Grăniţuire. Decizia nr. 148/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Decizia nr. 148/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 1025/325/2009**

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.148

Ședința publică din 9 aprilie 2015

PREȘEDINTE: A.-M. N.

JUDECĂTOR: Dr. L. L.

JUDECĂTOR: M. G.

GREFIER: A. B.

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți M. V. și L. A.-M. împotriva Deciziei civile nr.1183 din 19.12.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați B. R., B. V., A. E., L. M., S. Ș., D. R. și C. L. Remetea M., având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat avocat V. A., pentru reclamanții recurenți, avocat L. C., pentru pârâții intimați B. și pârâtele intimate A. E. și L. M., personal, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 02.04.2015, pârâtele intimate L. M. și A. E. au depus la dosar întâmpinări, un exemplar din acestea comunicându-li-se părților prezente.

Reprezentanta recurenților depune la dosar taxa judiciară de timbru cu chitanța nr.TMXWM_, în sumă de 8 lei și 0,50 lei timbru judiciar, împuternicirea avocațială și dovada achitării onorariului de avocat și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Reprezentanta intimaților B. depune împuternicirea avocațială, dovada achitării onorariului de avocat și concluzii scrise, arătând, de asemenea, că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor pârâtelor L. M. și A. E., respingerea apelului pârâtului C. L. Remetea M. și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara în cel de-al doilea ciclu procesual, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâților intimați B. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul T. potrivit concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta intimată L. M. solicită respingerea recursului conform motivelor din întâmpinare și menținerea hotărârii Tribunalului T., fără cheltuieli de judecată.

Pârâta intimată A. E. solicită, de asemenea, respingerea recursului conform motivelor din întâmpinare și menținerea hotărârii Tribunalului T., fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

În deliberare, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1183 din 19.12.2014, Tribunalul T. a admis apelurile declarate de apelanții A. E. și L. M. respectiv C. L. Remetea M. împotriva Sentinței Civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații B. R., B. V., M. V. și L. A.-M., S. Ș. și D. R. moștenitoare a defunctei B. D., a schimbat în parte sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Timișoara și în fond:

A respins capătul de cerere din acțiunea principală având ca obiect modificare suprafață înscrisă în Cartea Funciară.

A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtele apelante și a dispus rectificarea C.F 180 Remetea M., nr. top 373-374/2 în sensul modificării suprafeței de teren de la 1.106 mp la 1.830 mp.

A dispus radierea dreptului de proprietate asupra construcției și asupra terenului înscris în favoarea lui O. I. și G. A. și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtelor apelante A. E. și L. M..

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul T. a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 23.01.2009 reclamanții M. V. și L. A.-M., au chemat în judecată pârâții B. V., A. E., L. M., S. Ș., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rectificarea CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2 și înscrierea în această carte funciară a dreptului de proprietate al reclamanților, în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari O. I. și soția O. A., în conformitate cu suprafața reală a acestui teren; grănițuirea proprietății reclamanților, înscrisă în CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2 și stabilirea liniei de hotar; obligarea pârâților la respectarea acestui drept de proprietate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că autorii acestora, numiții I. O. și soția A. născută Gaița, au dobândit dreptul de proprietate asupra unei cote de 6/12 din imobilul înscris în CF 180 Remetea M. nr. top. 373-374, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 15.11.1937. Prin acest contract, autorii reclamanților au dobândit cota de 1/2 din întreaga suprafață înscrisa în CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374. De la data dobândirii acestui teren de către autorii reclamanților, acesta nu a făcut obiectul niciunui act translativ de proprietate. În ceea ce privește cealaltă cotă de 1/2 din suprafața imobilului înscris în CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374, aceasta a făcut obiectul unor transmisiuni succesive de proprietate. În acest sens, reclamanții arată că în anul 1976 proprietarii celeilalte cote de 1/2 din imobil, au înstrăinat construcția deținută pe acest teren către A. N. și soția, pârâta A. E.. Ca urmare a acestei vânzări prin efectul Legii 58/1974 s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului R. asupra acestei suprafețe de teren, instituindu-se totodată și un drept de folosința asupra unei suprafețe de 250 m2, pe durata existenței construcției, în favoarea dobânditorilor A. N. și soția A. E.. La data de 16.04.1981 s-a dispus rectificarea suprafeței imobilului cu nr. top. 373-374, astfel cum a fost aceasta înscrisa sub A I, de la 1906 m2 la 2213 m2. Deși această dispoziție de rectificare a suprafeței înscrise în CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374 a fost înscrisa în CF nr. 180 Remetea M. sub B 34, în mod surprinzător, ea nu se regăsește și în partea I a CF nr. 180 Remetea M.. Datorită faptului că autorii reclamanților au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 180, nr. top. 373-374 Remetea M. fracționar, respectiv 6/12 părți din suprafața întregului imobil, rezultă ca rectificarea CF din anul 1981 le-a profitat în mod direct și efectiv. În baza prevederilor Legii nr. 4/1973, în favoarea paratei B. V. s-a constituit un drept de folosință cu privire la o suprafață de 250 m2, pentru construcția de locuințe. În contextul relevat, rezultă fără putință de tăgadă că toate actele de dispoziție și de administrare realizate de Statul Român cu privire la terenul înscris în CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374 se referă exclusiv la cota de 1/2 înscrisă în favoarea Statului R. sub B33, in anul 1976. Prin considerentele Sentinței Civile nr. 1799/2003 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 14.718/2002, instanța reține că asupra terenului în suprafața de 2213 m2 înscris în CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374 sunt coproprietari următorii: O. I. și soția O. A. aspra cotei de 6/12 și Statul Român asupra celeilalte părți de 6/12. În temeiul acestei sentințe s-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374. Ca urmare a dezmembrării, s-au format două parcele de teren distincte, .. 373-374/1 și respectiv, .. nr. top. 373-374/2. .. 373-374/1 compusă din casa cu numărul 256, curte și gradină în suprafață de 1.107 m2, având ca proprietari pe B. V. în cota de 1/1 parte asupra casei cu numărul 256 (328 număr nou) și drept de folosința asupra 250 m2 teren, proprietatea Statului Român în cota de 1/1 parte, iar .. 373-374/2 compus din casa cu numărul 183 (329 număr nou), curte și gradină, în suprafață de 1.106 m2, având ca proprietari pe O. I. (decedat) și soția A. Gaița (decedată), asupra cotei 1/1 din teren și 1/2 parte din casa; A. N. și A. E., asupra cotei de 1/2 parte din casă. Astfel, în mod eronat a fost înscris dreptul de proprietate al autorilor reclamanților, respectiv O. I. (decedat) și soția A. Gaița (decedata) pe aceeași suprafața de teren pe care este situat și imobilul aflat în proprietatea pârâtelor A. E. și L. M., în calitate de moștenitoare după defunctul A. N.. În acest sens, reclamanții învederează instanței faptul că A. N. și soția A. E. au dobândit casa înscrisa în CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2 în anul 1976 iar ca urmare a acestei vânzări, Statul Român a devenit proprietar asupra cotei de 1/2 din întreaga suprafața de teren înscrisă în CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374. Raportat la această stare de fapt, este evident ca pe terenul autorilor reclamanților, este imposibil să se regăsească casa dobândită prin contractul încheiat în anul 1976 de către A. N. și soția A. E.. Înscrierea în cartea funciara a acestor mențiuni care sunt în totală neconcordanță cu starea de fapt și de drept a terenului, a fost posibilă exclusiv datorita unor manopere dolosive ale pârâtei B. V.. Ca urmare a emiterii unui ordin al prefectului în anul 2003, pârâta B. V. a dobândit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nou înființat nr. 2011 nr. top 373-374/1, în suprafața de 1.107 m2. Ulterior, pârâta B. V. a promovat o acțiune în rectificare de către funciară, ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului T., în apel, prin care tinde la înscrierea în CF nou înființat nr. 2011 nr. top 373-374/1 a unei suprafețe mai mari de teren, în detrimentul dreptului de proprietate al reclamanților.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 480, art. 584, și art. 600 cod civil și art. 36 din Legea nr. 7/1996 modificată si republicată.

La termenul de judecată din data de 03.03.2009, pârâtele A. E. și L. M. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f. 29) prin care au solicitat să se constate că sunt proprietarii imobilului constând în construcție de locuit nr. 329 și 253 înscris în CF Remetea M. nr. top. 373-374/2 și să se efectueze corespunzătoarele mențiuni în cartea funciară, să se constate că sunt proprietarii terenului aferent acestui imobil, în suprafață de 1500 m2 înscris în CF Remetea M. nr. top. 373-374/2 și în titlul de proprietate nr._/80 emis în luna mai 1996 și să se efectueze corespunzătoarele mențiuni în cartea funciară, să se rectifice CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2 în sensul radierii dreptului de proprietate pentru 1500 m2 si cota de 1/2 din casă a lui O. loan și soția A. și să se efectueze corespunzătoarele mențiuni în cartea funciară conform primelor două petite, iar pe cale de consecință, să respingă acțiunea reclamanților ca nefondată.

În motivare, pârâtele au arătat că în anul 1976, antecesorul lor, A. N. și pârâta A. E. au dobândit casa cu nr. 183 din Remetea M.. Deși cei care le-au transmis proprietatea, dețineau doar cota de 1/2 din suprafața ternului cu nr. top. 373-374, pe casă aveau un drept de proprietate de 1/1. În baza autorizației nr. 49/09.09.1981 eliberată pe numele lui A. N., s-a construit pe terenul din CF nr. 180, pe actualul nr. top. 373-374/2 o nouă casă care în autorizație purta nr. 253. În anul 1996 au primit titlul de proprietate nr._/80 prin care au dobândit proprietatea asupra 1500 m2 aferentă celor 2 case. Din anul 1976 dețin în mod continuu posesia celor 1500 m2, a casei vechi cu nr. 183 și a noii case edificate în anul 1981. În condițiile în care reclamanții încearcă să le aducă atingere dreptului lor de proprietate, se impune constatarea faptului că suntem proprietari pe aceste imobile și efectuarea corespunzătoarelor mențiuni în cartea funciară. Prin partaj, care are un caracter declarativ și nicidecum constitutiv de drepturi, reclamanții au fost intabulați peste terenul pe care pârâții îl au în proprietate în mod exclusiv în baza titlului de proprietate nr._/80 emis în anul 1996. În aceste condiții, trebuie să se facă o comparație între posesiile și titlurile de proprietate ale părților. Cu privire la posesie, aceasta aparține indubitabil pârâtelor, iar cu privire la titlu, preferabil este titlul nostru lor proprietate care atâta timp cât nu este anulat, constituie un mod originar de dobândire a posesiei, având aceeași valoare ca și uzucapiunea sau ocupațiunea. Împotriva acestui titlu a fost promovată o acțiune în anulare, care a fost respinsă irevocabil de către Judecătoria Timișoara.

În drept, pârâtele au invocat dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 7/1996.

La termenul de judecată din data de 31.03.2010, reclamanții M. V. și L. A.-M. au depus la dosar precizare de acțiune prin care au înțeles să modifice cadrul procesual al acțiunii, prin formularea acțiunii și în contradictoriu cu pârâții B. D. și C. L. Remetea M., solicitând, rectificarea, în sensul de modificare a înscrierilor cuprinse în CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2, și înscrierea în această carte funciară a dreptului de proprietate al reclamanților, în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari O. loan și soția O. A., în conformitate cu suprafața reala a acestui teren; grănițuirea proprietății reclamanților, înscrisă în CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2 și stabilirea liniei de hotar; și obligarea pârâților la respectarea acestui drept de proprietate.

La data de 06.07.2010 a fost pronunțată Sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Timișoara prin care a fost admis capătul de cerere din acțiunea principală având ca obiect grănițuire și s-au respins capătul de cerere din acțiunea principală având ca obiect rectificare de CF și cererea reconvențională ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.

Această sentință a fost desființată cu trimitere spre rejudecare prin Decizia civilă nr. 857/2011 a tribunalului T. reținându-se că în mod greșit prima instanță a reținut autoritatea de lucru judecat, urmând ca în rejudecare instanța să se pronunțe asupra fondului cererii reconvenționale și a capătului de cerere din acțiunea principală având ca obiect rectificare CF.

În rejudecare, prin sentința civilă nr._/2013 a fost admis capătul de cerere din acțiunea principală și s-a dispus modificarea suprafeței de teren înscrisă în CF nr._ Remetea M. (provenită din conversia CF nr. 180/1, nr. top. 373, 374/2 de la 1106 m.p. la 1842 m.p. și totodată s-a respins cererea reconvențională.

Considerentele pentru care a fost pronunțată această soluție au fost următoarele:

Prin Sentinta civilă nr.1799 din 25.02.2003 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr._/2002, ramasa irevocabila, s-a hotarat ca asupra tenului in suprafata de 2213 mp inscris in CF nr.180 Remetea M., nr.top 373-374 sunt coproprietari: O. I. si O. A. asupra cotei de 6/12 si Statul R. asupra celeilalte cote parti de 16/12.

Ca urmare a pronuntarii acestei sentinte s-au format doua parcele de teren distincte dupa cum urmeaza:

-nr.top 373-374/1 compusa din casa cu nr.256, curte si gradina in suprafata de 1107 mp avand ca proprietar pe B. V. in cota de 1/1 parte asupra casei cu nr.206 si drept de folosinta asupra suprafetei de 250 mp teren, proprietatea statului R.,

-nr.top 373-274/2 compusa din casa cu nr.183, curte si gradina in suprafat de 1106 mp avand ca proprietar pe O. I. si Gaita I. asupra cotei de 1/1 parte din teren si ½ parte din constructie si A. N. si A. E. asupra cotei de ½ parte din constructie.

Din analiza contractului de vanzare cumparare incheiat in aul 1976 instanța retine ca paratii A. E. si A. N., au dobandit prin cumpărare de la S. I. imobilul constand in casa de locuit cu nr 253.

Cu ocazia vanzarii-cumpararii, in temeiul dispozitiilor art.30 din legea 58/1974 terenul aferent a trecut in proprietatea statului, fiind atribuit in folosinta dobanditorului constructiei.

Desi, conform legislatiei in vigoare, la acea data, terenul aferent constructiei instrainate era stabilit la suprafata de 250 mp, in realitate vointa reala viza suprafate de teren de diferite dimensiuni, in raport de condiitile specifice ale locului (imprejmuiri, etc) si in realitate, dobanditorul constructiei intra in folosinta terenului astfel determinat.

In speta, asa cum rezulta din declaratiile martorului S. I. (vanzatorul imobilului in litigiu- constructie) terenul care a intrat in posesia paratilor, in urma incheierii contractului de vanzare-cumparare mentionat mai sus era bine determinat, avea o suprafata de 250 mp si era imprejmuit cu gard, avand amplasamantul pe care ulterior au edificat o constructie de locuit.

Rezulta, asadar, ca terenul aferent constructiei dobandit de parati era de 250 mp, determinat de imprejmuirile existente la data vanzarii.

In ceea ce priveste sustinerea paratului-reclamant reconventional potrivit caruia prin titlul de proprietate nr._/80/1996 emis de Comisia Judeteana de aplicare a Legii Fondului funciar autorii acestora ar fi dobandit in proprietate o suprafata de teren de 1500 mp situata pe acelasi amplasament dar inscrisa in CF instanta a apreciat ca fiind nefondata, fiind lipsita de suport probator.

Suprafata cuprinsa in acest titlu de proprietate este diferit de suprafata imobilului in litigiu astfel cum a fost determinata prin raportul de expertiza intocmit in cauza de expert ing.R. M., suprapunerea fiind deci exclusa.

Mai mult, dosarul nr. dosar nr._/2002 in care s-a pronuntat sentinta civila nr.1799 din 25.02.2003 pronuntata de Judecatoria Timisoara au avut calitatea de parti si paratii reclamanti reconventionali care insa, nu au inteles sa invoce presupusul lor drept de proprietate in baza titlului de proprietate eliberat in anul 1996, situatie in care instanta ar fi putut sa compare pretentiile contradictorii ale partilor cu privire la terenul in litigiu.

S-a constatat de asemenea ca prin raportul de expertiza intocmit in cauza de expertul R. M. varianta A, (validat de instanta cu privire la stabilirea liniei de hotar) s-a constata ca suprafata reala a terenului inscris in CF nr.180 Remetea M. nr.top 373-274/2 este de 1842 mp

In conditiile in care suprafata reala a imobilului este mai mare decat cu suprafata tabulara a acestuia, modificarea suprafatei solicitata de reclamanti este posibila, aceasta neaducand atingere dreptului de proprietate al vecinilor.

In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de pârâții reclamanti-reconventionali A. E. si L. M. instanta apreciaza ca fiind nefondate avand in vedere considerentele ce vor fi expuse in continuare:

Cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii reconventionale instanta o apreciaza ca fiind neintemeiata avand in vedere ca potrivit art.111 C.p.c. partea care are interes in constatarea existentei sau inexistentei unui drept poate formula o cerere in acest sens, care devina inadmisibila, daca poate fi intentata o cerere in realizarea dreptului pretins, ca in cazul unei actiuni avand ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra constructiei edificate pe terenul proprietatea acestora, in conditiile in care se cere inscrierea dreptului de prorietate in cartea funciara.

Mai mult decat atat, prin intermediul actiunii promovate se urmareste cu evidenta realizarea unui drept si tocmai de aceea hotararea pronuntata are caracter constitutiv (translativ de drepturi) si nu unul declarativ de drepturi.

In ceea ce priveste cererea privind inscrierea dreptului de proprietatea asupra constructiei edificate in cartea funciara aceasta urmeaza a fi respinsa pentru urmatoarele motive:

Este de observat ca in situatia data, nu se poate face abstractie de prevederile Legii nr.50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor, de Ordinul ministrului lucrarilor publice si amenajarea teritoriului nr.91/991 si de Regulamentul general de urbanism aprobat prin HG nr.525/1996.

Aceste acte normative stabilesc regimul edificarii constructiei atat tehnic cat si juridic stabilind si sanctiunea in cazul nerespectarii acestuia.

Conform art.1 din Legea nr.50/1991 republicata constructiile se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire, iar potrivit art.2 autorizatia de construire constituie actul de autoritate pe baza caruia se asigura aplicarea masurilor prevazute de lege referitoare la amploarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor.

Pe de alta parte, nici invocarea normei generale cuprinse in art.492 C.civ. nu poate fi primita.

Principiul accesiunii prevazuta de acest articol constituie norma generala or, normele juridice ce se refara la autorizarea constructiilor aratate mai sus au caracter special raportat la acest principiu.

Asa fiind, specialia generalibus derogant.

F. de considerentele expuse, accesiunea imobiliara nu poate duce ope legis la dobandirea, in mod legal a dreptului de proprietate asupra constructiei si pe cale de consecinta, nu poate duce nici la inscrierea acestui “drept” in cartea funciara.

Împotriva Sentinței civile nr._/2013 au fost exercitate două apeluri.

Primul apel a fost declarat de pârâtele A. E. și L. M. solicitându-se rejudecarea cauzei pe fond prin respingerea cererii reclamanților și admiterea cererii reconvenționale.

În motivarea apelului s-au arătat următoarele:

Instanța de fond a schimbat cadrul procesual stabilit de către pârâtele reconvenționale prin cererea reconvențională - alin. 1 pag. 8 din sentință și în mod greșit a calificat cererea reconvențională ca fiind o acțiune în constatare întemeiată pe art. 111 C.proc.civ. cu toate că: au formulat cererea reconvențională ca o acțiune în rectificare de carte funciară, și-au întemeiat cererea reconvențională pe disp. art. 35, 36 și urm. din Legea 7/1996 și art. 22-24, art. 34-40 di Decretul Lege nr. 115/1938, iar prin răspunsul la întâmpinarea reclamanților M. V. și L. A. M. depus la dosar în data de 30.08.2012 au arătat același aspect - că acțiunea acestora este o acțiune în rectificare de carte funciară.

Pe calea cererii reconvenționale formulate și precizate la data de 21.05.2012 (pag. 18 dosar_ * al Judecătoriei Timișoara), A. E. și L. M. au formulat: în baza art. 35, 36 și urm. din Legea 7/1996 și art. 22-24, art. 34-40 di Decretul Lege nr. 115/1938 o cerere reconvențională având ca obiect rectificarea CF 180 Remetea M., nr. top. 373-374/2 în ce privește înscrierile privind întinderea reală a suprafeței de teren, înscrierea imobilelor edificate existente, două case de locuit, magazie și anexe și înscrierile privind drepturile de proprietate.

Este foarte clar că această cerere și temeiul de drept nu este o acțiune în constatare întemeiată pe art. 111 C.proc.civ.

Obiectul litigiului îl constituie rectificarea înscrierilor din CF 180 Remetea M., nr. top. 373-374, rectificări privitoare la proprietate, construcții și suprafața reală de teren.

Proba, dovada privind suprafața reală de teren și imobilele edificate pe acest teren s-a făcut prin raportul de expertiză topo întocmit de către expertul R. M. în data de 18.05.2010 efectuat în dosar și menținut ca probă prin Decizia nr. 857/A/2011 pronunțată de Tribunalul T. în soluționarea apelului din dosar nr._ .

Situația reală constatată în raportul de expertiză cu anexele din data de 18.05.2010, efectuat în dosar de către expertul R. M. este următoarea:

- suprafața reală a parcelei nr. top. 373-374 de 4114 m.p.

- s-au format două parcele cu nr. top. 373-374/1 și nr. top. 373-374/2 delimitate de linia S-T din plan Anexa 1

- s-au stabilit prin măsurare Anexa 2 – suprafețele reale ale parcelelor astfel: parcelele nr. top. 373-374/1 de 2284 m.p. și .-374/2 de 1830 m.p.

- s-a stabilit identitatea parcelei topo 373-374/2 din CF 180 Remetea M. cu . tarlaua 5 din Titlul de proprietate nr._/80/1996 al lui A. N. practic suprapunerea parcelelor - pag. 2 alin. 6din expertiză

- s-a constatat existența pe parcele topo 373-374/2 a două case aflate în proprietatea și folosința soților A. N. și E. - una veche nr. 183 dobândită prin cumpărare de la S. I. și una nouă nr. 329 dobândită prin construire - autorizație de construcție

- s-a stabilit ./1 CF 180 Remetea M. în suprafață de 2284 m.p..

Prin urmare situația reală constatată de expert este diferită de înscrierile în CF 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2 în care s-a notat greșit suprafața de teren - 1106 m.p., clădirile - nu este notată casa nou construită de soții A., drepturile de proprietate - în mod greșit s-au notat ca proprietari în acest CF și I. O. și soția A. G..

Din probele administrate în cauză: înscrisuri, declarațiile părților, a martorilor și concluziile raportului de expertiză rezultă fără putință de tăgadă următoarele aspecte:

1.. a fost împărțită în fapt în două

2. soții A. au folosit neîntrerupt .. top. 373-374/2 de 1830 m.p., nr. administrativ 183, ulterior 253, actual 329, iar soții O. au folosit până la naționalizare o parte din ./-374/1, din dreapta parcelei folosite de soții A..

3. . neîntrerupt de soții A. a fost împrejmuită de la început și gardul nu a fost mutat niciodată

4. . corespunzătoare, se suprapune parcelei nr. top. 373/374/2 și este în suprafață de 1830 m.p.

5. soții A. au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra terenului de 1830 m.p. și construcțiilor parcelei nr. top. 373-374/2

6. soții O. nu au mai fost proprietarii celeilalte parcele de teren nr. top. 373-374/1 deoarece terenul a ieșit din patrimoniul lor astfel:

- o parte a fost naționalizată de statul român

- o parte a fost înstrăinată

- au primit teren în compensare pentru terenul naționalizat din CF 180 imobil 329, prin Hotărârea 64/46 din 2008 a Comisiei Județene de Fond Funciar - Titlul de proprietate nr. 1/93 din 01.11.2010 - Adeverința 6416/2009.

Dreptul de proprietate al soților A. asupra parcelei de teren de 1830 m.p. și construcții înscrise în CF 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2, număr administrativ 183 ulterior 253, actual 329 este dobândit în mod originar în următoarele modalități: cumpărare, construire, uzucapiune, titlu de proprietate.

În mod greșit instanța respinge înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului de 1500 m.p. dobândit de pârâții reconvenționali A. N. și A. E. în baza Titlului de proprietate nr._/80/1996 emis de Comisia Județeană - cu motivarea că suprafața din titlu este de 1500 m.p. deci e mai mică decât .> A. N. și A. E. primesc Titlul de proprietate nr._/80/1996 emis de Comisia Județeană pentru suprafața de 1500 m.p. situată în sola 5 . identică, se suprapune pe ./2 din C.F. 180, terenul delimitat de punctele GHBA din expertiza Anexa 2 întocmită de expertul R. M..

Ca urmare a analizării situației de fapt instituțiile statului abilitate au constatat că soții A. sunt proprietari și au emis Titlul de proprietate nr._/80/1996 care este temeinic și legal și se impune a fi înscris în ./2 din CF 180 Remetea M..

În mod greșit instanța a admis acțiunea reclamanților M. V. și L. A. M. din următoarele motive:

Din probele administrate în cauză: înscrisuri, declarațiile părților, a martorilor și concluziile raportului de expertiză rezultă fără putință de tăgadă că nici soții O. și nici reclamanții nu au fost niciodată proprietari asupra parcelei de teren deținute de soții A., . 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2 identificată de expertul R. M. prin punctele GHBA din expertiza Anexa 2.

M. V. și L. A. M. au primit în compensare pentru imobilul în cauză, din Remetea M., nr. 329 alte terenuri ceea ce dovedește fără putință de tăgadă că ei nu aveau terenul din CF 180 în posesie și proprietate - nu mai au nici un drept asupra acestuia și că în mod public au recunoscut că nu au nici un drept asupra terenului.

Din cuprinsul adeverințelor nr. 6416/2009 și nr. 2679/2011 din Hotărârea 64/46 și a celorlalte acte de reconstituire a dreptului de proprietate rezultă fără putință de tăgadă că M. V. și L. A. M. au primit în compensare pentru imobilul în cauză, din Remetea M., nr. 329 suprafețe de teren fiind despăgubiți pentru pierderea suferită.

Instanța a reținut ca probă în dosar expertiza efectuată de expertul R. M. dar în sentință în mod greșit nu ține cont de concluziile acestei expertize referitoare la:

- existența a două parcele topo 373-374/1 și 373/374/2

- faptul că pârâții reconvenționali A. au folosit ca proprietar neîntrerupt ./2 în suprafață de 1830 m.p.

- Titlul de proprietate nr._/80/1996 emis de Comisia Județeană pentru suprafața de 1500 m.p. situată în sola 5 . identică, se suprapune pe ./2 din CF 180

- construcțiile existente pe ./2 proprietatea pârâților reconvenționali A.

- preluarea de CAP/stat de la O. I. și O. A. în anul 1981, delimitat de expertul R. M. prin punctele ABCDEF din expertiză, din ./374/1.

Din aceste motive a solicitat admiterea apelului și rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii reclamanților, admiterea cererii reconvenționale și să se dispună:

- rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2, conform situației reale adică suprafața reală de 1830 m.p.

- înscrierea construcțiilor existente și edificate pe acest teren constând în două case de locuit, magazie și anexe cu împrejmuiri, gard, cu nr. administrativ 253 (183), 329, proprietatea A. E. și L. M.

- înscrierea în CF 180 Remetea M.,nr. top. 373-374/2 a dreptului de proprietate a lui A. E. și L. M. prin moștenire după A. N. asupra suprafeței de 1830 m.p. și asupra construcțiilor existente și edificate pe acest teren constând în două case de locuit, magazie și anexe cu împrejmuiri, gard, cu nr. administrativ 253 (183), 329, imobile evidențiate și delimitate de expertul R. M. prin punctele GHBA din expertiză Anexa 2.

Al doilea apel a fost declarat de pârâtul C. L. Remetea M., solicitându-se schimbarea în parte a sentinței atacate în ce privește soluția de obligare la plata cheltuielilor de judecată, arătându-se că nu s-au opus niciodată admiterii cererii reclamanților.

Reclamanții intimați au formulat întâmpinare (fila 54) solicitând respingerea ambelor apeluri pentru următoarele considerente:

Referitor al apelul formulat de paratul C. L. Remetea M., intimații au solicitat sa se dispună respingerea acestuia ca nefondat arătând că în conformitate cu prevederile art. 274 Cod proc.civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

Prin dispozițiile art. 275 Cod proc.civ., legiuitorul a prevăzut si excepția de la aceasta regula, respectiv situația în care "Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată".

Or, in speța paratul C. L. Remetea M. nu a recunoscut niciodată pretențiile reclamanților, cu atât mai puțin la primul termen de judecata, conform cerințelor textului legal citat anterior”.

Referitor la apelul formulat de către pârâtele apelante A. E. și L. M. au solicitat respingerea acestuia ca nefondat, pentru următoarele considerente:

1)In ceea ce privește susținerea apelantelor în sensul ca, instanța de fond ar fi "schimbat cadrul procesual", arată ca, apelantele se afla într-o regretabila eroare, întrucât instanța de fond nu a modificat în nici un fel cadrul procesual stabilit prin acțiunea reconvenționala si nici nu a calificat cererea reconvenționala ca fiind o acțiune în constatare după cum în mod greșit au apreciat apelantele.

Astfel, contrar celor invocate de către apelante, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, apreciind ca în speța "prin intermediul acțiunii promovate se urmărește cu evidență realizarea unui drept”.

Deci cererea reconvenționala a fost apreciata de către instanța de fond ca fiind o acțiune în realizare iar nu una in constatare după cum s-a invocat in apărarea formulata de către reclamanții intimați în fata instanței de fond.

Având in vedere aceste aspecte, rezulta în mod incontestabil că, contrar susținerilor apelantelor, instanța de fond nu a schimbat în nici un fel cadrul procesual stabilit prin cererea reconvenționala, analizând aceasta cerere ca pe o acțiune in realizare conform solicitărilor apelantelor.

In ceea ce privește presupusa interpretare greșita a situației de fapt si a actelor din dosar si respectiv presupusa încălcare si aplicare greșita a legii, ce au fost invocate de către apelante, reclamanții intimați au arătat următoarele:

Contrar susținerilor apelantelor, soluția primei instanțe se bazează pe Concluziile Raportului de expertiza întocmit în prezentul dosar - Anexa 1, care a fost de altfel validata de către instanța.

Având in vedere ca prin Sentința nr._/06.07.2010 irevocabila cu privire la acest aspect, instanța a validat Anexa 1 a raportului de expertiza, în speța, orice referire la Anexa 2 a acestuia, la care fac trimitere apelantele prin motivele de apel formulate, este superflua.

In acest context, au solicitat instanței să procedeze la înlăturarea tuturor aprecierilor apelantelor referitoare la Anexa 2 a Raportului de expertiza, care a fost înlăturata in mod expres de către prima instanța, astfel încât nu reprezintă o proba câștigată cauzei.

Astfel că, aspectele legate de suprafața totala a terenului si modul de împărțire a acestuia, stabilirea unei presupuse identități între ./2 si . tarlaua 5 din Titlul de proprietate, si respectiv existenta a unor case pe terenul înscris in CF nr._, nr. top. 373-374/2 exced cadrului procesual stabilit in speța.

Referitor la susținerile apelantelor, în sensul că, terenul in litigiu ar fi ieșit din patrimoniul autorilor reclamanților intimați prin naționalizare si respectiv înstrăinare sunt lipsite de suport probator.

Din probațiunea administrată rezulta că așa cum în mod corect a reținut prima instanța "de la data, dobândirii dreptului de proprietate a terenului de către antecesorul reclamanților, acesta nu a făcut obiectul vreunui act translativ de proprietate încheiat între vii”.

Deși apelantele au afirmat că reclamanții intimați ar fi primit teren în compensare pentru terenul naționalizai din CP 180 Remetea M. prin Hotărârea 64/46 din 2008 a Comisiei Județene de rond Funciar, aceste aspecte sunt infirmate de probele administrate în prezentul litigiu.

Din Adeverința, nr. 2769/26.05.2011 rezultă că reclamanții fi fost validați cu o suprafață de „ 0,30 ha teren intravilan în compensare pentru imobilul de la nr. 329”, însă această afirmație este contrazisă de cuprinsul Hotărârii 64/46 din 17.01.2008 și a procesului verbal nr. 31/08.08.2010 din care reiese că terenul acordat reclamanților cu titlu de reconstituire drept de proprietate este pentru un teren situat în extravilanul localității.

Referitor la motivul de apel ce vizează respingerea înscrierii în CF a dreptului de proprietate asupra casei prin construire si uzucapiune, arată instanței de control judiciar că, contrar susținerilor apelantelor instanța de fond nu a respins acest petit „cu motivarea ca exista o procedura administrativă” ci datorita nerespectării prevederilor legale incidente in materia edificării construcțiilor.

Astfel, instanța de fond a apreciat în mod corect ca în lipsa unei autorizații de construire eliberate în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare nu se poate proceda la înscrierea în CF a construcției.

În ceea ce privește motivul de apel ce vizează respingerea înscrierii în CF a dreptului de proprietate asupra terenului dobândit prin Titlul de proprietate, cu motivarea că suprafața înscrisă în titlul de proprietate este mai mică decât suprafața în litigiu, au arătat că din probele administrate nu rezultă existența unei asemenea identități.

Suprafața de teren pentru care a fost emis acest Titlu de proprietate este imposibil să se suprapună cu terenul ce face obiectul prezentului litigiu astfel cum susțin apelantele, întrucât asupra terenului aflat în proprietate autorilor apelantelor nu au fost încheiate acte translative de proprietate între vii, iar dreptul de proprietate al autorilor reclamanți intimați a fost intabulat încă din anul 1936, deci mult anterior existenței oricărui drept al apelantelor asupra imobilelor înscrise în CF 180 Remetea M..

Pe de altă parte, terenul ce face obiectul cauzei, care s-a aflat în proprietatea autorilor reclamanților intimați nu a trecut niciodată în proprietatea Statului Român, astfel că nu putea să facă obiectul unei atribuiri prin reconstruire sau construire a dreptului de proprietate, întrucât suprafețele supuse atribuirilor se aflau în proprietate a Statului Român la momentul atribuirii, condiție neîndeplinită în speță.

Titlul de proprietate invocat de către reclamantele reconvențional nu face dovada faptului ca suprafața de 1.500 mp presupus a fi în proprietatea acestora se afla, în fapt, pe aceeași locație cu imobilul individualizat în CF 180 Remetea M. nr.top. 373-374/2.

Pe de alta parte apelantele nu au făcut dovada punerii în posesie pe aceasta suprafața de teren în temeiul Titlului de proprietate invocat. Procesul verbal de punere în posesie depus la dosarul cauzei fiind lipsit de orice forță probanta în contextul în care nu este datat, nu este înseriat si nu poarta semnătura celor presupus a fi puși în posesie.

Referitor la apelul promovat împotriva soluției pronunțate de prima instanța cu privire la cererea introductiva, menționează următoarele:

In ceea ce privește susținerea apelantelor în sensul că reclamanții intimați ar fi revendicat o suprafața de teren de 1106 mp, arată că această interpretare este vădit contrara susținerilor reclamanților intimați si atitudinii procesuale manifestate de către aceștia pe perioada desfășurării prezentului litigiu.

Or, în contextul în care conform înscrierilor actuale de carte funciara autorii reclamanților intimați dețin în proprietate o suprafața de 1106 mp, este evident ca cererea introductiva nu poate să vizeze aceasta suprafața, o asemenea cerere fiind lipsita de interes.

Mai mult, din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamanți rezulta că pe aceasta cale se tinde la înscrierea în CF a suprafeței reale a imobilului în discuție, care, în conformitate cu raportul de expertiza întocmit în cauza - Anexa 1 - validata de către instanța, este de 1842 mp.

Având in vedere aceste aspecte rezulta că, toate referirile apelantelor la Anexa 2 a Raportului de expertiza sunt irelevante întrucât după cum au arătat anterior acestea nu au fost câștigate cauzei.

In ceea, ce privește motivul de apel potrivit căruia instanța de fond ar fi reținui ca proba la dosar expertiza realizata de R. M., dar în sentință în mod greșit nu ține cont de concluziile acestei expertize, arată faptul că la pronunțarea sentinței prima instanța a avut în vedere exclusiv Anexa 1 a Raportului de expertiza întrucât aceasta a fost validata prin Sentința pronunțata în primul ciclu procesual.

Or, având în vedere acest aspect, toate referirile apelantelor la aspecte menționate în Anexa 2 a Raportului de expertizai sunt irelevante întrucât aceasta nu constituie o proba câștigată cauzei.

Examinând apelul în limitele efectului devolutiv instanța de apel a reținut următoarele:

În rejudecare prima instanță a fost investită cu soluționarea pe fond a capătului de cerere din acțiunea principală având ca obiect modificarea suprafeței din C.F. 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2 de la suprafața de 1.106 m.p. la suprafața de 1.842 m.p. și cu soluționarea pe fond a cererii reconvenționale.

Acest cadru procesual a fost stabilit prin Decizia nr. 857/2011 a Tribunalului T. obligatoriu pentru instanța de trimitere.

Același cadru procesual referitor la obiectul cererilor deduse judecății va fi avut în vedere și în apelul de față.

În ce privește obiectul cererii reconvenționale se constată că la termenul din data de 21.05.2012 s-a depus o precizare (fila 18 dosar rejudecare), solicitându-se: rectificarea CF 180 Remetea M., nr. top 373-372/2, în ce privește înscrierile privind întinderea reală a suprafeței de teren, înscriere imobile edificate existente, două case de locuit, magazie și anexe, și înscrierile privind drepturile de proprietate; rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF 180 Remetea M., nr. top 373-374/2, conform situației reale adică suprafața reală de 1830 mp; înscrierea construcțiilor existente și edificate pe acest teren constând în două case de locuit, magazie și anexe cu împrejmuiri, gard, cu nr. administrativ 253(183), 329; înscrierea în CF 180 Remetea M., nr. top 373-374/2 a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1830 mp și asupra construcțiilor existente și edificate pe acest teren constând în două case de locuit magazie și anexe cu împrejurimi, gard cu nr. administrativ, nr. 253 (183), 329, imobile evidențiate și delimitate de expertul R. M. prin punctele GHBA din expertiza în cauză.

Temeiul de drept al cererii reconvenționale este art. 35, 36 din Legea nr. 7/1996.

S-a constatat astfel că atât reclamanții cât și pârâtele solicită rectificarea aceleiași cărți funciare având nr. 180 Remetea M., nr. top. 373-374/2, reclamanții urmărind doar modificarea suprafeței de teren iar pârâtele de asemenea modificarea suprafeței dar și rectificarea înscrierilor referitoare la construcțiile existente pe teren și titularii dreptului de proprietate.

Temeiul de drept care reglementează cazurile și condițiile în care se poate cere rectificarea unei înscrieri în cartea funciară este art. 33, 34 din L.7/1996 (în forma publicată în M.Of. din 3 martie 2006).

Conform acestor texte de lege se poate cere modificarea suprafeței dacă în urma măsurătorilor s-a constatat o altă situație de fapt decât cea înscrisă în C.F. precum și radierea sau îndreptarea unor înscrieri eronate care nu corespund cu actele în baza cărora s-au efectuat sau cu situația reală a imobilului.

În ce privește situația de fapt în cauză a fost efectuată o expertiză topografică care constituie o probă relevantă și care va fi luată în considerare în apel în întregul ei având în vedere că o probă trebuie privită și examinată în mod unitar și nu în mod fracționat.

Împrejurarea că prin Decizia civilă nr. 857/2011 instanța de apel a făcut referire doar la Anexa 1 a raportului de expertiză pentru a motiva soluția cu privire la grănițuire nu înseamnă că celelalte constatări ale expertului au fost înlăturate deoarece o probă judiciară nu poate fi înlăturată decât dacă instanța arată în mod explicit că proba în întregul ei nu are putere doveditoare, or în speță instanța de apel nu a înlăturat expertiza efectuată în cauză ci dimpotrivă a avut în vedere concluziile expertului în privința liniei de hotar pentru a motiva capătul de cerere având ca obiect grănițuire soluția în privința grănițuirii intrând în puterea de lucru judecat.

Întrucât cererea reclamanților și cererea reconvențională (astfel cum sunt deduse judecății în urma stabilirii cadrului procesual în rejudecare) au același obiect și se exclud reciproc urmează ca argumentele părților să fie grupate și analizate împreună în măsura în care sunt determinante pentru stabilirea corectă a stării de fapt care să se circumscrie temeiului de drept aplicabil în cazul acțiunilor în rectificare de carte funciară.

Raportat și la probele din dosar s-a constatat următoarea situație de fapt:

Inițial, în C.F. 180 Remetea M. a fost înscris sub nr. top. 373-374 o suprafață de teren de 2.213 m.p. și o casă (fila 218 dosar judecătorie primul ciclu procesual).

Acest teren a fost dezmembrat în două parcele 373-374/1 și 373-374/2 prin Sentința civilă nr. 1799/2003 a Judecătoriei Timișoara (fila 210).

Dezmembrarea s-a făcut avându-se în vedere învoiala părților și suprafața de teren care era înscrisă în cartea funciară și anume 2.213 m.p.

Însă, la momentul dezmembrării, suprafața scriptică nu corespundea cu suprafața faptică acesta fiind motivul pentru care părțile din prezentul dosar au cerut modificarea suprafeței din cartea funciară.

Prin expertiza efectuată în această cauză s-a constatat că . nr. top. 373-374/2 are suprafața reală de 1.830 m.p. așa încât conform art. 33 alin. 3 din L. 7/1996 (publicată în M.Of. din 3 martie 2006) și art. 89 alin. 5 din Ordinul 633/2006 A.N.C.P.I. se constată întemeiată solicitarea de modificare a suprafeței care să corespundă cu suprafața rezultată în urma măsurătorilor.

Prin cererea reconvențională s-a solicitat și rectificarea înscrierilor cu privire la titularii dreptului de proprietate asupra construcției și terenului aferent parcelei cu nr. top. 373/374/2.

În ce privește această cerere s-a reținut că pe această parcelă se afla o casă (casa veche) identificată de expert și care, așa cum rezultă din Adeverința Primăriei Remetea M. (fila 226) a avut inițial nr. de conscriere 180, apoi 253 și în cele din urmă 329, acest număr fiind cel sub care este în prezent înscrisă casa veche.

Această casă și cu terenul aferent au aparținut inițial lui M. I. care, în anul 1935, a încheiat un contract de donație în favoarea soției sale M. P. (fila 137 dosar tribunal).

În anul 1970, M. P. înstrăinează prin contract de întreținere (fila 140, 141 dosar tribunal) construcțiile și întreg terenul primit de la soțul său inclusiv casa înscrisă pe .>

Noul dobânditor al imobilului este S. I. și soția acestuia care în anul 1976 vând la rândul lor casa reclamantei reconvenționale A. E. și soțului acesteia A. N. iar terenul trece în proprietatea statului (fila 142 dosar tribunal).

Partea din casă deținută de antecesorii reclamanților (G. I. și I.) a fost înstrăinată prin contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1936 (fila 148 dosar tribunal) lui M. P. care, așa cum s-a arătat mai sus a transmis dreptul său lui S., iar S. și-a transmis dreptul reclamanților reconvenționali.

Terenul aferent acestei case și înscris pe . intrat în patrimoniul statului și mai apoi a fost atribuit prin titlu de proprietate emis la L. 18/1991 reclamanților reconvenționali.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză terenul atribuit acestora este chiar terenul aferent casei pe care au cumpărat-o și este înscris sub nr. top. 373-374/2, având în realitate o suprafață mai mare decât cea atribuită.

Așadar, în ce privește casa veche cu nr. 329 înscrisă pe .. 373/374/2 se constată că antecesorii reclamanților O. I. și G. A. s-au înscris în baza unui contract de vânzare-cumpărare în anul 1938 care nu este depus la dosar, această înscriere fiind eronată și în contradicție cu actele de înstrăinare la care s-a făcut referire mai sus, înscrierea acestora ca proprietari asupra cotei de ½ din casă nefiind în concordanță cu situația juridică reală.

De asemenea, în ce privește terenul aferent acestei case, se reține că a format obiectul Legii 18/1991, fiind atribuit reclamanților reconvenționali ca teren aferent casei de locuit iar pentru terenul ce a aparținut antecesorilor reclamanților s-a acordat teren în compensare, așa cum rezultă din Adeverințele aflate la filele 253, 254 dosarul judecătoriei primul ciclu procesual.

Actele emise în baza Legii 18/1991 nu au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească iar situația juridică rezultată din actele de înstrăinare succesive nu s-a schimbat. Însă în cartea funciară situația juridică referitoare la titularii dreptului de proprietate asupra casei vechi cu nr. 329 și terenului aferent nu corespunde cu situația rezultată din înscrisurile depuse la dosar ( contracte de vanzare cumparare, titlu de proprietate, adeverinte ), motiv pentru care se impune rectificarea înscrierilor în acest sens.

În ce privește casa nouă construită pe . în baza autorizației nr. 49/09.09.1981 eliberată pe numele antecesorului reclamanților reconvenționali se reține că această casă nu a fost înscrisă în cartea funciară.

În atare situație se aplică art. 55 din L.7/1996, republicată în 2006, în forma avută în vedere la data înregistrării cererii reconvenționale..

Conform acestui text de lege, dreptul de proprietate dobândit prin construire se va putea înscrie în cartea funciară pe baza unui certificat eliberat de primăria localității unde este situat imobilul prin care se atestă faptul că proprietarul a edificat construcția în conformitate cu autorizația de construire și pe baza unei documentații cadastrale.

Conform art. 47 cererea de înscriere se depune la biroul de carte funciară și doar dacă se respinge o astfel de cerere procedura ce poate fi urmată este aceea a plângerii împotriva încheierii registratorului de carte funciară.

Așadar, pentru un imobil construcție care a fost edificat pe bază de autorizație de construire înscrierea dreptului de proprietate se face pe cale necontencioasă pe baza documentelor arătate și nu pe calea acțiunii în rectificare de carte funciară.

Pentru considerentele arătate în baza art. 296 C.proc.civ., a fost admis apelul reclamantelor reconvenționale și a fost schimbată în parte sentința atacată, respingându-se cererea reclamanților și admițându-se cererea reclamantelor reconvenționale în ce privește modificarea suprafeței de teren, radierii dreptului de proprietate al lui O. I. și G. A. și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor reconvenționale.

De asemenea s-a constatat întemeiat și apelul declarat de C. L. Remetea M..

Față de obiectul cererilor deduse judecății în această etapă procesuală și conținutul raportului juridic dintre părți, Tribunalul a reținut că pârâtul C. L. Remetea M. nu poate fi considerat căzut în pretenții, neputându-se reține o culpă procesuală în sensul art. 274 C.proc.civ.

Instanța de apel a mai constatat că apelantele A. E. și L. M. nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva Deciziei civile nr. 1183 din 19.12.2014 pronunțată de Tribunalul Timi, au declarat recurs reclamanții M. V. și L. A.-M. solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a Deciziei civile recurate în sensul respingerii apelurilor promovate de către A. E. si L. M. si, respectiv, de către C. L. Remetea M., iar pe cale de consecința, menținerea ca legala si temeinica a Sentinței civile nr._/09.09.2013 a Judecătoriei Timișoara.

În motivare se arată că în fapt autorii reclamanților, respectiv numiții loan O. si soția A. născuta Gaița, au dobândit dreptul de proprietate asupra unei cote de 6/12 din imobilul Înscris in CF 180 Remetea M. nr. top. 373-374, prin contractul de vânzare-cumpărare Încheiat in 15.11.1937.

De la data dobândirii acestui teren de către autorii reclamanților, acesta nu a făcut obiectul niciunui act translativ de proprietate încheiat intre vii.

În ceea ce privește cealaltă cota de 6/12 din suprafața imobilului înscris în CF 180 Remetea M. nr. top. 373-374, aceasta a făcut obiectul unor transmisiuni succesive.

În anul 1976 S. loan si Vioara au înstrăinat construcția deținuta pe acest teren către A. N. si soția, parata A. E..

Totodată, dupa cum reiese din mențiunile realizate în cartea funciara "asupra terenului aferent de 1/2 (respectiv 6/12) parte se intabulează dreptul de proprietate în conformitate cu legea 58/1974 în favoarea Statului R.".

Aceasta înscriere de sub B33 se coroborează cu dispozițiile art. 30 din Legea 58/1974, conform cărora "Dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane si rurale se poate face numai prin moștenire legala, fiind interzisa înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri.

În caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece in proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilita potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973.

Dobânditorul construcției va primi din partea statului in folosința terenul necesar in limitele prevăzute de art. 8 si 17 din prezenta lege. Atribuirea se face pe durata existentei construcției, cu plata unei taxe anuale, potrivit Legii nr. 3."

Astfel ca, raportat la aceste dispoziții legale, în vigoare la data încheierii Contractului de vânzare cumpărare înscris în CF 180 Remetea M. sub B 31, conform Înscrierii de sub C 57 si 58, s-a instituit în favoarea dobânditorilor A. N. si soția A. E. un drept de folosința asupra unei suprafețe de 250 mp. teren, pe durata existentei construcției.

Astfel ca, susținerile reclamantelor reconvenționale, în sensul ca, în anul 1976 A. N. si soția A. E. ar fi cumpărat si preluat în posesie si folosința casa si terenul în suprafața de 1830 mp, sunt contrazise atât de înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1976 si înscrierile din cartea funciara, cât si de situația de drept de la momentul încheierii actului translativ de proprietate.

Mai mult, raportat la contextul legislativ de Ia momentul transferului dreptului de proprietate analizat anterior, orice eventuala intenție a partilor de a transmite dreptul de proprietate asupra terenului este irelevanta, întrucât contravine unor dispoziții legale exprese.

Cu acea ocazie, A. N. si soția A. E. autorii reclamantelor reconventionale, au primit în folosința, o suprafața de teren de 250 mp din suprafața de teren ce se afla la acea data in proprietatea Statului R., iar nu din suprafața existenta în proprietatea autorilor reclamanților.

Pe de alta parte, aceste aspecte au fost confirmate de martorii audiați în fața primei instanțe, care au relevant instanței ca, vecinii reclamantelor reconventionale au fost numiții O., aceștia si moștenitorii lor fiind recunoscuți în localitate ca proprietari ai terenului respectiv.

La data de 16.04.1981 s-a dispus rectificarea suprafeței imobilului cu nr. top. 373-374, astfel cum a fost aceasta înscrisa sub A I, de la 1906 mp la 2213 mp.

Deși acesta dispoziție de rectificare a suprafeței înscrise în CF 180 Remetea M. nr. top. 373-374 a fost înscrisa sub B 34, ea nu se regăsește si în partea I a CF 180 Remetea M..

Datorita faptului ca autorii reclamanților au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 180 nr.top. 373-374 Remetea M. fracționar, respectiv 6/12 parti din suprafața întregului imobil, rezulta ca rectificarea CF din anul 1981 le-a profitat în mod direct si efectiv.

Astfel, contrar reținerilor instanței de apel, toate actele de dipozitie si de administrare realizate de Statul R. cu privire la terenul înscris în CF 180 Remetea M. nr. top. 373-374 se refera exclusiv la cota de 1/2 înscrisa în favoarea Statului R. sub B33, în anul 1976.

Cealaltă cota de 1/2 din terenul înscris în CF 180 Remetea M. nr.top. 373-374 a ramas în proprietatea autorilor reclamantiilor, respectiv O. loan si soția O. A..

Aceste aspecte au fost de altfel confirmate si prin considerentele Sentinței Civile nr. 1799/2003 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 14.718/2002.

Pe aceasta cale instanța a reținut cu autoritate de lucru judecat ca asupra terenului în suprafața de 2213 mp. înscris în CF 180 Remetea M. nr. top. 373-374 sunt coproprietari următorii: O. loan si soția O. A. asupra cotei de 6/12 si Statul R. asupra celeilalte parti de 6/12.

În pronunțarea Sentinței civile nr. 1799/2003, contrar celor reținute prin considerentele deciziei atacate, instanța a avut în vedere suplimentul la Raportul de expertiza tehnica judiciara realizat de expert M. C. "care face parte integranta din prezenta sentința". Dupa cum rezulta din cuprinsul Sentinței civile nr. 1799/2003, singurul motiv pentru care instanța nu s-a pronunțat la momentul respectiv si cu privire la suprafața reala a imobilului este legat de limitele acțiunii cu care a fost investita, cererea introductiva având ca obiect rectificarea CF în sensul radierii casei cu nr. 79 si dezmembrarea imobilului.

Ca urmare a pronunțării acestei sentințe, s-au format doua parcele de teren distincte, dezmembrate dupa cum urmează:

-nr.top. 373-374/1 compus din casa cu numărul 256, curte si gradina in suprafața de 1.107mp, având ca proprietari pe B. V. in cota de 1/1 parte asupra casei cu numărul 256 (328 număr nou) si drept de folosința asupra 250 mp teren, proprietatea Statului R. in cota de 1/1 parte, si

-nr.top.373-374/2 compus din casa cu numărul 183 (329 număr nou) curte si gradina, in suprafața de 1.106 mp, având ca proprietari pe O. loan (decedat) si soția A. Gaita (decedata) asupra cotei 1/1 din teren si 1/2 parte din casa; si A. N. si A. E., asupra cotei de 1/2 parte din casa.

Având în vedere aceasta situație de fapt si de drept, reclamanții recurenți au formulat acțiunea introductiva ce face obiectul prezentei cauze prin care au solicitat instanței sa dispună grănițuirea terenului înscris in CF 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2 si rectificarea suprafeței înscrise in cartea funciara de la 1.106 mp la 1842 mp, conform Raportului de expertiza realizat in cauza.

Paratele intimate A. E. si L. M. au formulat cerere reconventională.

Prin Sentința civila nr._/06.07.2009 pronunțata în primul ciclu procesual, Judecătoria Timișoara a dispus grănițuirea terenului înscris în CF 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2 pe linia de hotar delimitata de punctele S-T de pe planul de situație Anexa 1 a Raportului de expertiza realizat in cauza, aceasta fiind singura varianta validata în mod expres de către instanța prin sentința pronunțata respingând în rest cererea introductiva si cererea reconvențională.

În apel, Tribunalul T. a dispus desființarea hotărârii atacate trimițând cauza spre rejudecare doar în ceea ce privește petitul referitor la rectificarea suprafeței înscrise în cartea funciara din acțiunea introductiva si respectiv cererea reconvenționala formulata de paratele intimate A. E. si L. M..

În rejudecare, prima instanța a pronunțat sentința civila nr._/2013 prin care a dispus admiterea cererii introductive si respectiv modificarea suprafeței înscrise în CF 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2 de la 1.106 mp la 1842 mp si respingerea cererii reconvenționale.

Decizia civila nr. 1183/19.12.2014 a Tribunalului T., Secția I-a civila, prin care instanța de apel a dispus schimbarea în parte a Sentinței civile_/2013 a Judecătoriei Timișoara, respingând capătul de cerere din acțiunea principala având ca obiect modificare suprafața înscrisa în cartea funciara si admiterea în parte a cererii reconvenționale în sensul modificării suprafeței de teren, radierea dreptului de proprietate al antecesorilor reclamanților cu privire la construcție si asupra terenului si înscrierea dreptului de proprietate al apelantelor reclamante reconvenționale este netemeinica si nelegala.

Astfel, prin apelul promovat împotriva Sentinței civile nr._/09.09.2013 pronunțata de Judecătoria Timișoara, apelantele reclamante reconventionale A. E. si L. M. au solicitat instanței rejudecarea cauzei pe fond in sensul admiterii cererii reconventionale si a respingerii cererii introductive.

Prin hotărârea atacata, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța de apel a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct.8 Cod proc. civ.)

Pentru a pronunța soluția recurata, instanța de apel a interpretat greșit contractul de vânzare-cumpărare din 05.06.1936 (fila 148 dosar tribunal), aceasta interpretare determinând ulterior interpretarea eronata si a altor acte juridice deduse judecații, ceea ce a determinat pronunțarea unei decizii netemeinice si nelegale.

Astfel, instanța de apel si-a bazat întregul raționament dezvoltat în cuprinsul considerentelor hotărârii pronunțate pe o premiza eronata, ceea ce a determinat ca si concluzia instanței, concretizata prin soluția recurata, sa fie afectata de aceeași eroare.

Instanța de apel a realizat o regretabila confuzie între cele doua parcele de teren alăturate în pronunțarea soluției cu privire la titularii dreptului de proprietate asupra construcției înscrise in CF nr. 180 Remetea M. nr. top. 373-374/2.

Dupa cum rezulta din coroborarea probelor administrate în cauza, respectiv atât din cuprinsul contractului de întreținere, cat si din aspectele înscrise in CF nr. 180 Remetea M. in extenso, contrar susținerilor instanței de apel, cota de 1/2 din terenul înscris în CF 180 Remetea M. nr.top. 373-374 aflata în proprietatea autorilor reclamanților (respectiv nr. top 373-374/2) nu a intrat niciodata în proprietatea Statului R..

Astfel, instanța a realizat o regretabila eroare apreciind ca „partea din casa deținuta de antecesorii reclamanților (Gaita loan si luliana) a fost înstrăinata prin Contract de vânzare-cumpărare încheiat în 1936 (fila 148 dosar tribunal) lui M. P., care asa cum am arătat mai sus a transmis dreptul sau lui S., iar S. si-a transmis dreptul reclamanților reconvenționali, iar din acest fapt ar rezulta ca terenul în litigiu ar fi „intrat in patrimoniul Statului si mai apoi a fost atribuit prin titlu de proprietate emis la L.18/1991 reclamantului reconventional.

Eroarea instanței de apel vizează în primul rând calitatea vânzătorilor din Contractul de vânzare cumpărare încheiat cu M. P. în anul 1936, întrucât vânzătorii nu erau antecesorii reclamanților din speța respectiv O. loan si A. născuta Gaita, ci Gaita loan si luliana.

Astfel, dupa cum rezulta chiar din cuprinsul Contractului de vânzare cumpărare încheiat în 1936, la momentul respectiv numiții Gaita loan si luliana dețineau o cota de 8/12 parti din suprafața de teren înscrisa în CF 180 Remetea M. nr.top. 373-374.

Prin Contractul de vânzare cumpărare încheiat in 1936 numiții Gaita loan si luliana au vândut către M. P. o „suprafața de 2/12 parti din suprafața deținuta, dupa cum rezulta în mod incontestabil din cuprinsul Contractului de vânzare cumpărare depus la dosarul instanței de apel.

Dupa încheierea acestui Contract, dreptul de proprietate al numiților Gaita loan si luliana s-a restrâns la o cota de 6/12 parti din teren.

S-a menționat ca anterior, dupa cum rezulta din mențiunile de la B17 si B18 din CF in extenso în 1919 si respectiv 1929 M. losif a mai dobândit în total 4/12 parti din imobilul intabulat în CF 180 Remetea M. nr.top. 373-374, dobândind pe aceasta cale si construcția edificata pe acest teren.

Aceste imobile au făcut obiectul Contractului de donatiune si dispozitiuni pentru cazul decodării încheiat între M. losif si soția sa M. P. în data de 02.04.1935.

Dupa cum rezulta din cuprinsul acestui Contract, pe aceasta cale M. losif a transmis către soția sa dreptul de proprietate asupra imobilelor „de sub B 17 si 18 cuprinse in foaia CF nr. 180 a comunei Remetea sub A I Nr.top. (373-374) intravilan cu casa împreuna cu alte bunuri imobile.

Având în vedere toate aceste transmisiuni rezulta ca în anul 1936 suprafața de teren înscrisa în CF 180 Remetea M. nr.top. 373-374 era deținuta de următorii proprietari: Gaita loan si luHana cu o cota de proprietate de 6/12 parti si M. losif cu o cota de proprietate de 6/12 parti.

Conform mențiunilor de sub B 26 si 27 in anul 1938 s-a procedat la înscrierea în CF 180 Remetea M. a unui Contract de vânzare-cum parare prin care numiții Gaita loan si luliana au înstrăinat către autorii reclamanților O. loan si A. născuta Gaita întreaga suprafața de teren rămasa în proprietatea lor, respectiv o cota de 6/12 parti.

Din analiza realizata de catre instanța de apel cu privire la aceste înscrieri de carte funciara raportat la întregul ansamblu probator administrat în cauza, rezulta înca o data interpretarea greșita a actului juridic dedus judecății, prin care instanța de apel a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Astfel, instanța de apel a reținut în mod eronat si complet nejustificat ca „în ceea ce privește casa veche cu nr. 329 înscrisa pe . 373-374/2 se constata ca antecesorii reclamanților O. Joan si Gaita A. s-au înscris în baza unui contract de vânzare cumpărare în anul 1938 care nu este depus la dosar, aceasta înscriere fiind eronata si în contradicție cu actele de înstrăinare la care s-a făcut referire mai sus, înscrierea acestora ca proprietari asupra cotei de 1/2 din casa nefiind în concordanta cu situația reala".

Insa, dupa cum rezulta din înscrierea realizata sub B26 si 27 în anul 1938 autorii reclamanților au dobândit prin cumpărare de la loan si luliana Gaita exclusiv teren, respectiv porțiunea de 6/12 parti, astfel încat aprecierile instanței de apel referitoare la înscrierea cu privire la „casa veche cu nr. 329" sunt superflue.

Din simplul fapt al imposibilității obiective de a depune acest înscris la dosarul cauzei, întrucât dupa cum am relevat instanței de apel, acesta nu se mai regăsește în arhivele instituțiilor abilitate în acest sens, iar raportat la vechimea acestui înscris acesta nu a mai putut fi identificat nici in arhiva reclamanților, instanța nu putea sa concluzioneze ca înscrierea din cartea funciara este în totalitate eronata.

In ceea ce privește contradicția reținuta de instanța de apel referitor la aceasta înscriere prin raportare la celelalte acte de înstrăinare analizate în cauza, a aceasta a rezultat exclusiv datorita faptului ca instanța de apel si-a bazat întregul raționament pe o presupusa vânzare încheiata între autorii reclamanților (O. loan si A.) si M. losif in anul 1936, care nu exista in realitate.

Pe de alta parte, s-a menționat ca, în conformitate cu prevederile art. 17 si 18 din Decretul-lege nr. 115/1938, în vigoare la momentul respectiv, înscrierea în cartea funciara a dreptului de proprietate are efect constitutiv de drepturi.

In acest context, înscrierea în cartea funciara a dreptului de proprietate al autorilor reclamanților, probata prin intermediul extrasului CF in extenso, precum si dovada calitatatii de moștenitori a reclamaților, sunt de natura a proba în mod irefragabil existenta dreptului de proprietate al acestora asupra imobilului ce face obiectul cauzei.

In același sens sunt si dispozițiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938, care instituie o prezumție legala în sensul ca, în situația în care în cartea funciara s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista în folosul ei.

Înlăturarea acestei prezumții fiind imposibila în lipsa unor probe concludente din care sa rezulte contrariul, or în speța, dupa cum s-a arătat anterior, înscrisurile analizate de către instanța de apel, pe care si-a întemeiat aceasta raționamentul nu sunt de natura a face proba contrara întrucât se refera la alte parti si pe cale de consecința la o alta suprafața de teren.

In contextul relevat rezulta ca aceasta interpretare a actelor juridice deduse judecații în prezenta cauza s-a realizat de către instanța de apel cu încălcarea regulilor de interpretare stabilite de art. 977 - 985 Cod civil din 1864, determinând pronunțarea in cauza a unei soluții netemeinice si nelegale.

Totodată s-a arătat ca, reclamanții au făcut dovada înscrierii în cartea funciara a dreptului de proprietate al autorilor lor înca din anul 1938, drept de proprietate care nu a fost contestat niciodată, mai mult, acest drept a fost recunoscut si menținut prin pronunțarea Sentinței nr. 1799/2003 a Judecătoriei Timișoara prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune a proprietarilor tabulari.

De la data dobândirii acestui teren de către autorii reclamanților, acesta nu a făcut obiectul niciunui act translativ de proprietate încheiat între vii. Astfel ca, în mod greșit a apreciat instanța de apel ca aceasta suprafața de teren ar fi intrat in proprietatea Statului si ar fi făcut obiectul Legii 18/1991.

In realitate însa, cota de 6/12 parti achiziționată de M. losif si transmisa prin donație către soția acestuia M. P. si ulterior către S. loan si C. Vioara si respectiv către intimatele reclamante reconvenționale este cea care a intrat în proprietatea Statului în anul 1976 si în temeiul prevederilor Legii 18/1991 a făcut obiectul constituirii unor drepturi de proprietate.

In contextul relevat, eroarea instanței de apel în ceea ce privește numele vânzătorilor din Contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 05.06.1936 a generat un întreg raționament greșit cu privire la transmiterea dreptului de proprietate si respectiv asupra obiectului acestui contract, schimbând astfel natura si înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia si determinând pronunțarea de către instanța de apel a unei decizii netemeinice si nelegale.

Pe de alta parte, instanța de apel retine ca "pentru terenul ce a aparținut antecesorilor reclamanților s-a acordat teren în compensare ceea ce releva o data în plus confuzia instanței de apel cu privire la actele juridice analizate în cauza.

Astfel, pe de-o parte instanța retine ca autorii reclamanților si-ar fi înstrăinat dreptul de proprietate si ca înscrierea acestora în cartea funciara ar fi eronata, iar pe de alta parte arata ca s-ar fi dobândit un teren în compensare pentru același teren.

In contextul relevat, este evident ca cele doua rețineri ale instanței de apel se exclud reciproc, ceea ce denota o profunda confuzie în ceea ce privește interpretarea actelor juridice deduse judecații.

Contrar celor reținute de instanța de apel în sensul ca recurenții ar fi primit teren în compensare pentru terenul naționalizat din CF 180 Remetea M., s-a menționat ca, prin Hotărârea 64/46 din 2008 a Comisiei Județene de Fond Funciar, recurenții au primit teren în compensare întrucât a fost imposibila reconstituirea dreptului de proprietate al acestora pentru o alta suprafața de teren deținuta de către aceștia în extravilanul localității Remetea M..

Astfel ca, aspectele menționate în cuprinsul Adeverințelor pe care si-a întemeiat instanța de apel soluția, în sensul ca, reclamanții ar fi fost validați cu o suprafața de „0,30 ha teren intravilan în compensare pentru imobilul de la nr. 329", sunt contrazise chiar de cuprinsul Hotărârii nr. 64/46 din 17.01.2008 si a procesului verbal nr. 31/08.08.2010 (depuse in primul ciclu procesual), conform cărora terenul acordat reclamanților cu titlu de reconstituire drept de proprietate este pentru un teren situat în extravilanul localității, în timp ce terenul înscris în CF 180 Remetea M. nr top 373-374/2 se regăsește în intravilanul localității.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat sa se constate ca interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța de apel a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia iar pe cale de consecința a pronunțat o decizie netemeinica si nelegala.

Prin soluția recurata, instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsita de temei legal, cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii (art. 304 pct.9 Cod proc. civ.)

In literatura de, specialitate s-a arătat ca, ambele ipoteze avute în vedere de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. vizează ca regula, încălcarea legii de drept material.

Hotărârea este lipsita de temei legal atunci când, din modul în care este redactata hotărârea, nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata, cum este si situația in speța.

Altfel spus, instanța de recurs trebuie sa constate ca hotărârea nu este motivata în drept ori ca, în legislația în vigoare Ia data pronunțării hotărârii, nu exista un text care sa justifice soluția data în speța.

Cea de-a doua situație reglementata de textul legal invocat, respectiv, hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, este aplicabila în situația în care, instanța a recurs Ia textele de lege aplicabile spetei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

In speța, instanța de apel a încălcat, în litera si spiritul lor dispozițiile legale aplicabile spetei, pronunțând astfel o decizie nelegala.

In acest sens, s-a menționat ca, prin decizia de trimitere spre rejudecare nr. 857/A/11.11.2011 instanța a reținut "corecta soluționare de catre prima instanța a capătului de cerere privind grănițuirea terenului înscris în CF 2011 Remetea M. nr. top 373-374/1 de terenul înscris în CF_ Remetea M. nr. top 373-374/2 conform limitei de hotar delimitata de punctele S-T din planul de situație - Anexa 1 a raportului de expertiza întocmit de expert R. M., aceasta linie de hotar ținând cont de modalitatea de dezmembrare a parcelei 373-374 in parcelele 373-374/1 si 373-374/2 conform sentinței civile 1799/2003 a Judecătoriei Timișoara; linia de hotar între cele doua parcele nu poate fi decât cea stabilita cu ocazia dezmembrării lor".

Pe de alta parte, din analiza celor doua Anexe Ia Raportul de expertiza efectuat in cauza rezulta ca acestea se exclud reciproc, întrucât prin Anexa 1 expertul are in vedere o suprafața de 1842 mp iar in Anexa 2 acesta are in vedere suprafața de 1830 mp, aceste suprafețe fiind determinate de o perimetrie diferita a celor doua parcele.

Or, în contextul în care prin Sentința civila nr.1865/06.07.2009 irevocabila cu privire la acest aspect, Judecătoria Timișoara a stabilit cu putere de lucru judecat grănițuirea terenului în litigiu la suprafața de 1842 mp, este inadmisibil ca anumite aspecte ale cauzei sa fie soluționate raportat la Anexa 1 a Raportului de expertiza iar altele raportat la Anexa 2 a aceluiași Raport.

Având în vedere aceste aspecte, rezulta ca, în soluționarea prezentului litigiu poate fi avuta în vedere exclusiv Anexa 1 a Raportului de expertiza realizat de expert R. M., aceasta varianta fiind validata în mod irevocabil în primul ciclu procesual.

In acest context, reținerile instanței de apel, din cel de-al doilea ciclu procesual in sensul ca o proba judiciara nu poate fi înlăturata decât daca instanța arata în mod explicit ca proba în întregul ei nu are putere doveditoare, or în speța instanța de apel nu a înlăturat expertiza efectuata în cauza ci dimpotrivă ..." releva aplicarea greșita de catre instanța de apel a dispozițiilor art. 297 Cod proc.civ. ultimul paragraf, conform cărora "Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Astfel ca, raportat la dispozițiile instanței de trimitere, în rejudecare instanțele sunt obligate sa aiba in vedere doar Anexa 1 a Raportului de expertiza Întocmit in cauza, Întrucât "linia de hotar intre cele doua parcele nu poate fî decât cea stabilita cu ocazia dezmembrării lor identificata de catre expert in Anexa 1 a Raportului pe aliniamentul punctelor S-T.

Insa toate aprecierile instanței de apel referitoare la faptul ca "prin expertiza efectuata în aceasta cauza s-a constatat ca . nr.top 373-374/2 are suprafața de 1830 mp" si respectiv "se retine ca pe aceasta . casa (casa veche) identificată de expert ..." sunt întemeiate pe Anexa 2 a Raportului de expertiza, care a fost înlăturata ca proba în primul ciclu procesual.

Totodată si reținerile instanței de apel in sensul ca "asa cum rezulta din raportul de expertiza terenul atribuit acestora este chiar terenul aferent casei pe care au cumpărat-o si este înscris sub nr. top. 373-374/2, având în realitate o suprafața mai mare decât cea atribuita" se bazează tot pe Anexa 2 a Raportului de expertiza, care nu are forța probanta în cauza întrucât a fost înlăturata ca proba în primul ciclu procesual.

Astfel ca, prin pronunțarea unei soluții raportat la anumite concluzii ale expertului care au fost înlăturate în primul ciclu procesual, instanța de apel a încălcat si a aplicat în mod greșit prevederile legale aplicabile în speța.

Mai mult, ca urmare a deciziei pronunțate, ne aflam în situația în care grănițuirea terenului în cauza a fost pronunțata avându-se în vedere un teren în suprafața de 1842 mp, iar modificarea cu privire la suprafața înscrisa în cartea funciara este pronunțata avându-se în vedere un teren în suprafața de 1830 mp.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat sa se constate ca datorita încălcării si respectiv a aplicării greșite a prevederilor legale aplicabile cauzei, instanța de apel a pronunțat o decizie nelegala.

Cu privire la soluția pronunțata de către Tribunalul T., referitor la apelul formulat de către apelanta intimata C. L. Remetea M., recurenții arată că în conformitate cu prevederile art. 274 Cod proc.civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

Prin dispozițiile art. 275 Cod proc.civ., legiuitorul a prevăzut si excepția de la aceasta regula, respectiv situația în care "Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată".

Or, în speța paratul C. L. Remetea M. nu a recunoscut niciodată pretențiile reclamanților recurenți, cu atat mai puțin la primul termen de judecata, conform cerințelor textului legal citat anterior.

In contextul în care prin întâmpinarea formulata în primul ciclu procesual paratul intimat C. L. Remetea M. s-a opus în mod expres la admiterea acțiunii principale, este evident ca în speța nu ne aflam în situația de excepție prevăzuta de art. 275 Cod proc.civ.

Totodată s-a menționat ca, raportat la obiectul cererilor deduse judecații, paratul intimat C. L. Remetea M. are calitate procesuala pasiva legala întrucât este proprietar al unui teren care se învecinează cu terenul ce face obiectul cauzei.

Raportat la situația relevata anterior, susținerile instanței în sensul ca „față de obiectul cererilor deduse judecații în aceasta etapa procesuala si conținutul raportului juridic dintre parti C. L. Remetea M. nu poate fi considerat căzut în pretenții, neputându-se retine o culpa procesuala în sensul art. 274 Cod proc.civ. denota aplicarea greșita a legii în litigiul dedus judecații si cu privire la acest aspect.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 din Cod proc.civ din 1865.

Prin întâmpinarile depuse la dosar pârâtele intimate A. E. și L. M. au solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile nr. 1183 pronunțata în dosarul_ de Tribunalului T. ca fiind temeinica si legală.

În motivare au arătat că autorii recurenților O., loan si sbtia O. A. născuta Gaița au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 6/12, respectiv ½ din terenul înscris în CF 180 Remetea M., nr. top 373-374 prin contractul de vânzare încheiat la 15 noiembrie 1937 iître loan si luliana Gaița si loan O. si soția A. Gaița si intabulat sub B26 si B27.

Conform adeverinței nr 5933 din 29.12.2014 eliberata de Primăria Remetea M. între anii: 1937-1980 O. loan si Gaița A. au fost plătitori de taxe si impozite pentru imobilul înscris în CF 180 top 373-374/1 Remetea M.; 1981-2014 conform deciziei nr 5 din 12.01.1981 suprafața de 250 mp teren înscris in CF 180 nr top 373-374/1 Remetea M. a fost atribuit numitei B. V. si aceasta a achitat taxele legale către stat, nu au mai fost achitate de O. loan si A..

Conform adeverinței 3994/R din 10.09.2014 între anii 1950-1976, plătitor de taxe si impozite la imobilul înscris în CF 180 nr top 373-374 Remetea M., au fost M. losif, M. P. si S. loan.

Conform adeverinței 3576 din 12.08.2014 între anii 1981 si 2014, la imobilul de Ia nr. 329 CF 180 nr. top 373-374/2 convertit CF_ Remetea M., plătitor de taxe si impozite a fost familia A..

Conform traducerii din CF 180 Remetea M. la nr 6074 din 10.09.1919, in baza contractului din 8.09.1919 dreptul de proprietate asupra 1/2 parte din imobilul de sub A I 1-6 ce revine lui G. D. se intabulează în favoarea lui M. losif sub B 17.

In baza contractului de vânzare-cumpărare din 11 ianuarie 1929 asupra 1/12 porțiune de proprietate din porțiunea de proprietate a Persidei Gaița de sub B9 a imobilului AI se intabulează dreptul de proprietate în favoarea lui losif M. sub BlS.

La 17 aprilie 1935 donează proprietățile de sub B17 si Bl8 M. losif în favoarea soției M. născuta lanas P. în baza contractului nr. 103/1935, unde donează întregile imobile de sub B17 si B 18 cuprinse in CF 180 a comunei Remetea M. sub AI nr top 373-374 intravilan cu casa si alte imobile si se înscriu sub B22.

M. losif a cumpărat imobilele din contractul de donație de la G. D. si de la P. Gaița.

In 19 Iunie 1936 in baza contractului de vânzare-cumpărare din 5 iunie 1936 se intabulează dreptul de proprietate asupra 2/12 parti din porțiune a 8/12 a lui loan Gaița si luliana Gaița de sub B 23-24 cu titlu de drept de cumpărare în favoarea soției lui losif M. născuta lanas P. si se intabulează sub B25.

Cealaltă porțiune de 6/12 respectiv 1/2 din CF 180 top 373-374 Remetea M. a lui Gaița loan si luliana de sub B23 si B24 se intabulează în favoarea lui O. loan si Gaița A. si se înscriu sub B 26 si B 27.

S-a menționat ca antecesorii lui M. V. si L. A. M. au devenit proprietari prin cumpărare de la Gaița loan si luliana pe jumătate din întregul CF 180 top 373-374, intravilan fără construcții.

M. P. încheie contract de întreținere la data de 31 Martie 1970 nr. 4737 cu S. loan si C. Vioara.

Prin acest contract M. P. le transmite dreptul ei de proprietate asupra imobilelor cuprinse în CF 180 Remetea M. nr. top 373-374 respectiv dreptul ei de membra CAP împreuna cu toate construcțiile aflate pe acest imobil, și a lui S. loan si a lui C. Vioara sub B28 si B29.

S. loan si C. Vioara devin proprietari al întregilor construcții din CF, 180 top 373-374 Remetea M. si a cotei de ½ din teren.

La data de 2 iulie 2976 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6821 pârâtele intimate au cumpărat de la S. loan si C. Vioara căsătorita S. întreaga lor cota parte indivizata de 1/2 din CF 180 Remetea M. cu nr. top 373-374 de sub B28 si B29 constând din construcțiile cu nr. 253 în întregime.

La intabularea acestui contract de vânzare-cumpărare s-a săvârșit greșeala, deoarece s-a intabulat doar 1/2 din contract, nu s-au intabulat cele doua cote de ½ ce le dețineau S. loan si S. Vioara.

Datorita faptului ca s-a intabulat doar cota de 1/2 din contractul de vânzare cumpărare s-a ajuns în situația în care O. loan si O. A. născuta Gaița au obținut un bun care niciodată nu a fost al lor sau a antecesorilor lor, nu au contract de vânzare-cumpărare cu S. loan sau S. Vioara ca sa beneficieze de cota de 1/2 din proprietatea lor, în mod greșit instanța s-a folosit de greșeala săvârșita la intabularea contractului de vânzare cumpărare nr 6821 din 2 iulie 1976 si prin sentința civila nr. 1799 dosar_ din 14.06.2002, O. loan si O. A. născuta Gaița au obținut intabularea cotei de 1/2 din construcțiile din CF 180 top 373-374/2 Remetea M. si cota de 1/1 din teren, construcții care au fost cumpărate în totalitate de către soții A. în baza contractului de vânzare cumpărare si terenul aferent construcțiilor pe care l-au dobândit conform legii 18/1991 prin eliberarea titlului de proprietate nr_/80.

Chiar daca A. E. si N. ar fi cumpărat doar cota de 1/2 din construcții, pe cealaltă cota rămânea înscris în CF S. loan sau S. Vioara.

O. loan si O. A. născuta Gaita puteau deveni proprietari doar în baza unui act notarial de vânzare-cumpărare, donație cu soții S. ori în lipsa acestuia este clar ca aceasta înscriere în CF 180 top 373-374/2 Remetea M. s-a făcut în fals.

Toate aceste falsuri s-au făcut tocmai pentru ca B. V. sa-l excludă pe O. loan si A. ca coproprietari din topul 373-374/1 si ca sa poată obține întregul teren aferent casei de locuit, asa cum de fapt a si obținut.

S-a arătat că grănițuirea din acest dosar trebuia făcuta pe nr. top 373-374/1 între B. V. si O. loan si A., nu pe topul 373-374/2, unde vechii proprietari au fost M. losif si M. P., S. loan si Vioara, ulterior prin cumpărare fiind soții A..

Dupa ce s-a prezentat modul de dobândire a proprietății de către M. losif si M. P. se poate observa ca ei au cumpărat întregile construcții din CF 180 asa cum rezulta si din contractul de întreținere între M. P. si S. loan si Vioara, iar persoanele de la care au cumpărat G. D., Gaita P. nu sunt antecesorii lui O. loan si O. A. născuta Gaita, dar O. loan si A. într-adevar au cumpărat 1/2 din întregul intravilan înscris în CF 180 top 373-374/1, dar fara construcții. Casa a fost construita pe terenul înscris în top 373-374/1 de către B. V..

Intimatele au arătat că s-a ajuns în aceasta situație care duce la pierderea unei proprietăți cumpărate cu acte legale datorita unei greșeli de intabulare, de care a profitat O. loan si O. A. si au ajuns proprietari pe o proprietate ce nu este a lor si nici nu a fost.

Grănițuirea trebuia făcuta pe . 373-371/1 unde vechii proprietari au fost O. loan si A., ulterior, B. V. nu pe top 373-374/2 unde vechii proprietari au fost S. loan si Vioara, cumpărători soții A..

Intimații pârâți B. V. și B. R. au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurenții reclamanți M. V. și L. A.-M. împotriva Deciziei civile nr.1183 din 19.12.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul_ .

Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenții reclamanți M. V. și L. A.-M., precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., Curtea de apel constată următoarele:

Deși recurenții reclamanți au invocat în drept dispozițiile art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., o mare parte a conținutului cererii de recurs formulate de aceștia reprezintă de fapt o analiză a probelor administrate în cauză, concluzionându-se de către recurenți că ansamblul probator administrat demonstrează legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de judecătorie, astfel încât instanța de apel ar fi trebuit să respingă apelul pârâților.

Curtea reține că stabilirea situației de fapt pe baza interpretării probatoriului (înscrisuri, declarații de martori și raport de expertiză) reprezintă rezultatul aprecierii unor elemente de fapt, aparținând instanțelor fondului și care scapă controlului de legalitate, în condițiile reglementate de art. 304 C.proc.civ. Cu alte cuvinte, constituie o chestiune de fapt dedusa din aprecierea probatoriului administrat de instanțele de fond, iar criticile în contra acesteia sunt critici de netemeinicie, care însă nu mai constituie motiv de recurs după . O.U.G. nr. 138/2000, dată la care a fost abrogat pct. 11 al art. 304 C.proc.civ.

Instanța de apel a reținut pe baza probelor administrate în cauză faptul că: "în cartea funciară situația juridică referitoare la titularii dreptului de proprietate asupra casei vechi cu nr. 329 și terenului aferent nu corespunde cu situația rezultată din înscrisurile depuse la dosar (contracte de vânzare cumpărare, titlu de proprietate, adeverințe), motiv pentru care se impune rectificarea înscrierilor în acest sens". Așa cum s-a arătat, acesta statuare asupra situației de fapt de către instanța de fond, respectiv tribunalul ca instanță de apel, nu poate fi supusă cenzurii instanței de recurs care nu poate verifica aspectele de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Conchizând cele mai sus arătate, Curtea constată că urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., instanța de recurs nu poate, sub niciun aspect, să reanalizeze starea de fapt a cauzei, să reaprecieze probele, să dea eficiență uneia sau alteia dintre probe, în detrimentul altor probe administrate, cu scopul schimbării stării de fapt deja reținute de aceasta, și nici nu poate să verifice modalitatea în care instanța de apel a apreciat probațiunea administrată în cauză. În acest context, Curtea costată că în mod corect a reținut tribunalul faptul că actele juridice emise în temeiul Legii nr.18/1991 nu au fost anulate, astfel încât își produc efectele juridice pentru care au fost eliberate.

Deoarece instanța de apel a constatat că situația de fapt nu corespunde cu situația juridică rezultată din înscrierile de carte funciară, în mod corect a aplicat și interpretat dispozițiile art.33 și 34 din Legea 7/1996 (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii), admițând în parte cererea reconvențională și dispunând rectificarea de carte funciară.

Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. se refera la interpretarea juridica a actului juridic dedus judecății, si nu este incident în cauza, (actul juridic civil reprezentând o manifestare de vointa, exteriorizata cu intentia de a produce efecte juridice civile sau suportul material care constata si reda manifestarea de vointa exprimata). Obiectul prezentei cauze îl reprezintă stabilirea unei linii de graniță si rectificarea de carte funciară, astfel încât nu este vorba de interpretare a unui act juridic civil dedus judecații, premisă necesară pentru ca acest text legal să poată fi invocat cu succes ca motiv de recurs. Motivul de recurs invocat sancționează hotărârea care a nesocotit principiul înscris in art. 969 Codul civil, trecând peste voința părților exprimata in contract. Daca insa motivele invocate nu se încadrează în această ipoteză, acest aspect constituie o chestiune de apreciere a probelor care nu face obiectul art. 304 pct. 8 din Codul de procedura civila. Aspectele invocate de recurenți, inclusiv prin prisma motivului de recurs arătat, vizează în realitate starea de fapt care a fost deja stabilita de instanța de apel, si care poate fi eventual reflectata în temeinicia hotărârii, nicidecum în legalitatea ei. Instanța de recurs cenzurează, potrivit prevederilor art. 304 cod procedura civila, aspecte de legalitate ale hotărârilor atacate. De altfel, chiar recurenții arată în cererea de recurs, în contextul invocării art.304 pct.8 C.pr.civ., că "din analiza realizata de către instanța de apel cu privire la aceste înscrieri de carte funciara raportat la întregul ansamblu probator administrat în cauza, rezulta înca o data interpretarea greșita a actului juridic dedus judecății ", ceea ce înseamnă că se contestă temeinicia deciziei recurate, la fel ca și în cazul criticării concluziei trase de tribunal din imposibilitatea depunerii la dosar a actului de cumpărare încheiat de autorii reclamanților în anul 1938.

În ceea ce privește invocarea art.17 și 18 din decretul Lege nr.115/1938 privind efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, Curtea reține că acesta nu exclude rectificarea cărții funciare în condițiile îndeplinirii cerințelor din art.33 și 34 din Legea nr.7/1996, instanța de apel stabilind pe baza aprecierii ansamblului probator administrat în cauză că situația din carte nu corespunde cu situația rezultată din probe.

În ceea ce privește invocarea art.304 pct.9 c.pr.civ., Curtea constată că prin decizia recurată tribunalul a menținut soluția din primul ciclu procesual privind grănițuirea, în conformitate cu statuările instanței de control judiciar cuprinse în Decizia civilă nr.857/A din 11.11.2011 a Tribunalului T.. Totodată, prin această decizie s-a statuat irevocabil că nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat raportat la dosarul_/2002 al Judecătoriei Timișoara, finalizat prin Sentința civilă nr.1799/25.02.2003, în prezenta cauză paratii-reclamanti reconventionali invocând in baza titlului de proprietate nr._/80 din 5/1996, emis in favoarea antecesorului lor, un drept de proprietate asupra casei cu nr. 329 (253) de pe top 373-374/2 si a terenului aferent acestui imobil, inscris in CF 180 Remetea M., nr. top 373-374/2 si solicitand rectificarea cartii funciare in acest sens.

În mod corect a arătat tribunalul că prin decizia de trimitere spre rejudecare instanța a statuat doar cu privire la linia de hotar stabilită prin Sentința civilă nr._/6.07.2010 a Judecătoriei Timișoara, și nu și cu privire la celelalte aspecte ale litigiului, pentru soluționarea cărora pricina a fost trimisă pentru rejudecare primei instanțe, ținându-se cont de constatările expertului făcute cu ocazia efectuării lucrării științifice. Pe de altă parte, Curtea constată că față de legala soluționare a capătului de cerere privind rectificarea de carte funciară solicitată prin cererea reconvențională, respingerea cererii reclamanților de modificare de carte funciară și nerecurarea deciziei din apel de către pârâții reconvențional cu privire la soluționarea petitului privind modificarea suprafeței terenului în litigiu sub aspectul concret al întinderii reale a terenului, criticile din recurs ale reclamanților vizând suprafața imobilului care a fost stabilită de instanța de apel apar ca fiind lipsite de interes.

În ceea ce privește aplicarea art.274 C.pr.civ. de către instanța de apel prin prisma admiterii apelului pârâtului C. L. Remetea M., Curtea constată că în mod corect a fost interpretat și aplicat de instanță. Astfel, conform textului de lege menționat, este obligată la plata cheltuielilor de judecată doar partea care a căzut în pretenții. Cu alte cuvinte, obligarea la plata cheltuielilor de judecată are în vedere culpa procesuală a părții. Or, în speță, este evident față de soluția pronunțate cu privire la cererea reconvențională, în baza art.274 C.pr.civ. pârâtul C. L. Remetea M. nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către recurenții reclamanți.

Pentru toate motivele arătate, Curtea constată că cererea de recurs formulate de recurenții reclamanți nu este întemeiată și, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ., o va respinge.

În baza art.316 rap. la art.298 și art.274 C.pr.civ., va obliga recurenții să plătească intimatului B. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat conform chitanței nr._ din 7.04.2015 depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți M. V. și L. A.-M. împotriva Deciziei civile nr.1183 din 19.12.2014 pronunțată de Tribunalul T..

Obligă recurenții să plătească intimatului B. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 9.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A.-M. N. Dr. L. L. M. G.,

GREFIER,

A. B.

Red. A.M.N. – 6 mai 2015

Tehnored. A.B. – 6 mai 2015 /2 ex./SM

Prima instanță, Judecătoria Timișoara, Judecător: L. R.

Instanța de apel, Tribunalul T., Judecători: D. B., L. V.

← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 146/2015. Curtea de...		Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Pretenţii. Hotărâre din 14-04-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA