Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 95/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 1183/30/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 95
Ședința publică din 25.02.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. E. împotriva sentinței civile nr. 2355/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta Administrația B. de A. Banat, având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 19.02.2015, de către reclamantă, taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 25.02.2015.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 18.02.2014 la Tribunalul T. sub nr._, reclamanta C. E. a chemat în judecată pârâta Administrația B. de A. Banat și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro, echivalentul a 1.334.000 lei, cu titlul de despăgubiri morale pentru prejudiciului ce i s-a adus în calitate de soție supraviețuitoare a soțului său C. M. decedat prin înecare într-un canal de aducțiune-deversare a apei în B..
În drept, reclamanta a invocat art.1349, art. 1357, art.1381 și art. 1385 din Noul Cod Civil.
Prin sentința civilă nr. 2355/08.10.2014, pronunțată în dosarul_, Tribunalul T. a respins cererea reclamantei de renunțare la beneficiul ajutorului public judiciar.
A luat act de renunțarea reclamantei C. E. la judecarea acțiunii civile formulate în contradictoriu cu pârâta Administrația B. de A. Banat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea de ședință din data de 03.06.2014 a fost redusă la jumătate taxa judiciară de timbru datorată de reclamantă, de la suma de 16.945 lei la suma de 8.472,5 lei, și s-a dispus eșalonarea acesteia în 12 rate lunare de câte 706,04 lei.
La termenul de judecata din 01.10.2014, reclamanta a declarat ca renunță la judecată și la beneficiul ajutorului public judiciar acordat în prezenta cauza.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 3 din O.U.G. nr. 51/2008, această încheiere este una definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac. De asemenea, ea constituie titlu executoriu.
Asupra încuviințării cererii de ajutor public judiciar instanța poate reveni doar în condițiile art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea reclamantei de renunțare la beneficiul ajutorului public judiciar.
Analizând cererea de renunțare la judecată, instanța a reținut că procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 C. pr. civ. din 2010, manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C. pr. civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.
În cauză reclamanta a declarat oral în fața instanței de judecată că renunță la soluționarea cererii sale de chemare în judecată.
Întrucât consfințirea acestui drept nu poate fi condiționată în cauză, conform art. 406 alin. (4) C. pr. civ., de acceptarea cererii de renunțare la judecată de către pârât, atunci când aceasta este făcută la primul termen la care părțile sunt legal citate ori ulterior acestui moment, instanța a constatat că reclamanta a renunțat la judecarea cauzei.
Împotriva sentinței civile nr. 2355/08.10.2014 a Tribunalului T. a declarat apel în termenul legal reclamanta C. E..
La primul termen de judecată din 18.02.2015, instanța a pus în discuție natura juridică a căii de atac și în baza art. 406 alin. 6 C. pr. civ. a calificat în recurs calea de atac declarată de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că pentru acțiunea sa în răspundere civilă delictuală pentru suma de 300.000 euro în mod nelegal instanța a obligat-o la plata taxei judiciare de timbru de aproximativ 17.000 lei, cu toate că OUG nr. 80/2013 prevede că sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile care au ca obiect încălcarea dreptului la viață, așa cum este definit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A mai arătat că deși s-a admis cererea de reexaminare, instanța de fond a obligat-o la plata taxei judiciare de timbru, pe care a eșalonat-o în 12 rate lunare de câte 1400 lei.
Împotriva încheierii a formulat cerere de reexaminare, care a fost admisă, stabilindu-se cuantumul ratei lunare de 700 lei.
Reclamanta a arătat că și această sumă reprezintă o povară foarte mare pentru ea, întrucât are o pensie de 1000 lei, din care 300 lei plătește pentru medicamente, precizând că are 71 de ani. A mai arătat că deși codul de procedură civilă prevede că se poate stabili o taxă judiciară de timbru de maxim 1/3 din veniturile solicitantului, ei i s-a solicitat să plătească lunar o cotă de % din veniturile sale.
Reclamanta consideră că astfel i s-a îngrădit efectiv accesul liber la justiție și arată că acum este pusă în fața unei executări silite din partea Direcției Fiscale a Municipiului Timișoara pentru un serviciu al statului de care nu a beneficiat.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului și anularea în parte a sentinței, în sensul admiterii cererii sale de renunțare la ajutorul public judiciar.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs invocate, precum și din oficiu conform art. 489 alin. 3 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Nu sunt întemeiate susținerile reclamantei recurente în privința nelegalității timbrajului stabilit pentru acțiune de către prima instanță.
Taxa judiciară de timbru a fost în mod corect stabilită la suma de_ lei, în raport cu valoarea pretențiilor reclamantei și în baza art. 3 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013.
De altfel, cererea de reexaminare a cuantumului taxei de timbru a fost respinsă prin încheierea definitivă din 11.03.2014, cu motivarea că acțiunea reclamantei nu se încadrează la art. 29 lit. i din OUG nr. 80/2013, pentru a fi scutită de timbru, așa cum a susținut reclamanta
Reclamanta a formulat la instanța de fond și cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Prin încheierea din 14.05.2014, cererea a fost admisă în parte și s-a dispus eșalonarea taxei judiciare de timbru de_ lei în 12 rate lunare de câte 1412,08 lei.
Reclamanta a formulat cerere de reexaminare împotriva acestei încheieri, care a fost admisă prin încheierea definitivă din 03.06.2014; prin această încheiere s-a modificat încheierea atacată, în sensul că a fost redusă taxa judiciară de timbru la 8472,5 lei, iar cuantumul ratei lunare a fost stabilit la 706,04 lei.
Reclamanta însă nu a înțeles să achite nici taxa de timbru astfel redusă, declarând că renunță la judecata acțiunii sale, precum și la beneficiul ajutorului public judiciar acordat.
Tribunalul T. a luat act de renunțarea reclamantei C. E. la judecata acțiunii formulate împotriva pârâtei Administrația B. de A. Banat și a respins cererea reclamantei de renunțare la beneficiul ajutorului public judiciar.
Hotărâre primei instanțe este nelegală.
Instanța a reținut că asupra încuviințării cererii de ajutor public judiciar poate reveni doar în condițiile art. 17 din OUG nr. 51/2008, care nu se regăsește în speță.
A reținut în același timp și că încheierea din 03.06.2014, prin care s-a redus taxa judiciară de timbru la 8472,5 lei și s-a dispus eșalonarea în 12 rate lunare de câte 706,04 lei este definitivă și constituie titlu executoriu.
Este adevărat că OUG nr. 51/2008 nu reglementează posibilitatea beneficiarului ajutorului public judiciar de a renunța la acest beneficiu acordat de instanță.
Art. 17 din OUG nr. 51/2008 prevede posibilitatea instanței de a reveni asupra ajutorului public judiciar acordat atunci când, la cererea oricărei persoane interesate, constată că cererea de ajutor public judiciar a fost făcută cu rea-credință, în baza unei situații nereale.
Nu s-a invocat în cauză acest text legal și nici nu s-a dovedit o asemenea situație.
Pe de altă parte însă, cererea reclamantei de renunțare la ajutorul public judiciar acordat (reducerea cuantumului taxei judiciare de timbru și eșalonarea) nu poate fi respinsă și lăsată fără eficiență pe motiv că nu este reglementată de lege, cu atât mai mult cu cât reclamanta a arătat că renunță și la judecata acțiunii.
S-a ajuns astfel la situația nelegală de ase lua act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii formulate împotriva pârâtei, dar în același timp s-a menținut obligația reclamantei de a plăti taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii.
Art. 1 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevede că „Taxele judiciare de timbru sunt datorate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de către toate persoanele fizice și juridice și reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele de judecată..."
în speță nu se mai pune în discuție necesitatea plății unor asemenea servicii, întrucât reclamanta a renunțat la judecata acțiunii.
Pe de altă parte, întrucât din cererea de la fila 67 a dosarului de fond rezultă că reclamanta refuză practic să achite taxa judiciară de timbru, susținând în continuare, deși nejustificat conform considerentelor prezentate anterior, că acțiunea sa este scutită de timbraj, în speță se impunea anularea acțiunii reclamantei ca netimbrată în raport cu dispozițiile art. 197 C. pr. civ. și art. 33 alin. 1, art. 34 alin. 2 și art. 36 alin. 2 din OUG nr. 80/2013.
În această situație, ca o consecință, este neîntemeiată cererea de a se lua act în baza art. 406 C. pr. civ. de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii.
Față de aceste considerente, în baza art. 496 C. pr. civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamanta C. E. împotriva sentinței civile nr. 2355/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Având în vedere și dispozițiile legale cuprinse în considerente, va modifica în totalitate hotărârea atacată, în sensul că va admite cererea reclamantei C. E. de renunțare la beneficiul ajutorului public judiciar.
Va respinge cererea reclamantei de renunțare la judecata acțiunii formulată împotriva pârâtei Administrația B. de A. Banat.
Va anula ca netimbrată acțiunea civilă formulată de reclamanta C. E. împotriva pârâtei Administrația B. de A. Banat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C. E., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., nr. 3, ., ., jud. T. (la Cabinet de Avocat S. A.-D.), împotriva sentinței civile nr. 2355/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Modifică în totalitate hotărârea atacată, în sensul că admite cererea reclamantei C. E. de renunțare la beneficiul ajutorului public judiciar.
Respinge cererea reclamantei de renunțare la judecata acțiunii formulată împotriva pârâtei Administrația B. de A. Banat, cu sediul în Timișoara, .. 32, jud. T..
Anulează ca netimbrată acțiunea civilă formulată de reclamanta C. E. împotriva pârâtei Administrația B. de A. Banat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red RR/05.03.2015
Teh AMT/09.03.2015/4 ex./2 ex. . comunică:
- reclamanta C. E., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., nr. 3, ., ., jud. T. (la Cabinet de Avocat S. A.-D.)
- pârâtei Administrația B. de A. Banat, cu sediul în Timișoara, .. 32, jud. T.
| ← Servitute. Decizia nr. 61/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Pretenţii. Decizia nr. 56/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
