Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 792/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 792/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 8538/55/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZATE DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 792
Ședința publică din 14 octombrie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul V. A. împotriva deciziei civile nr. 561/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta Tizler R. I., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru pârâtul recurent V. A., av. Lanevschi V. C., lipsă reclamanta intimată Tizler R. I..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 1.10.2014, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâtul recurent V. A., și a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1501,80 lei și 5 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul A., în vederea administrării de probe noi, respectiv, efectuarea unei noi expertize privind evaluarea imobilului, fără cheltuieli de judecată
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 3.260/22.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta – pârâtă reconvențională C. R. în contradictoriu cu pârâtul V. A., având ca obiect partaj bunuri comune.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional V. A. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională C. R., având același obiect.
A constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție egală în cotă de ½ parte fiecare următoarele bunuri comune: nuda proprietate a imobilului situat în Nădlac, ., nr.71, jud. A., înscris în C.F.nr.8645 Nădlac nr.top.1375 compus din casă de locuit cu anexe și teren aferent în suprafață de 914 mp, în valoare de 109.800 lei, autoturism marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 12.811,09 lei, mobilă dormitor – 1.400 lei, canapea – 400 lei, colțar cu tabureți 800 lei, jaluzele – 700 lei, 2 covoare – 800 lei, măsuță – 150 lei, combină frigorifică – 600 lei, 1 televizor marca Watson – 300 lei, combină muzicală – 600 lei, combină de recoltat porumb în valoare de 18.139 lei, semănătoare păioase în valoare de 3.627.90 lei, bunuri în valoare totală de 150.127,99 lei.
A dispus sistarea comunității de bunuri prin formarea a două loturi după cum urmează:
Lotul I, compus din imobilul situat în Nădlac, ., nr.71, jud. A., autoturism Opel Astra G-CC nr.de înmatriculare_, mobilă dormitor, măsuță, jaluzele, televizor marca Watson, 2 covoare, combină de recoltat porumb, semănătoare păioase, în valoare totală de 147.727,99 lei.
Lotul II compus din canapea, colțar cu tabureți, combină frigorifică și combină muzicală, în valoare totală de 2.400 lei.
A atribuit pârâtului – reclamant reconvențional lotul I iar reclamantei – pârâtă reconvențional lotul II.
A obligat pârâtul – reclamant reconvențional să plătească reclamantei – pârâtă reconvențională suma de 72.663,99 lei cu titlu de sultă.
A dispus întabularea în C.F.nr._ Nădlac (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. vechi 8645) nr.top.1375 nr.cad.C1 a dreptului de nudă proprietate a pârâtului – reclamant reconvențional în cotă de 1/1 parte.
A compensat parțial cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul – reclamant reconvențional la plata către reclamanta – pârâtă reconvențională a sumei de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
A respins în rest acțiunea principală și cererea reconvențională.
A obligat reclamanta – pârâtă reconvențională la plata către stat a sumei de 7.400 lei, cu titlu de ajutor public judiciar avansat de stat.
A obligat pârâtul – reclamant reconvențional la plata către stat a sumei de 4.797,88 lei cu titlu de ajutor public judiciar avansat de stat.
Prima instanță a reținut că reclamanta – pârâtă reconvențională și pârâtul – reclamant reconvențional s-au căsătorit la data de 21.04.2004, căsătoria lor fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 9475/02.11.2010 pronunțată în dosarul Judecătoriei A. nr._/55/2010.
A reținut faptul că pârâtul – reclamant reconvențional a achiesat parțial la pretențiile reclamantei – pârâtă reconvențional, atât cu privire la cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, cât și cu privire la o parte din bunurile dobândite în timpul căsătoriei, contestând doar calitatea de bun comun al combinei de recoltat porumb, al semănătoarei păioase și numărul de televizoare, arătând că părțile au doar un televizor și nu 3, așa cum susține reclamanta – pârâtă reconvențional. De asemenea, pârâtul – reclamant reconvențional a fost de acord cu propunerea de lotizare făcută de reclamanta – pârâtă reconvențional.
Din extrasul C.F. nr._ Nădlac nr.top.1375 reiese că sub durata căsătoriei, în baza contractului de donație nr.791/28.11.2006 părțile au dobândit cu titlu gratuit nuda proprietate a imobilului situat în Nădlac, ., nr.71, compus din casă și teren în suprafață de 914 mp.
Valoarea de circulație a imobilului, raportat la nuda proprietate, având în vedere că acesta este grevat de un drept de uzufruct viager, a fost stabilită prin expertiza în construcții efectuată în cauză de către doamna expert ing. M. Karpati, aceasta fiind de 109.800 lei, reprezentând 24.800 Euro, la cursul valabil la data întocmirii raportului 07.01.2013, când 1 Euro = 4,4251 lei.
Cu privire la bunurile mobile, prima instanță a constat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei mobilă de dormitor cu o valoare de circulație de 1.400 lei, canapea cu o valoare de circulație de 400 lei, colțar cu tabureți cu o valoare de circulație de 800 lei, jaluzele cu o valoare de circulație de 700 lei, 2 covoare cu o valoare de circulație de 800 lei, măsuță cu o valoare de circulație de 150 lei, combină frigorifică cu o valoare de circulație de 600 lei, 1 televizor marca Watson cu o valoare de circulație de 300 lei, combină muzicală cu o valoare de circulație de 600 lei, valorile fiind cele indicate de către domnul expert L. R. în raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuat în cauză.
Expertul menționat a confirmat existența bunurilor mobile indicate de către reclamantă – pârâtă reconvențional, cu excepția celor 3 televizoare, constatând astfel că părțile dețin doar un televizor marca Watson funcțional.
Din raportul de expertiză tehnică auto întocmit de domnul expert P. I. prima instanță a reținut că valoarea de circulație a autoturismului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ este de 2825 Euro, respectiv_,09 lei (la un curs de 1 Euro = 4,5349 lei), combina de recoltat porumb are o valoare de circulație de 4.000 Euro, respectiv 18.139 lei, semănătoarea păioase are o valoare de circulație de 800 Euro, respectiv 3.627,90 lei, iar grapa cu disc are o valoare de circulație de 1.500 Euro, respectiv 6.802,35 lei.
Prima instanță a constatat că în raportul menționat s-a strecurat o eroare materială în sensul că valoarea de circulație exprimată în lei a autoturismului marca Opel Astra a fost indicată la suma de 36.203,60 lei, în condițiile în care autoturismul a fost evaluat la suma de 2.825 Euro, sumă foarte apropiată de valoarea indicată și de reclamantă în cuprinsul acțiunii introductive, astfel că la cursul de schimb 1 Euro = 4,5349 lei, valoarea reală de circulație, exprimată în lei este de 12.811,09 lei.
În ceea ce privește grapa cu disc, prima instanță a constatat că în cauză a fost evaluată grapa GD 3.2 ME, dobândită de pârâtul – reclamant reconvențional în data de 21.03.2000, conform facturii fiscale nr._/21.03.2000, deci anterior încheierii căsătoriei.
Prin urmare, în temeiul art.31 lit.a Cod familiei a exclus acest bun din masa bunurilor partajabile, fiind bun propriu al pârâtului – reclamant reconvențional.
Împotriva celor trei rapoarte de expertiză tehnică judiciară pârâtul – reclamant reconvențional a formulat obiecțiuni. Prin răspunsul dat la obiecțiuni, domnii experți și-au menținut integral concluziile cuprinse în rapoartele de expertiză depuse la dosar.
În ceea ce privește celelalte bunuri contestate, respectiv combina de recoltat porumb și semănătoarea păioase, instanța a reținut din adeverința nr.3953/11.04.2013 eliberată de Primăria orașului Nădlac că în evidențele Registrului agricol pârâtul – reclamant reconvențional figurează cu următoarele utilaje: plug, combinator, semănătoare păioase și 2 remorci, toate fiind declarate în anul 2007.
Toți martorii audiați au confirmat faptul că sub durata căsătoriei părțile au intrat în posesia unei combine de recoltat porumb cu care pârâtul – reclamant reconvențional prestează lucrări agricole atât pe terenul propriu, cât și pe terenul altora, fiind remunerat în acest sens.
Declarațiile sunt însă contradictorii în ceea ce privește titularul dreptului de proprietate. Astfel, martora N. Gyiuris C. declară că a auzit discuțiile dintre părți cu privire la faptul că au cumpărat combina, aceasta nefiind împrumutată, primul utilizator al utilajului agricol, cu o vechime de 15-20 de ani fiind bunicul vânzătorului, iar martora Cherar A. a declarat că din discuția părților știe că în perioada 2006-2007 aceștia au plătit unui prieten suma de 10.000 Euro pentru o combină de recoltat porumb, intrând tot atunci în posesia combinei.
Pe de altă parte, martorul Hlovoska C. M. a susținut că utilajul agricol menționat îi aparține lui, fiind moștenit de la tatăl său, pe numele căruia au fost făcute actele, el doar împrumutând combina către pârâtul – reclamant reconvențional, fără însă să îi perceapă chirie și fără să stabilească un termen de restituire a acesteia, arătând că reparațiile sunt făcute tot de către pârâtul – reclamant reconvențional. Martorul Kraycsik Ș. a susținut că această combină îi aparține lui Hlovoska, întrucât acesta i-a recoltat porumbul în urmă cu 8-10 ani, în vreme ce în ultimii 3-4 ani pârâtul – reclamant reconvențional V. A. i-a recoltat porumbul. Martorul nu a văzut actele de proprietate ale combinei, susține că pârâtul nu a cumpărat combina, însă lucrează cu aceasta terenul, iar reparațiile de la combină, indiferent de natura sau cuantumul acestora este suportată de pârâtul V..
Având în vedere că inclusiv martorii propuși de pârâtul – reclamant reconvențional atestă faptul că în ultimii ani combina s-a aflat doar în posesia pârâtului – reclamant reconvențional, acesta efectuând lucrări agricole cu utilajul menționat inclusiv contra cost, că efectuează toate reparațiile la utilajul menționat, indiferent de natura sau cuantumul acestora și nu plătește niciun fel de chirie în schimbul folosinței, neexistând stabilit un termen de restituire a bunului, instanța a înlăturat depoziția martorului Hlovoska C. M. în sensul că el ar fi proprietarul combinei de recoltat porumb, cu atât mai mult cu cât acesta nu figurează în evidențele fiscale cu utilaje agricole supuse impozitării.
Prin urmare, prima instanță a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei atât combina de recoltat porumbul, evaluată de expert la suma de 18.139 lei, precum și semănătoare păioase în valoare de 3.627.90 lei, aceasta din urmă fiind declarată la registrul agricol în anul 2007 (respectiv în timpul căsătoriei părților).
În temeiul art.30 Codul familiei prima instanță a admis în parte atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională, a constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție egală în cotă de ½ parte fiecare din bunurile comune, iar în temeiul art.36 alin.1 Codul familiei coroborat cu art.673 (1) și art. 673 (9) Cod procedură civilă a dispus sistarea comunității de bunuri prin formarea a două loturi, având componența arătată mai sus, a atribuit pârâtului – reclamant reconvențional lotul I, iar reclamantei – pârâtă reconvențional lotul II.
În temeiul art. 673 (5) Cod procedură civilă a obligat pârâtul – reclamant reconvențional să plătească reclamantei – pârâtă reconvențional suma de 72.663,99 lei cu titlu de sultă.
În baza art.47 din Legea nr.7/1996 republicată a dispus întabularea în C.F.nr._ Nădlac (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. vechi 8645) nr.top.1375 nr.cad.C1 a dreptului de nudă proprietate a pârâtului – reclamant reconvențional în cotă de 1/1 parte.
În cauză atât pârâtul – reclamant reconvențional, cât și reclamanta – pârâtă reconvențional au beneficiat de dispozițiile O.G.nr.51/2008.
Prin încheierea camerei de consiliu din 28.09.2012 a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanta – pârâtă reconvențional, sub forma scutirii acesteia de la plata taxei judiciare de timbru de 7.400,07 lei.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 15.10.2012 a fost admisă cererea de reexaminare formulată de pârâtul – reclamant reconvențional față de modul de soluționare a cererii de ajutor public judiciar, instanța a dispus scutirea acestuia de la plata taxei de timbru de 4.797,88 lei.
Prima instanță a reținut că prin sistarea comunității de bunuri, părțile dobândesc în proprietate exclusivă bunuri și, respectiv, drepturi de creanță în sumă de 75.063,99 lei fiecare.
Având în vedere că scopul pentru care s-a acordat ajutorul public judiciar a fost atins, iar valoarea bunurilor și a creanței reprezentată de sultă, dobândite de reclamanta – pârâtă reconvențională depășește de 10 ori valoarea ajutorului public judiciar acordat, iar valoarea bunurilor dobândite de către pârâtul – reclamant reconvențional (după deducerea sultei) depășește de 15 ori valoarea ajutorului public judiciar acordat, în temeiul art.50 (2) din O.U.G. nr.51/2008 a obligat reclamanta – pârâtă reconvențional la plata către stat a sumei de 7.400 lei, cu titlu de ajutor public judiciar avansat de stat, iar pe pârâtul – reclamant reconvențional la plata către stat a sumei de 4.797,88 lei cu titlu de ajutor public judiciar avansat de stat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată dovedite, prima instanță a constatat că reclamanta – pârâtă reconvențională a achitat contravaloarea celor trei expertize tehnice efectuate în cauză, în sumă totală de 4.800 lei și a trebuit să achite taxa judiciară de timbru de 7.400 lei, în vreme ce pârâtul – reclamant reconvențional a dovedit achitarea onorariului avocațial de 3.800 lei cu chitanțele_/10.07.2012 și_/01.09.2012 (copia chitanței nr._ fiind ilizibilă) și a trebuit să achite suma de 47.997,88 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Având în vedere că ambele acțiuni au fost admise în parte și că partajarea bunurilor mobile profită ambelor părți, în temeiul art.276 Cod procedură civilă a compensat parțial cheltuielile de judecată, a dispus obligarea pârâtului – reclamant reconvențional la plata către reclamanta – pârâtă reconvențională a sumei de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul V. A. solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a Sentinței civile nr.3260/2013 a Judecătoriei A., iar în rejudecare să se constatate că utilajul agricol - combină de recoltat porumb nu face parte din masa partajabilă, iar valoarea imobilului este mult superioară față de valoarea de circulație a acestuia fiind de 20.000 euro, iar ca urmare a admiterii apelului să se recalculeze valoarea masei partajabile, a celor doua loturi, respectiv sulta la care urmează să fie el obligat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că, combina de recoltat porumb face parte din masa partajabilă. In condițiile în care proprietarul acestuia, Hlovoska C. M., succesorul persoanei care a achiziționat acest utilaj, martor, a declarat că acest utilaj îi aparține și l-a dat apelantului pentru a lucra terenul agricol care îl deține și terenul său.
Instanța de fond nu a dat credibilitate proprietarului utilajului, ci a înclinat balanța încrederii spre declarațiile martorei intimatei, două tinere cu cunoștințe „importante” în materie de utilaje agricole și care cunosc totul despre orice, dar care dacă le-ar fi fost prezentat acest utilaj, probabil că nu erau capabile să-l eticheteze.
Instanța de fond, a solicitat Primăriei Nădlac, să prezinte utilajele agricole impozabile ale apelantului și a martorului Hlovoska C. M., din adeverința emisă rezultă că acesta din urmă nu figurează cu acest utilaj, iar apelantul figurează cu un utilaj „combinator”.
A arătat că instanța de fond era în eroare cu acest utilaj, acesta nu este de sine stătător, nu poate fi decât tractat, iar faptul că martorul nu 1-a declarat, este responsabilitatea sa personală, care nu poate duce la concluzia că acest utilaj nu i-ar aparține.
Pe de altă parte, autoritățile locale, prin certificatul fiscal eliberat în vara anului 2012 arată ce utilaje impozabile are în proprietate apelantul, iar faptul că în anul 2013, au emis o adresă cu privire la alte utilaje, susținând că ar fi fost declarate de către apelant în 2007.
Pentru a clarifica acest aspect apelantul s-a adresat Primăriei Nădlac, care prin adresa nr. 6138/2013 a admis că dintr-o eroare s-a menționat un utilaj-combinator la rubrica combinatoare, când de fapt era vorba de un cultivator.
A arătat că a spus adevărul că nu avea în proprietate acea combină, dar această lămurire, la adresa prin care instanța de fond a fost dusă în eroare, era emisă prea târziu, respectiv după pronunțarea sentinței.
Cu privire la imobil, apelantul a apreciat că în mod greșit instanța de fond a achiesat la concluziile expertizei de specialitate efectuate în cauză, în condițiile în care apelantul, prin obiecțiunile formulate a evidențiat că valoarea acestui imobil nu a fost stabilită corect și a fost supraevaluată.
În ceea ce privește evaluarea terenului, referitor la calculul valorii de bază, a arătat că în două expertize efectuate de același expert indicii sunt diferiți 0,8 și respectiv 0,5 situație în care a apreciat că valoarea care a fost avută în vedere nu este corectă, orașul Nădlac având preponderent activitate agricolă.
Terenul nu se află într-o zonă mediană, ci la periferia orașului, indicele B corect fiind 0,5.
Ofertele imobiliare pentru terenuri intravilane pe raza orașului Nădlac sunt între 5-6 euro negociabil, iar Primăria vinde cetățenilor terenurile concesionate, la un preț modic.
Față de aceste aspecte apelantul a arătat că a apreciat valoarea terenului nejustificat de mare și a solicitat recalcularea acesteia, raportat la obiecțiunile formulate.
În ceea ce privește evaluarea clădirii a arătat că imobilul față de care s-a făcut comparația respectiv B, este prezentat printr-o oferta de vânzare din anul 2010, cu o ultimă actualizare la 14.09.2011 (conform site Lang Imobiliare). În aceste condiții nu se poate aprecia dacă oferta mai există, dacă imobilul s-a înstrăinat și care ar fi prețul cerut în prezent, pe imobil. Astfel nu poate fi luat ca model etalon de comparație.
Imobilul C nu este similar pentru a putea fi considerat ca termen de comparație. Astfel, este compus din 5 camere (față de 3 camere a imobilului din litigiu) cu structură din cărămidă și BCA.
Din prezentare nu rezultă vechimea imobilului, în acest sens solicită a se preciza modul în care s-a stabilit vechimea acestui imobil la 35 ani. Raportat la aceste diferențe, în aprecierea apelantului corecția gradului de confort și finisaj trebuia să fie cu o valoare negativă sporită.
Imobilul C nu se află în zona mediană a localității, ci în zona centrală, pe această stradă fiind și instituții publice.
Nu este precizată componența anexelor gospodărești a imobilului C, pentru a putea compara, neputând stabili plusul de valoare.
Pe piața imobiliară există imobil similar, casa 4 camere, cu un grad de confort sporit cu structura cărămidă cu un preț de 32.000 Euro negociabil, care putea reprezenta un termen de comparare net superior, oferta de vânzare aparținând Lang Imibiliare.
În funcție de modificarea indicilor de comparație, de imobilul comparat, a solicitat recalcularea valorii imobilului expertizat, însă expertul, nu a revenit asupra modului de calcul al valorii imobilului deși era evident că era eronat. Mai mult, deși există un birou notarial în localitate nu s-a încercat stabilirea valorii imobilului raportat la vânzările reale efectuate pe raza localității.
Prin decizia civilă nr. 561/5.06.2014 pronunțată în dosar nr._/2012*, Tribunalul A. a respins apelul declarat de pârâtul V. A. împotriva sentinței civile nr. 3.260/22.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A., fără cheltuieli de judecată în apel .
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că potrivit art. 1909 din vechiul cod civil (art. 935 și următorul din Noul cod civil), în favoarea reclamantei – intimate operează prezumția de proprietate asupra bunului mobil – combina de recoltat porumb, deoarece acest utilaj s-a găsit în posesia soților și cel puțin reclamanta a avut convingerea că titlul de deținere este proprietatea prin cumpărare.
Această prezumție se coroborează cu declarațiile martorilor N. Gyiuris C. și Cherar A. care au declarat fără echivoc că au auzit discuțiile purtate între părți cu privire la faptul că au cumpărat combina și că aceasta nu a fost împrumutată, precum și cu evidențele fiscale ținute de Primăria Nădlac, unde numitul Hlovoska C. M. nu figurează ca proprietar de utilaje agricole (fila 209 dosar prima instanță), în schimb pârâtul figurează în evidențele fiscale potrivit declarațiilor făcute, cu mai multe utilaje, dintre care un „combinator” - declarat din anul 2007 (fila 207 dosar prima instanță), utilajul „combinator” fiind evidențiat și în adeverința nr. 6138/30.05.2012 (fila 14 apel) ca fiind în realitate „cultivator”, fără a se arăta ce demersuri s-au făcut pentru rectificarea conform realității a consemnărilor realizate în baza declarațiilor inițiale ale pârâtului.
S-a reținut că în ce privește împrejurarea că imobilul ar avea o valoare de circulație de 20.000 euro, iar nu 109.800 lei (ceea ce ar reprezenta aproximativ 25.000 euro), apelantul nu s-a mai prezentat la judecata apelului pentru a-și susține cererea de probațiune privind refacerea expertizei de evaluare imobil, în condițiile în care expertul tehnic judiciar a răspuns în fața primei instanțe cu privire la obiecțiunile pârâtului ce au vizat compararea cu alte imobile oferite spre vânzare în zonă.
Împotriva deciziei civile nr. 561/5.06.2014 pronunțată de Tribunalul A. a declarat recurs pârâtul V. A., care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului A., în vederea administrării unor probe noi, respectiv efectuarea unei noi expertize privind evaluarea imobilului, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, a arătat că în ceea ce privește combina de recoltat porumb, instanța de apel în mod greșit a apreciat că operează prezumția de proprietate asupra acestui bun, deoarece acest utilaj s-a găsit în posesia părților, iar reclamanta intimata a avut convingerea ca deține bunul in proprietate prin cumpărare. Declarația proprietarului utilajului agricol, Hlovoska, arată, în mod clar că bunul îi aparține și că este vorba despre un utilaj agricol vechi, împrumutat recurentului.
Arată că nu a făcut nicio declarație pentru înregistrarea utilajelor agricole în evidențele fiscale, neavând cunoștință de ce în anul 2007 apare înregistrat un utilaj „combinator”, iar în 2012 cu utilajul numit „cultivator” deoarece acesta nu a făcut nicio declarație în anul 2007, iar diferențele între înscrisurile fiscale nu pot fi justificate de recurent decât prin aceea că Primăria Nădlac a înscris din eroare utilajul, fapt dovedit prin adeverința 6138/2013.
În ceea ce privește evaluarea terenului, se arată că instanța de apel în mod greșit nu s-a pronunțat distinct asupra terenului și asupra clădirii, or, în motivarea apelului s-a evidențiat clar erorile existente în expertiza cu privire la indicatori ca funcțiile sociale ale localității și amplasarea terenului, aspecte suficiente pentru ca instanța de apel să constate greșita evaluare a acesteia.
Primăria Nădlac, în baza unei hotărâri a Consiliului Local Nădlac vinde terenuri intravilane (aparținând orașului Nădlac) persoanelor care au concesionat aceste suprafețe cetățenilor pentru construcția de locuință cu suma de 1 leu/mp, iar ofertele actuale imobiliare pe piața liberă sunt sub 4 euro/mp, situație în care evaluarea terenului nu oglindește situația reală.
În ceea ce privește evaluarea clădirii a învederat că, în motivarea apelului, s-a prezentat detaliat, folosindu-se metoda comparației că, clădirea a fost supraevaluată. În acest sens, s-a solicitat în probațiune refacerea expertizei de evaluare imobil și, deși cererea de probațiune era formulată prin memoriul cuprinzând motivele de apel, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Absența recurentului și a reprezentantului legal de la dezbateri raportat la cererea de probațiune privind efectuarea unei noi expertize de reevaluare, nu împiedica instanța de apel să se pronunțe asupra acestei cereri și să aprecieze în mod greșit că cererea de probațiune nu a fost susținută, instanța având obligația să pronunțe motivat în sensul admiterii sau nu a probei.
De asemenea, nici nu s-a motivat respingerea cererii de apel cu privire la imobil, capăt distinct de cerere în apelul declarat.
În drept, s-a invocat art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ.
Prin concluzii scrise, reclamanta intimată Tizler R. I., a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că recurentul pârât reclamant reconvențional nu a făcut dovada existenței vreuneia din motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.304, al. 1, pct.7 și 9 din C proc. civ.
Astfel, din probele administrate în cauză în fața primei instanțe, rezultă fără echivoc că combina de recoltat porumb a fost bun comun al părților.
Cu privire la evaluarea imobilului, recurentul pârât reclamant reconvențional nu s-a prezentat la judecarea apelului, nu și-a susținut cererea de refacere a expertizei de evaluare a imobilului, iar potrivit dispozițiilor art. 305 din C.proc.civ., cererea de probațiune formulată de recurent, este inadmisibilă.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile art. 304 Cod pr. civ., față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod pr. civ., ale art. 36 Codul familiei, art. 673 Cod pr. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin prezentul recurs pârâtul reiterează aceleași motive invocate prin cererea de apel care au constituit obiect de analiză a instanței de apel, motive ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, aspecte care, în raport de forma actuală a dispozițiilor art. 304 Cod pr. civ. (în vigoare la data promovării acțiunii) nu mai constituie motive de modificare sau casare a hotărârii atacate.
Mai mult, raportat la dispozițiile art. 30, 36 Codul familiei, art. 673 Cod pr. civ., ale art. 935 și urm. Cod civil, se constată că în cauză s-a făcut o justă aplicare a acestor dispoziții legale de către instanța de apel .
Se constată că s-a apreciat în mod corect că din coroborarea probelor testimoniale cu înscrisurile de la dosar (adresa nr. 3430 din 28.03.2013 a Primăriei orașului Nădlac, adeverința nr. 6138/30.05.2012) cu evidențele fiscale deținute de Primărie, utilajul - combină de recoltat porumb -, s-a aflat în posesia soților, reținându-se că operează astfel prezumția de proprietate asupra bunului.
Raportat la aceste considerente, critica formulată de pârât cu privire la acest aspect, se privește a fi neîntemeiată, cum tot astfel este și cea referitoare la evaluarea terenului și a clădirii din litigiu.
Sub acest aspect, se constată că deși pârâtul prin apelul declarat a solicitat refacerea expertizei de evaluare a imobilului, acesta nu a stăruit în cererea de efectuare a expertizei, reprezentanta pârâtului apelant prezentându-se doar la primul termen de judecată (la care cauza s-a amânat pentru comunicarea motivelor de apel), după care la celelalte termene reprezentanta pârâtului nu s-a mai prezentat.
Susținerea pârâtului în sensul că instanța prin nepronunțarea asupra probei cu efectuarea expertizei a încălcat principiul rolului activ al judecătorului, nu poate fi primită, întrucât în raport de principiul disponibilității și al contradictorialității ce guvernează procesul civil, probele trebuie solicitate de părți (și nu invocate de instanță) puse în discuția acestora urmând ca instanța să se pronunțe asupra lor, or, în cauză pârâtul apelant sau reprezentantul acestuia nu s-au prezentat în instanță pentru a preciza dacă solicită proba cu expertiza contrarie sau supliment la expertiza inițială.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea constată că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ., astfel că în baza art. 312 (1) Cod pr. civ. va respinge recursul declarat de pârâtul V. A. împotriva deciziei civile nr. 561/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Având în vedere că pârâtul recurent a beneficiat de ajutor public judiciar în raport de valoarea bunurilor dobândite de acesta prin sistarea comunității de bunuri, Curtea în baza art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008, va obliga pârâtul V. A. la restituirea către Statul Român a ajutorului public judiciar de care a beneficiat pe parcursul judecării recursului în sumă de 1506,80 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul V. A. împotriva deciziei civile nr. 561/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta Tizler R. I..
Dispune restituirea de către pârâtul V. A. către Statul Român a ajutorului public judiciar de care a beneficiat pe parcursul prezentului litigiu în sumă de 1506,80 lei.
Cu drept de reexaminare în termen de 5 zile de la data comunicării pentru dispoziția de restituire a ajutorului public judiciar, irevocabilă cu privire la cererea de recurs.
Pronunțată în ședința publică, azi 14.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./24.11.2014
Tehnored. I.P. 3 ex./27.11.2014/1 . de apel: Tribunalul A., jud. N. C., S. C. Ș.
Prima instanță: Judecătoria A., jud. S. S.
| ← Strămutare. Sentința nr. 66/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA |
|---|
