Legea 10/2001. Decizia nr. 214/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 2470/30/2009/A1*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 214
Ședința publică din 26 mai 2015
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. M. Timișoara și C. de aplicare a Legii nr. 10/2001 împotriva sentinței civile nr. 359/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. - Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. A. A., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru intimata reclamantă S. A. A., av. T. S. și pentru recurenții pârâți P. M. Timișoara și C. de aplicare a Legii nr. 10/2001, c.j. A. B..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus la data de 19.05.2015 întâmpinare de către intimata S. A. A., prin av. T. S., însoțită de împuternicire avocațială.
Reprezentanta pârâților recurenți a depus la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate, cu consecința respingerii în tot a acțiunii reclamantei.
Reprezentantul reclamantei intimate a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, arătând că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii acordate de Legea 10/2001, iar cu privire la apartamentele 1 și 2, arată că acestea sunt libere din punct de vedere juridic, astfel că pot fi restituite în natură.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 359/20.02.2015, Tribunalul T. Secția I Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta S. A. A. împotriva pârâților P. M. Timisoara si C. de A. a Legii 10/2001, astfel cum a fost precizata.
A anulat dispoziția 668/13.03.2009 emisă de P. M. Timișoara.
A dispus restituirea în natură către reclamantă a apartamentelor 1 si 2 situate în imobilul din Timișoara, ., înscris în CF col 3001 Timișoara, top 5697.
A dispus instituirea în favoarea reclamantei a unui drept de folosință special asupra terenului aferent acestor apartamente.
A dispus înaintarea dosarului administrativ întocmit în baza notificării nr. 686/31.10.2001 depusă de reclamantă la B. S. T. către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, pentru acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte în privința apartamentelor 3, 3A, 4A, 6 si 7 din imobilul situat în Timișoara, ., înscris în CF col 3001 Timișoara, top 5697 și în privința terenului aferent acestor apartamente.
A respins în rest contestația, astfel cum a fost precizată.
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin dispoziția 668/13.03.2009 emisă de P. M. Timișoara a fost respinsă notificarea nr. 686/31.10.2001 depusă de reclamantă la B. S. T., apreciindu-se că notificatoarea nu a făcut dovada calității de persoana îndreptățita și a dreptului de proprietate invocat în cererea de restituire a imobilului situat în Timișoara, ., înscris în CF col 3001 Timișoara, top 5697 (fila 5 dosar_ al Tribunalului T.).
Instanța a reținut că imobilul arătat a fost preluat în baza Decretului 92/1950 de la Ostern Hildegard, născută Muller și de la Ostern Gertruda, în cotă de cate ½ de la fiecare, după cum reiese din CF col 3001 Timișoara, top 5697 (filele 21-22 dosar_ al Tribunalului T.).
Reclamanta este fiica fostei proprietare tabulare S. Gertruda, născută Ostern (una și aceeași persoană cu Ostern Gertrud), după cum a rezultat din certificatul de moștenitor depus la fia 118 din dosarul_ al Tribunalului T., iar aceasta din urma este fiica proprietarei tabulare Ostern Hildegard (una și aceeași persoana cu Ostern Hildegarda), după cum a rezultat din copia certificatului de naștere depus la fila 115 din dosarul_ al Tribunalului T..
Identitatea de persoana între Ostern Gertrud si Ostern Gertruda a fost dovedită de ortografierea diferita a prenumelui în actele de stare civilă ale persoanei în discuție (a se vedea, în acest sens, copia certificatului de căsătorie depus la fila 116 din dosarul_ al Tribunalului T. și copia certificatului de deces depus la fila 117 din același dosar).
S. Gertruda, născută Ostern, este unicul moștenitor al mamei sale, Ostern Hildegarda, potrivit certificatului de moștenitor depus la fia 119 din dosarul_ al Tribunalului T., iar reclamanta este unicul moștenitor al mamei sale, S. Gertruda, potrivit certificatului de moștenitor depus la fia 118 din același dosar.
Reclamanta are deci calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii acordate de Legea 10/2001, conform art. 4 alin 2 coroborat cu art. 3 alin 1 lit. a din Legea 10/2001.
La momentul preluării imobilului, în cartea funciara erau intabulate casa și curte în ., terenul fiind în suprafață de 699 mp, însă ulterior preluării de către stat, imobilul a fost apartamentat, rezultând apartamentele 1, 2, 3, 3A, 4A, 6 si 7.
Potrivit cărților funciare depuse la filele 165-178 din dosarul_ al Tribunalului T. și contractelor de vânzare-cumpărare atașate la filele 133, 136, 139 si 142 din același dosar, din imobilul în discuție se afla încă în proprietatea Statului R. apartamentele 1 si 2, restul fiind înstrăinate de către stat în baza Legii 112/1995.
Tribunalul a reținut că pe parcursul soluționării litigiului a apărut Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania, dispozițiile acesteia aplicându-se, conform art. 4 din lege, și cauzelor aflate pe rolul instanțelor.
Legea 165/2013 păstrează regula consfințită de Legea 10/2001 vizând restituirea în natură a imobilelor, arătând însă că, în situația în care nu poate fi dispusă restituirea în natură, vor fi acordate masuri compensatorii sub forma de puncte, care se determina potrivit art. 21 al. 6 si 7 din lege (art. 16 din Legea 165/2013).
Potrivit art. 7 al. 1¹ si al. 5 din Legea 10/2001 nu se restituie în natură imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii 112/1995 si terenurile aferente acestora.
Având în vedere aceste dispoziții, ținând cont de situația juridică actuală a imobilelor în litigiu, anterior expusă, în temeiul art. 26 din Legea 10/2001 tribunalul a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. A. A., astfel cum a fost precizată, a anulat dispoziția 668/13.03.2009 emisă de P. M. Timișoara și a dispus restituirea în natură către reclamantă a apartamentelor 1 si 2 situate în imobilul din Timișoara, ., înscris în CF col 3001 Timișoara, top 5697.
Cât privește terenul aferent acestor apartamente, acesta nu poate fi restituit în natură reclamantei, câtă vreme, potrivit celor arătate de apărătorul acesteia la fila 123, reclamanta este cetățean german.
Conform art. II alin 1 din OUG 184/2002, “cetățenii străini și apatrizii care au calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natura a unor terenuri, situate în intravilanul localităților, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosința special care conferă titularului drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție”.
Făcând aplicarea acestor dispoziții, tribunalul a dispus instituirea în favoarea reclamantei a unui drept de folosință special asupra terenului aferent apartamentelor 1 si 2 din imobilul situat în Timișoara, ., apartamente care i-au fost restituite în natură reclamantei.
În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea 165/2013 raportat la art. 16, art. 17 al. 1 si art. 21 al. 1 din aceeași lege, a fost dispusă înaintarea dosarului administrativ întocmit în baza notificării nr. 686/31.10.2001 depusă de reclamantă la B. S. T. către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, pentru acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte în privința apartamentelor 3, 3A, 4A, 6 si 7 din imobilul situat în Timișoara, ., înscris în CF col 3001 Timișoara, top 5697 și în privința terenului aferent acestor apartamente.
A fost respinsă în rest contestația, astfel cum a fost precizată, tribunalul apreciind că reclamantei nu îi poate fi acordat în compensare, pentru apartamentele 3, 3A, 4A, 6 si 7 din imobilul situat în Timișoara, ., înscris în CF col 3001 Timișoara, top 5697 si pentru terenul aferent acestor apartamente un drept de folosință special asupra unui alt imobil, respectiv asupra terenului situat în Timișoara, .. 1. Aceasta întrucât, conform art. 1 alin 2 din legea 165/2013, dacă restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii, precum și măsura compensării prin puncte, nefiind deci posibilă o alta varianta de despăgubire, aceea de acordare în compensare a unui drept de folosință special asupra unui alt imobil decât cel care face obiectul restituirii. În plus, dreptul de folosință special poate fi instituit, conform art. II alin 1 din OUG 184/2002, doar asupra însuși terenului preluat, solicitat a fi restituit de către cetățeni străini și apatrizi care au calitatea de persoane îndreptățite, iar nu asupra unui imobil terț.
În baza art. 274 alin 1 Cp, tribunalul a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata, reclamanta nefăcând dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, instituțiile pârâte: P. municipiului Timișoara și C. de aplicare a Legii nr. 10/2001 solicitând modificarea ei în parte, în sensul respingerii integrale a solicitării reclamantei.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 1,3,4 și 26 din Legea nr. 10/2001, iar în fapt pe mai multe argumente.
S-a criticat sentința ca fiind netemeinică și nelegală pentru aceea că, nu s-a observat că în mod corect, P. municipiului Timișoara prin dispoziția contestată în prezentul dosar a respins notificarea reclamantei pentru acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul din municipiul Timișoara, ., înscris în CF 3001 Timișoara, nr. top. 5697, câtă vreme ea nu a făcut dovada calității sale de persoană cu vocație la aplicarea acestei legi.
Prin notele de ședință formulate în apel de instituțiile pârâte la data de 21.10.2014, acestea au arătat că apt. 1 din imobil este deținut de o terță persoană în baza unui act de închiriere valabil încheiat și că apt. 2 este liber din punct de vedere juridic, motiv pentru care în ipoteza imposibilității de restituire în natură a imobilului solicitat de reclamantă, Legea nr. 165/2013 ( care a intrat în vigoare pe parcursul soluționării cauzei și care i se aplică acesteia), la fel ca și Legea nr. 10/2001 – pe care a completat-o, prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent ( în concret, prin puncte).
Întrucât reclamanta este cetățean german, recurenții apreciază că, în mod justificat, Tribunalul T. i-a respins cererea de retrocedare a terenului înscris în fila de CF a imobilului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata reclamantă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului instituțiilor pârâte, considerând că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii în cauza dedusă judecății.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2 și 3041 C.pr.civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din argumentele de fapt expuse în recurs rezultă că acesta vizează două aspecte de pretinsă nelegalitate a hotărârii, respectiv unul ce ține de greșita reținere – în opinia recurenților – a calității procesuale active a reclamantei în cauza de față ce are ca obiect Legea nr. 10/2001 și un altul ce vizează modalitatea de restituire în natură a unei părți din imobil ( apt. 1 și 2), aspecte în raport cu care Curtea va constata că nu pot fi avute în vedere ca motive justificate pentru admiterea recursului.
Astfel, în ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei în a solicita aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de legile speciale, contrar a ceea ce recurenții susțin, Curtea va reține ca pe deplin și legal dovedită o asemenea calitate.
Din istoricul situației juridice a imobilului ce a făcut obiectul solicitării reclamantei ( CF 3001 Timișoara, nr. top. 5697) rezultă că la data preluării de către stat a acestuia în august 1956, în baza Decretului 92/1950 proprietarele imobilului erau Ostern (născută Muller) Hildegard și Ostern Gertruda, fiecare având o cotă ideală de ½ din acest imobil.
Potrivit actelor de stare civilă traduse din limba germană, legalizate și depuse în copie la filele 24-28 dosar de fond ( din primul ciclu procesual), numita Ostern Hildegarde ( născută Muller) – aceeași cu Ostern Hildegard, (diferență de scriere generată de uzanța diferită a numelui în limba germană și limba română, culturi în care a trăit succesiv aceasta) – născută la 30.09.1900 în D. – România și decedată la 07.02.1975 în Freiburg – Germania, a avut o singură moștenitoare, pe fiica sa, Gertrude Ostern, căsătorită S..
Această fiică – aceeași, pentru motivele arătate, cu Ostern Gertrud – s-a născut la 29.03.1926 în Timișoara – România și a decedat la 08.06.1995 în Freiburg – Germania, unica ei moștenitoare fiind fiica sa, A. S. –A., respectiv reclamanta din cauza de față.
Prin urmare, reclamanta a făcut deplina dovadă a calității sale de moștenitoare a celor două coproprietare tabulare din patrimoniul cărora a fost preluat imobilul ce face obiectul cauzei de față, motiv pentru care excepția lipsei calității sale de persoană îndreptățită la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de legile speciale – pe care instituțiile pârâte au invocat-o în recursul lor – se constată a fi neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
Probele dosarului și observarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei demonstrează că și celălalt motiv al recursului pârâților este neîntemeiat.
Referindu-se la admiterea în parte a solicitării reclamantei, pârâții au criticat dispoziția instanței de fond prin care i-au fost restituite acesteia apt. 1 și 2 din imobil, arătându-se că doar apt. 2 ar fi liber din punct de vedere juridic, celălalt fiind legal deținut de un chiriaș.
Contrar a ceea ce recurenții pârâți susțin, Curtea constată că, în mod justificat, instanța de fond a dispus restituirea în natură reclamantei și a apt. 1 alături de apt. 2, întrucât acest apartament este liber din punct de vedere juridic (adică neînstrăinat legal din patrimoniul statului), simplul fapt că este deținut de către o terță persoană în baza unui act de închiriere valabil încheiat neputând fi un impediment legal pentru retrocedare.
Această concluzie este dedusă din observarea corectă a dispozițiilor art. 13 și art. 15 din Legea nr. 10/2001 dar și a art. 13.1 și art. 13.2 din H.G. nr.250/2007 privind normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 care nu interzic restituirea în natură a imobilelor ocupate de chiriași ci, dimpotrivă, permit neechivoc o astfel de măsură reparatorie cu obligația protecției chiriașilor în condițiile exprese și limitative ale actelor normative speciale în materie.
Pentru toate aceste considerente de drept și de fapt, Curtea va constata ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr.359/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia de către instituțiile pârâte.
Luând act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții P. M. Timișoara și C. de aplicare a Legii nr. 10/2001 împotriva sentinței civile nr. 359/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. - Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. A. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red.D.C./27.05.2015
Tehnored. I.P. 2 ex./28.05.2015
Prima instanță: Tribunalul T., jud. M. R.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 226/2015. Curtea de... → |
|---|
