Anulare act. Decizia nr. 210/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 1059/63/2006
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 210
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21 mai 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul E. G. precum și de către pârâții S. M., D. V., B. E., Ș. E., G. E., Anișoiu M., O. V., D. A., M. G., Ș. L., Deiaș I. și A. G. împotriva deciziei civile nr. 521/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul E. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuție repunerea pe rol a cauzei în condițiile în care la cererea formulată nu au fost anexate certificatele de moștenitor.
Reclamantul E. Gheorgeh depune la dosar dovada efectuării demersurilor de identificare a moștenitorilor pârâților recurenți decedați S. M., Deiaș I. și Anișoiu M., demersuri care însă nu au condus la obținerea informațiilor necesare continuării cauzei. Reclamantul solicită ca instanța să efectueze adrese de solicitare către primăriile vizate și arată că adversarii săi urmăresc perimarea cauzei.
Din oficiu, instanța pune în discuție repunerea cauzei pe rol cât și excepția perimării, dat fiind că nu au fost puse în aplicare dispozițiile instanței cu privire la indicarea moștenitorilor pârâților recurenți decedați.
Reclamantul E. G. susține că nu se poate perima cauza, dat fiind că el a făcut toate demersurile necesare pentru continuarea judecății.
CURTEA
În deliberare, asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
P. Decizia civilă nr. 521 din 30.10.2007, a Tribunalului D. au fost admise apelurile formulate de reclamantul Epâgeac G. și de pârâții S. margareta, D. V., B. E., Ș. E., G. E., Anișoiu M., O. V., A. G., D. A., M. G., Ș. L. împotriva sentinței civile nr. 343 din 20.01.2004, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr. 3599/2003, în contradictoriu cu pârâții I. B. C. și I. I.. A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâții apelanți la plata către apelantul reclamant a sumei de 100.000 lei, reactualizată la data executării la cursul de schimb al dolarului, începând cu data de 13.01.1994 precum și la plata dobânzii aferente acestei sume, în cuantumul procesual de 60% anual. A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. A obligat apelantul reclamant să plătească reclamanților I. bebe C. și I. I. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile sus-menționate au declarat recurs reclamantul E. G. precum și pârâții S. M., D. V., B. E., Ș. E., G. E., Anișoiu M., O. V., D. A., M. G., Ș. L., Deiaș I. și A. G., recursurile fiind înregistrate p rolul Curții de Apel C., ulterior dispunându-se strămutarea judecării recursurilor la Curtea de Apel Timișoara.
P. recursul formulat, reclamantul apelant solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului său și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâții apelanți solicită admiterea recursului pe care l-au formulat, modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Pe rolul Curții de Apel Timișoara, cauza a avut prim termen de judecată în recurs la 15.01.2009, ulterior amânată pentru lipsă de procedură, la 26.02.2009. și, respectiv la 19.03.2009.
La termenul din 19.03.2009 cauza a fost suspendată, din oficiu, în baza art. 155 ind. 1 Cod pr.civ., pentru identificarea și introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtei recurente S. M., al cărei deces a survenit în timpul procesului. La cererea reclamantului E. G., cauza a fost repusă pe rol însă, la termenul fixat, 25.02.2010, întrucât nu au fost indicați moștenitorii pârâti (motiv al suspendării anterioare) s-a dispus din nou suspendarea judecării cauzei, în baza art. 243 alin. 1 Cod pr.civ. pentru conformare cu privire la indicarea moștenitorilor.
Pârâții A. G. și O. V. – prin mandatar S. C., au solicitat din nou repunerea pe rol a cauzei, fiind fixat termenul din 07.04.2011 când, reclamantul recurent E. G. a invederat instanței că a decedat și pârâtul Deiaș I., astfel că a intervenit o nouă suspendare a cauzei, în baza art. 155 ind. 1 Cod pr.civ.
Pârâtul S. C. a solicitat repunerea pe rol a cauzei la 27.03.2012, fiind fixat termen 24.05.2012 pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei, termen la care s-a constatat însă că sunt îndeplinite condițiile de menținere a suspendării, întrucât la dosar nu au fost depuse certificatele de deces privind pe pârâții S. M. și Deiaș I., după cum nici moștenitorii acestora nu au fost indicați.
Reclamantul E. G. a solicitat repunerea cauzei pe rol (la 17.04.2013), indicând în cuprinsul acesteia moștenitorii intimaților Deiaș I. și S. M., iar pârâtul S. C. a solicitat de asemenea repunere cauzei pe rol (la 26.04.2013), fiind fixat termen de judecată la 16.05.2013. La termenul menționat reclamantul a invederat că nu este în măsură să depună extrasele din registrul de stare civilă pentru a dovedi calitatea de moștenitori ai defuncților, în persoana celor indicați în cererea de repunere pe rol și, totodată a intervenit inclusiv decesul pârâtei Anișoiu M.. Pentru indicarea moștenitorilor celor trei pârâți decedați și depunerea dovezilor privind calitatea acestora de succesori, la termenul din 16.05.2013, instanța a dispus din nou măsura suspendării, în baza art. 243 pct. 1 Cod pr.civ.
Mandatarul S. C., pentru pârâții A. G., O. V. și I. I., a solicitat repunerea cauzei pe rol, la 07.05.2014, fiind fixat termen de judecată la 05.06.2014, dată la care a fost respinsă cererea de repunere pe rol și a fost menținută măsura suspendării în baza art. 243 pct. 1 Cod pr.civ., întrucât nu au fost depuse la dosar certificatele de moștenitor după pârâții recurenți decedați.
La data de 29.04.2015 a fost înregistrată la această instanță o nouă cerere de repunere pe rol, formulată de reclamantul E. G., cu motivarea că nu mai subzistă cauzele menținerii suspendării, în cauză fiind fixat termen la 21.05.2015, termen la care, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii, instanța a pus în discuție excepția perimării, reclamantul apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele pentru a opera perimarea câtă vreme el a efectuat demersuri pentru identificarea moștenitorilor pârâților decedați, în vederea continuării judecății.
Din cuprinsul actelor dosarului, respectiv din succesiunea termenelor de judecată acordate, astfel cum au fost menționate mai sus, rezultă că judecata recursurilor declarate de reclamantul E. G. precum și de către pârâții S. M., D. V., B. E., Ș. E., G. E., Anișoiu M., O. V., D. A., M. G., Ș. L., Deiaș I. și A. G., a suferit numeroase suspendări succesive, urmate de tot atâtea cereri de repunere pe rol în vederea continuării judecății, cereri neînsoțite însă de informațiile și documentele doveditoare, necesare continuării judecății.
Sub acest aspect, instanța observă că cererile de repunere pe rol au avut drept scop imediat, evitarea perimării judecății, acestea fiind formulate, de fiecare dată, înlăuntrul termenului de un an de la data suspendării precedente. În absența, însă, a documentelor necesare continuării judecării cauzei, din care să rezulte identitatea moștenitorilor și calitatea acestora de moștenitori după pârâții recurenți decedați S. M., Deiaș I. și Anișoiu M., aceste cereri nu au avut eficiență sub aspectul continuării efective a judecării cauzei.
Nedepunerea acestor documente a fost, de altfel, motivul pentru care, la termenul din 5 iunie 2014, instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, menținând suspendarea judecății în baza art. 243 pct. 1 Cod pr.civ., astfel încât cursul perimării nu a fost întrerupt, el curgând în continuare de la data suspendării anterioare acestui termen, respectiv de la data de 16 mai 2013, dată la care a fost invocat ca motiv de suspendare cel de-al treilea deces intervenit în cauză, respectiv al pârâtei Anișoiu M.. De la acest termen însă, nu au intervenit alte motive de suspendare, apte de a genera întreruperea cursului perimării sau curgerea unui nou termen de perimare.
Chiar dacă reclamantul, inclusiv la termenul din 21.05.2015, a invocat absența culpei sale în nedepunerea dovezilor din care rezultă calitatea de moștenitori ai pârâților recurenți decedați, instanța reține obligația respectivă în sarcina sa și o echivalează cu nestăruința în judecată.
Sub acest aspect, instanța apreciază că îndeplinirea acestei obligații este una de rezultat, iar nu de mijloace, neavând eficiență simplul fapt al inițierii unor demersuri de către reclamant, de care acesta se prevalează, întrucât indicarea moștenitorilor pârâților recurenți decedați era singura modalitate în care procesul putea continua cu respectarea principiului contradictorialității. Ori, în ceea ce privește cadrul procesual, instanța trebuie să vegheze asupra respectării acestui principiu. Aceasta nu echivalează însă cu substituirea instanței în obligațiile reclamantului căruia, având disponibilitatea de a demara acțiunea și calea de atac, îi revine obligația corelativă de a indica părțile cu care înțelege să se judece și datele necesare citării acestora, în termenul stabilit pentru aceasta.
Or, întrucât de la data de 16 mai 2013, cauza a stat în nelucrare din vina părților, neefectuându-se nici un act eficient de procedură în vederea judecării, termenul legal înlăuntrul căruia se puteau realiza aceste demersuri, a expirat.
P. urmare, după împlinirea termenului de un an de la data de 16 mai 2014, instanța se putea sesiza inclusiv din oficiu cu repunerea cauzei pe rol în vederea discutării excepției de perimare. Cum însă, la data de 7 mai 2014, anterior împlinirii acestui termen, s-a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, instanța a dat curs acesteia și a fixat termen la 05.06.2014, termen la care a respins cererea de repunere pe rol și a menținut suspendarea.
Potrivit dispozițiilor art. 248 Cod pr.civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părților, timp de un an în materie civilă.
Perimarea este o sancțiune procesuală ce se bazează pe soluția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței în judecată, vreme îndelungată. În cazul de față, părțile interesate nu au depus la dosar dovezile necesare continuării judecății, expunându-se astfel riscului de împlinire a termenului de perimare, ceea ce instanța a și constatat prin raționamentul anterior expus, făcând aplicarea dispozițiilor art. 252 Cod pr.civ., potrivit cărora perimarea se constată la cerere sau din oficiu, în condițiile art. 248 Cod pr.civ.
Din raportarea textelor citate la cele stabilite în legătură cu rămânerea cauzei în nelucrare, reiese că sunt întrunite condițiile legale pentru a opera perimarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată perimate recursurile declarate de reclamantul E. G. precum și de către pârâții S. M., D. V., B. E., Ș. E., G. E., Anișoiu M., O. V., D. A., M. G., Ș. L., Deiaș I. și A. G. împotriva deciziei civile nr. 521/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. L. L. M. G.
GREFIER,
S. C.
Red. C.P. – 03.06.2015
Tehnored. S.C. – 2 ex./03.06.2015
Tribunalul D., Judecători: C. C., G. S.
Judecătoria C., Judecător: C. M.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 193/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 86/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
