Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 162/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 900/115/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.162/A
Ședința publică din 18 noiembrie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
GREFIER: R. P. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S. împotriva sentinței civile nr. 831/19.06.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții C. L. al Sectorului 2 București – Comisia pentru Protecția Copilului și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, având ca obiect modificare măsuri privind copilul.
Procedura fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de dezbateri din 11.11.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și, când, din lipsă de timp pentru deliberare, în condițiile art. 260 alin. 1 C.pr.civ., pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 18.11.2014.
CURTEA
În deliberare, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 21.03.2014, sub nr. dosar_, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S. a chemat în judecată pârâții C. L. al Sectorului 2 București - Comisia pentru Protecția Copilului și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, solicitând instanței să dispună modificarea Hotărârii nr. 15/20.02.2014 a Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 2 București, în sensul suportării cheltuielilor de întreținere pentru copilul D. I.-I., născut la data de 22.03.1998, în municipiul Caransebeș, județul C.-S., de către Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin cererea înregistrată la Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S. sub nr. 2342/27.01.2014, numita D. A., în calitate de mamă a copilului D. I.-I., născut la data de 22.03.1998, în municipiul Caransebeș, județul C.-S., a solicitat sprijinul instituției de specialitate în vederea admiterii copilului într-un internat de pe raza municipiului București, astfel încât, minora în cauză să poată studia în cadrul Liceului Tehnologic Special nr. 3 București, sector 2, cu specializarea hipoacuzie.
Minora D. I.-I. este încadrată în gradul de handicap accentuat, suferind de hipoacuzie, potrivit Certificatului de încadrare în G. de Handicap nr. 702/13.06.2013 emis de către Comisia pentru Protecția, Copilului C.-S..
Totodată, reclamanta a arătat faptul că, potrivit Certificatului de Expertiză și Orientare Școlară și Profesională nr. 1429/RC/20I4 emis de către Comisia de Orientare Școlară și Profesională C.-S., eleva D. I.-I. a fost orientată, prin transfer, de la Liceul Tehnologic Special pentru Deficienți de Auz Cluj-N., la Liceul Tehnologic Special Nr. 3 București, Sector 2, în clasa a IX-a, anul școlar 2013-2014.
În scopul soluționării acestei cereri, prin adresa nr. 2342/28.01.2014, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S. a solicitat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București eliberarea avizului favorabil în vederea admiterii copilului D. I.-I. la Centrul de îngrijire și Găzduire "C. Alb", subordonat instituției publice de specialitate anterior menționate.
Prin adresa nr._/18.02.2014, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București a solicitat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S. să îi transmită acordul său de plată privind decontarea cheltuielilor de întreținere pentru copilul D. I.-I..
Urmare acestei adrese, prin adresa nr. 2342/10.03.2014, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S. a comunicat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București faptul că, potrivit prevederilor art. 46 alin. 2"1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilul, cu modificările și completările ulterioare, "copilul cu handicap poate fi școlarizat în alt județ/sector al municipiului București decât cel de domiciliu, cu suportarea cheltuielilor din bugetul județului/sectorului în care se află unitatea de învățământ, în vederea asigurării accesului lui la educație, recuperare și reabilitare".
Cu toate acestea, la data de 20.02.2014, prin Hotărârea nr. 15/2014, Comisia pentru Protecția Copilului Sector 2 București a hotărât admiterea cererii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S., avizând includerea, în regim de internat, pe perioada anului școlar 2013-2014, în Centrul de îngrijire și Găzduire "C. Alb", din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, pentru copilul D. I.-I., stabilind totodată obligația suportării cheltuielilor de întreținere pentru copilul vizat, în sarcina Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S..
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 9 alin. 5 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora finanțarea de bază a învățământului preuniversitar se face după principiul "resursa financiară urmează elevul", principiu în baza căruia alocația bugetară aferentă unui elev sau unui preșcolar se transferă la unitatea de învățământ la care acesta învață. Potrivit prevederilor art. 51 alin. 2 din același act normativ, copiii și tinerii cu cerințe educaționale speciale, școlarizați în unitățile de învățământ special sau de masă, inclusiv cei școlarizați în alt județ decât cel de domiciliu, beneficiază de asistență socială, constând în asigurarea alocației zilnice de hrană, a rechizitelor școlare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei și a încălțămintei în cuantum egal cu cel pentru copiii aflați în sistemul de protecție a copilului, precum și de găzduire gratuită în internate sau centre de asistare pentru copiii cu cerințe educaționale speciale din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene/ale sectoarelor municipiului București.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 110 alin. 3 din acest act normativ, finanțarea unităților de învățământ special, a claselor de învățământ special și a liceelor speciale se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale ale consiliilor județene și ale sectoarelor municipiului București, indiferent de locul de domiciliu al copiilor.
In aceeași ordine de idei, reclamanta a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea învățământului special și special integrat se face din bugetele județelor, respectiv bugetelor locale ale sectoarelor municipiului București, unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor cu cerințe educative speciale.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, în vederea asigurării accesului la educație, recuperare și reabilitare, copilul cu handicap poate fi școlarizat în alt județ/sector al municipiului București decât cel de domiciliu, cu suportarea cheltuielilor din bugetul județului/sectorului în care se află unitatea de învățământ.
Totodată, dispozițiile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învățământ special și special integrat prevăd că finanțarea învățământului special și special integrat se face prin bugetele județelor unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale și din bugetele locale ale sectoarelor municipiului București.
Urmare celor anterior menționate, reclamanta a apreciat că obligația de a suporta cheltuielile de întreținere pentru copilul D. I.-I. cade în sarcina Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București.
In drept, cererea este întemeiată pe prevederile art. 30 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare; dispozițiile Legii nr. 1/2011 a educației naționale, cu modificările și completările ulterioare; prevederile Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare; dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată; prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învățământ special și special integrat; Hotărârea Guvernului nr. 1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului.
Pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca nefondată, a cererii de chemare în judecată formulată de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S., cu motivarea că, potrivit Hotărârii Consiliului L. Sector 2 nr. 128/2005 pentru aprobarea Regulamentului de Organizare si Funcționare al Direcției Generale de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Sector 2, Centrele de îngrijire si Găzduire din subordinea acestei instituții oferă servicii pentru protecția copilului școlar cu deficiențe auditive și asigură, pe perioadă determinată, găzduire, îngrijire primară, educație extra-școlară și pregătire în vederea reintegrării sau integrării sociale.
Pârâtele arată că Centrele de îngrijire si Găzduire din subordinea Direcției Generale de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Sector 2 nu fac parte din rețeaua Ministerului Educației si Cercetării, ele nu sunt internate școlare, ci centre care asigura servicii sociale de îngrijire si găzduire, potrivit atribuțiilor prevăzute de Regulamentul de Organizare si Funcționare al instituției, aprobat prin hotărâre a Consiliului L. Sector 2.
Includerea copiilor in Centrele de îngrijire si Găzduire din subordinea Direcției Generale de Asistența Socială și Protecția Copilului Sector 2 se face prin hotărâre a Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 2 - organul de specialitate al Consiliului L. al sectorului 2 al municipiului București, cu activitate decizională în materia protecției și promovării drepturilor copilului.
In acest sens, prin hotărârea nr. 15/20.02.2014, Comisia pentru Protecția Copilului Sector 2 a avizat favorabil includerea in regim de internat pe perioada anului școlar 2013-2014, pentru copilul provenit din raza administrativ-teritoriala a județului C.-S., în Centrul de îngrijire și Găzduire "Colt Alb" din subordinea Direcției Generale de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Sector 2, cu obligația colectivității locale de proveniența de a suporta cheltuielile ocazionate de întreținerea copilului în centru.
Pârâți au mai arătat că dispozițiile legale invocate de reclamantă vizează finanțarea cheltuielilor aferente procesului de învățământ, și nu pe cele ocazionate de întreținerea copiilor cu cerințe educative speciale, care beneficiază de servicii de îngrijire și găzduire.
Prin sentința civilă nr. 831/19.06.2014 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S. împotriva pârâților C. L. al Sectorului 2 București - Comisia pentru Protecția Copilului și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că minora D. I.-I. este încadrată în gradul de handicap accentuat, suferind de hipoacuzie. Mama acesteia, D. A., domiciliată în Caransebeș, județul C.-S., a solicitat sprijinul DGASP C.-S. în vederea efectuării demersurilor pentru admiterea copilului într-un internat de pe raza municipiului București. Urmare a acestei solicitări, DGASP C.-S. a cerut DGASPC - Sector 2 București eliberarea avizului favorabil admiterii minorei la Centrul de Îngrijire și Găzduire "C. Alb".
Potrivit certificatului de Expertiză și Orientare Școlară și Profesională nr. 1429/RC/2014 emis de către Comisia de Orientare Școlară și Profesională C.-S., eleva D. I.-I. a fost orientată, prin transfer, de la Liceul Tehnologic Special pentru Deficienți de Auz Cluj-N., la Liceul Tehnologic Special Nr. 3 București, Sector 2, în clasa a IX-a, anul școlar 2013-2014.
Prin Hotărârea nr. 15/20.02.2014, Comisia pentru Protecția Copilului Sector 2 București a hotărât admiterea cererii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S., avizând includerea, în regim de internat, pe perioada anului școlar 2013-2014, în Centrul de îngrijire și Găzduire "C. Alb", din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, a copilului D. I.-I., stabilind totodată obligația suportării cheltuielilor de întreținere pentru copilul vizat, în sarcina Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S..
Tribunalul a constatat că dispozițiile legale invocate ca și temei al cererii reclamantei, respectiv art. 9 alin. 5, art. 51 alin. 2 și art. 110 Legea 1/2011 și art. 17 Legea 448/2006 și art. 49 alin. 3 Legea 272/2004, nu sunt incidente în cauză întrucât se referă la stabilirea persoanelor obligate să suporte cheltuielile aferente procesului de învățământ. În cauză, prima instanță a considerat că trebuie făcută o diferențiere între procesul de învățământ la care ia parte minora și activitatea de întreținere, îngrijire și educare a minorei, activitate ce se realizează în centre de îngrijire și educare care nu fac parte din rețeaua Ministerului Educației și Cercetării.
Având în vedere această distincție, între cele două forme de protecție a copiilor cu handicap, prima instanță a constatat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 5 Legea 272/2004, conform cărora răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, iar, în subsidiar, responsabilitatea revine colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa.
Autoritățile administrației publice locale au obligația de a sprijini părinții sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligațiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând și asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.
În aplicarea acestor prevederi legale, tribunalul a avut în vedere și domiciliul copilului care, conform înscrisului de la fila 8, este în județul C.-S.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S., solicitând, schimbarea în tot a sentinței apelate, ca fiind netemeinică și nelegală, iar, rejudecând cauza pe fond, să se admită cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva Consiliului L. al Sectorului 2 București - Comisia pentru Protecția Copilului, precum și a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București.
În motivare, reclamanta a reluat starea de fapt și temeiurile de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, raportat la care critică sentința apelată, ca fiind netemeinică și nelegală.
In susținerea contestației, s-a prevalat de dispozițiile art. 9 alin. 5 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora finanțarea de bază a învățământului preuniversitar se face după principiul "resursa financiară urmează elevul", principiu în baza căruia alocația bugetară aferentă unui elev sau unui preșcolar se transferă la unitatea de învățământ la care acesta învață. Potrivit prevederilor art. 51 alin. 2 al aceluiași act normativ, copiii și tinerii cu cerințe educaționale speciale, școlarizați în unitățile de învățământ special sau de masă, inclusiv cei școlarizați în alt județ decât cel de domiciliu, beneficiază de asistență socială constând în asigurarea alocației zilnice de hrană, a rechizitelor școlare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei și a încălțămintei în cuantum egal cu cel pentru copiii aflați în sistemul de protecție a copilului, precum și de găzduire gratuită în internate sau centre de asistare pentru copiii cu cerințe educaționale speciale din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene/ale sectoarelor municipiului București.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 110 alin. 3 din actul normativ susmenționat, finanțarea unităților de învățământ special, a claselor de învățământ special și a liceelor speciale se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale ale consiliilor județene și ale sectoarelor municipiului București, indiferent de locul de domiciliu al copiilor.
În aceeași ordine de idei, a precizat că, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea învățământului special și special integrat se face din bugetele județelor, respectiv bugetelor locale ale sectoarelor municipiului București, unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor cu cerințe educative speciale.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, în vederea asigurării accesului la educație, recuperare și reabilitare, copilul cu handicap poate fi școlarizat în alt județ/sector al municipiului București decât cel de domiciliu, cu suportarea cheltuielilor din bugetul județului/sectorului în care se află unitatea de învățământ.
Totodată, dispozițiile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învățământ special și special integrat prevăd că finanțarea învățământului special si special integrat se face prin bugetele județelor unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale și din bugetele locale ale sectoarelor municipiului București.
Ca atare, conchide că este fără putință de tăgadă faptul că tinerii și copiii cu cerințe educaționale speciale, școlarizați în unitățile de învățământ special sau de masă, inclusiv cei școlarizați în alt județ decât cel de domiciliu, beneficiază de asistență socială constând în asigurarea alocației zilnice de hrană, a rechizitelor școlare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei și a încălțămintei în cuantum egal cu cel pentru copiii aflați în sistemul de protecție a copilului, precum și de găzduire gratuită în internate sau centre de asistare pentru copiii cu cerințe educaționale speciale din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene/ale sectoarelor municipiului București.
In drept, se invocă dispozițiile art. 466-471 din Noul Cod de Procedură Civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile Legii nr. 1/2011 a educației naționale, cu modificările și completările ulterioare; prevederile Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare; dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată; prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învățământ special și special integrat; Hotărârea Guvernului nr. 1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului.
În cauză, pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat și netemeinic, a apelului formulat de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C. S..
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a reluat apărările de fapt și de drept invocate în ciclul procesual anterior, deja expus în prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reiterate.
Mai arată că, potrivit art. 3 alin. 1 din HG nr. 1437/2004 privind organizarea si metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului, "în exercitarea atribuțiilor ce îi revin Comisia emite hotărâri", ce sunt acte administrative în sensul art. 2, lit. c din Legea 554/2004. Comisia pentru protecția copilului prevăzută de art. 104 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului este organul de specialitate fără personalitate juridică al consiliulului județean, respectiv al Consiliului L. al Municipiului București, cu activitate decizională în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, fiind astfel autoritate publică, în sensul art. 2 al. 1. lit b. din Legea nr. 544/2004.
Referitor la motivele cererii formulate de către de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C. S., învederează instanței că, centrele de îngrijire și găzduire din subordinea DGASPC sector 2 nu fac parte din rețeaua Ministerului Educației și Cercetării, ele nu sunt internate școlare, ci centre care asigură servicii sociale de îngrijire și găzduire, potrivit atribuțiilor prevăzute de Regulamentul de Organizare și Funcționare al instituției, aprobat prin hotărâre a Consiliului L. Sector 2, asigurând, pe perioadă determinată și în limita locurilor disponibile găzduire, îngrijire primară, educație extra-școlară și pregătire în vederea reintegrării sau integrării sociale.
Prin Hotărârea Consiliului L. al Sectorului 2 nr. 68/2013 privind stabilirea costului mediu anual/copil protejat în sistem rezidențial, centru de zi, centru de îngrijire și găzduire, centru de primire, centru maternal și la asistenți maternali profesioniști pe anul 2013, s-a stabilit în sarcina instituției intimate obligația urmăririi încasării contribuției comunităților locale la finanțarea activităților de îngrijire și protecție a copilului în condițiile art. 5 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Menționează că această hotărâre a Consiliului L. Sector 2 a primit avizul de legalitate din partea Prefecturii Municipiului București, așa cum este prevăzut de lege în cazul actelor administrative, fără a se fi constatat încălcarea vreunui act normativ prin emiterea acesteia.
Dispozițiile Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, vizează finanțarea cheltuielilor aferente procesului de învățământ și nu pe cele ocazionate de întreținerea persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii de îngrijire și găzduire în sistem de internat. Astfel că, deși persoana este beneficiara formei de învățământ special, așa cum este stipulat în Legea 448/2006, unitatea de învățământ unde aceasta a fost înmatriculata - in sistem de internat - datorează întreținere numai in ceea ce privește costurile rechizitelor școlare si alocația zilnica de hrana pentru intreaga perioada a programului școlare, astfel cum este prevăzut in HG 1251/2005, iar cheltuielile ocazionate de intretinerea copilului cu nevoi speciale de ingrijire si educare cad in sarcina unității administrativ teritoriale de la domiciliul persoanei protejate.
În drept, invocă dispozițiile Legii 272/2004.
Reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile expuse în cuprinsul cererii dale de apel.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 476-479 C.proc.civ., față de prevederile art. art. 9 alin. 5, art. 51 alin. 2 și art. 110 din Legea nr. 1/2011, art. 17-18 din Legea nr. 448/2006 și art. 49 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, curtea constată că prezentul apel este neîntemeiat, Tribunalul C.-S. pronunțând o hotărâre temeinică și legală, pentru considerentele expuse în cuprinsul acesteia și pe care instanța de apel și le însușește în întregime.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea constată că distincția făcută de prima instanță, între procesul de învățământ la care ia parte minora, pe de o parte, și activitatea de întreținere și îngrijire a minorei, pe de altă parte, este una justă, ca urmare a unei corecte interpretări și aplicări a dispozițiilor legale invocate chiar de către reclamantă în susținerea pretențiilor sale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 448/2006, finanțarea învățământului special și special integrat se face din bugetele județelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului București, unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale, însă prevederile art. 18 din același act normativ prevăd benefiiciile de care se bucură, în cadrul procesului de învățământ, indiferent de nivelul acestuia, persoanele cu handicap, respectiv aceste persoane au dreptul la: a) servicii educaționale de sprijin; b) dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului și gradului de handicap și utilizarea acestuia; c) adaptarea mobilierului din sălile de curs; d) manuale școlare și cursuri în format accesibil pentru elevii și studenții cu deficiențe de vedere; e) utilizarea echipamentelor și softurilor asistive în susținerea examenelor de orice tip și nivel.
Toate aceste drepturi, expres și limitativ enumerate de alin. 1 al art. 18 din actul normativ precitat, ce urmează a fi suportate din bugetul județelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului București unde funcționează unitatea de învățământ special, privesc exclusiv aspecte decurgând din procesul de învățământ la care ia parte minora, nefiind cheltuieli inerente activității de întreținere și îngrijire a minorei.
În același sens, curtea mai reține și prevederile art. 49 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora, în vederea asigurării accesului la educație, recuperare și reabilitare, copilul cu handicap poate fi școlarizat în alt județ/sector al municipiului București decât cel de domiciliu, cu suportarea cheltuielilor din bugetul județului/sectorului în care se află unitatea de învățământ, dar și pe cele ale art. 128 și art. 129 din același act normativ, care reglementează modul de calcul și de finanțare a alocației lunare de plasament datorată persoanei fizice sau juridice la care este plasat minorul.
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale, curtea reține că sumele ce urmează a fi acoperite de stat în baza acestor texte legale privesc acoperirea cheltuielilor ocazionate de hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite și manuale, jucării, transport, materiale cultural-sportive, precum și sume de bani pentru nevoi personale (deci, vizând ambele componente: educaționale și personale, reținute de tribunal), iar proveniența acestor sume este din bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, neputând fi reținute, ca întemeiate, afirmațiile reclamantei privind suportarea cheltuielilor potrivit regulilor instituite pentru sistemul de învățământ, prin dispozițiile art. 9 alin. 5 din Legea nr. 1/2001, ce vizează exclusiv cheltuielile aferente procesului de învățământ, nu și pe cele necesare creșterii și îngrijirii minorei.
În acest sens, curtea mai reține și prevederile art. 51 din Legea nr. 1/2001, potrivit cărora ”(1) copiii, elevii și tinerii cu cerințe educaționale speciale, integrați în învățământul de masă, beneficiază de suport educațional prin cadre didactice de sprijin și itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educațional se face de către CJRAE/CMBRAE și se reglementează prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. (2) Copiii și tinerii cu cerințe educaționale speciale, școlarizați în unitățile de învățământ special sau de masă, inclusiv cei școlarizați în alt județ decât cel de domiciliu, beneficiază de asistență socială constând în asigurarea alocației zilnice de hrană, a rechizitelor școlare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei și a încălțămintei în cuantum egal cu cel pentru copiii aflați în sistemul de protecție a copilului, precum și de găzduire gratuită în internate sau centrele de asistare pentru copiii cu cerințe educaționale speciale din cadrul direcțiilor generale județene/a municipiului București de asistență socială și protecția copilului.”
Din aceste texte de lege rezultă cu evidență că doar o parte din cheltuielile prevăzute de Legea nr. 272/2004, se regăsesc în prevederile legislației speciale privind copii cu cerințe educaționale speciale, suportate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, astfel că, pentru celelalte cheltuieli urmează a se aplica dreptul comun în materie, respectiv Legea nr. 272/2004, cum în mod corect a reținut tribunalul.
În același sens, sunt și prevederile Anexei 4 din HG nr. 1251/2005, ce vorbesc doar despre cheltuielile privind procesul educațional, de hrană și modul de asigurare al cazării copiilor școlarizați în sistemul de învățământ special și special integrat.
Ca atare, față de conținutul tuturor acestor acte normatice, curtea constată că este corectă concluzia tribunalului, în sensul că dispozițiile legale invocate de reclamantă ca și temei al acțiunii de față, dar și prin prezentul apel, nu sunt incidente în cauză, întrucât se referă la stabilirea persoanelor obligate să suporte cheltuielile aferente procesului de învățământ, nevizând și cheltuielile decurgând din activitatea de întreținere și îngrijire a minorei, activitate ce se realizează în centre de îngrijire și educare, care nu fac parte din rețeaua Ministerului Educației și Cercetării, fiind incidente prevederile art. 5 din Legea nr. 272/2004, conform cărora răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, iar, în subsidiar, responsabilitatea revine colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa.
În plus, curtea mai reține și faptul că Hotărârea Consiliului L. al Sectorului 2 nr. 68/ 2013 privind stabilirea costului mediu anual/copil protejat în sistem rezidențial, centru de zi, centru de îngrijire și găzduire, centru de primire, centru maternal și la asistenți maternali profesioniști pe anul 2013, prin care s-a stabilit in sarcina instituției pârâte obligația urmăririi încasării contribuției comunităților locale la finanțarea activităților de îngrijire și protecție a copilului în condițiile art. 5 din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, are valoarea juridică a unui act normativ, care, atâta timp cât nu a fost invalidat în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, produce efecte juridice și este obligatorie, inclusiv pentru instanțele de judecată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că sentința atacată este rezultatul corectei interpretări și aplicări a legii la cauza dedusă judecății, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 1 C.proc.civ., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva acesteia.
În baza art. 451 C.proc.civ., nu va acorda părților cheltuieli de judecată în apel, ca nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S. împotriva sentinței civile nr. 831/19.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. al Sectorului 2 București – Comisia pentru Protecția Copilului și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. C. C. R.
GREFIER,
R. P. D.
Red. C.R. - 15.12.2014
Tehnored. R.P.D. – 17.12.2014
Primă instanță: Tribunalul C.-S. – Judecător C. A.
6EX/4 .>
Prezenta decizie se comunică cu:
1 ex. reclamant Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S., Reșița, Al. Trei Ape, nr.4, jud. C.-S.
1 ex. pârât C. L. al Sectorului 2 București - Comisia pentru Protecția Copilului, municipiul București, Sector 2, .. 2
1 ex. pârât Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, municipiul București, Sector 2, .-13.
1 ex P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Înapoiere minor. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
