Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1511/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1511/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 16676/325/2007
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1511
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta C. M. precum și de pârâtul B. T. împotriva deciziei civile nr. 188/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. P. Ralph C. pentru reclamantă și av. U. C. pentru pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 313/11.11.2013 reprezentând onorariul de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea recursului formulat de aceasta, modificarea în parte a hotărârii recurate, recalcularea sultei cuvenite și obligarea pârâtului la plata acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului arată că îmbunătățirile pe care pârâtul le-a efectuat la imobilul din Ghiroda după anul 2000 s-au realizat în timpul căsătoriei părților, acestea incluzându-se în masa partajabilă, în timp ce îmbunătățirile aduse de reclamantă la apartamentul din Timișoara în anul 2009 s-au realizat după ce părțile au divorțat, în timp ce dosarul de partaj se afla în cursul judecății, motiv pentru care acestea nu pot fi incluse în masa bunurilor de împărțit.
Arată că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ. și a stabilit cheltuieli de judecată mult mai mici în sarcina pârâtului, decât cele suportate de către reclamantă.
Cu privire la recursului pârâtului, solicită respingerea acestuia ca nefondat și neîntemeiat.
Reprezentanta pârâtului solicită admiterea recursului formulat de acesta în sensul stabilirii corecte a loturilor și stabilirea în mod corect a valorii de circulație a imobilelor conform expertizelor, dar numai până în anul 2000, moment până la care contribuția a fost comună în achiziționarea acestora.
Învederează instanței faptul că instanța de apel a stabilit corect cota de contribuție a părților în timpul căsătoriei, dar aceasta trebuia să țină cont de valoarea imobilelor până în anul 2000, și nu de valoarea totală a acestor imobile.
Arată că, în mod legal bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt prezumate a fi bunuri comune, conform art. 30 C.fam, prezumție care nu este aplicabilă în prezenta speță, întrucât îmbunătățirile aduse imobilului din Ghiroda de către pârât au fost făcute cu contribuția exclusivă a acestuia.
Solicită, de asemenea, respingerea recursului declarat de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra reclamantului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9569 din 17.06.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara a fost admisa în parte acțiunea principală formulată de reclamanta C. M., împotriva pârâtului B. T.; a fost anulată completarea de acțiune reconvențională, având ca obiect partaj, formulată de pârâtul-reclamant reconvențional B. T., împotriva reclamantei pârâtă-reconvențional C. M.; a fost respinsa în rest acțiunea reconvențională formulata de pârâtul-reclamant reconvențional B. T., împotriva reclamantei pârâtă-reconvențional C. M.; s-a constatat că părțile, sub durata căsătoriei lor, au dobândit, ca bunuri comune, cu o contribuție de 60% din partea pârâtului, și de 40% din partea reclamantei, următoarele bunuri: imobilul înscris în CF nr._/A Timișoara, nr. cadastral_/I, constând în apartamentul nr.1, situat în Timișoara, ., în valoare de 236.228 lei, și imobilul înscris în CF nr. 4049 Ghiroda, la nr. cadastral 1158/c, constând în teren cu casă P+1E, în suprafață de 397 mp, în valoare de 523.294,1 lei; s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor comune, prin formarea a două loturi, astfel: Lotul I, compus din imobilul înscris în CF nr._/A Timișoara, nr. cadastral_/I, constând în apartamentul nr.1, situat în Timișoara, ., în valoare de 236.228 lei, care s-a atribuit reclamantei, și Lotul II, alcătuit din imobilul înscris în CF nr.4049 Ghiroda, la nr. cadastral 1158/c, constând în teren cu casă P+1E, în suprafață de 397 mp, în valoare de 523.294,1 lei, care s-a atribuit pârâtului, și obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 67.580,84 lei, cu titlu de sultă; s-a dispus intabularea dreptului exclusiv de proprietate în favoarea reclamantei, cu titlu de partaj judiciar, asupra imobilului înscris în CF nr._/A Timișoara, nr. cadastral_/I, constând în apartamentul nr.1, situat în Timișoara, ., și a dreptului exclusiv de proprietate în favoarea pârâtului, cu titlu de partaj judiciar, asupra imobilului înscris în CF nr.4049 Ghiroda, la nr. cadastral 1158/c, constând în teren cu casă P+1E, în suprafață de 397 mp, a fost respinsa în rest acțiunea principală si a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 571,8 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.4453/02.07.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă (filele 6-7 dosar fond), s-a dispus desfacerea, pe baza acordului părților, a căsătoriei încheiată între acestea, la data de 30.07.1983.
Unul dintre efectele pe care le produce divorțul este cel privitor la bunurile comune dobândite de soți în timpul căsătoriei.
Astfel, conform art. 36 alin.1 C.fam., la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți potrivit învoielii acestora, iar dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune va hotărî instanța judecătorească.
Potrivit art. 30 C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii, bunuri comune ale soților, calitatea de bun comun netrebuind să fie dovedită.
Din extrasul CF nr._/A Timișoara (fila 65 dosar fond), a rezultat că asupra apartamentului nr.1, situat în Timișoara, ., înscris în această carte funciară la nr. cadastral_/I, este intabulat dreptul de proprietate în favoarea părților, ca bun comun, dobândit cu titlu de cumpărare, în anul 1991, deci în timpul căsătoriei lor, astfel încât, potrivit art. 30 C.fam., acest bun, de la data achiziționării lui, a devenit bun comun al acestora.
Din extrasul CF nr. 4049 Ghiroda (fila 64 dosar fond), a rezultat că asupra imobilului înscris în această carte funciară, la nr. cadastral 1158/c, constând în teren cu casă P+1E, în suprafață de 397 mp, este intabulat dreptul de proprietate, în favoarea pârâtului și al reclamantei, în calitate de soție a acestuia, ca bun comun, cu titlu de cumpărare, asupra cotei de ½ parte, în anul 1993, și asupra cotei de ½ parte, cu titlu de cumpărare în anul 1994, bun devenit, conform art. 30 C.fam, bun comun al părților, din momentul dobândirii lui.
Prezumția prevăzută de art. 30 C.fam. fiind o prezumție relativă, ea poate fi răsturnată. Astfel, bunul dobândit în timpul căsătoriei se consideră a fi bun comun până la proba contrarie, adică atâta vreme cât nu se face dovada că este bun propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.31 C.fam.
În speță, nici una dintre părți nu a contestat calitatea de bunuri comune ale imobilelor descrise mai sus, însă, spre deosebire de reclamantă, care a afirmat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea lor, pârâtul a susținut, în apărare, că el a avut o contribuție majoră, deoarece el a făcut singur, din surse proprii, lucrările de finalizare a construirii imobilului, în stadiul în care se află acesta, între anii 2005 - 2007, după despărțirea în fapt a părților, produsă în 1997.
Referitor la amplul probatoriu administrat în cauză, având în vedere că valoarea lucrărilor de construcție executate doar de pârât la imobilul din CF nr.4049 Ghiroda, nr.top.1158/c, reprezintă 31% din valoarea tuturor bunurilor comune, restul de 69% reprezentând contribuție comună, dar și de faptul că reclamanta a contribuit singură la creșterea și educarea copilului părților, nu doar în timpul conviețuirii părților, ci și până la majoratul acestuia, după separarea în fapt a părților, instanța a apreciat că aportul pârâtului la dobândirea per ansamblu a bunurilor comune este de 60%, iar a reclamantei de 40%.
Văzând dispozițiile art. 673 ind.5 alin.1 Cod proc.civ., prima instanța a admis cererea reclamantei de constatare a bunurilor comune ale părților și a admis în parte cererea acesteia de constatare a contribuției părților la dobândirea bunurilor comune, și, ca urmare, a constatat că părțile, sub durata căsătoriei lor, au dobândit, ca bunuri comune, cu o contribuție de 60% din partea pârâtului, și de 40% din partea reclamantei, următoarele bunuri: imobilul înscris în CF nr._/A Timișoara, nr. cadastral_/I, constând în apartamentul nr.1, situat în Timișoara, ., în valoare de 236.228 lei, și imobilul înscris în CF nr.4049 Ghiroda, la nr. cadastral 1158/c, constând în teren cu casă P+1E, în suprafață de 397 mp, în valoare de 523.294,1 lei.
În ceea ce privește cererea reclamantei de ieșire din indiviziune asupra bunurilor comune, văzând dispozițiile art.36 alin.1 C.fam., conform cărora, la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți potrivit învoielii acestora, iar dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța de judecată, și ale art.728 C.civ., potrivit cărora nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, a admis cererea, găsind-o întemeiată și, ca urmare, în baza art.673 ind.5 alin.2 C.Pr.Civ., art.673 ind.9 C.Pr.Civ., a dispus sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor comune, prin formarea a două loturi, astfel: Lotul I, compus din imobilul înscris în CF nr._/A Timișoara, nr. cadastral_/I, constând în apartamentul nr.1, situat în Timișoara, ., în valoare de 236.228 lei, care se va atribui reclamantei, și Lotul II, alcătuit din imobilul înscris în CF nr.4049 Ghiroda, la nr. cadastral 1158/c, constând în teren cu casă P+1E, în suprafață de 397 mp, în valoare de 523.294,1 lei, care s-a atribui pârâtului, și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 67.580,84 lei, cu titlu de sultă, pentru egalizarea valorică a loturilor.
La formarea și atribuirea loturilor, prima instanța, potrivit art.673 ind.9 C.Pr.Civ., a respectat voința părților, care au căzut de acord asupra acestei modalități de partajare, modalitate care este conformă situației de fapt, părțile aflându-se, de la separarea lor, în posesia de fapt a bunurilor ce le-au fost atribuite.
Întrucât prin partaj, fiecare parte a devenit proprietara unică a imobilului inclus în lotul său, prima instanța, în baza art.20 din Legea nr.7/1996, modificată și completată, a găsit întemeiată și cererea reclamantei de a se încuviința intabularea dreptului exclusiv de proprietate asupra imobilelor ce le-au fost atribuite părților, și, ca urmare, a admis-o și a dispus intabularea dreptului exclusiv de proprietate în favoarea reclamantei, cu titlu de partaj judiciar, asupra imobilului înscris în CF nr._/A Timișoara, nr. cadastral_/I, constând în apartamentul nr.1, situat în Timișoara, ., și a dreptului exclusiv de proprietate în favoarea pârâtului, cu titlu de partaj judiciar, asupra imobilului înscris în CF nr. 4049 Ghiroda, la nr. cadastral 1158/c, constând în teren cu casă P+1E, în suprafață de 397 mp.
În ceea ce privește cererea reconvențională având ca obiect obligația reclamantei-pârâtă reconvențional de a-i preda pârâtului-reclamant reconvențional 5 trofee de vânătoare, prima instanța a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că, deși martorii M. A., V. Lena și S. V., au declarat ca au văzut în apartamentul părților, în timpul conviețuirii acestora, circa 4 - 5 trofee de vânătoare, constând în coarne de cerbi, și că, după separarea părților, nu le-au mai văzut, nici unul dintre martori nu au declarat că aceste coarne au rămas în posesia reclamantei. Că trofeele au fost bunuri proprii ale pârâtului, dobândite anterior căsătorie (art.31 lit.a C.fam.), conform susținerilor pârâtului, s-a dedus din faptul că reclamanta a afirmat că ea nu are cunoștință de ele. Dacă ar fi fost bunuri comune, este greu de crezut că reclamanta nu ar fi știut că sunt astfel bunuri, în condițiile în care ele s-au aflat, conform declarațiilor martorilor, pe pereții din holul apartamentului părților. Însă, câtă vreme martorii au afirmat că, după separarea părților, nu au mai văzut trofeele în apartamentul în care a rămas să locuiască reclamanta, martora V. Lena declarând și că pârâtul a continuat un timp, după despărțirea părților, să mai vină la fostul domiciliu comun pentru a-și lua lucruri personale, prima instanța a reținut că nu există certitudinea că trofeele au rămas în posesia pârâtei, probele administrate în cauză nefiind în măsură să formeze convingerea primei instanțe că reclamanta ar deține, în prezent, aceste bunuri. Ca urmare, câtă vreme acțiunea în revendicare, ce își are temeiul în art.480 C.civ., este acțiunea formulată de proprietarul care a pierdut posesia bunurilor sale împotriva posesorului neproprietar, prima instanța a constatat că acțiunea pârâtului-reclamant reconvențional de revendicare de la reclamanta-pârâtă reconvențional a celor 5 trofee de vânătoare este neîntemeiată.
Întrucât, potrivit art. 274 alin.1 C.Pr.Civ., numai partea care câștigă procesul poate pretinde plata cheltuielilor de judecată de către partea adversă, prima instanța nu a acordat cheltuielile de judecată pretinse de pârâtul-reclamant reconvențional în legătură cu acțiunea sa reconvențională.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată pretinse de părți în legătură cu acțiunea principală, prima instanța, ținând seama de faptul că, în cazul acțiunilor de partaj, cheltuielile de judecată legate de plata taxei judiciare de timbru, timbru judiciar și de administrare a probelor cu expertizele de evaluare a bunurilor supuse partajării se fac în interesul comun al părților, care trebuie să le suporte în raport cu partea ce li se cuvine din masa partajabilă, având în vedere că reclamanta a achitat taxa judiciar de timbru aferentă acțiunii de 19 lei, conform art.3 lit.c din Legea nr.146/1997, modificată și completată (fila 12 dosar fond) și timbrul judiciar aferent acțiunii, conform art.3 din OG nr.32/1995, modificată și completată (fila 3 dosar fond), și a plătit onorariul de 1583,7 lei, pentru expertiza în specialitatea construcții efectuată de expertul C. I.T. M., conform chitanțelor de la filele 108 și 193 ale dosarului de fond, și onorariul de 400 lei, pentru expertiza în specialitatea topo., conform chitanței de la fila 107 a dosarului de fond, cheltuieli de judecată în sumă totală de 2003 lei, din care pârâtul trebuie să suporte 60%, adică 1201,8 lei, iar pârâtul a achitat onorariul pentru contraexpertiza în specialitatea construcții efectuată în cauză, în sumă de 1575 lei, conform chitanțelor de la filele 228 și 268 ale dosarului de fond, din care reclamanta trebuie să suporte 40%, adică 630 lei, reținând și că părțile nu au făcut dovada că prezentul litigiu le-a ocazionat și alte cheltuieli, a compensat cheltuielile de judecată pe care părțile și le-au datorat reciproc, până la concurența sumei de 571,8 lei, și, în baza art.274 alin.1 C.Pr.Civ., a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 571,8 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât reclamanta C. M., cât si pârâtul B. T..
Reclamanta apelanta C. M., prin apelul declarat a solicitat schimbarea in tot a hotărârii in sensul admiterii acțiunii, in principal astfel cum a fost precizata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamanta apelanta a învederat instanței ca instanța de fond nu putea stabili o cota de contribuție majoritara in favoarea paratului, atât timp cat acesta nu a contestat printr-o cerere reconvenționala masa bunurilor partajabile, ori cotele de contribuție ale copărtașilor, drept pentru care hotărârea este data cu încălcarea dispozițiilor art.129 C.P.Civ.
A mai susținut reclamanta apelanta ca in mod greșit prima instanta a stabilit cotele de contribuție si respectiv in favoarea paratului, o cota majoritara constând din sporul de valoare adus imobilului, deși potrivit dispozițiilor art.673 ind.9 C.P.Civ., acesta reprezintă doar un criteriu de care instanța tine seama la atribuirea loturilor.
A mai criticat reclamanta apelanta hotărârea primei instanțe si in privința valorilor stabilite prin rapoartele de expertiza efectuate in fata primei instanțe, susținând ca valoarea pentru apartament este in prezent mult diminuata si ca valoarea îmbunătățirilor a fost redusa in mod nejustificat.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 282 - 298 C.P.Civ..
Paratul apelant B. T., a criticat hotărârea primei instanțe in privința valorii reținuta pentru imobilul din Ghiroda, ..
A solicitat partajarea bunurilor mobile aflate in apartamentul situat in Timișoara, ., precum si obligarea reclamantei sa restituie cele 3 trofee de vânătoare.
A criticat hotărârea primei instanțe si in privința modului de apreciere a probelor privitoare la veniturile reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 188/12.03.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelurile declarate de reclamanta apelanta C. M. si de paratul apelant B. T. împotriva sentinței civile nr.9569/17.06.2009, pronunțata de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._ /2009.
A schimbat in parte hotărârea atacata, in sensul ca, valoarea de circulație a imobilului înscris in CF nr._/A Timișoara, număr cadastral_/I, constând din apartamentul nr.1, situat in Timișoara, . si respectiv a lotului atribuit reclamantei, este de 183.260 lei; valoarea de circulație a imobilului înscris in CF nr.4049 Ghiroda, număr cadastral 1158/c, constând din teren cu casa P + 1 E, in suprafața de 397 mp si respectiv a lotului atribuit paratului, este de 396.430 lei.
Pentru egalizarea loturilor, a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei o sulta de 48.616 lei.
A obligat reclamanta la plata către stat a sumei de 1106 lei, reprezentând onorarii parțiale de experți pentru care pârâtul a beneficiat de ajutor public judiciar.
A obligat pârâtul sa-i plătească reclamantei suma de 600 lei, reprezentând onorariu parțial de expert suportat de aceasta.
A dispus Biroului de Expertiza Judiciara T., sa transfere suma de 500 lei, achitată cu chitanța nr._/1 din data de 06.04.2010, de reclamanta C. M., reprezentând onorariu provizoriu pentru expertul M. C., către expertul P. M. - care a efectuat lucrarea de specialitate și a păstrat in rest dispozițiile hotărârii atacate.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că sunt corecte constatările primei instanțe privind contribuția diferențiata a parților (40 % reclamanta, 60 % paratul), fiind rezultatul analizei coroborate a probelor administrate, constând din compararea veniturilor obținute de parți, a aportului adus prin munca prestată in gospodărie si pentru creșterea copilului, a contribuției parților la realizarea edificatelor si a perioadei in care acestea au fost efectuate, context in care fiind răsturnată prezumția relativa instituita prin art.30 Codul familiei, in ce-l privește pe parat stabilindu-se aportul majoritar al acestuia, ceea ce a condus la cote inegale de proprietate asupra patrimoniului comunitar.
Au fost găsite ca fiind întemeiate criticile aduse de ambele parți privitoare la valoarea actuala de circulație a imobilelor.
În acest ciclu procesual s-a încuviințat suplimentarea unor lucrări de specialitate efectuate in fata primei instanțe, având ca obiectiv stabilirea valorii actuale de circulație a imobilelor supuse partajului, dat fiind timpul scurs intre data evaluării lor in prima instanța si momentul soluționării pricinii in acest ciclu procesual, si nu in ultimul rând raportat la fluctuația preturilor survenita pe piața imobiliara.
Astfel, conform raportului de expertiza tehnica întocmit de experții C. C., V. I. si Tarnoveanu D. (fila 230), valoarea actuala de circulație a construcțiilor situate in Ghiroda, ., este de 353.010 lei, iar a terenului in suprafața de 397 mp aferent acestei construcții este de 10.660 Euro, conform expertizei întocmita de ing. R. M. (fila 73), echivalentul in lei fiind de 43.420 lei.
Valoarea de circulație a apartamentului situat in Timișoara, ., a fost stabilita de expertul P. M., la nivelul sumei de 183.260 lei (fila 248).
Prin urmare, in raport de modificările survenite în privința valorii actuale de circulație a imobilelor din litigiu, precum si pentru respectarea principiului partajării bunurilor la starea si valoarea din momentul împărțelii, au fost admise apelurile, si în baza dispozițiilor art.282 - 296 C.P.Civ., a fost schimbata in parte hotărârea atacata, in sensul ca:
Valoarea de circulație a apartamentului nr.1, situat in Timișoara, ., si respectiv a lotului atribuit reclamantei este de 183.260 lei, valoarea imobilului teren cu casa P + 1 E este de 396.430 lei.
Pentru egalizarea lotourilor, a obligat paratul sa-i plătească reclamantei o sulta de 48.616 lei.
Motivul de apel formulat de pârâtul apelant, privitor la partajarea bunurilor mobile aflate in apartamentul din Timișoara, s-a privit a fi inadmisibil, raportat la împrejurarea ca cererea formulata in acest sens in fata primei instanțe a fost anulata ca netimbrata, astfel ca in absenta legalei investiri a instanței, nu se poate da curs cererii paratului – reclamant - reconvențional.
Motivul de apel privitor la trofeele de vânătoare se constată a fi nefondat, corect prima instanța reținând ca nu s-a făcut dovada ca acestea s-ar afla in posesia reclamantei.
Referitor la cheltuielile de judecata, constatând ca pârâtul apelant a beneficiat de ajutor public judiciar privind plata onorariilor de experți pentru R. M., C. C., V. I. si Tarnoveanu D., in suma totala de 2750 lei, in baza dispozițiilor art.275 C.P.Civ., coroborate cu art.18 din O.U.G. nr.51/2008, a fost obligată reclamanta la plata către Stat a sumei de 1100 lei, proporțional cu cota de proprietate cuvenita acesteia.
În baza dispozițiilor art.275 C.P.Civ., a obligat pârâtul sa-i plătească reclamantei suma de 600 lei reprezentând cota-parte din onorariu de expert achitat integral de aceasta.
Având in vedere ca expertul M. C. si-a suspendat activitatea, conform Deciziei nr.87/06.06.2012, iar in contul acestuia a fost achitata suma de 500 lei, cu chitanța nr._/1 din data de 06.04.2010, reprezentând onorariu provizoriu, a dispus Biroului de Expertiza Judiciara T., sa transfere aceasta suma, către expertul P. M. - care a efectuat lucrarea de specialitate.
Împotriva deciziei civile nr. 188/12.03.2013 au declarat, în termen, recurs reclamanta C. M. și pârâtul B. T..
Reclamanta C. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a hotărârii recurate in sensul stabilirii valorii de circulație a imobilului înscris in CF nr. 6621 IA, Timișoara, nr.cad._/1 constând in apartament nr. 1, situat in Timișoara., ., cuprins in lotul atribuit reclamantei, la valoarea de 162.325 lei, conform ultimului Raport de expertiza întocmit in cauza de către expert P. M.; recalculării sultei ce i se cuvine si obligarea intimatului la plata sultei către reclamantă cu obligarea intimatului la plata tuturor cheltuielilor de judecata efectuate in apel și obligarea intimatului la restituirea cheltuielilor de judecata ocazionate de promovarea prezentului demers judiciar.
În motivare a arătat că hotărârea recurata a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
Astfel, Tribunalul T. a stabilit in mod eronat valoarea de circulație a imobilului cuprins in lotul său, respectiv a imobilului înscris in CF nr. 6621 IA, Timișoara, nr. cad._/1 constând in apartament nr. 1, situat in Timișoara., . si, implicit, a stabilit o sulta mai mica in sarcina intimatului B. T..
Arată că prin raportul de evaluare intocmit de expert P. M.(expertiza de evaluare a imobilului atribuit reclamantei), s-a stabilit ca valoarea totala de circulație a imobilului atribuit acesteia este de 183.260 lei(echivalent a 41.462 euro) insa aceasta valoare cuprinde si îmbunătățirile pe care le-a efectuat in cursul anului 2009. Potrivit raportului de expertiza la care a făcut referire, valoarea imbunatatirilor efectuate in anul 2009 este de 4737, 3 Euro insa, aceste îmbunătățiri au fost efectuate de către reclamantă la 2 ani după pronunțarea hotărârii de divorț, in timpul cat prezentul litigiu se afla in faza de judecata a apelului astfel ca aceste imbunatațiri reprezintă bunuri proprii, care nu pot fi incluse in masa partajabila. Valoarea apartamentului, fără îmbunatatirile din 2009, este de 162.325 lei(echivalent a 36.725 euro) conform concluziilor expertizei.
Arată că, instanța de apel a inclus in masa partajabila îmbunatatirile efectuate de reclamantă din banii proprii, in mod total nelegal si nejustificat, fapt care determina o creștere nelegala a valorii lotului atribuit acesteia si implicit o diminuare a sultei care i s-ar cuveni in urma partajului, drept pentru care se impune modificarea hotărârii si restabilirea legalității.
A învederat că valoarea totală a masei partajabile este: 396.430 + 162.325 = 558.755 lei. I
Valoarea lotului care se cuvine reclamantei conform cotei de contribuție stabilita de instanța este de: 558.755 x 40% = 223.502 lei. |
Având in vedere ca apartamentul atribuit reclamantei are o valoare inferioara cotei de 40% din masa partajabila, sulta pentru egalizarea loturilor este de:_.325 = 61.177 lei.
Un alt motiv de recurs îl reprezintă art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., respectiv hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 274 Cod proc.civ. și prevederile art. 18 din OUG nr. 51/2008.
Arată că instanța de apel a admis apelul său, astfel că nu are calitatea de parte căzută în pretenții în sensul art. 18 din OUG nr. 51/2008, iar mai mult tribunalul îi acordă intimatului ajutor public judiciar și îl scutește de plata cheltuielilor de judecată.
A învederat că deși a efectuat cheltuieli în apel în sumă de 3101 lei, tribunalul a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată de 600 lei în mod nelegal.
Pârâtul B. T. prin recursul declarat a solicitat modificarea deciziei civile atacate în sensul stabilirii corecte a valorii loturilor și egalizarea acestora.
Arată că, în mod eronat, instanța, pentru stabilirea loturilor, a avut în vedere valoarea totală de circulație a celor două imobile, și nu valoarea de circulație a imobilelor până în anul 2000 când a survenit despărțirea în fapt de intimata C. M..
Având în vedere acest aspect instanța de apel prin hotărârea recurată a acordat intimatei prin egalizarea loturilor mai mult decât s-a cerut.
Învederează instanței că, instanța de apel, în mod corect a constatat că pârâtul a avut o contribuție de 60% la realizarea edificatelor dar la egalizarea loturilor în mod eronat l-a obligat să plătească intimatei suma de 48.616 lei, fiind incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.6 C.P.C.
Precizează că în apel s-au efectuat lucrări de specialitate prin care s-a stabilit valoarea de circulație a celor două imobile, experții ținând cont de faptul că din anul 2000, părțile au fost despărțite în fapt și așa cum rezultă din raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni formulate de pârât, pentru cele două imobile au fost stabilite mai multe valori astfel:
a) Pentru imobilul situat în Ghiroda, ., înscris în CF nr.4049 Ghiroda a fost stabilită: valoarea lucrărilor până în anul 2000 este de 167.285 lei; valoarea lucrărilor executate după anul 2000 de 185.725 lei; valoarea totală de circulație fiind de 353.010 lei.
S-a stabilit și valoarea terenului în suprafață de 397 mp aferent imobilului de 43.420 lei.
b) Pentru apartamentul nr. 1 situat în Timișoara . parter, înscris în CF nr._-Cl-U17 Timișoara, a fost stabilită astfel: valoarea apartamentului fără îmbunătățiri este de 162.325 lei, valoarea apartamentului cu îmbunătățiri este de 183.260 lei.
Față de aceste valori instanța de apel în mod eronat a avut în vedere la fiecare imobil valoarea totală de circulație și nu a ținut cont ca instanța de fond de faptul că după anul 2000 toate lucrările efectuate atât Ia imobilul din Ghiroda cât și la apartament nu s-au făcut în comun.
Or, în această speță instanța de apel trebuia să țină cont de valoarea imobilelor până în anul 2000 și nu de valoarea totală a acestor imobile.
Astfel valoarea de circulație a imobilului situat în Timișoara, ., . CF.nr._/A-Timișoara nr. cad._/1 este de 162.325 lei. I
Valoarea imobilului situat în Ghiroda ., înscris în CF nr.4049- Ghiroda este de 167.285 lei plus valoarea terenului de 43.420 lei.
În această situație instanța de apel în mod corect trebuia să stabilească valoarea lotului atribuit intimatei-reclamante de 162.325 lei și valoarea lotului atribuit pârâtul de 210.705 lei.
Pentru egalizarea loturilor intimata reclamantă trebuie să-i plătească o sultă de 13.113 lei și nu cum în mod eronat a stabilit instanța de apel ca pârâtul să plătească intimatei suma de 48.616 lei.
În drept, invocă art. 304 pct. 6 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat B. T. a solicitat respingerea recursului cu motivarea că referitor la valoarea de circulație a imobilelor, instanța de apel în mod eronat a stabilit valoarea totală, inclusiv lucrările executate după anul 2000, după despărțirea în fapt a părților. In această situație instanța trebuia să țină cont de faptul că toate lucrările efectuate după anul 2000 sunt bunuri proprii care nu pot fi incluse în masa partajabilă.
Susține că la stabilirea valorii loturilor instanța de apel trebuia să procedeze astfel: valoarea lotului reclamantei-recurente este de 162.325 lei; valoarea lotului atribuit pârâtului este de 210.705 lei.
Pentru egalizarea loturilor recurenta reclamantă să fie obligată la plata sultei de 13.113 lei către pârât..
Arată că, referitor la cheltuielile de judecată, instanța de apel în mod corect a dispus ca acesta să plătească reclamantei suma de 600 lei, reprezentând onorariu parțial de expert deoarece a beneficiat de ajutor public judiciar.
Prin întâmpinare reclamanta recurentă a solicitat respingerea recursului pârâtului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune în favoarea pârâtului, tocmai datorită îmbunătățirilor pe care acesta le-a adus după anul 2000 la imobilul din Ghiroda.
Arată că îmbunătățirile pe care pârâtul le-a efectuat la imobilul din Ghiroda după 2000 s-au realizat în timpul căsătoriei părților, astfel că aceste îmbunătățiri se includ în masa bunurilor de împărțit.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și 306 alin.2 Cod proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., art. 30 Cod fam., art. 18 din OUG nr. 51/2008, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, în recursurile lor, atât reclamanta cât și pârâtul critică hotărârea atacată sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 304 pct.6, respectiv faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Reclamanta a învederat faptul că în mod eronat s-a stabilit valoarea de circulație a imobilului constând în apartamentul nr. 1, situat în Timișoara, . și implicit a stabilit o sultă mai mică în sarcina intimatului.
Trebuie menționat că prin expertizele tehnice efectuate pe parcursul judecării cauzei la tribunalul, s-au evaluat cele două imobile din litigiu, experții răspunzând obiectivului dispus de instanță – calcularea valorii de circulație a imobilelor respective.
Faptul că la imobilul din Ghiroda s-au realizat lucrări de construcție după separarea în fapt a părților (în perioada 2005-2007), a fost avut în vedere de cele două instanțe la stabilirea cotelor de contribuție a părților la achiziționarea bunurilor comune.
De menționat că în apel, criticile aduse de reclamantă hotărârii primei instanțe care a stabilit valoarea de circulație a apartamentului la 236.228 lei, s-au referit la cotele de contribuție reținute de instanța de fond (60% contribuția pârâtului și 40% a reclamantei) și la faptul că valorile stabilite prin expertiza inițială nu reflectă valoarea de circulație actuală a imobilelor.
Nu a criticat hotărârea dată de prima instanță, prin apelul declarat, cu privire la neincluderea eventualelor îmbunătățiri aduse imobilului în anul 2009 și care, în opinia recurentei, ar reprezenta bunuri proprii ce nu pot fi incluse în masa partajabilă.
Îmbunătățirile aduse de pârât la imobilul din Ghiroda după anul 2000 (în timpul căsătoriei părților), au fost incluse în masa bunurilor de împărțit, luându-se în considerare la stabilirea contribuției fiecărei părți la dobândirea bunurilor, astfel că nu este întemeiată nici critica pârâtului cu privire la stabilirea eronată a valorii de circulație a imobilelor.
Cum, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ. are ca finalitate respectarea principiului disponibilității procesuale, în raport de considerentele arătate și de cele reținute de instanța de apel, se constată că acest motiv de recurs invocat în ambele recursuri nu este incident în cauză.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., invocat de reclamantă, în sensul că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 274 și art. 18 din OUG nr. 51/2008, se constată că nici acesta nu este incident în cauză.
În mod corect, cu respectarea dispozițiilor art. 275 și 18 din OUG nr. 51/2008, a dispus tribunalul obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 600 lei onorariu parțial de expert având în vedere că pârâtul a beneficiat de ajutor public judiciar.
De asemenea, proporțional cu cota de proprietate (40%) cuvenită reclamantei, în mod corect a fost obligată reclamanta la plata către stat a sumei de 1100 lei, în raport de dispozițiile legale menționate.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 (1) Cod proc.civ. va respinge recursurile declarate de reclamanta C. M. precum și de pârâtul B. T. împotriva deciziei civile nr. 188/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta C. M. precum și de pârâtul B. T. împotriva deciziei civile nr. 188/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L/29.11.2013
Tehnored L.P./03.12.2013
Ex.2
Primă instanță: M. I. Ciocșirescu – Judecătoria Timișoara
Instanța de apel: D. JebeleanȘ A. I.- Tribunalul T.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 922/2013. Curtea de Apel... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 871/2013.... → |
|---|
