Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 871/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 871/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 1274/295/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 871
Ședința publică din 18 iunie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. L. împotriva deciziei civile nr. 115 din 21.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta S. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă părțile personal, reclamantul fiind asistat de av. D. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâta a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 12 iunie 2013, întâmpinare, precum și un set de înscrisuri, în copie, constând în certificat de încadrare a copilului într-un grad de persoane cu handicap, planul de recuperare a copilului cu dizabilități, certificat de expertiză și orientare școlară/profesională, contract cu familia încheiat între Comisia pentru Protecția Copilului și pârâtă, Hotărârea nr.1162/03.10.2012 privind evaluarea cazului privind minora, precum și Hotărârea nr. 1115/26.10.1973 emisă de Comisia pentru Ocrotirea Minorilor de pe lângă Comitetul Executiv al Consiliului Popular al județului T. în dosarul nr. 976/1973.
Instanța comunică cu reprezentantul reclamantului un exemplar al întâmpinării și a hotărârii cu privire la situația minorului.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei de timbru în cuantumul solicitat de instanță și solicită audierea copilului, în raport de dispozițiile Legii nr. 272/2004 arătând că nu a fost audiat de instanțele anterioare.
Instanța, cu privire la această solicitare, acordă cuvântul părților.
Pârâta S. M. învederează instanței că nu se opune audierii minorei dacă se face în prezența unui psiholog, având în vedere gradul de handicap pe care îl prezintă aceasta.
Instanța, având în vedere actele depuse la dosar și faptul că minora este un copil cu dizabilități, retard psihic și coeficient IQ redus, respinge cererea de audiere a copilului având în vedere starea de sănătate a minorei, precum și faptul că instanța nu dispune de un psiholog care să aprecieze gradul de handicap al minorei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțată de Tribunalul A. și a sentinței pronunțată de Judecătoria A., rejudecarea cauzei cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv schimbarea domiciliului minorei de la pârâtă la reclamant.
Arată că tatăl e foarte interesat de creșterea și educarea minorei, și consideră că îi poate oferi condiții mai bune în acest sens. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta S. M. solicită respingerea recursului și învederează instanței că reclamantul nu a vizitat minora în ultimii trei ani, decât în momentul introducerii cererii de recurs.
Susține, de asemenea, că reclamantul nu s-a implicat în acest timp în creșterea și educarea copilului.
În replică, reprezentantul reclamantului arată că acesta nu a avut acces la vizitarea copilului, atâta timp cât a fost la mamă, doar în urma notificării sale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată că:
Prin sentința civilă nr. 494 din 22.01.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. L., în contradictoriu cu pârâta S. M. și în consecință s-a dispus exercitarea autorității părintești de către ambii părinți pentru copilul P. Zorca I., născută în data de 25.04.2001 în orașul Sânnicolau M., județul T..
S-a stabilit locuința copilului la domiciliul pârâtei.
S-a dispus ca drepturile cu privire la bunurile copilului să fie exercitate de ambii părinți.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, din căsătoria părților a rezultat copilul P. Zorca I., născută în data de 25.04.2001 în orașul Sânnicolau M., județul T..
Prin Sentința civilă nr. 808 din data de 28.09.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în Dosar nr._ a fost desfăcută căsătoria părților, iar copilul a fost încredințat spre creștere și educare la mamă. Prin aceeași sentință civilă reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 25% din salariul net lunar până la majoratul copilului.
Prin Sentința civilă nr. 1.208 din data de 28.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M., județul T. în Dosar nr. 1._ a fost reglementat dreptul reclamantului de a avea legături personale cu copilul.
Conform Certificatului medical eliberat de Dr. C. M., medic primar NPI, rezultă că minora suferă de retard psihic mediu, QI-39, Dillalie, Tulburare opozițională.
La data efectuării anchetei psihosociale minora era internată la Centrul de plasament Șiria.
Instanța, având în vedere interesul superior al copilului, vârsta și sexul copilului și concluziile referatelor de anchetă psihosocială efectuate în cauză, a apreciat că ar fi benefic ca autoritatea părintească față de copilul P. Zorca I., născută în data de 25.04.2001 în orașul Sânnicolau M., județul T., să fie exercitată de către ambii părinți.
Prin urmare, în baza art. 397 cod civil raportat la 505 Cod civil, a dispus exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la copilul P. Zorca I., născută în data de 25.04.2001 în orașul Sânnicolau M., județul T.
În baza art. 399, alin. 2 Cod civil instanța a dispus ca drepturile cu privire la bunurile copiilor să fie exercitate de către ambii părinți.
În baza art. 400 Cod civil raportat la art. 505 Cod civil, instanța a stabilit ca locuința copilului să fie la domiciliul pârâtei, unde acesta va beneficia de condiții optime de creștere și educare de care are nevoie pentru o dezvoltare armonioasă atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere psihic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. L., solicitând, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate iar rejudecând cauza admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și stabilirea domiciliul minorei P. Zorea I. la tată.
În motivare arată că, prin sentința nr. 808/28.09.2007 a Judecătoriei Sânnicolau M. minora P. Zorca I. a fost încredințată mamei.
În acest moment este in interesul minorei ca aceasta să aibă domiciliul la dânsul. Pârâta are o alta relație și un copil cu noul partener și nu se ocupă corespunzător de minoră. Astfel minora are mari carențe la învățătură ceea ce dovedește faptul că pârâta nu se ocupă deloc de minoră. Cea mai importantă dovadă în acest sens rezultă din faptul că pârâta nu se ocupă personal de creșterea și educarea minorei ci a plasat-o într-un centru de copii din Șiria. Totodată pârâta nu se ocupă corespunzător de sănătatea și igiena minorei. Arată că el a dus minora în această vară să i se facă ochelari, iar în perioada cât a fost la tatăl său s-a ocupat de tratarea altor afecțiuni ce le avea minora, fapt relatat de martorii audiați în cauză.
Pe de altă parte minora este foarte atașată de tată și dorește să locuiască cu el și de fiecare dată când vine în vizită foarte greu reușește să o lămurească să se întoarcă la pârâtă.
În aceste condiții, reclamantul arată că, este în interesul major al minorei ca acesteia să i se stabilească domiciliul la tatăl său.
În drept, invocă disp. art. 282 și urmat Cod procedură civilă.
Intimata S. M., prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, iar minora să rămână în continuare spre creștere și educare la dânsa.
Prin decizia civilă nr. 115/21.03.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins apelul declarat de reclamantul P. L., în contradictoriu cu pârâta S. M., împotriva sentinței civile nr.494 din 22.01.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești, fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că, din probele administrate în cauză nu pot fi reținute ca veridice afirmațiile reclamantului – cum că pârâta nu s-ar ocupa în mod corespunzător de sănătatea și igiena minorei. Dimpotrivă, din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul pârâtei, rezultă că aceasta își aduce un aport deosebit la creșterea și educarea minorei, între mamă și fiică existând armonie și o strânsă relație de colaborare.
Tribunalul a avut în vedere și faptul că minora este un copil cu dizabilități (retard psihic), fapt ce a determinat încadrarea sa în gradul de handicap „grav cu asistent personal” și orientarea sa spre Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă A. – Școala Specială Șiria, regim de internat (f.16 dosar apel). Cu alte cuvinte, minora are nevoie spre a fi integrată într-un sistem de învățământ special organizat pentru copiii cu dizabilități, precum este Școala Specială din Șiria, care nu reprezintă un centru de plasament destinat copiilor abandonați, astfel după cum a arătat reclamantul. De altfel, acesta din urmă nu a sesizat nevoile speciale ale copilului, considerând că se poate ocupa personal de creșterea și educarea minorei, fără a sesiza necesitatea înscrierii acesteia la o școală specială/ajutătoare;
Împotriva deciziei civile nr. 115/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a declarat recurs reclamantul P. L. care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii acțiunii, cu consecința stabilirii domiciliului minorei P. Zorca I. la tată.
În motivare, arată că este în interesul minorei să aibă domiciliul la tată, întrucât mama are o altă relație și un copil cu noul partener, nu se ocupă corespunzător de minoră, în timp ce reclamantul este interesat de aceasta și de a-i oferi condiții bune de creștere și educare a minorei.
Arată că prin plasarea minorei în centrul de plasament din Șiria, pârâta a demonstrat că nu are interes să îngrijească și să crească minora în mod corespunzător.
În drept, invocă art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, pârâta S. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Examinând decizia civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, ale art. 304 și 306 Cod proc.civ., în conformitate cu art. 299 și următoarele Cod proc.civ., ale art. 399, 400 și 505 Cod proc.civ., ale Legii nr. 272/2004, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, raportat la probatoriul administrat în cauză, respectiv concluziile referatelor de anchetă socială, declarație de martor, înscrisuri depuse la dosar, se constată că cele două instanțe au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 399-400 Cod civil, în cauză, stabilind ca locuință a minorei domiciliul pârâtei.
În mod corect s-a avut în vedere în luarea acestei măsuri și faptul că minora fiind încadrată în grad de handicap „grav cu asistent personal”, este în interesul acesteia de a i se stabili domiciliul la mamă.
Ambele instanțe au avut în vedere interesul superior al copilului ce trebuie să prevaleze în deciziile ce privesc pe copil, iar prin instituirea exercitării în comun a autorității părintești, ambii părinți vor avea posibilitatea dar și obligația de a decide împreună măsurile ce trebuie întreprinse pentru a asigura copilului o creștere și dezvoltare normală.
Sub acest aspect este de menționat că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a opina că participarea activă a părinților în activitățile care îi privesc pe copii, este obligatorie în temeiul art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru a asigura protecția intereselor acestora (cauza Glasor contra Regatul Unit).
Raportat la aceste considerente, se constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod proc.civ., astfel că, în baza art. 312(1) Cod proc.civ. va respinge recursul declarat de reclamantul P. L. împotriva deciziei civile nr. 115 din 21.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P. L. împotriva deciziei civile nr. 115 din 21.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./09.07.2013
Tehnored.L.P./10.07.2013
Ex.2
Instanța de fond: G. C. – Judecătoria A.
Instanța de apel: N. C.; S. C. Ș. – Tribunalul A.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
