Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 197/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 97/208/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
-COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.197
Ședința publică din 25 februarie 2014
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. E. S. împotriva deciziei civile nr. 210/28.11.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. G. C. și Autoritatea Tutelară – P. Oțelul R., având ca obiect modificarea măsurilor privind copilul.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta personal și asistată de av. S. P., și intimatul personal și asistat de av. R. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei depune la dosar următoarele acte: împuternicire avocațială, chitanța . nr.21/17.02.2014 reprezentând onorariu de avocat, dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, un set de înscrisuri constând în raportul de vizită al minorului din data de 7.01.2014 emis de P. Oțelul R., adeverința nr. 4/15.01.2014 emisă de societatea B.G. Miragore SRL din care rezultă faptul că reclamanta este angajată cu contract individual de muncă în funcția de contabil, precum și dovada achitării de către aceasta a pensiei de întreținere datorată minorului, pentru lunile decembrie 2013 – februarie 2014.
Reprezentanta intimatului depune la dosar chitanța . nr. 1862/11.02.2014, reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentanta reclamantei învederează instanței că o copie a înscrisurilor depuse au fost comunicate și reprezentantei intimatului care a luat la cunoștință de ele.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului său, învederează instanței că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, instanța interpretând eronat probele de la dosarul cauzei în sensul că, făcând referire la ancheta socială efectuată, menționează în mod eronat poziția precizată de reprezentații autorității tutelare.
Susține că împrejurările și condițiile avute în vedere la pronunțarea sentinței nr. 2436/2011 și până astăzi s-au schimbat, minorul este apropiat de mamă iar aceasta este angajată (și nu plecată în străinătate cum s-a susținut), având astfel posibilitatea de a-i oferi minorului condiții materiale mai bune pentru asigurarea unei bune îngrijiri, motiv pentru care solicită schimbarea domiciliul minorului la reclamantă.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului, menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Arată că nu s-au schimbat condițiile care au dus la stabilirea domiciliului minorului la tată, că acesta îi oferă copilului condiții bune de creștere și educare și un mediu stabil, locuind împreună cu tatăl său din mai 2011 de când l-a luat de la familia unde mama îl abandonase.
Susține că reclamanta nu și-a exercitat programul de vizitare și că aceasta nu a plătit pensia alimentară cuvenită copilului.
În replică, reprezentanta reclamantei susține că a depus la dosar raportul de vizitare și dovada achitării pensiei alimentare aferentă perioadei decembrie 2013 – februarie 2014, menționând că a vizitat minorul la grădiniță, neputându-l lua acasă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2133/24.07.2013 Judecătoria Caransebeș a respins acțiunea formulată de reclamanta S. E. S. în contradictoriu cu pârâtul C. G. C. pentru modificare măsuri privind copilul. A obligat reclamanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că din certificatul de naștere . nr._ rezultă că C. Davis C. s-a născut la data de 23 februarie 2009 în localitatea Oțelu R., la rubrica numele tatălui figurând pârâtul C. G. C., iar la rubrica numele mamei reclamanta S. E. S..
Prin referatele de anchetă socială întocmite în cauză de către Autoritatea Tutelară de pe lângă P. Oțelu R. se arată că ambii părinți au condiții bune pentru creșterea și educarea copilului, însă se propune încredințarea în vederea întreținerii, creșterii și educării copilului la tată.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că pârâtul s-a ocupat de creșterea și îngrijirea copilului, acesta locuind împreună cu el.
Potrivit art. 263 al. l cod civil orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
De creșterea copilului minor sunt răspunzători ambii părinți, aceștia având drepturi și obligații egale față de copilul lor.
În sarcina părinților este instituită obligația de a crește copilul astfel încât dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală să se realizeze în mod armonios.
În ce privește stabilirea domiciliului copilului, dincolo de condițiile materiale și morale oferite de părinți pentru creșterea și educarea acestuia și afecțiunea firească pe care fiecare dintre părinți o poartă copilului, la stabilirea locuinței acestuia, instanța a avut în vedere nevoia copilului de a crește într-un mediu stabil și sigur, de a se bucura de o protecție reală și efectivă.
Instanța a avut în vedere că tatăl a oferit copilului un mediu stabil și sigur, propice creșterii și dezvoltării acestuia, că în această perioadă copilul a fost bine îngrijit și a reținut că, nu este în interesul copilului în acest moment să îi fie schimbat mediul în care s-a dezvoltat în perioada care s-a scurs de la divorțul părinților săi.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal reclamanta, solicitând admiterea apelului si pe cale de consecința schimbarea în tot a sentinței civile nr.2133/2013, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii a arătat că prima instanță a interpretat în mod eronat probele administrate în cauză, deoarece potrivit anchetei sociale s-a opinat ca minorul sa locuiască la mama, apreciind ca, raportat la condițiile materiale si morale, este in interesul minorului sa locuiască cu familia materna, adică alături de un frate mai mare, mama si bunici, si nicidecum la tata.
Apelanta a arătat că probele aflate la dosarul cauzei au fost analizate superficial, deoarece prin considerente s-a reținut că „nu este in interesul copilului la acest moment sa îi fie schimbat mediul în care s-a dezvoltat în perioada care s-a scurs de la divorțul părinților săi, practic considerentele avute in vedere de instanța, raportat la probele aflate la dosarul cauzei duc la convingerea că acestea din urma nu au fost analizate.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de apelanta reclamanta S. E. S. ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 2133/2013 a Judecătoriei Caransebeș
Prin decizia civilă nr. 210 din 28.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a respins apelul formulat de către reclamanta S. E. S. împotriva sentinței civile nr. 2133/24.07.2013 pronunțată de către Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul C. G. C.; a obligat apelanta S. E. S. să plătească intimatului C. G. C. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că, prin sentința civilă nr. 2436/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 10_ /2011 a fost stabilită locuința copilului C. Davis C. la tatăl său, pârâtul din prezenta cauză.
La data de 14.01.2013, la aproximativ 1 an de zile de la pronunțarea acestei hotărâri reclamanta, mama copilului C. Davis formulează o nouă acțiune având ca obiect modificarea măsurii luate cu privire la minor.
Față de aceste aspecte, instanța a avut cu prioritate în vedere, conform art. 403 Cod civil, dacă în timpul scurs de la pronunțarea sentinței civile nr. 2436/2011 și până la data înregistrării prezentei cereri s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanța care a pronunțat hotărârea menționată.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat ca motiv referitor la schimbarea împrejurărilor, că minorul, ca urmare a timpului petrecut împreună, s-a atașat puternic de ea.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză (fila 63-66) rezultă că minorul ține la fel de mult la ambii părinți, iar din anchetele sociale efectuate în cauză rezultă că ambii părinți au condiții bune pentru creșterea și educarea copilului.
Instanța a constatat că, din analiza acestor probe nu rezultă faptul că împrejurările avute în vedere de instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 2436/2011 s-au schimbat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc.civ., instanța a respins apelul formulat de către reclamanta S. E. S. împotriva sentinței civile nr. 2133/24.07.2013 pronunțată de către Judecătoria Caransebeș.
Împotriva deciziei civile nr. 210 din 28.11.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S., a declarat recurs reclamanta S. E. S. care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivare a arătat că, probele au fost interpretate eronat, instanța deși facând referire la anchetele sociale efectuate in cauza, menționează în mod eronat poziția precizată de reprezentanții Autorității Tutelare, care au opinat ca minorul să locuiască la mama, apreciind că raportat Ia condițiile materiale si morale, este în interesul minorului să locuiască cu familia, respectiv cu un frate mai mare, mama și bunicii.
Mai mult, deși instanța reține că interesul minorului trebuie să primeze . acțiune, soluția dată raportat la probele aflate la dosarul cauzei este total contradictorie, întrucât la dosarul cauzei există probe din care rezultă că împrejurările avute in vedere de instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 2436/2011 s-au schimbat, iar reclamanta în calitate de mamă asigură o mai mare stabilitate emoțională și materială fiului său, se interesează îndeaproape de creșterea și educarea acestuia, mergând foarte des la grădiniță, luându-l în vizită de câte ori i se permite de către tată și cumpărându-i cele necesare vârstei sale, iar acesta a fost împreună cu mama sa de la naștere și până la aproape doi ani, când a fost luat fără voia sa de către tată.
În drept, invocă art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat C. G. C. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu motivarea că minorul locuiește împreună cu tatăl din luna mai 2011, acesta oferindu-i copilului condiții bune de creștere și educare și un mediu stabil și sigur propice creșterii și dezvoltării minorului.
Arată că, dosarul civil nr. 10_ /2011 în care părțile s-au judecat pentru stabilirea locuinței minorului s-a soluționat definitiv si irevocabil la Curtea de Apel Timișoara la data de 08.05.2012, iar la câteva luni după aceea reclamanta introduce pe rolul Judecătoriei Caransebeș prezenta acțiune prin care solicită modificarea măsurii privind locuința minorului, fără a dovedi însă că s-au schimbat condițiile care au format convingerea instanțelor de judecată că minorului îi este mai bine alături de tatăl său.
Deși reclamanta a depus la dosarul instanței de fond o adeverință că lucrează la o firmă în Oțelu R., din declarațiile martorilor a rezultat că aceasta lucrează în continuare în străinătate fiind plecată de mai multe luni. Această susținere este dovedită și prin faptul că deși are stabilit un program de vizitare al minorului, reclamanta nu-și vizitează copilul decât foarte rar.
Reclamanta locuiește și în prezent atunci când vine în țară la concubinul său pe . împreună cu mama acesteia unde s-a efectuat ancheta socială și unde reclamanta dorește să ia copilul.
Astfel, consideră că în mod corect instanțele de fond și cea de apel au analizat materialul probator din care rezultă că pârâtul - intimat îi poate oferi minorului condiții bune de creștere și dezvoltare și, cel mai important, un mediu stabil în care minorul creste si se dezvoltă armonios alături de tatăl său care este foarte preocupat de creșterea copilului și de care este foarte atașat, situație în care nu se impune schimbarea mediului acestuia.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor invocate, ale dispozițiilor art. 304 și 306 Cod proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., ale art. 400 și 403 Cod proc.civ., ale Legii nr. 272/2004, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2436/2011 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 10_ /2011 rămasă irevocabilă, s-a stabilit la tată locuința copilului C. Davis C., născut la 23.02.2009 și s-a dispus exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți.
Reclamanta a solicitat prin prezenta acțiune, stabilirea locuinței minorului la mamă, însă așa cum au reținut ambele instanțe, nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 403 Cod civil, în sensul că s-au schimbat împrejurările care au determinat stabilirea locuinței minorului la tatăl pârât (prin hotărâre irevocabilă).
Or, măsura reîncredințării minorului, respectiv a schimbării domiciliului de la un părinte la celălalt, își găsește justificarea numai când se stabilește că interesele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i poate asigura condiții necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
Dispozițiile art. 400 alin. 2 și 3 din C. civil prevăd că în situația în care părinții divorțează, instanța va stabili locuința copilului la părintele cu care locuiește în mod statornic, iar în situația în care, până la divorț, copilul a locuit cu ambii părinți, instanța va stabili locuința la unul dintre ei ținând seama de interesul superior al copilului.
De asemenea, la încredințarea minorilor, respectiv la stabilirea domiciliului la unul sau altul dintre părinți, instanțele trebuie să aibă în vedere interesul superior al copiilor – principiu prevăzut de art. 2 din Legea nr. 272/2004 – ce trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile ce privesc pe copii, principiu respectat de ambele instanțe.
Mai mult, minorul a locuit și locuiește cu pârâtul din 2011, iar în sensul rămânerii copilului în mediul afectiv în care a crescut, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Monory contra Ungariei și României.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., va respinge recursul declarat de reclamanta S. E. S. împotriva deciziei civile nr. 210/28.11.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 Cod proc.civ., va obliga reclamanta recurentă să plătească pârâtului intimat C. G. C. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S. E. S. împotriva deciziei civile nr. 210/28.11.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Obligă reclamanta recurentă să plătească pârâtului intimat C. G. C. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. P.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./28.02.2014
Tehnored L.P./10.03.2014
Ex.2
Primă instanță: E. M. – Judecătoria Caransebeș
Instanța de apel:C. A., B. S. – Tribunalul C.-S.
| ← Actiune în constatare. Decizia nr. 954/2014. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 66/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
