Cereri. Decizia nr. 629/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 283/59/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.629
Ședința publică din 27 iunie 2014
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuenta B. M. împotriva deciziei penale nr. 684/R/05.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2009, în contradictoriu cu intimații S.C. E. S.A., B. Aurika, Casa de Asigurări de Sănătate (die Gesundheitskasse) AOK Bayern, S. C. Județean de Urgență și P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 17 iunie 2014, respectiv 24 iunie 2014, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie și prin care s-a amânat pronunțarea la data de astăzi, 27 iunie 2014.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față constată:
Prin cererea formulată la data de 24.02.2014 * (data poștei) si înregistrata la Curtea de Apel Timișoara la data de 3.03.2014, inculpata B. M. a solicitat instanței repunerea in termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. 1 pct. 1 Cod proced. civ. si revizuirea laturii civile a deciziei penale nr. 684/R/5.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția Penala in dosarul nr._/325/2009 in sensul eliminării dispoziției privind „înlăturarea obligației asiguratorului .-Reasigurare SA la plata daunelor materiale către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate (Gesundheitskasse) AOK Bayern Germania.
Cu privire la chestiunile prealabile, revizuenta a susținut că prin . noului Cod de proc.penală (NCPP) la 1.02.2014, potrivit art. 453 alin. 2 a devenit posibilă revizuirea unei hotărâri definitive pe latura civilă, in fata instanței civile, potrivit Codului de proc.civ.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 255/2010 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de proc.pen. „legea nouă se aplică de la data intrării ei in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul instanței judiciare, cu excepțiile prevăzute in cuprinsul acestei legi” ori, Legea nr. 255/2010 nu prevede vreo excepție in temeiul art. 453 al.2 din NCCP, astfel ca această dispoziție urmează să se aplice si hotărârilor penale definitive care au fost pronunțate in temeiul vechiului Cod de proc.pen., însă după regulile impuse de Codul de proc.civ
Prin norma de trimitere din art. 453 al.2 din NCPP, revizuirea unei hotărâri penale, exclusiv pe latura civila, se poate realiza pentru unul sau mai multe din motivele prevăzute de art. 509 din noul Cod de proc.civ. Se observă că, pe latura civila, potrivit noii reglementari, revizuirea se poate cere pentru temeiuri noi, altele decât erau in vechiul Cod de pro.pen., iar printre acestea se afla si motivul revizuirii de fata, respectiv cel prevăzut de art. 509 al. 1 pct. 1 din noul Cod de proc.civ.
In ceea ce privește repunerea in termen, având in vedere că dispozițiile art. 453 al. 2 din C.proc.pen. se aplică si hotărârilor definitive pronunțate sub imperiul vechiului Cod de proc.pen., cum în raport de acestea, motivul de revizuire invocat (art. 509 al.1 pct.1 C.) este unul nou si cum termenul pentru exercitarea revizuirii întemeiate pe dispozițiile acestui articol este de o lună si curge de la comunicarea hotărârii (art. 511 al.1 C.), se consideră că cererea în acest sens este justificată.
Cu privire la motivul de revizuire invocat ca temei al cererii inculpatei, s-a susținut că art. 509 al. 1 pct. 1 Cod de proc.civ. este incident in cauza întrucât instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut si a dat mai mult decât s-a cerut in recursul .-Reasigurare SA deoarece aceasta nu a solicitat altfel cum s-a decis – înlăturarea obligației sale in solidar cu inculpata de a plăti despăgubirile civile către partea civilă C. de Asigurari de Sănătate (Gesundheitskasse) AOK Bayern Germania ci a contestat doar cuantumul acestor despăgubiri pe care le-a considerat a fi prea mari.
In susținerea cererii au fost depuse la dosar copiile sentinței penale nr. 415/7.02.2011 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._/325/2009 si a deciziei penale nr. 684/R/5.05.2011 a cărei revizuire se cere pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția Penala in același dosar.
Din dispoziția instanței s-a atașat si dosarul de fond în care s-a pronunțat decizia de recurs.
Prin întâmpinarea formulată in cauza intimata .-Reasigurare SA a solicitat respingerea cererii revizuentei in primul rând ca fiind tardiva (întrucât nu a invocat si nici dovedit vreun motiv justificat, în sensul art. 186 C.proc.civ., pentru repunerea in termen) iar, in subsidiar, ca nefondată întrucât, dintr-o observare corectă a cererii sale de recurs, rezultă că ea a criticat sentința Judecătoriei Timișoara tocmai pentru obligarea sa la plata despăgubirilor față de Casa de Asigurări de Sănătate AOK Bayern Germania, adică acel aspect asupra căruia instanța de recurs corect s-a pronunțat.
Prin întâmpinarea lor, partea vătămată B. Aurika si partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate AOK Bayern Germania au solicitat următoarele:
In ceea ce o privește pe partea vătămată B. Aurika s-a susținut că ea nu are un interes născut si actual cu privire la revizuirea deciziei penale întrucât despăgubirile ce i-au fost recunoscute, au fost executate in întregime.
In ceea ce o privește pe partea civila Casa de Asigurări de Sănătate AOK Bayern Germania s-a susținut ca aceasta are interes in revizuirea laturii civile a procesului penal, fiind neîndoielnic prejudiciați prin stabilirea obligației de plată a despăgubirilor doar în sarcina inculpatei (revizuenta B. M.), mai ales ca, formal, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 al. 1 pct. 1 Cod de proc.civ. (care este identic cu art. 322 pct. 2 Cod proc.civ. din 1865).
Cu referire la cererea de repunere in termen a inculpatei in formularea cererii de revizuire s-a afirmat ca deși s-ar părea că art. 3 al Legii nr. 255/2013 (pentru punerea in aplicare a Cod proc.pen.) n-ar putea atrage incidenta in cauza a dispozițiilor noului Cod de proc.pen. (întrucât ele se aplică doar cauzelor aflate pe rolul instanțelor ceea ce nu este cazul in dosarul de fata), in fapt, aplicarea lui devine posibilă potrivit tezei a 2-a a acestui articol potrivit căreia, printr-o interpretare per a contrario, noua lege s-ar aplica si în speță pentru că art. 453 al. 2 din Cod proc.pen. prevede tocmai o excepție de la teza I a art. 3 atunci când fără vreo limitare legată de data pronunțării, se referă la hotărâri penale definitive supuse revizuirii pe latura civilă.
In felul acesta, o cerere de repunere în termen motivată de intervenirea unui caz nou de revizuire, inexistent anterior intrării in vigoare a Codului de procedura ar putea deveni nu numai admisibilă ci si întemeiata.
In ceea ce privește temeinicia cererii de revizuire, se susține ca ea este dovedită în cauză în raport cu art. 509 al. 1 pct. 1 Cod de proc.civ actual (identic cu art. 322 pct. 2 din vechiul cod) deoarece instanța de recurs, înlăturând obligația de plata solidara a .-Reasigurare SA cu inculpata B. M., s-a pronunțat asupra a ceea ce nu i s-a cerut câtă vreme in recursul său a fost criticat doar cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată.
Tot prin această întâmpinare, intimatele au susținut si că P. nu are in cauză calitate procesuală deoarece nu a fost parte nici in procesul penal chiar dacă a pus in mișcare acțiunea penală.
Prin concluziile scrise formulate în cauză P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat constatarea lipsei calității procesuale pasive a acestuia in procesul civil de față (întrucât nici in procesul penal nu a avut calitatea de parte si nici dispozițiile din Codul proc.civ. - care atrag participarea sa in proces doar in cazurile expres prevăzute de lege - nu se confirmă) precum si respingerea cererii de repunere in termen a revizuirii cu consecința respingerii acesteia ca tardiv formulate.
Această din urmă solicitare a fost justificată prin acea că, potrivit art. 3 al legii de punere in aplicare a noului Cod de proc.pen. rezultă că dispozițiile acestui cod se aplică doar cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare in momentul intrării lor in vigoare, cu excepțiile prevăzute in cuprinsul acestei legi ori, din conținutul Legii nr. 255/2013 nu rezultă că revizuirea hotărârilor penale definitive pronunțate anterior intrării in vigoare, exclusiv in latura civilă, este o excepție de la principiul neretroactivității legii penale.
Legea nr. 255/2013 nu conține dispoziții tranzitorii care sa reglementeze situația cauzelor definitiv judecate anterior intrării in vigoare a NCPP astfel încât noile dispoziții se aplică doar hotărârilor penale definitive pronunțate după . noilor dispoziții nu si hotărârilor penale definitive pronunțate anterior, cu privire la care termenul de revizuire a expirat, dispozițiile procedural penale neputând retroactiva.
Prin răspunsul scris formulat de revizuentă la întâmpinările intimatelor, s-a solicitat respingerea ca nefondate a excepțiilor invocate de P. si de intimata . si a se lua act de poziția procesuala a intimatelor părți vătămate si civile, care sunt favorabile admiterii cererii sale.
Reiterând cererea de repunere în termenul de exercitare a revizuirii revizuenta a cerut instanței ca, in ipoteza în care se vor înlătura susținerile sale întemeiate pe dispozițiile art. 3 teza I din Legea nr. 255/2013, înțelege sa-si motiveze aceasta cerere pe aceea că, interpretarea tezei a 2-a a art. 3 al Legii nr. 255/2013 (astfel cum ea a fost pertinent făcuta de intimata C. de Asigurari de Sanatate AOK Bayern Germania) permite a se exercita revizuirea si pentru hotărârile rămase definitive înainte de data intrării in vigoare a Noului Cod de proc.penala.
Mai mult decât atât, cum cererea de revizuire s-a făcut la data de 24.02.2014, cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de Cod de proc.civ. si care in cauză a început sa curgă de la data de 1.02.2014 când a intrat in vigoare (NCPP care, prin art. 453 al. 2 C.proc.civ. permite acest lucru, fiind vorba si de un motiv de revizuire care nu era consacrat de vechiul Cod de proc.pen.), revizuenta consideră ca cererea sa este actuală iar nu tardivă.
Examinând cererea de revizuire de față prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor de drept material si procesual aplicabile cauzei si in ordinea de prioritate prevăzută de C.proc.civ. pentru discutarea aspectelor invocate de părți, Curtea va retine următoarele:
Cererea de față se referă, în mod expres, la revizuirea deciziei penale nr. 684/R/5.05.2011 a Curții de Apel Timișoara – Secția Penala doar sub aspectul laturii sale civile fiind vizat aspectul solidarității dintre inculpata B. M. (revizuenta în cauză) si . în privința obligației de plată a despăgubirilor către partea vătămată B. Aurika, intimata în cauză, persoană ce are deplină capacitate de exercițiu si care nu face parte din categoria celor pentru care procedura penala impune o protecție suplimentară prin prezența obligatorie in proces, alături de ea, a reprezentantului Parchetului.
Acesta, conform celor expuse, nu justifică în cauză calitate procesuală pasivă nici în acțiunea civilă conexă acțiunii penale însă nici in raport cu aceasta din urma întrucât ipostaza de instituție care a pus in mișcare acțiunea penală exercitată in numele statului, nu echivalează cu dobândirea unei astfel de calități de parte in proces, aspect ce rezultă, in mod neechivoc, din dispozițiile art. 32 din NCPP care consacră ca având această calitate doar inculpatul, partea civilă si partea responsabilă civilmente.
Concluzionând, rezultă ca excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocată în cauză de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este justificată, motiv pentru care, în constituirea corectă a cadrului procesual, Curtea va respinge cererea de revizuire față de acesta.
Potrivit aceluiași art. 137, Curtea va lua în discuție excepția tardivității cererii de revizuire invocată de intimata . cererea revizuientei de repunere în termen derivată din aceeași excepție, urmând a constata următoarele:
Prin dispozițiile art. 3 al Legii nr. 255/2013 (de punere în aplicare a NCPC) se prevede că legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare, tuturor cauzelor aflate pe rolul instanțelor judiciare.
Pentru prima oară, conform art. 453 alin. 2 din NCPP, s-a consacrat posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, conform Codului de procedură civilă.
Întrucât legea nouă este de imediată aplicare, în toate situațiile, cum ipoteza prevăzută de art. 453 alin. 2 Noul cod de procedură penală nu este exceptată de la această regulă potrivit dispozițiilor tranzitorii prevăzute de legea de punere în aplicare a codului și cum hotărârea penală a cărei revizuire se solicită instanței civile are caracter definitiv (cerință impusă de text și de natura specifică a acestei căi extraordinare de atac), rezultă că exercitarea acesteia potrivit Noului Cod de procedură penală – astfel cum se solicită în cauză – este admisibilă.
D. fiind că regimul procedural al soluționării revizuirii în această ipoteză este cel reglementat de Codul de procedură civilă, întrucât termenul pentru formularea ei este de 30 de zile și având în vedere că utilizarea acesteia pentru latura/acțiunea civilă conexă acțiunii penale este o situație nouă consacrată pentru prima dată în Noul cod de procedură penală care a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, rezultă că în raport de această dată, cererea de revizuire formulată la data de 24.02.2014 (data poștei) a fost făcută în termen, fiind deci actuală, iar nu tardivă.
Prin urmare, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității cererii de revizuire invocată de intimata . va admite cererea revizuientei de repunere în termenul de exercitare a ei, ca fiind făcută în cauză prin însăși efectul legii.
Pe fondul cauzei, Curtea urmează a constata că cererea de revizuire se întemeiază pe pretinsa încălcare a dreptului de dispoziție al părții asupra propriei acțiuni, în concret pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 2 codul de procedură civilă (noul cod) potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Invocarea acestui articol a fost justificată prin aceea că deși în recursul său . a criticat decât cuantumul despăgubirilor stabilite, în solidar, în sarcina sa și a inculpatei B. M. (revizuientă în cauză), instanța de recurs a statuat asupra altui aspect, dispunând înlăturarea obligației acestui asigurator la plata despăgubirilor pentru daune materiale către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate AOK Bayern.
Deliberând asupra acestor susțineri prin raportare la conținutul deciziei atacate și la celelalte probe din dosar relevante în acest sens, Curtea va reține următoarele:
În primul rând, invocarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 509 alin. 1 pct. 1 Noul cod de procedură civilă este inadecvată având în vedere că procesul finalizat prin decizia a cărei revizuire se cere a început sub auspiciile vechiului Cod de procedură civilă, iar conform art. 24 din Noul cod de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după data intrării sale în vigoare.
Prin urmare, nu se poate genera o analiză a pretențiilor revizuentei pe baza acestui text de lege.
Cu toate acestea, întrucât instanța civilă în virtutea rolului activ, are obligația de a identifica textele de lege aplicabile cauzei, în raport de argumentele concrete în susținerea acesteia indiferent de impreciziile din conținutul său, se va constata că temeiul de drept adecvat cererii este cel prevăzut de art. 322 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, care este identic în conținut cu art. 509 alin. 1 pct. 1 Codul de procedură civilă.
Examinarea cererii revizuentei prin prisma art. 322 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă demonstrează însă că ea este nefondată.
S-a reproșat în acest sens instanței de recurs că a dat altceva decât s-a cerut, înlăturându-se obligația recurentei . plată a despăgubirilor către Casa de Asigurări de Sănătate AOK Bayern (stabilită a se îndeplini alături de inculpata B. M.) în loc să se dispună asupra problemei cuantumului despăgubirilor astfel cum se solicitase prin cererea de recurs.
În primul rând, incidența acestui articol este, deci atrasă atunci când nu s-a statuat în limitele obiectului cererii ori, în cauză, în latura civilă a cauzei s-a statuat întocmai, respectiv asupra acelei solicitări a părții vătămate de obligare a inculpatei la plata despăgubirilor civile cauzate prin accident, fiind indiferent, în raport cu interesul său, aspectul solidarității sau exclusivității obligației de plată a persoanei vinovate de prejudiciul produs.
În al doilea rând, din observarea cererii de recurs a . în raport de argumentele folosite în susținerea ei rezultă că, în aparență, s-ar fi solicitat doar reducerea cuantumului despăgubirilor la a căror plată a fost obligată alături de inculpată însă, în realitate, în enunțarea argumentelor (primul punct din motivare), această societate a susținut că sentința este nelegală prin faptul că instanța de fond ar fi greșit grav atunci când i-a impus plata acestor sume către partea civilă câtă vreme nu s-a dovedit cheltuirea lor ca urmare a accidentului produs de inculpată.
La cel de-al doilea punct al motivelor de recurs figura critică adusă cuantumului despăgubirilor ce i-au fost impuse la plată.
Prezentarea acestor date a fost necesară pentru a se putea concluziona că prin înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor de către . de recurs a statuat în limita solicitărilor cu care a fost investită, așa încât nu se confirmă incidența în cauză a dispozițiilor art. 322 pct. 2 Codul de procedură civilă.
Prin urmare, cererea de revizuire formulată de inculpata B. M. se dovedește a fi nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta B. M. împotriva deciziei penale nr. 684/R/05.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2009.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
cu opinie separată
GREFIER,
L. P.
Red.R.C/27.06.2014
Tehnored L.P./02.07.2014
Ex.2
Cu opinie separată – jud. D. C.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de inculpata B. M. împotriva deciziei penale nr. 684/R/5.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția Penală în dosarul nr._/325/2009.
JUDECĂTOR,
D. C.
Motivarea opiniei separate:
cu privire la argumentele ce impun soluția de respingere a cererii de revizuire.
Fiind de acord cu opinia majoritară potrivit căreia excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public invocată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este întemeiată și că temeiul de drept adecvat în raport cu motivarea în fapt a cererii de revizuire este art. 322 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă (iar nu art. 509 alin. 1 pct. 1 din actualul Cod de procedură civilă), consider însă că cererea trebuie respinsă ca nefiind admisibil de exercitat în conformitate cu dispozițiile noului Cod de procedură penală (argument pe care, în mod justificat, l-a invocat și P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara) iar nu prin examinarea susținerilor de fond ale revizuentei.
În acest sens, urmează a se reține, cu putere de evidență, că revizuirea de către instanța civilă a laturii civile a unui proces penal finalizat printr-o hotărâre definitivă, este o posibilitate pentru părțile în proces, consacrată pentru prima dată de dispozițiile art. 453 alin. 2 din noul Cod de procedură penală.
Cu toate acestea, în tăcerea legii dar prin observarea corectă a principiilor ce guvernează procesul penal, a legii de punere în aplicare a Noului cod de procedură penală și a datelor concrete ale cauzei, cererea de revizuire de față nu poate fi examinată – și considerată admisibilă – prin raportare la actualul cod, momentul rămânerii definitive a hotărârii penale a cărei revizuire se cere excluzând o astfel de posibilitate, concluzie ce rezultă din următoarele:
Hotărârea de recurs a cărei revizuire s-a solicitat de către inculpata B. M., a fost pronunțată într-un proces penal, rămânând definitivă la data de 05.05.2011 când, prin pronunțare, instanța s-a dezinvestit de soluționarea ei, dosarul ieșind de pe rolul acesteia. În plus, această hotărâre nu numai că a intrat în puterea lucrului judecat, ci a și fost executată în latura sa civilă, astfel cum demonstrează probele dosarului.
Revizuirea deciziei penale nr. 684/R/05.05.2011 pe latura sa civilă s-a solicitat a se face în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. 2 din Noul cod de procedură penală care trimite la dispozițiile Codului de procedură civilă sub ale cărui reguli trebuie desfășurat procesul.
Cererea de revizuire s-a formulat la data de 24.02.2014 (data poștei), situată în timp după . 01.02.2014, a Noului cod de procedură penală, a Noului cod penal și a Legii nr. 255/2013 (pentru punerea în aplicare a Noului cod de procedură penală).
Conform art. 13 alin. 1 Noului cod de procedură penală, legea procesual penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la data intrării ei în vigoare și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepțiile prevăzute de lege.
Aceste dispoziții nu reprezintă altceva decât expresia principiului activității legii procesual penale și al aplicării ei imediate.
În valorificarea aceluiași principiu al activității legii procesual penale, art. 3 al Legii nr. 255/2013 prevede și căror cauze li se aplică deîndată noile dispoziții și, anume, cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute de lege.
Cu alte cuvinte, pentru acele cauze care nu mai sunt pe rolul organelor judiciare și în privința cărora textul permite retroactivitatea dispozițiilor procesual penale, excepțiile trebuie să fie prevăzute de lege.
Curtea constată că în cuprinsul Legii nr. 255/2013 sunt prevăzute reguli specifice pentru rezolvarea conflictului de legi în timp în privința procedurilor penale aflate în situații tranzitorii precum și câteva excepții de la principiul activității legii însă niciuna nu conține vreo referință la posibilitatea revizuirii laturii civile a hotărârii penale rămase definitive înainte de . Noului cod de procedură penală sau a exercitării altor căi extraordinare sau a unor noi de atac împotriva acestora (a se vedea în acest sens, de ex., art. 13 din Legea nr. 255/2013 care prevede că hotărârile rămase definitive anterior intrării în vigoare a legii noi nu pot fi atacate cu recurs în casație în condițiile legi noi).
O atare concluzie se degajă și din interpretarea, per a contrario, a art. 8 din aceeași lege, care consacră posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile și cu respectarea termenelor prevăzute de legea nouă (ori revizuirea laturii civile a procesului penal de către instanța civilă este întocmai o asemenea procedură prevăzută de legea nouă de procedură), doar pentru hotărârile pronunțate în primă instanță după ..
O interpretare contrară a dispozițiilor Noului cod de procedură penală și a legii sale de punere în aplicare nu poate fi acceptată nici prin prisma acestor dispoziții de strictă interpretare, dar nici prin prisma art. 6 alin. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței generate de aplicarea acestui articol care, consacrând protecția dreptului la un proces echitabil, menționează predictibilitatea și previzibilitatea legii ca și criterii de referință ale acestei echitabilități.
Acceptându-se retractarea sau, după caz, reformarea – fie ea și doar asupra laturii civile – a unei hotărâri penale rămase definitive înainte de . unei legi care cuprinde reguli sau ipostaze noi neprevăzute anterior pentru exercitarea unor căi de atac, ar însemna încălcarea articolului din Convenție menționat și prin afectarea stabilității juridice și a ordinii de drept, ceea ce, în mod evident, legiuitorul nu rezultă că a intenționat.
Pentru toate aceste argumente, consider că cererea de revizuire formulată de inculpata B. M. nu poate fi apreciată ca admisibilă în condițiile Noului cod de procedură penală, motiv pentru care se impune respingerea ei ca atare.
JUDECĂTOR,
D. C.
| ← Anulare act. Decizia nr. 867/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 88/2014. Curtea de... → |
|---|
