Grăniţuire. Decizia nr. 261/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 497/295/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 261
Ședința publică din 10.06.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: prof. univ. dr. L. B.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții ȚIGU I. și ȚIGU F. împotriva deciziei civile nr. 332/A/06.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul G. V., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanți av. G. A., pentru pârât av. B. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 04.06.2015, de către pârât, întâmpinare și împuternicire avocațială.
Reprezentantul reclamanților depune la dosar delegația sa de substituire. De asemenea, arată că nu a fost citat cu mențiunea de timbrare a recursului dar că va depune taxa de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat
Instanța, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursului și nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra excepției și a recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției și admiterea recursului pentru motivele arătate în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
În timpul ședinței de judecată, se prezintă reprezentantul reclamanților care depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei, aferentă recursului declarat.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1179/15.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Tigu I. și Tigu F. în contradictoriu cu pârâtul G. V..
În consecință, a fost stabilită linia de hotar între imobilul înscris în CF nr._ ( nr. vechi 2291 ) Sânnicolau M., nr. cadastral 2144 – 2146/b, reprezentând casa cu nr. 28 și teren în suprafață de 1309 mp și imobilul înscris în CF nr._ ( nr. vechi 1114 ) Sânnicolau M., nr. cadastral 2144 – 2146/a, reprezentând casă P + 1E+ M și teren în suprafață de 2037 mp, ca fiind conform aliniamentelor descrise de punctele 13-3-4-5-6-7-8, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză și planul de situație aferent acestuia efectuate de expert A. C.; a fost respinsă în rest cererea.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții Tigu I. și Tigu F. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul G. V. să se stabilească linia de hotar între proprietățile părților, iar pârâtul să fie obligat să respecte dreptul de proprietate asupra terenului pe care îl folosește și aparține reclamanților.
În motivare, au arătat că sunt proprietarii imobilului teren și casă situat în Sannicolau M., nr. cadastral 2144 – 2146/b, în suprafață de 1309 mp, imobil care se învecinează cu imobilul aparținând pârâtului, situat în Sânnicolau M., nr. 28, înscris în CF 1114 Sânnicolau M., nr. cadastral 2144 – 2145/a, în suprafață de 1309 mp.
În anul 2005, pârâtul a început construcția unei clădiri care, susțin reclamanții, a fost edificată și pe aproximativ 22 mp din terenul proprietatea lor.
Prin precizarea cererii, reclamanții au mai solicitat ca, în măsura în care se va constata că pârâtul nu a respectat linia de hotar dintre cele două imobile, să fie obligat să lase în deplină proprietate și posesie terenul pe care îl ocupă în mod abuziv.
În drept au invocat dispozițiile art. 584 C. civ.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a arătat că este de acord cu grănițuirea solicitată de reclamanți și că dosarul nr._ are ca obiect modificarea suprafeței de teren a imobilului ce îi aparține.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că asupra imobilului înscris în CF nr._ ( nr. vechi 2291 ) Sânnicolau M., nr. cadastral 2144 – 2146/b ( fila 86 ), reprezentând casa cu nr. 28 și teren în suprafață de 1309 mp sunt coproprietari în devălmășie reclamanții, cu titlu de bun comun, iar asupra imobilului înscris în CF nr._ ( nr. vechi 1114 ) Sânnicolau M., nr. cadastral 2144 – 2146/a ( fila 55 ) reprezentând casă P + 1E+ M și teren în suprafață de 2037 mp este proprietar pârâtul.
Prin sentința civilă nr.78/23.01.2009 rămasă definitivă prin decizia nr. 13/R/11.01.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ s-a dispus rectificarea suprafeței terenului aparținând imobilului pârâtului de la 1309 mp la suprafața reală de 2037 mp.
În prezenta cauză a fost efectuat raportul de expertiză de către expertul A. C., raport din care rezultă că parcelele înscrise în CF nr._ și_ au provenit din dezmembrarea în părți egale a parcelei cu nr. top 2144-2146. Totodată, expertul a concluzionat că linia de hotar dintre cele două imobile aparținând părților se poate stabili pe aliniamentele descrise de punctele 13-3-4-5-6-7-8, conform planului de situație atașat raportului de expertiză ( fila 98 ), din raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni ( fila 108 ) rezultând că nu este încălcată folosința terenului aparținând reclamanților.
Instanța a mai reținut că, în vederea realizării construcției pe terenul înscris în CF nr._ Sânnicolau M., pârâtul a obținut autorizația de construire nr. 16/05.05.2005 ( fila 11 ).
A mai avut în vedere instanța că,potrivit dispozițiilor art. 584 C. civ, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune exercitată cu scopul stabilirii traseului real al hotarului.
Chiar dacă modul actual de folosință al celor două imobile învecinate care fac obiectul prezentei acțiuni este cel descris prin raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța a apreciat că se impune admiterea cererii conform concluziilor raportului de expertiză, câtă vreme linia de hotar existentă este contestată de reclamanți.
Cererea a fost respinsă în rest deoarece, din probele administrate, nu a rezultat că pârâtul folosește terenul proprietate a reclamanților.
Împotriva sentinței au declarat recurs (recalificat de instanța ca fiind apel ) reclamanții, care au solicitat casarea ei cu trimitere spre rejudecare, invocând că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În motivare, au arătat că expertiza tehnică efectuată în cauză relevă o situație cadastrală diferită de cea dată de situația din teren în prezent.
Astfel, din suprapunerile planurilor cadastrale din 1875, respectiv 1964 peste planul de situație existent rezultă cu totul alte limite de proprietate decât cele existente în momentul de față. Oricum, au arătat, în nici unul dintre planurile de situație mai vechi evocate de către expert, . nu apare cu o suprafața apropiată de cea reală, de 2037 mp.
Au invocat că expertul nu a făcut vorbire de suprafețele considerabil mai mici avute de această parcelă în anii 1875 și, respectiv, 1964. Chiar dacă . unei acțiuni de rectificare de CF în anul 2009, ocazie cu care s-a modificat suprafața de la 1309 mp la 2037 mp, acțiunea viza rectificarea întrucât cuprinsul CF nu corespundea cu situația juridica reală, situație preexistentă anului 2009 și care trebuia în mod firesc evidențiată și în planurile cadastrale ale orașului din anii 1875 și 1964.
În continuare, au apreciat că raportul de expertiză nu a răspuns tuturor aspectelor ce se impuneau a fi lămurite în privința stabilirii limitei de hotar.
Astfel, deși recunoaște că în prezent frontul stradal al imobilului reclamanților este de 11,54 m și distanța dintre cele două clădiri măsurată în punctele cele mai apropiate este de 3,79 m ( lucru de altfel neadevărat, distanța fiind mult mai mică), d-nul expert omite în mod deliberat să precizeze care era distanța dintre limita de hotar și clădirea reclamanților pe cele două vechi planuri cadastrale. Această distanță este necesar a fi determinată deoarece pe cele doua planuri cadastrale din 1875, respectiv 1964, se poate observa cu ușurință conturul clădirii reclamanților ca fiind un dreptunghi cu latura mare pe linia exterioară de hotar, însă în planul de situație actual 2010, conturul clădirii nu mai are aceeași formă, devenind un paralelogram.
În consecință,au apreciat, se impune efectuarea unei alte expertize judiciare care să fie vizată de O.C.P.I. T., deoarece numai o astfel de probă este în măsură să modifice atât planul cadastral din 1964 cat și cel din anul 1875 care a și stat, de altfel, la baza introducerii sistemului cărților funciare în Banat.
Prin întâmpinare, intimatul G. V. a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.265/A/15.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, apelul astfel declarat a fost respins ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, modul actual de folosință al terenului pârâtului nu încalcă limitele proprietății apelanților. Mai mult, prin expertiza efectuată în dosarul_ al Judecătoriei Sânnicolau M., omologată prin sentința civilă nr. 78/2009 irevocabilă prin decizia civilă nr. 13/2010 pronunțată de Tribunalul T., a fost identificată aceeași linie de hotar între proprietățile părților din prezentul dosar.
Prin aceeași expertiză s-a stabilit că rectificarea suprafeței de teren a pârâtului din prezentul dosar - în sensul majorării acesteia față de mențiunea din cartea funciară - nu încalcă dreptul de proprietate al vecinilor; or, dacă nu se încalcă dreptul de proprietate, înseamnă că nu se încalcă nici limitele de hotar.
Chiar dacă dosarul_ al Judecătoriei Sânnicolau M. a avut alt obiect, apelanții din prezenta cauză au fost părți în dosar, astfel că, sub aspectul identificării imobilului lor și al intimatului, ca și sub cel al liniei de hotar dintre acestea, sentința civilă 78/2009 li se opune cu putere de lucru judecat.
Recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei astfel pronunțată a fost admis prin decizia civilă nr. 2382/22.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, instanța dispunând casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul T..
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanții au solicitat instanței de fond încuviințarea efectuării unui nou raport de expertiză tehnică judiciară pe care prima instanță în mod greșit l-a calificat ca fiind „obiecțiuni la răspunsul la obiecțiuni”. Aceste aspecte au fost invocate de reclamanți și prin apel, fiind depuse și obiective privind problemele de fapt ce se impun a fi analizate și clarificate de expert. Această nouă cerere de probațiune a fost respinsă de instanța de apel, fără însă a fi lămurite pe deplin aspectele invocate de reclamanți relativ la neconcordanțele ce rezultă din suprapunerea planurilor cadastrale din anul 1875 și, respectiv 1964, cu cel existent în prezent, prin raportare și la situația parcelei topografice proprietatea pârâtului G. V..
Or, a reținut instanța, raportat la obiectul concret dedus judecății privind stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți, pentru o justă, legală și echitabilă soluționare a pricinii, se impune ca aspectele de mai sus să fie lămurite pe deplin, pe baza unui nou raport de expertiză (eventual – contraexpertiză, efectuată de 3 experți), în considerarea faptului că trebuie realizată situația – premisă pentru o judecată concretă și efectivă în recurs, respectiv, împrejurările de fapt să fi fost pe deplin stabilite.
Cum hotărârea pronunțată nu aduce nici o clarificare a raportului juridic dedus judecății pe aceste aspecte, se impune admiterea recursului reclamanților, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei la Tribunalul T. pentru rejudecarea apelului reclamanților, având în vedere și exigențele ce țin de caracterul echitabil al procedurii judiciare din perspectiva art. 6 CEDO.
Instanța de trimitere va trebui să îndeplinească obligația de valorificare a probatoriului,nu numai prin operațiunea de încuviințare și administrare a probelor considerate pertinente și concludente cauzei de față (realizată deja, în mare parte, în etapele procesuale anterioare), ci și prin operațiunea de apreciere a acestora pe baza intimei convingeri a judecătorilor și în condițiile prevăzute de lege, operațiune care presupune și trebuie să se materializeze în redarea considerentelor de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului, cuprinsă în dispozitiv, fiind nevoie, așadar, de o preocupare reală din partea instanței de judecată de a pune de acord prin motivare datele ce rezultă din cuprinsul probelor administrate în cauză cu susținerile părților.
Cu ocazia rejudecării,a mai dispus Curtea, instanța va analiza toate celelalte critici de nelegalitate formulate prin recurs,întrucât fiecare din aceste dispoziții de drept material/procedural presupune clarificarea prioritară a deplinei situații de fapt.
După casare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul T. sub dosar nr._ .
În rejudecare, instanța a încuviințat efectuarea unei contraexpertize de către experții tehnici judiciari C. C. A., F. A. și B. A. M..
Prin decizia civilă nr. 332/A/ 6 aprilie 2015, Tribunalul T. a respins apelul reclamanților, pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt proprietari ai imobilului înscris în CF nr._ (nr. vechi 2291) Sânnicolau M., nr. cadastral 2144 – 2146/b, constând în casa cu nr. 1298 și teren în suprafață de 1309 mp, iar pârâtul este proprietarul imobilului învecinat înscris în CF nr._ (nr.vechi 1114) Sânnicolau M., nr. cadastral 2144 – 2146/a, constând în casa P + 1E+ M și teren în suprafață de 2037 mp.
Investită fiind de reclamanți cu o acțiune în stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților și în obligarea pârâtului la respectarea dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren pe care o ocupă din terenul proprietatea reclamanților, prima instanță a admis în parte acțiunea formulată și a stabilit linia de hotar ca fiind aliniamentul descris de punctele 13-3-4-5-6-7-8, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză și planul de situație aferent acestuia întocmite de expert A. C., acțiunea reclamanților fiind respinsă în rest.
Reclamanții apelanți au criticat sentința susținând că expertiza astfel efectuată relevă o situație cadastrală diferită de cea data de situația din teren, din suprapunerile planurilor cadastrale din 1875, respectiv 1964 peste planul de situație existent rezultând cu totul alte limite de proprietate decât cele existente în momentul de față.
Pentru a verifica aceste susțineri,tribunalul a încuviințat efectuarea unei contraexpertize de către experții tehnici judiciari C. C. A., F. A. și B. A. M..
Potrivit concluziilor raportului de contraexpertiză întocmit în cauză, linia de hotar dintre cele două imobile trece prin punctele 3-22-23-24-25-26-27-15, astfel cum acestea sunt materializate în planul de situație anexat și corespunde modului de folosire actual, nefiind încălcată linia de hotar de către niciuna din părți. Totodată, experții au concluzionat că nu s-a încălcat limita de proprietate dintre cele două imobile, în raport cu planurile din anul 1875 și 1964.
În ceea ce privește aceste planuri, prin răspunsul la obiecțiuni întocmit pentru termenul de judecată din data de 10.03.2014 experții au menționat că, în urma reanalizării acestora, au constatat că parcelele părților au formă neregulată similară cu forma prezentată în planul anexat la raportul de expertiză.
Prin urmare, întrucât niciuna dintre părți nu i-a ocupat celeilalte vreo porțiune de teren din proprietate, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de către expertul tehnic judiciar A. C. și din raportul de contraexpertiză întocmit de către experții tehnici judiciari C. C. A., F. A. și B. A. M., prima instanță a respins în mod întemeiat cererea privind revendicarea, reclamanții nefăcând dovada că pârâtul folosește o suprafață din terenul proprietatea lor.
Tot astfel, a concluzionat instanța de apel, în mod corect prima instanță a stabilit linia de hotar dintre parcelele părților din litigiu ca fiind actuala limită de folosință dintre cele două loturi, materializată prin aliniamentul descris de punctele 3-4-5-6-7-8, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză întocmit de către expertul tehnic judiciar A. C., această linie de hotar-ce corespunde folosinței actuale-fiind confirmată de către tehnici judiciari C. C. A., F. A. și B. A. M. prin raportul de contraexpertiză întocmit în cauză.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a reținut că prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală și, în baza prevederilor art.296 C. pr. civ., a respinge apelul declarat de reclamanții Tigu I. și Tigu F..
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate și au solicitat casarea ei cu trimitere la instanța de apel, întrucât instanța nu a examinat fondul pricinii.
În motivare, au invocat că expertizele tehnice întocmite în cauză relevă o diferență între planurile cadastrale din prezent și cele din 1875 și 1964, suprafața parcelei de teren proprietate a pârâtului – chiar rectificată pe cale judecătorească – nefiind concordantă cu vechile planuri.
Au criticat concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de dl. inginer A. C. și pe cel de contraexpertiză întocmit în apel, învederând că experții nu au răspuns tuturor aspectelor ce se impuneau a fi lămurite în privința stabilirii liniei de hotar, respectiv cel referitor la distanța dintre clădiri măsurată între punctele cele mai apropiate, la modificarea formei clădirii proprietate a reclamanților, ambele din perspectiva planurilor cadastrale menționate.
Au învederat că experții au înlăturat nejustificat din materialul documentar Planul de carte funciară al orașului Sânnicolau M. și Planul cadastral general, că au răspuns lapidar și echivoc la obiecțiunile formulate, că nu au avut în vedere raportul de expertiză extrajudiciară și că nu au verificat documentația cadastrală folosită de pârât la obținerea autorizației de construire pentru a observa diferențele dintre conturul clădirii propus în proiect care nu corespunde cu cel de pe teren.
Au invocat că li s-a refuzat nejustificat cererea de avizare a expertizelor, că se impune efectuarea unei noi expertize tehnice, probă solicitată în apel însă respinsă de instanță care, astfel, a încălcat dispozițiile din decizia de casare și care, ca și prima instanță, a făcut doar o evaluare formală a probelor administrate.
În drept au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.,
Pe cale de întâmpinare, pârâtul G. V. a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza disp. art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp. art. 299 și urm C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Menținând hotărârea primei instanțe sub aspectul liniei de hotar dintre proprietățile părților stabilită, tribunalul a reținut că aceasta respectă întinderea dreptului de proprietate al părților și actuala limită de folosință, împrejurare confirmată de ambele expertize întocmite în cauză.
În ceea ce privește criticile recurenților instanța reține, în prealabil, că acestea vizează și hotărârea primei instanțe. Aceste critici nu vor fi examinate, câtă vreme obiect al recursului îl constituie, față de dispozițiile art. 299 alin. 1 C. pr. civ., hotărârea dată în apel, în cauză, decizia prin care Tribunalul T. a menținut sentința dată de Judecătoria Sânnicolau M..
În continuare, instanța constată că sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare criticile recurenților vizând concordanța cu realitatea a suprafeței parcelei pârâtului aceasta; întrucât modificarea suprafeței respectivei parcele de la 1309 mp la 2037 mp a fost dispusă irevocabil prin sentința civilă nr. 78/23.01.2009 a Judecătoriei Timișoara, hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu în care părți au fost și cele din prezenta cauză.
Pe calea recursului, reclamanții au făcut referire pe larg la concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, invocând neconcordanța dintre situația faptică existentă în prezent și planurile din 1875 și 1964, greșeli de măsurare, greșite aprecieri ale experților ale planurilor anterioare, modificări ale geometriei parcelelor săvârșite de experții ale căror concluzii contravin celor exprimate în raportul de expertiza extrajudiciară și nu se referă nici la documentația folosită de pârât pentru autorizația de construire, recurenții exprimând îndoieli cu privire la imparțialitatea experților și la eficiența activității lor.
Instanța de recurs reține că, menținând linia de hotar pe aliniamentul stabilit în primă instanță și reținând că, astfel, este respectată întinderea dreptului de proprietate al părților și limita actuală de folosință, tribunalul a procedat la stabilirea stării de fapt având în vedere probele administrate în cauză.
Stabilind în aceste condiții starea de fapt în cauză, instanța a făcut aplicarea dispozițiile art. 167, art. 201-212, art. 295 alin. 2 C. pr. civ., - în cauză neconstatându-se vreo încălcare a acestor dispoziții legale - și, față de probatoriul administrat,a făcut aplicarea la starea de fapt astfel stabilită a dispozițiilor art.584,480 Cod civil.
În consecință, susținerile pârâților recurenți vizând incidența disp. art. 304 pct. 9 sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Criticile recurenților vizând aprecierea probelor în apel, modul în care tribunalul a procedat la coroborarea și interpretarea lor, valoarea probatorie acordată concluziilor experților ce au efectuat expertizele judiciare în dosar vizează stabilirea acestei situații de fapt și, astfel, se constituie în critici de netemeinicie a deciziei recurate.
Or, câtă vreme în recurs modificarea ori casarea hotărârii atacate se poate dispune numai pentru motive de nelegalitate, instanța de recurs nu poate proceda la reaprecierea probelor și la reevaluarea situației de fapt reținută, criticile vizând aceste împrejurări putând fi, eventual, subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 10, 11 C. pr. civ., norme legale abrogate la data pronunțării deciziei recurate.
Susținerile recurenților referitoare la refuzul experților de a obține avizarea documentației sunt nefondate, la dosarul de apel fiind depuse avizele nr. 40/2015 și 42/2015 ale OCPI.
Respingând cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice judiciare, tribunalul a apreciat că o atare probă nu este utilă soluționării cauzei, dat fiind probatoriul deja administrat, făcând legala interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 167 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 129 alin. 5 C. pr. civ.
În fine, recurenții au invocat că instanța de apel, contrar celor dispuse prin decizia de casare, s-a limitat la evaluarea formală a probelor administrate și și-a însușit concluziile experților care contravin planurilor cadastrale zonale.
Aceste critici sunt nefondate ca temeiuri de casare ori modificare a deciziei recurate, câtă vreme instanța de apel s-a conformat celor dispuse cu caracter obligatoriu prin decizia de casare, administrând probe și pronunțându-se asupra întregului material probator pe care l-a interpretat din perspectiva dispozițiilor art. 480, 584 C. civ., modalitatea în care aceste probe au fost apreciate ori interpretate neputând face obiect al criticilor de nelegalitate în sensul art. 304 C. pr. civ., conform celor mai sus-arătate.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., art. 306 alin. 2 C. pr. civ., instanța va respinge recursul declarat de reclamanții ȚIGU I. și ȚIGU F. împotriva deciziei civile nr. 332/A/06.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții ȚIGU I. și ȚIGU F. împotriva deciziei civile nr. 332/A/06.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUprof. univ. dr. L. B.
GREFIER,
A. M. T.
Red: FȘ/29.06.2015
Teh: AMT/2 ex./06.07.2015
Instanța de fond: Judecătoria Sânnicolau M. – jud. D. M.
Instanța de apel:Tribunalul T. – Ș. L., A. A.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Legea 10/2001. Decizia nr. 238/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
