Anulare act. Decizia nr. 175/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 495/59/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 175
Ședința publică din 29 aprilie 2015
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. L.-I. împotriva deciziei civile nr. 156/23.07.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ **, în contradictoriu cu pârâții M. P.-S., M. A. și R. L. (FOSTĂ M.) și cu intervenienții în nume propriu M. M., M. L. și M. M.-N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat S. A. pentru reclamantul recurent M. L.-I., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 310 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 22.04.2015 întâmpinarea formulată de pârâtul intimat M. P. S., din care un exemplar se înmânează reprezentantului reclamantului recurent.
De asemenea, s-a depus de pârâta intimată R. L., prin registratură, în ziua ședinței de judecată, înscrisul denumit „declarație” în care se arată că renunță la moștenirea ce face obiectul litigiului.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 310 lei, timbre judiciare în sumă de 2,50 lei, precum și chitanță reprezentând onorariul avocațial în sumă de 1.000 lei. Învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat S. A., pentru reclamantul recurent M. L.-I., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar solicită modificarea deciziei, admiterea apelului, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul anulării actului subsecvent. Susține că, astfel cum rezultă din dovada de citare de la fila 88 a dosarului Tribunalului C.-S., procedura de citare cu pârâta M. A. a fost viciată. Totodată, invocă nerespectarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 186 C.pr.civ., precum și a dispozițiilor art. 163 C.pr.civ.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 14.09.2010 la Judecătoria Caransebeș sub nr._, reclamantul M. L.-I. i-a chemat în judecată pe pârâții M. A. și M. P. S. și a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr.242/8.12.2009 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2815/8.12.2009.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut nelegalitatea înscrisurilor și sancțiunea nulităților absolute a acestora.
În privința certificatului de moștenitor, a arătat că este nul absolut pentru că pârâtul M. A. este străin de succesiunea defuncților M. A. senior și M. M., întrucât nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de prescripție de 6 luni de la data deschiderii succesiunii acestora, 26.02.1979 data decesului numitei M. M., respectiv 26.11.1980 data decesului numitului M. A..
Succesiunile s-au dezbătut la data de 08.12.2009 și cu intenție părțile nu au declarat faptul că defunctul M. P. avea moștenitori legali - soție supraviețuitoare și descendenți.
S-a susținut faptul că moștenitorii nu au fost chemați la dezbaterea succesorală pentru ca bunul imobil (casa cu numărul 99 din Prisaca) să fie dobândită nelegal, cu rea credință prin contract de vânzare-cumpărare de pârâtul M. P. S., deși în realitate nu s-a plătit prețul și înstrăinarea cotei de ½ este lovită de nulitate absolută.
În drept, s-au invocat art. 75, 88 din Legea nr. 36/1995, art. 700 Cod civil.
Prin cererea de intervenție în interes propriu depusă la dosar în ședința publică din 16.03.2011, intervenienții M. L., M. M. N. și M. M. au solicitat constatarea prescripției dreptului de opțiune succesorală, prevăzută de art. 700 alin. 1 cod civil pentru pârâtul M. A., anularea certificatului de moștenitor cu numărul 242/08.12.2009 și anularea contractului de vânzare–cumpărare subsecvent în temeiul principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, cu radierea din cartea funciară a drepturilor dobândite în temeiul actelor atacate.
Totodată, în baza art. 111 Cod procedură civilă, au solicitat să se constate existența dreptului de proprietate al intervenientei M. M., împreuna cu defunctul său soț, M. P., asupra construcției casă de locuit edificată pe teren număr top 1139/197/1 de 339 mp, casa nr. 70, actual 99, înscrise în CF nr._ C. D..
În motivarea cererii de intervenție, au arătat că au calitatea de soție supraviețuitoare și descendenți pentru succesiunea defunctului M. P., decedat la data de 22.05.1997.
Prin sentința civilă nr. 1173/18.05.2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Caransebeș a respins excepția neacceptării în termen a succesiunii de pârâtul M. A..
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. L.-I. împotriva pârâților M. A. și M. P. S..
A admis în parte și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții M. L., M. M. N. și M. M..
A dispus anularea certificatului de moștenitor nr.242/08.12.2009.
A constatat că la data dezbaterii succesiunii – 08.12.2009 – după defuncții M. M., decedată la 26.02.1979, și M. A., decedat la 21.11.1980, moștenitorul legal în calitate de descendent, M. P., era decedat din 22.05.1997 și se impune dezbaterea succesiunii succesive prin retransmitere și față de moștenitorii legali ai acestuia, soția supraviețuitoare M. M. și descendenții M. L. I., M. L., M. M. N. și M. P. S..
A respins capătul de cerere pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2815/08.12.2009.
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în primul rând inadmisibilitatea cererii intervenienților de a se constata, în baza art. 111 C.pr.civ., contribuția intervenientei M. M. și a soțului său M. P. la edificarea casei și a îmbunătățirilor aduse acesteia.
A mai reținut că acțiunea în constatare a intervenientei M. M. pentru dezbaterea succesiunii defuncților M. A. senior și M. M. este inadmisibilă în condițiile în care, în calitatea sa de soție supraviețuitoare a defunctului M. P., decedat la 22.05.1997, are deschisă acțiunea în realizarea dreptului său, respectiv acțiunea de dezbatere a succesiunii defunctului său soț M. P..
În prezenta cauză, succesiunea succesivă fiind deschisă la data decesului, 22.02.1979 pentru defuncta M. M., și 21.11.1980 pentru defunctul M. A. senior, au vocație succesorală doar moștenitorii legali în linie directă: pârâtul M. A. și defunctul M. P., care a decedat la data de 22.05.1997.
În această situație nu se poate vorbi de „reprezentare”, atât timp cât în mod evident M. P. era în viață la data deschiderii succesiunii părinților săi.
La data dezbaterii succesorale, prin certificatul de moștenitor nr. 242/08.12.2009, notarul a certificat calitatea de moștenitor legal a pârâtului M. A. și a defunctului M. P., decedat la data de 22.05.1997; și în ceea ce privește componența masei succesorale, acest înscris nu face dovada titlului, patrimoniul defuncților fiind transmis succesorilor în situația juridică în care se află la data decesului. Faptul că s-a consemnat în cuprinsul acestui înscris un bun imobil litigios (casa cu nr. 70), asupra căruia intervenienta M. M., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului M. P., își susține dreptul de coproprietate - devălmașă cu acest defunct, nu îi este opozabil și nu schimbă natura juridică a bunului, în acest sens având deschise posibilități legale de probare, realizare și valorificare a interesului său de coproprietar cu ocazia dezbaterii succesiunii acestui defunct.
În privința excepției privind neacceptarea succesiunii de către pârâtul M. A. junior, coroborând interogatoriul părților cu depozițiile martorilor audiați, a reținut că părțile audiate la interogatoriu au recunoscut existența relațiilor amiabile după decesul celor doi defuncți, M. A. și M. M., pe o perioadă îndelungată de timp, inclusiv în perioada termenului de șase luni, ulterioară deschiderii succesiunii. Martorii D. A. și O. A. l-au văzut efectiv pe pârâtul M. A. prestând lucrări agricole în gospodăria din Prisaca, fapt ce denotă exercitarea tacită a dreptului de opțiune succesorală și implicit calitatea acestuia de moștenitor legal.
În temeiul art. 689 Cod civil, fiind îndeplinite condițiile legale, a fost respinsă excepția de neacceptare a succesiunii de către pârâtului M. A. de la moștenirea defuncților M. A. senior și M. M. - părinții săi.
Pârâtul M. A. a înstrăinat cota-parte indiviză de ½ din bunul imobil înscris în CF nr._ C. D. (provenită din conversia CF nr. 829 Prisaca), prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2815/08.12.2009, pârâtului M. P. S..
Instanța a constatat ca fiind în prezența unei tranzacții licite, întrucât vânzarea bunului indiviz sau a cotei părți nu este o ilegalitate și nici susținerea privind neplata prețului stipulat în actul autentic nu constituie un motiv de nulitate absolută.
Atât doctrina, cât și practica judiciară în materie au validat convențiile de vânzare-cumpărare a bunului indiviz și cu atât mai mult a cotei-părți indivize, socotindu-se ca fiind o înstrăinare sub condiție rezolutorie, în sensul că părțile se vor desocoti cu ocazia partajului, în condițiile în care bunul nu cade în lotul coproprietarului vânzător.
În cauză, nu s-a făcut dovada fraudei pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 242/08.12.2009 și pe cale de consecință a actului subsecvent, contractul de vânzare-cumpărare.
În procedura notarială de dezbatere succesorală (dosar succesoral nr. 369–370/2009), finalizată cu eliberarea certificatului de moștenitor nr. 242/2009, nu s-a comis o ilegalitate, fiind lăsate nesoluționate drepturile cuvenite moștenitorilor succesivi, prin retransmiterea patrimoniului succesoral al defuncților, în patrimoniul defunctului M. P., menționat ca fiind decedat la data dezbaterii succesiunii.
În consecință, pentru dezbaterea corespunzătoare a succesiunii succesive și față de succesorii acestuia, prima instanță a anulat certificatul de moștenitor nr. 242/08.12.2009.
În conformitate cu art. 68-88 din Legea notarilor publici, a reținut că se va relua procedura succesorală succesivă, fiind necesară stabilirea calităților și drepturilor cuvenite prin retransmiterea patrimoniului defunctului M. P. față de soția supraviețuitoare și descendenți.
Împotriva sentinței civile nr. 1173/18.05.2011 a Judecătoriei Caransebeș au declarat apel reclamantul M. L. I. și intervenienții M. L., M. M.-N. și M. M..
Prin decizia civilă nr. 156/23.07.2014, pronunțată în dosarul nr._ **, în rejudecare după casarea dispusă prin decizia civilă nr. 395/13.03.2013 a Curții de Apel Timișoara, Tribunalul C.-S. a respins apelurile reclamantului și intervenienților.
S-a reținut că în cursul procesului a decedat pârâtul M. A. jr., fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia, respectiv soția supraviețuitoare M. A. și fiica R. (fostă M.) L..
Instanța de apel a stabilit că instanța de fond în mod corect a reținut, față de probele administrate la dosar că intimatul pârât M. A. are calitatea de moștenitor legal al defunctei M. M., decedată la data de 26.02.1979, și al defunctului M. A., decedat la data de 21.11.1980, în calitate de fiu al acestora, deoarece acesta în termenul legal prevăzut de Codul civil a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii defuncților săi părinți.
Intimatul pârât M. A. îndeplinește toate condițiile pentru a moșteni, el având capacitate succesorală conform art. 654 Cod civil, beneficiind de toate caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale descendenților, prevăzute de art. 669 Cod civil.
În aceste condiții, având în vedere că fratele său M. P., decedat la data de 22.056.1997, nu i-a contestat dreptul de moștenitor, pârâtul M. A. vine de drept la moștenirea părinților săi.
Singurul care poate să-i conteste calitatea sa de moștenitor este doar fratele său.
Moștenitorii acestuia nu au acest drept. Ei ar fi avut dreptul de a contesta calitatea de moștenitor a pârâtului numai dacă tatăl lor, defunctul M. P., ar fi fost predecedat părinților săi.
Având în vedere că intimatul pârât M. A. are calitatea de moștenitor al defuncților săi părinți, îi revine cota de ½ din succesiunea acestora, compusă din imobilul înscris în CF nr._ C. D., provenită din conversia CF nr. 829 Prisaca.
Acesta în mod legal a înstrăinat cota sa de ½ din imobilul în cauză prin contractul autentificat sub nr. 2815/8.12.2009.
Atât doctrina, cât și practica judiciară în materie au validat convențiile de vânzare-cumpărare a bunului indiviz și cu atât mai mult a cotei părți indivize, socotindu-se ca fiind o înstrăinare sub condiție rezolutorie, în sensul că părțile se vor desocoti cu ocazia partajului, în condițiile în care bunul nu cade în lotul coproprietarului vânzător.
În cauză, părțile nu au făcut dovada fraudei pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 242/08.12.2009 și pe cale de consecință, a actului subsecvent – contract de vânzare-cumpărare.
Față de probele administrate, rezultă că moștenitori ai defunctei M. M., decedată la data de 26.02.1979, sunt M. A., în calitate de soț supraviețuitor, intimatul pârât M. A., în calitate de fiu și M. P., în calitate de fiu.
Moștenitori ai defunctului M. A., decedat la 21.11.1980, sunt intimatul pârât M. A., în calitate de fiu, și celălalt fiu al defunctului, M. P..
Conform dispozițiilor art. 651 Cod civil, succesiunile se deschid prin moarte. Prin urmare, la data deschiderii succesiunii defuncților M. M. și M. A., M. P. era în viață, acesta decedând ulterior, la data de 22.05.1997.
Față de cele expuse, certificatul de moștenitor a fost corect emis de Notarul Public S..
În cauză nu se aplică dispozițiile art. 554-668 Cod civil, M. P. nefiind predecedat defuncților săi părinți.
Conform dispozițiilor articolelor menționate, au vocație succesorală la succesiunea defuncților M. M. și M. A. numai cei doi fii ai acestora.
Apelanta intervenientă M. M., soția defunctului M. P., are vocație succesorală numai la succesiunea soțului său, defunctul M. P..
Instanța de fond în mod greșit a reținut că intervenienta M. M. are vocație succesorală la succesiunea defuncților M. M. și M. A. și a dispus anularea certificatului de moștenitor.
Având însă în vedere dispozițiile art. 316, art. 296 Cod procedură civilă, faptul că apelanților în propria lor cale de atac nu li se poate crea o situația mai grea decât aceea din hotărârea atacată, și cum pârâtul M. A. nu a formulat nici o cale de atac împotriva hotărârii instanței de fond, instanța de apel a reținut că nu are posibilitatea de a modifica în acest sens hotărârea instanței de fond.
În ceea ce privește solicitarea apelanților intervenienți privind constatarea dreptului de proprietate al apelantei interveniente M. M. și al defunctului său soț, M. P., asupra construcției casă de locuit edificată pe terenul nr.top. 1139/197/1 Prisaca de 339 mp – casă cu nr. 70 (vechi, actual 99), cu curte, înscrisă în CF nr._ C. D., din probatoriul administrat nu rezultă cele solicitate de aceștia. De asemenea, acțiunea în constatare a intervenientei M. M. pentru dezbaterea succesiunii defuncților M. A. senior și M. M. este inadmisibilă, în condițiile în care această parte, în calitatea sa de soție supraviețuitoare a defunctului M. P., decedat la 22.05.1997, are deschisă acțiunea în realizarea dreptului său, în cadrul acțiunii de dezbatere a succesiunii defunctului său soț.
Împotriva deciziei civile nr. 156/23.07.2014 a Tribunalului C.-S. a declarat recurs în termenul legal reclamantul M. L. I..
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind pronunțată prin nerespectarea principiului aflării adevărului și a dispozițiilor art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A arătat că în condițiile în care instanța de apel a menținut soluția instanței de fond, de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor, deși a schimbat înțelesul normei juridice incidente în speță, nu este normal ca actul subsecvent să fie menținut în vigoare.
Reclamantul a mai arătat că din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc faptul că pârâtul M. A. jr. nu a acceptat nici expres și nici tacit succesiunea după defuncții săi părinți. A indicat în acest sens declarațiile martorilor D. A. și O. A..
În drept, reclamantul a invocat art. 299 și art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ.
Pârâtul M. P.-S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, cu motivarea că inclusiv martorii propuși de reclamant au confirmat că pârâtul M. A. jr. a acceptat tacit moștenirea după părinții săi, iar în acest context și contractul de vânzare-cumpărare este legal.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Reclamantul susține că în mod greșit s-a reținut că pârâtul M. A. a acceptat tacit succesiunea după părinții săi M. M. și M. A., indicând depozițiile a doi martori care infirmă acest fapt. De altfel, este singurul aspect concret criticat de acesta în recurs.
O reluare a analizei probelor administrate în cauză nu se poate face însă în recurs, cale de atac extraordinară în care pot fi invocate doar motive de nelegalitate care să se încadreze în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. Pct. 10 și 11 din art. 304 C.pr.civ., care permiteau și invocarea motivelor de netemeinicie, au fost abrogate prin OUG nr. 138/2000.
Pe de altă parte, instanța de apel, care a substituit parțial motivarea primei instanțe, a reținut că reclamantul și intervenienții nici nu pot contesta calitatea de moștenitor a pârâtului M. A. după părinții săi, în condițiile în care fratele acestuia, M. P., antecesorul reclamantului și intervenienților, era în viață la deschiderea și dezbaterea succesiunii după părinții săi, în urma căreia a fost emis certificatul de moștenitor nr. 242/08.12.2009.
Această constatare a instanței, corectă de altfel, nu a fost contestată de reclamant în recurs.
Reclamantul mai susține că din moment ce s-a menținut soluția de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor, se impunea și constatarea nulității absolute a actului subsecvent, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare.
Prima instanță nu a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, ci l-a anulat (nulitate relativă), îndrumând părțile să reia procedura succesorală, având în vedere decesul (ulterior emiterii certificatului de moștenitor) lui M. P., fără însă a se constata lipsa calității de moștenitor a pârâtului M. A., ci dimpotrivă constatându-se că acesta a acceptat în termen legal succesiunea după părinții săi.
În același timp, atât prima instanță, cât și instanța de apel au menținut – corect – contractul de vânzare-cumpărare, nefiind probată vreo fraudă la încheierea acestuia.
Față de aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., având în vedere art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul M. L.-I. împotriva deciziei civile nr. 156/23.07.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ **, în contradictoriu cu pârâții M. P.-S., M. A. și R. L. (fostă M.) și cu intervenienții în nume propriu M. M., M. L. și M. M.-N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M. L.-I. împotriva deciziei civile nr. 156/23.07.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ **, în contradictoriu cu pârâții M. P.-S., M. A. și R. L. (fostă M.) și cu intervenienții în nume propriu M. M., M. L. și M. M.-N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. RUJIȚA R. D. C.
Grefier,
M. M.
Red. RR/07.05.2015
Tehnored.MM/2 ex/15.05.2015
Instanță fond: Judecătoria Caransebeș – jud. P. A.
Inst.apel: Tribunalul C.-S. – jud. R. L.-M.,
C. D. V. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 152/2015. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 160/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
