devolutivă de atac, instanța era obligată, după dispozițiile art.295 din Codul de procedură civilă, să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Cazul prevăzut de art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, raportat la prevederile art.312 pct.5 din Codul de procedură civilă, își găsește justificarea pe deplin în cauză, iar, în absența motivării, dezlegările instanței nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, astfel că instanța va admite recursurile și va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, spre rejudecare.

Cheltuielile de judecată din calea de atac a recursului vor fi avute în vedere de instanța de trimitere.

Pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII,

D E CI D E :

Admite recursurile declarate de reclamanții I. I. și I. E., ambii cu domiciliul în orașul Cajvana, ., județul Suceava și de pârâții: P. G., P. C., ambii domiciliați în Cajvana nr. 969, U. G., U. R.-F., ambii domiciliați în orașul Cajvana nr 1319, U. V. și U. L., din orașul Cajvana nr 666, județul Suceava, împotriva deciziei civile nr. 584 din 17 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă (dosar nr._ ).

Casează decizia civilă nr. 584 din 17 iunie 2014 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2014.

Președinte,Judecători,Grefier,

Red. C.O.

Judec. fond: B.

Judec. apel: T. M., F. L.

Tehnored. N.L., 2 ex., 6.11.2014

← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 101/2013. Curtea...  Legea 10/2001. Decizia nr. 206/2016. Curtea de Apel SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 401/2014. Curtea de Apel SUCEAVA