Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 55/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 743/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MNORI
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 55
Ședința publică din 21 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare la a doua strigare, recursul declarat de revizuienta V. V. împotriva deciziei civile nr. 447/A/11.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul V. S., având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat personal intimatul V. S., lipsă revizuienta V. V..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că prin încheierea camerei de consiliu din data de 12.12.2013, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnelor judecător M. L., D. C. și C. R., formulată de recurenta V. V..
De asemenea, se constată că prin registratura instanței s-a depus la data de 20.01.2014 un înscris de către recurenta V. V., prin care arată că este în relație de dușmănie cu membrii completului de judecată, încadrându-se la art. 27 pct. 9 Cod pr. civ., motiv de incompatibilitate, invocându-se un drept la rezistență la opresiunea judecătoarelor și solicită Consiliului Superior al Magistraturii să-i pună la dispoziție o instanță, respectiv un complet care să garanteze realist independența justiției în cauză.
În deliberare cu privire la cererea de recuzare formulată de recurenta V. V. întemeiată pe dispozițiile art. 27 pct. 9 Cod pr. civ., raportat la împrejurarea că la data de 02.12.2013, aceeași recurentă a formulat cerere de recuzare a acestui complet de judecată întemeiată pe dispozițiile art. 27, pct. 1, 7 și 9 Cod pr. civ., cerere care prin încheierea camerei de consiliu din 12.12.2013 a fost respinsă, în raport de dispozițiile art. 28 pct. 3 Cod pr. civ., coroborate cu cele ale art. 30 alin. 4 Cod pr. civ., instanța constată că sunt aceleași motive de recuzare cu cele ce au fost invocate prin cererea din 02.12.2013, astfel că o respinge ca fiind inadmisibilă.
Nemaifiind alte cereri formulate sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul V. S. a solicitat respingerea recursului reclamantei, arătând că în ceea ce privește partajul, acesta a rămas fără obiect, întrucât partea reclamantei s-a vândut la licitație.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul T., sub nr._, la data de 15.01.2013, revizuenta V. V. a solicitat in contradictoriu cu intimatul V. S., revizuirea Deciziei civile nr.254/13.03.2012, pronunțata de Tribunalul T., in dosar nr._, sentinței civile nr.6779/25.06.2007, încheierii nr.6779/11.06.2007, încheierii nr.6779/18.06.2007, pronunțata de Tribunalul T., in dosar nr._, solicitând schimbarea in parte a acestora.
In motivare revizuenta a arătat ca exista neconcordante in dispozitivul Deciziei civile nr.254/13.03.2012, fiind incidente dispozițiile art.322 pct.1 C.P.Civ..
Un alt motiv de revizuire îl constituie regularizarea datoriilor derivate din folosința exclusiva a celor doua fonduri de comerț de către intimatul V. S..
A mai invocat revizuenta dispozițiile art.322 pct.2, 322 pct.4 si 322 pct.5 C.P.Civ.
Prin decizia civilă nr. 447/11.06.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins cererea de revizuire formulata de revizuenta V. V. împotriva deciziei civile nr.254/13.03.2012, pronunțata de Tribunalul T., in dosar nr._, in contradictoriu cu intimatul V. S..
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia civila nr.254, pronunțata de Tribunalul T., in dosar nr._, a fost admis apelul formulat de apelanta V. V., împotriva sentinței civile nr.6779/25.06.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul V. S.; a fost schimbata in parte hotărârea atacata in sensul că: s-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei următoarele bunuri comune: casa cu teren situata in Timișoara, Piața T., nr.1, înscris in C.F. nr.1042 Timișoara, nr. top.5645, in valoare de 1.592.455 lei, cu o contribuție a reclamantului V. S. de 71% la dobândirea imobilului în litigiu si o contribuție a paratei reclamantei reconvenționale V. V. de 29%, precum si cota de 2/5 parte din imobilul înscris in C.F nr.4233 Timișoara, nr. top.6943, cu o contribuție . situat in Timișoara, ., compus din casa cu gradină, in suprafața de 581 mp., in valoare de 800.977 lei; s-a dispus sistarea stării de codevălmășie a bunurilor comune dobândite de părți sub durata căsătoriei după cum urmează: s-a dispus partajarea în natură a imobilului situat in Timișoara, P-ta T., nr.1 înscris in C.F nr.1042 Timișoara, nr.5645, prin atribuirea lotului 1 (fostul SAD 1), in valoare de 792.102 lei (in dreapta intrării uscate), așa cum a fost stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P. D. si însușit de experții D. A., B. E. si J. C., prin raportul de expertiza efectuat in cauza in februarie 2008 si completat prin raportul suplimentar de expertiza efectuat de aceiași trei experți in ianuarie 2012 către pârâta reclamantă reconvenționala V. V. si atribuirea lotului II (fostul SAD II) în stânga intrării uscate în valoare de 795.791 lei către reclamantul pârât reconvențional V. S.; a fost obligata pârâta reclamantă reconvenționala V. V., să plătească reclamantului pârât reconvențional V. S., o sultă în cuantum de 330.290,05 lei, aferentă cotei de contribuție a acestuia la dobândirea imobilului în litigiu; s-a dispus atribuirea cotei de 2/5 din imobilul înscris in C.F nr.4233 Timișoara, nr. top.6943, imobil situat in Timișoara, ., către reclamantul pârât reconvențional V. S., cu titlu de sistare de codevălmășie, cu obligarea acestuia la plata către pârâta reclamanta reconvenționala a unei sulte in cuantum de 160.195 lei, aferenta cotei de proprietate a acesteia de 1/5 din imobilul in litigiu; au fost compensate sultele reciproce pe care reclamantul parat reconvențional V. S. si pârâta reclamanta reconvențional V. V. si le datorează si obligă pârâta reclamanta reconvenționala sa plătească reclamantului parat reconvențional V. S. suma de 170.095,05 lei cu titlu de diferența sultă; s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al părților în C.F nr.1042 nr. top.5645 conform partajului in natura dispus de instanța in conformitate cu rapoartele de expertiza efectuata in cauza in primă instanța de expert P. D., raportului de expertiza efectuat in apel de experții D. A., B. E. si J. C. si completat prin raportul suplimentar de expertiză efectuat in cauza de aceiași experți, cu titlu de sistare codevălmășie; s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului pârât reconvențional V. S., asupra imobilului situat in Timișoara, ., in cota de 1/1 parte cu titlu de sistare stare de codevălmășie; s-a dispus excluderea din masa bunurilor comune a sumei de 5280 Ron si s-a menținut in rest hotărârea atacata; a fost obligat intimatul la plata către apelantă a sumei de 279,8 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru si timbru judiciar, precum si a sumei de 4125 lei reprezentând 1/2 din cuantumul onorariilor achitate de apelanta V. V. către experții D. A., B. E. si J. C. si a fost obligat intimatul V. S., la plata către stat a sumei de 5250 lei, reprezentând sumă avansată de stat către cei trei experți D. A., B. E. si J. C..
S-a reținut că primul motiv de revizuire invocat, prevăzut de art.322 alin.1 pct.2 C.P.Civ., nu poate fi primit întrucât revizuenta deși susține ca exista neconcordanțe in dispozitivul hotararii atacate care face imposibila executare, nu precizează care sunt acestea, ci se rezuma doar la a reda un fragment din dispozitiv.
Prin cel de-al doilea motiv de revizuire, petenta se refera la regularizarea datoriilor derivate din folosința exclusiva a doua fonduri de comerț de către intimatul V. S., motiv întemeiat pe dispozițiile art.322 alin.1 pct.2 C.P.Civ., dar nici cu privire la acesta nu a dovedit ca ar fi făcut obiectul pretențiilor deduse judecații.
Au fost apoi menționate dispozițiile art.322 alin.1 pct.4 si 5 C.P.Civ., fara vreo motivare in fapt.
De reținut ca împotriva acestei hotarari, partile au declarat recurs si prin Decizia civila nr.59/18.01.2013, Curtea de Apel a respins aceste cai de atac.
Tribunalul constatând că susținerile formulate de revizuenta, nu pot deschide calea extraordinara de atac a revizuirii, in baza dispozițiilor art.327 C.P.Civ., a respins ca nefondată cererea.
Împotriva deciziei civile nr. 447 din 11 06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a declarat recurs, în termen legal, revizuienta V. V., care a solicitat modificarea/casarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de revizuire.
În motivare a arătat că la termenul din 11.06.2013, instanța de revizuire, legal sesizata, nu i-a acordat posibilitatea de a fi reprezentata de avocat, iar în practicaua Deciziei civile nr.447/A/l 1.06.2013, se menționează ca a solicitat doar amânarea judecării cauzei în vederea atașării dosarului de fond, si că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de revizuire, (lucru pe care nu l-a spus), instanța a omis să menționeze ca a solicitat amânarea și pentru angajarea unui avocat.
Precizează că era necesar să fie asistată de avocat pentru a-i prezenta in detaliu cererea de revizuire.
A învederat că prin Sentința civila nr. 9031/30.10.2003 pronunțata de Judecătoria Timișoara, in dosar nr.7637/2003, s-a hotărât: "Admite acțiunea civila înaintată de reclamantul V. S. împotriva paratei V. V., ..., pentru
desfacerea căsătoriei, sens în care: Desface, din vina ambilor soți, căsătoria încheiata la data de 11 aprilie 1967 și înregistrata sub nr. 473/11.04.1967 în Registrul Stării Civile al Municipiului Timișoara. Dispune reluarea de către pârâtă a numelui C., purtat anterior încheierii căsătoriei. Disjunge cererea reconvențională...", iar prin Certificat de Căsătorie, eliberat de Consiliul Local al Municipiului Timișoara la data de 09.04.2013, . Nr._, se atesta existenta căsătoriei.
Potrivit prev. text art.405(l) si (3) Cod procedura civila, termenul a fost prescris, astfel că menționata sentință, ca titlu executoriu, și-a pierdut puterea executorie, situație în care, împărțirea bunurilor comune nu se poate realiza.
Acesta constituie un motiv suficient și necesar pentru care trebuia admisă cererea de revizuire.
Susține că instanța nu i-a permis să depună probe pentru dovedirea acestor aspecte și nu a dorit să cunoască o altă situație decât cea preconcepută și că deși s-a invocat excepția de inadmisibilitate din oficiu, din dispozitivul deciziei civile atacate nu rezultă că s-a admis această excepție.
A învederat că există neconcordanță între motivarea deciziei civile și dispozitivul acesteia, excepția nu a fost unită cu fondul, instanța nu s-a pronunțat asupra întregului obiect al cererii de revizuire, încălcând astfel și normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității .
De asemenea, a învederat că instanța nu a închis dezbaterile conform art. 150 Cod pr. civ., hotărârea cuprinde motive contradictorii, este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea legii.
Întrucât cuvântul a fost acordat în legătura cu excepția invocata din oficiu, cu mențiunea ca revizuienta nu a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acesteia, iar în ceea ce privește fondul cererii nu a fost ascultata, fără a putea pune concluzii pe fond, apreciază că se impune casarea cu trimitere, sau reținerea judecării pe fond a cererii de revizuire.
În drept, invocă prevederile text art. 328 (1), art. 299 (1), art. 304 pct. 4, 5, 7, 9, art. 304 ind. 1, art.305, art. 306/2, art. 312/1/2/3/5, art.105/2, art. 108/1/8 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul V. S. arată că a depus la Primărie actul de divorț, astfel că s-a operat în certificatul de căsătoriei divorțul părților, iar în legătură cu partea recurentei din casă din ..1, arată că aceasta s-a vândut la licitație, astfel că recurenta nu mai are imobile supuse partajului, sens în care depune la dosar actul de adjudecare și certificatul de căsătorie pe care s-a menționat desfacerea acesteia încheiată între părți.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 304 și art. 306 alin. 2 Cod pr. civ., ale art. 322 Cod pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, așa cum rezultă din practicaua deciziei civile nr. 447/11.06.2013 rezivuienta prezentă, a solicitat amânarea judecării cauzei în vederea atașării dosarului de fond și cum la dosar se acvirase dosarul respectiv, instanța a respins cererea de amânare și a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire.
Nu rezultă că revizuienta a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării de avocat, astfel că o eventuală eroare de consemnare putea fi remediată în condițiile art. 281 Cod pr. civ.
Mai mult, revizuienta nu a formulat vreo cerere de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare, din conținutul cererilor formulate verbal cât și prin cea depusă prin registratura instanței (9.04.2013) rezultă că amânarea a fost solicitată în vederea depunerii soluției dată în dosarul nr._ *, respectiv a deciziei civile nr. 59/18.01.2013 pronunțată de instanța de recurs, astfel că instanța a acordat la solicitarea revizuientei două termene de amânare, respectiv la 26.02.2013 și la 09.04.2013.
Raportat la aspectele menționate, Curtea constată că nu au fost încălcate drepturile procesuale ale revizuientei V. V., cererea soluționându-se cu respectarea dispozițiilor art. 156 Cod pr. civ.
Mai mult, pentru termenul de judecată din 9.04.2013, revizuienta a depus prin serviciul registratură cerere prin care solicita amânarea cauzei pentru a depune la dosar decizia civilă nr. 59/18.01.2013 în vederea precizării cererii de revizuire.
Se constată că la termenul de judecată acordat revizuienta nu a formulat vreo precizare a cererii de revizuire, astfel că cererea a fost analizată în raport de conținutul acesteia înregistrată pe rolul instanței la 15.01.2013.
Sub acest aspect, se constată că în mod corect a reținut instanța că deși invocă ca temei de drept al cererii (dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, pct. 4 și pct. 5 Cod pr. civ., revizuienta nu a precizat în concret care sunt motivele pentru care se solicită schimbarea hotărârii atacate, ci redă doar parte din dispozitivul acestei hotărâri.
Invocând dispozițiile legale menționate, revizuienta a susținut că există neconcordanțe în cuprinsul deciziei civile nr. 254/13.03.2013 ce fac imposibilă executarea și că regularizarea datoriilor derivate din folosința celor două fonduri de comerț, reprezintă motive de revizuire, fără a preciza în ce constă nelegalitatea deciziei civile atacate sub aspectul incidenței acestor dispoziții legale – se constată că în mod întemeiat a fost respinsă de tribunal cererea de revizuire.
Faptul că nu s-a consemnat în practicaua hotărârii atacate că președintele declară dezbaterile încheiate, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii în sensul art. 304 Cod pr. civ.
Tot astfel, nu poate fi primită nici critica în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictoriii în sensul că deși s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, instanța fără a se pronunța asupra excepției, respinge pe fond cererea având în vedere că din considerentele deciziei atacate, rezultă că susținerile formulate de revizuientă nu pot deschide calea extraordinară de atac a revizuirii, motiv pentru care cererea astfel formulată a fost respinsă.
Nu este întemeiată nici susținerea că prin certificatul de căsătorie emis de Consiliul Local al municipiului Timișoara se atestă existența căsătoriei părților, întrucât intimatul a depus la dosar actul respectiv cu privire la care s-a făcut mențiunea desfacerii căsătoriei prin sentința de divorț (fila 15 dosar recurs), iar invocarea excepției prescripției întemeiată pe dispozițiile art. 405 Cod pr. civ., în sensul că sentința civilă nr. 9031/30.10.2003 a Judecătoriei Timișoara și-a pierdut puterea executorie ca și titlu executoriu, constituie o cerere nouă ce nu poate fi admisă în raport dispozițiile art. 294 Cod pr. civ. coroborate cu art. 299 și urm. Cod pr. civ.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304 pct. 2 Cod pr. civ.), nu au fost încălcate formele de procedură (art. 304 pct. 4 Cod pr. civ.), hotărârea nu cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 Cod pr. civ.) și nu este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.), astfel că în baza art. 312 (2) Cod pr. civ., va respinge recursul declarat de revizuienta V. V. împotriva deciziei civile nr._13 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuienta V. V. împotriva deciziei civile nr._13 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul V. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./05.02.2014
Tehnored. I.P. 2 ex./05.02.2014
Prima instanță: Tribunalul T., jud. D. J., A. I.
| ← Contestatie la executare. Decizia nr. 902/2014. Curtea de Apel... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 122/2014. Curtea... → |
|---|
