Legea 10/2001. Hotărâre din 03-06-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 247/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 247
Ședința publică din 03 iunie 2015
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: Prof.univ.dr. L. B.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare, în rejudecare, recursul declarat de reclamanta S. A. A.-M. împotriva sentinței civile nr.915/06.08.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR VF INSOLVENȚĂ SPRL prin administratori speciali C. Ursoniu și N.-L. I. și intervenienta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 mai 2015, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2687/26.06.2013 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul C.-S. a respins contestația în baza Legii nr. 10/2001 formulată de reclamanta S. A. A. M. în contradictoriu cu pârâta . administrator judiciar V.F. Insolvență SPRL București, fiind respinsă această contestație și față de A. pentru Administrarea Activelor Statului pentru lipsa calității procesual pasive.
P. a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că prin contestația din 22.11.2012, contestatoarea S. A.-A.-M. a chemat în judecată intimata . solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- anularea deciziei nr. 387/DG 0003/23.10.2012 emisă de pârâtă și admiterea Notificării din dosarul execuțional nr. 93/2001 al executorului judecătoresc M. G., și pe cale de consecință: în principal,restituirea în natură a terenului înscris în CF nr. 4594 Cîlnic, nr. top. G101/6/b, în suprafață de 3849 mp; acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul înscris în CF_ Cîlnic, nr. top. G101/6/a în suprafața de 9651 mp; în subsidiar, dacă este respinsă cererea de restituire în natură a terenului înscris în CF nr. 4594 Cîlnic, nr. top. G101/6/b, în suprafață de 3849 mp,a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent și pentru acest teren;
- înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 4594 Cîlnic, nr. top. G101/6/b, în suprafață de 3849 mp, în favoarea reclamantei cu titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2001.
În motivare, a arătat că prin notificarea menționată a solicitat Prefecturii C.-S. acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF nr. 4594 Cîlnic, nr. top. 101/6, teren cu construcții cu Vila Renk în suprafață de 14.387 mp, iar prefectura a transmis notificarea către ., deținătoarea terenului revendicat.
Având în vedere pasivitatea intimatei, contestatoarea s-a adresat instanței de judecată pentru obligarea acesteia la emiterea deciziei reglementate de prevederile Legii nr. 10/2001.
În dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a obligat pârâta . emită decizia de soluționare a notificării, iar prin decizia civilă nr.1153/R/11.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara soluția tribunalului a fost confirmată definitiv și irevocabil.
Pe fond, a arătat că este fiica defunctului C. I., deținător al terenurilor evidențiate inițial prin numerele top 1351 și top 1350 Câlnic, cele două numere top fiind învecinate.
Prin decretul nr. 225/05.05.1956 a fost trecut în proprietatea statului terenul aparținând nr. top. 1351.
Deoarece terenul expropriat aparținând nr. top 1351 se pare că nu corespundea destinației ce i-a fost alocată, în anul 1983 s-a dispus abuziv un schimb de terenuri între cele două numere top, astfel încât statul a devenit proprietar pe terenul cu nr. top. 1350, iar tatăl său a redevenit proprietar pe terenul 1351.
Prin operațiuni topografice și de carte funciară ulterioare anului 1983, nr. top. 1350 - preluat abuziv prin acel schimb de teren nelegal - a fost transformat în nr. top. G101/6.
În prezent, fostul nr. top. 1350 este constituit din două parcele, după cum urmează:
- o parcelă înscrisă în CF nr. 4594 Câlnic, nr. top. G101/6/b, în suprafață de 3849 mp, teren de construcții, proprietar Statul Român și administrarea operativă a . ICMR înscrisă în CF);
- o parcelă înscrisă în CF nr._ Câlnic, nr. top. G101/6/a în suprafață de 9651 mp, teren de construcție cu Vila Renk, în proprietatea .>
Terenul înscris în CF nr. 4594 Câlnic, nr. top. 1012/6/b, în suprafață de 3849 mp este liber de orice construcții și poate fi restituit în natură, iar terenul înscris în CF nr._ Câlnic, nr. top. G101/6/a în suprafață de 9651 mp, teren de construcție cu Vila Renk este ocupat de construcții, motiv pentru care pentru acest teren a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
A învederat că solicită acest mod de despăgubire (în natură și echivalent) deoarece în momentul depunerii notificării nu cunoștea regimul juridic exact al terenurilor și că tot lipsa de informații de la momentul depunerii notificării a condus la confuzia de exprimare în notificare cu privire la vechile numere topo 1350 și 1351.
În drept, a invocat dispozițiile art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
La termenul de judecată din 12.12.2012 a fost introdus în cauză administratorul judiciar V.F. Insolvență SPRL, având în vedere că împotriva pârâtei . fost deschisă procedura generală a insolvenței.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației.
În motivare, a susținut că terenul înscris în CF cu nr. top. G101/6 se află pe .. 1350, în suprafață de 12.949 mp; pentru acest teren contestatoarea nu a formulat în termen legal notificare conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001,astfel că nu îl poate revendica.
A mai arătat că, în cursul anului 1975, antecesorii reclamantei (C. I. și C. Scumpina) au declarat la 29 iulie, în prezența unor delegați ai ICMR, că terenul înscris în CF nr. 385 de sub nr. top. 1350 „nu este acoperit cu vegetație agricolă” și că „sunt de acord” să se înceapă de la data semnării prezentei construirea locuințelor personalului „Fabricii de Reductoare Reșița - Renk” și că doresc să li se „plătească terenul ce li se expropriază”.
La termenul de judecată din 16.01.2013, în baza dispozițiilor art. 57 alin. 2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat introducerea în cauză a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere că în luna decembrie 2003 . s-a privatizat, pachetul majoritar de acțiuni fiind cumpărat de firma INET-Elveția. Instanța a admis în principiu cererea de chemare în judecată a altor persoane în baza art. 57 al. 2 Cod procedură civilă și a introdus în cauză A. în calitate de intervenient.
Intervenientul A. pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A.) a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată cererea formulată în ceea ce o privește.
La termenul de judecată din 05.06.2013, contestatoarea și-a precizat contestația solicitând a se reține incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 165/2013. Astfel, în ceea ce privește măsurile compensatorii pentru terenurile care nu se pot restitui în natură, se vor acorda puncte, conform prevederilor art. 16 din Legea nr. 165/2013.
În prealabil, față de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 și pe cele ale art. 21 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a AAAS.
Pe fond, a avut în vedere că prin notificarea din dosarul execuțional nr. 93/2001 al executorului judecătoresc M. G., reclamanta a solicitat Prefecturii Județului C.-S. acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF nr. 4594 Cîlnic, nr. top. 101/6, teren cu construcții cu Vila Renk în suprafață de 14.387 mp.
Imobilul de mai sus a figurat inițial înscris în CF nr. 173 Câlnic sub nr. top. 1351 cu aceeași suprafață și având ca proprietar tabular pe antecesorul contestatoarei, C. I.. Acest teren a fost expropriat și a trecut în proprietatea Statului Român prin Decretul nr. 225/1956.
Prin adresa nr. 9/8973/28.09.2001 Prefectura Județului C.-S. a înaintat spre soluționare . notificarea și actele doveditoare aparținând contestatoarei. Societatea . a solicitat sprijinul prefecturii în soluționarea notificării. Prefectura a răspuns solicitării prin adresa nr. 9/2981/28.05.2002, iar . și-a motivat răspunsul referitor la cele susținute în dosarul execuțional nr. 93/2001 prin precizarea nr. 746/170/31.05.2002
Ulterior, Tribunalul C.-S. (sentința civilă nr. 2205/06.12.2012) și Curtea de Apel Timișoara (decizia civilă nr. 1153/R/11.04.2012) au hotărât că adresa/precizarea nr. 746/170/31.05.2002 din dosarul nr. 93/2001 nu îndeplinește condițiile de formă și de fond ale actului juridic denumit decizie sau dispoziție motivată la care fac referire prevederile art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, fiind obligată . la emiterea deciziei.
Prin decizia nr. 387/DG0003/23.10.2012, pârâta a respins cererea de despăgubiri bănești pentru imobilul înscris în CF nr. 4594 Câlnic, nr. top. G/101/6 teren de construcție cu Vila Renk în suprafață de 14.387 mp, formulată de contestatoarea S. A. A. M..
P. a dispune astfel, a reținut că antecesorul reclamantei (C. I.) a fost proprietar al terenurilor evidențiate inițial prin numerele top 1351 și top. 1350 Câlnic. Prin decretul nr. 225/05.05.1956 s-a prevăzut că terenul aparținând nr. top. 1351 trece în proprietatea statului. În realitate, însă, terenul în suprafață de 14.386 mp cu nr. top 1351 Câlnic a rămas în continuare în proprietatea antecesorului contestatoarei, conform CF nr. 173 Câlnic din 06.05.1996 și aparține în prezent acesteia, conform CF nr._.
Terenul înscris în CF cu nr. top. G101/6 pe care . a avut calitatea de proprietar, se află pe .. 1350 în suprafață de 12.949 mp, iar pentru acest teren contestatoarea nu a întocmit și nu a comunicat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. C. M. în dosarul civil nr. 4357/1996 al Judecătoriei Reșița, raport care nu a fost contestat rezultă că terenul de la Vila Renk sub nr. top. G101/6 se găsește pe . – fost CF nr. 385 în suprafață de 12.949 mp care nu este cuprinsă în Decretul de expropriere nr. 225 din 15 mai 1956. Mai mult, în cursul anului 1975 antecesorii reclamantei au declarat că terenul înscris în CF nr. 385 sub nr. top. 1350 „nu este acoperit cu vegetație agricolă” ,că „sunt de acord” să se înceapă de la data semnării prezentei construirea locuințelor personalului „Fabricii de Reductoare Reșița - Renk” și că doresc să li se „plătească terenul ce li se expropriază”.
Contestatoarea a susținut că . fi fost expropriată prin act administrativ, însă această susținere - a reținut instanța - nu este conformă cu realitatea câtă vreme, conform Proiect 2289/1983 nu s-a făcut la acea dată decât rectificarea unei erori materiale strecurate la momentul înscrierii în cartea funciară a proprietății.
Împotriva sentinței a declarat apel - calificat ca fiind recurs - reclamanta, care a solicitat schimbarea ei în tot, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare, a arătat că greșit s-a considerat de către prima instanță că notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 nu s-a referit și la imobilul nr. top. 1350 în suprafață de_ mp, în condițiile în care în notificare s-a menționat în mod expres numărul top. actual, respectiv nr. top. G 101/6.
Totodată, a arătat, în mod greșit a fost interpretat conținutul unei expertize efectuate în alt dosar, care, de fapt, confirmă ceea ce reclamanta a susținut în mod constant și anume faptul că terenul pe care îl revendică nu a fost expropriat prin Decretul nr. 225/15.05.1956, astfel încât s-ar fi impus admiterea pretențiilor sale.
În opinia sa, nu putea fi considerată ca valabilă înțelegerea pe care antecesorii săi au încheiat-o cu autoritățile locale prin care se declarau de acord ca predecesoarea U. să construiască pe terenul rămas în proprietatea lor (în concret, nr. top. 1350); întrucât acest act nu este un document autentic, nu se poate certifica autenticitatea semnăturilor și chiar dacă ar fi real, ar fi lipsit de efecte pentru că nu s-a făcut dovada că autorii săi ar fi primit în schimb despăgubirile la a căror plată statul s-a obligat.
Un alt motiv de nelegalitate invocat a fost și acela că instanța de fond a respins nemotivat precizarea de acțiune în care a invocat aplicabilitatea în cauză a Legii nr. 165/2013.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului.
Prin decizia civilă nr. 1789/17 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ recursul astfel declarat a fost admis, iar sentința a fost casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru următoarele considerente:
Soluționarea corectă a cauzei și stabilirea compatibilității solicitărilor reclamantei cu dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001 trebuie să pornească de la analiza istoricului situației juridice a imobilului litigios.
În acest sens, Curtea a reținut că părinții reclamantei (C. Scumpina și C. I.) au deținut în proprietate terenurile înscrise în CF nr. 173 Cîlnic, nr. top. 1351 (arabil în Cîlnic_ mp) și în CF (vechi) nr. 385 nr. top. 1351 (teren de_ mp).
Prin Decretul nr. 225/5.05.1956 - poziția 164 din tabelul anexă – imobilul înscris în CF nr. 173, nr. top. 1351, a trecut în proprietatea statului și în administrarea Ministerului Forțelor Armate, la fel ca și imobilele altor proprietari.
În schimbul preluării imobilelor, foștii proprietari trebuiau să primească, prin compensare, alte terenuri sau clădiri (art. 2 alin. 2 din decret) sau, în cazul imposibilității aplicării acestei măsuri, ei urmau să primească despăgubiri bănești (art. 4).
Câțiva ani mai târziu, unele terenuri aflate scriptic în administrarea Ministerului Forțelor Armate au trecut în folosința ICMR (predecesoarea actualei . în administrarea acesteia în vederea extinderii construcțiilor destinate desfășurării activității sale specifice.
La momentul la care s-a dorit începerea acestei operațiuni, autoritățile locale ale statului au constatat că situația faptică a unora din terenurile preluate – inclusiv cel din CF 173 Cîlnic, nr. top. 1351 – crea dificultăți.
Cu referire la acest teren ce a aparținut părinților reclamantei, s-a constatat că el a fost preluat din greșeală, în realitate ICMR fiindu-i necesară cealaltă parcelă a lor (nr. top. 1350) aflată la limita perimetrului său construibil (a se vedea în acea sens „Minuta” încheiată la 25.04.1983 la sediul ICMR).
Câteva luni mai târziu (respectiv la data de 10.09.1983), Institutul de Proiectări al Județului C.-S. (IPJ), la solicitarea beneficiarului ICMR, a întocmit un „Memoriu tehnic” cu privire la rezolvarea problemelor ce impietau extinderea construcțiilor întreprinderii, printre măsurile preliminare necesare intabulării lor figurând și cea de inversare a parcelei nr. top. 1351 preluată de stat cu . - care corespundea necesităților ICMR - și înscrierea în cartea funciară a dreptului ei de administrare operativă directă asupra acestei parcele.
Această propunere fusese, de altfel, aprobată anterior și de autoritățile locale ale statului, în sensul că prin adresa nr. 9699/22.07.1983 a Consiliului Popular al Municipiului Reșița – Comitetul Executiv se aprobase „schimbarea în CF nr. 2045 Cîlnic, nr. top. 1351, a proprietarilor cu proprietarii parcelei nr. top. 1350 din CF nr. 385 Cîlnic și invers, în vederea rectificării inversiunii făcute la data intabulării exproprierii”.
În baza acestei adrese – precum și a actelor de reglementare a situației juridice a altor terenuri necesare extinderii construcțiilor ICMR – IPJ C.-S. a solicitat la 26.07.1983 notariatului de Stat Județean C.-S., efectuarea operațiunilor de carte funciară necesare.
D. urmare, prin Încheierea nr. 783/1983, notarul a dispus înscrierea statului ca proprietar al terenului de construcție în intravilan din CF nr. 385 Cîlnic, nr. top. 1350, cu titlu de expropriere, cu aceeași ocazie fiind intabulat în cartea funciară și dreptul de administrare operativă directă a ICMR asupra acestui imobil (fila 65 dosar de fond).
Consecință a reunificării și a reparcelării terenurilor pe care ICMR le-a preluat astfel în administrare operativă directă, . din CF nr. 385 Cîlnic a fost divizată în alte parcele, respectiv cea nr. top. G 101/6/b din CF nr. 4594, (proprietar prin expropriere Statul Român și drept de administrare operativă în favoarea ICMR – fila 18) și cea nr. top. G 101/6/a din CF nr._ (proprietar . HG nr. 834/1991), ambele rezultate, deci, din . 101/6.
În afara acestor operațiuni tehnico-juridice care au condus la intabularea statului ca proprietar al parcelei nr. top. (vechi) 1350, instanța a dat relevanță și împrejurării că acestea au fost precedate și de exprimarea acordului de voință în acest sens al foștilor proprietari care, prin declarația olografă semnată la 29.07.1975, s-au declarat de acord ca pe terenurile lor din CF nr. 385 Cîlnic, nr. top. 1350/2 și 1350/3, și din CF nr. 782 Cîlnic, nr. top. 1349/2 și 1349/4, ICMR să-și poată extinde construcțiile solicitând, în schimb, acordarea unor despăgubiri pentru aceste imobile expropriate.
Procedându-se în acest fel, Statul Român s-a intabulat ca proprietar al parcelei nr. top. (vechi) 1350, renunțând astfel la terenul inițial expropriat prin Decretul nr. 225/1956, respectiv cel intabulat sub nr. top. 1351 din CF (vechi) nr. 173 Cîlnic, actual CF nr._ Cîlnic, în a cărei filă de carte funciară a rămas înscris ca proprietar C. I. iar apoi, prin succesiune, reclamanta. În egală măsură, în afara menținerii calității de proprietari tabulari, cei din familia reclamantei au continuat să păstreze folosința și dispoziția materială a acestui teren asupra căruia statul nu a formulat niciodată vreo pretenție.
Prin notificarea din 24.07.2001 adresată inițial Prefecturii C.-S., reclamanta a solicitat, în baza art. 36 alin. 2 al Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri pentru terenul ocupat de construcțiile . în perimetrul său, făcând referire la cel nr. top. 1351 din CF nr. 173 Cîlnic dar și la cel top. nou G 101/6 din CF nr. 4594 Cîlnic (teren de construcție cu Vila Renk, în suprafață de 14.387 mp).
Curtea a constatat că, deși modul în care reclamanta și-a argumentat solicitarea de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 a fost parțial inadecvat situației juridice( la momentul respectiv) a terenurilor ce au aparținut autorilor săi (respectiv faptul că au fost confundate numerele top. și de carte funciară vechi și actuale ale parcelelor inițiale top. 1350 și top. 1351 precum și suprafețele lor), este cert că notificarea a vizat terenul aflat în deținerea și exploatarea . actualmente figurează în cele două parcele nr. top. G 101/6/a (din CF actual nr._ Cîlnic) și nr. top. G 101/6/b (din CF actual nr. 4594 Cîlnic), ambele provenite din . – menționată în mod expres în notificarea sa – care corespunde vechii parcele nr. top. 1350, astfel cum o demonstrează și expertiza efectuată în alt dosar ce a opus părțile și care a fost depusă ca probă în dosar.
Nu putea fi dedusă o concluzie contrară, a mai reținut instanța, și pentru faptul că, atât înainte de data notificării cât și în prezent, cealaltă parcelă ce a aparținut părinților reclamantei (și despre care se menționează în notificare) nu era deținută de . nu putea face obiectul Legii nr. 10/2001 întrucât rămăsese, în fapt și în drept, în proprietatea familiei sale, statul renunțând în mod expres la a pune în aplicare decretul de expropriere în privința acesteia.
Rezumând, Curtea a reținut – contrar constatărilor instanței de fond – că terenul nr. top. (vechi) 1350, actual nr. top. G 101 /6/a și nr. top. G 101/6/b a făcut obiectul notificării.
Tot contrar constatărilor tribunalului, Curtea a reținut că nici celălalt argument avut în vedere pentru respingerea acțiunii reclamantei nu este întemeiat, probele dosarului demonstrând că terenul menționat a fost preluat de stat – chiar dacă într-o formă imperfectă (în sensul dispozițiilor art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001) – cu titlu de expropriere.
Prezentarea operațiunilor tehnico-juridice prin care statul s-a intabulat cu acest titlu în cartea funciară a fost necesară pentru a se demonstra că, anterior anului 1989, statul a preluat prin expropriere un bun imobiliar din patrimoniul familiei reclamantei, că acest lucru a fost făcut printr-un act normativ în vigoare la momentul respectiv, dar că valorificarea lui nu a fost posibilă ulterior decât ca urmare a schimbării obiectului inițial al exproprierii, a cărei existență și legalitate sunt incontestabile. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a schimbat în timp după emiterea actului de expropriere a fost doar obiectul acesteia (s-a preluat terenul nr. top. 1350 în locul celui nr. top. 1351), celelalte condiții ale exproprierii rămânând neschimbate.
În atare situație, este evident că acțiunea reclamantei nu putea fi respinsă pe baza celor două argumente ce nu țin de fondul pretențiilor sale și că acestea trebuiau analizate prin prisma exigențelor prevăzute de Legea nr. 10/2001 (care a fost legea cadru în materie la data sesizării instanței). În concret, în privința imobilelor care au făcut obiectul exproprierii, legea conține prevederi exprese în art. 11 în scopul stabilirii corecte a naturii și întinderii măsurilor reparatorii (respectiv a posibilității de restituire în natură, fie și parțial a imobilelor expropriate sau de restituire a lor prin echivalent).
Din această cauză, a reținut instanța, examinarea solicitărilor reclamantei ar fi trebuit să fie făcută pe baza unui probatoriu care să stabilească în primul rând dacă tot terenul nr. top. (vechi) 1350 este în deținerea societății pârâte sau doar o parte din el (având în vedere că în declarația scrisă părinții reclamantei vorbeau despre transferul proprietății doar pentru parcelele identificate la acel moment sub nr. top. 1350/2 și 1350/3. Tot în acest scop, trebuie observată situația juridică actuală a societății pârâte pentru a se putea corect decide asupra posibilității ei de a dispune în privința măsurilor reparatorii.
În al doilea rând, trebuiau dovedite împrejurările care să confirme sau să infirme faptul că antecesorii reclamantei au primit în schimb, pentru terenul cedat, un alt teren sau o construcție sau au beneficiat de despăgubiri bănești (astfel cum ei solicitaseră și cum, de altfel, prevedea și decretul de expropriere), acest lucru fiind necesar, conform art. 11 alin. 7 al Legii nr. 10/2001, pentru ca valoarea actualizată a eventualei reparații materiale primite să fie scăzută de cei abilitați (în prezent, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor), din valoarea despăgubirilor ce se vor acorda.
Nu în ultimul rând, era necesar să se analizeze solicitarea reclamantei privind incidența în cauză a Legii nr. 165/2013 (intrată în vigoare după sesizarea instanței, dar înainte de pronunțarea sentinței) având în vedere faptul că art. 4 al acestei legi prevede că dispozițiile sale se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor (cum este și cea de față). Această lege stabilește ca prioritară, - la fel ca și Legea nr. 10/2001 – regula restituirii imobilelor în natură dacă acest lucru este posibil însă, în eventualitatea în care restituirea nu este posibilă, ea impune entității investite cu notificarea persoanei îndreptățite (sau direct instanței, în ipoteza consacrată de Decizia nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile unite) emiterea unei dispoziții pentru acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte care trebuie înaintată, cu întreaga documentație aferentă Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor aflată în subordinea Cancelariei Primului-Ministru.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul C.-S. la data de 27.01.2014, sub nr._, instanță care, prin sentința civilă nr. 915/6.08.2014, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientei A. pentru Administrarea Activelor Statului; a respins cererea de chemare în judecată precizată;a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de intimata . împotriva Autorității pentru Administrarea Activelor Statului.
P. a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată la Prefectura Județului C.-S. cu nr. 8973/26.07.2001, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat Prefectului Județului C.-S. acordarea de despăgubiri bănești pentru trecerea în proprietatea statului a imobilului înscris în CF nr. 4594 Cîlnic, nr.top G 101/6, teren de construcție cu Vila Renk în suprafață de_ mp.
În notificare, reclamanta a precizat că imobilul pentru care solicită despăgubiri a figurat inițial ca fiind înscris în CF nr. 173 Cîlnic sub nr.top.1351, cu aceeași suprafață, fiind ulterior transnotat în CF nr. 4594 Cîlnic, că acest imobil a aparținut antecesorului său C. I. și că prin Decretul nr. 225/1956 (poziția 76) a fost expropriat, fiind folosit în prezent de pârâtă.
Din probele administrate rezultă că imobilul, în suprafață de 14.386 mp a fost înscris în CF nr. 173 nr. top.1351, în prezent fiind transnotat în CF nr._.
Conform Decretului nr. 225/1956, la poziția 76 apare că imobilul înscris în CF nr. 173 Cîlnic, nr. top.1351, în suprafață de 14.387 mp, aparținând proprietarului C. I., este expropriat. În realitate, conform extrasului de carte funciară depus la dosar, acest imobil nu a fost niciodată expropriat, iar Statul Român nu s-a intabulat ca proprietar. Proprietarul acestui imobil a rămas antecesorul reclamantei, numitul C. I., iar după decesul său, reclamanta și-a intabulat dreptul de proprietate dobândit prin succesiune. Prin urmare, a reținut instanța, imobilul în cauză, pentru care reclamanta a făcut demersuri în baza Legii nr. 10/2001, nu a fost expropriat, el fiind în continuare proprietatea acesteia.
În ceea ce privește imobilul înscris în CF actual nr._ Cîlnic, nr.top.G 101/6/a, teren în suprafață de 9651 mp cu Vila Renk, fost_, instanța a reținut că acesta aparține . și nu a fost cuprins în notificare, astfel încât reclamanta nu poate pretinde despăgubiri pe cale judecătorească atât timp cât nu a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Imobilul înscris în CF nr. 4594 Cîlnic, nr. top G 101/6/b, teren de 3849 mp, este proprietatea Statului Român, fiind în administrarea operativă a pârâtei și nu a fost revendicat în baza Legii nr. 10/2001 de reclamantă.
Terenul înscris în CF nr. 385 Cîlnic, nr. top 1350, în suprafață de 12.948 mp, a fost expropriat în anul 1983 cu consimțământul antecesorilor reclamantei.
În dosarul civil nr. 4357/1996 al Judecătoriei Reșița, dosar în care reclamanta avea calitatea de pârâtă, s-a depus raportul de expertiză tehnică judiciară de către ing. C. M., raport care nu a fost contestat de nici una dintre părți și în care expertul a stabilit că „Terenul de la Vila Renk sub nr. top G 101/6 se găsește pe ..1350 – fost CF nr. 385 în suprafață de 12.949 mp, care nu este cuprins în Decretul de expropriere nr. 225 din 5 mai 1956…”.
Nici pentru acest imobil reclamanta nu a întocmit și nu a comunicat în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001 notificare.
Conform extraselor de carte funciară de la dosar, terenul în suprafață de 14.387 mp a rămas în proprietatea antecesorului reclamantei și, ulterior, acesteia. Așadar, a concluzionat instanța, cum terenul a cărui restituire s-a solicitat prin notificare nu a fost expropriat și este în proprietatea reclamantei, aceasta nu poate emite pretenții legale.
În continuare, instanța a reținut că în cursul anului 1997, printr-o expertiză judiciară dispusă de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 4357/1996 având ca obiect revendicarea de către . a unei părți reprezentând o suprafață de 4.000 mp din imobilul 4594 Câlnic sub nr. top nou, la momentul respectiv G 101/6, s-au identificat 2 imobile, respectiv: imobilul înscris în CF nr. 4594 Câlnic sub nr. top nou G 101/6 în suprafață de 13.500 mp și imobilul înscris în CF nr. 173 Câlnic sub nr.top.1351 în suprafață de 14.386 mp. Din cuprinsul expertizei, necontestată, și din planul topografic detaliu instanța a constatat că în zona respectivă sunt 2 terenuri, respectiv: nr. top 1350 în suprafață de 13.500 mp (nr. top nou G 101/6 înscris în CF nr. 4594 Câlnic) și un al doilea nr. top 1351 în suprafață de 14.386 mp. (înscris în CF nr. 173 Câlnic).
A mai reținut instanța că din terenul pe care se situează imobilul cunoscut sub numele Vila Renk, respectiv nr. top 1350 înregistrat sub nr. top nou G 101/6, reclamanta folosește o suprafață de 4.000 mp.
Având în vedere că terenul înscris în CF actual nr._ Cîlnic, nr. top 1351, în suprafață de 14.386 mp, fost 173, deși a făcut obiectul exproprierii în realitate nu a fost expropriat, proprietari de carte funciară fiind antecesorii reclamantei, iar ulterior reclamanta, acest teren nu poate face obiectul solicitării de restituire sau despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește restul imobilelor pentru care se solicită restituirea sau despăgubiri, având în vedere că reclamanta nu a respectat procedura prealabilă a notificării obligatorii, prevăzută de Legea nr. 10/2001, tribunalul a constatat că aceasta nu poate solicita restituirea sau despăgubiri direct în instanță.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S. A.-A.-M..
În motivare, a arătat că instanța de fond în mod eronat a considerat că terenurile pentru care solicită despăgubiri nu au format obiectul notificării din dosarul execuțional nr.93/2001, deși Curtea de Apel Timișoara a stabilit prin decizia civilă nr.1789/17.12.2013,de casare cu trimitere, că prin această notificare a avut în vedere terenurile din prezenta cauză. Prin notificare a făcut precizarea că solicită despăgubiri pentru terenul înscris în nr. top G101/6, astfel încât nu se poate invoca faptul că nu există corelație între obiectul notificării și terenul expropriat nelegal în anul 1963, iar pârâta nu a convocat-o niciodată la discuții pentru a clarifica obiectul notificării.
În ceea ce privește interpretarea de către instanță a expertizei judiciare întocmită în dosarul nr. 4357/1996 al Judecătoriei Reșița, a arătat că instanța schimbă concluziile acestei expertize, care îi este favorabilă și în prezentul dosar, deoarece confirmă că terenul revendicat nu a fost expropriat prin Decretul de expropriere nr. 225 din 15 mai 1956, expertul punându-și la rândul lui întrebarea cum a ajuns . să ocupe acest teren.
Astfel, printr-un act administrativ s-a dispus exproprierea lui C. I. și pentru terenul înscris în CF nr. 385, nr. top 1350, fără a i se aduce la cunoștință acest aspect și fără a fi despăgubit.
A reiterat susținerile formulate pe fond în ciclul procesual anterior.
A arătat că terenul înscris în CF nr. 4594 Cîlnic, nr. top G101/6/b, în suprafață de 3849 mp, teren de construcții, este liber de orice construcții și poate fi restituit în natură și că terenul înscris în CF nr._ Cîlnic, nr. top G101/6/a în suprafață de 9651 mp, teren de construcție cu Vila Renk, este ocupat de construcții, pentru acesta solicitând acordarea de măsuri compensatorii prin puncte în temeiul prevederilor Legii nr. 165/2013.
În drept, a invocat art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ.
Pârâta . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei, cu motivarea că terenurile din prezentul litigiu nu au format obiectul notificării.
Intervenienta A. pentru Administrarea Activelor Statului nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. 2 C.pr.civ.
Prin decizia nr. 811/15 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ recursul astfel declarat a fost admis, iar sentința a fost casată cu consecința reținerii cauzei spre rejudecare.
P. a dispune astfel, instanța a avut în vedere următoarele:
Deși se afla în faza de rejudecare a cauzei dispusă de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 1789/17.07.2013, prima instanță a făcut abstracție de această hotărâre, încălcând astfel dispozițiile art. 315 alin. 1 C.pr.civ. potrivit căruia „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
Instanța de recurs din primul ciclu procesual a stabilit irevocabil, cu putere de lucru judecat, că parcelele pentru care reclamanta solicită măsuri reparatorii, respectiv cele cu nr. top. actuale 101/6/a și 101/6/b (. vechi 1350) au făcut obiectul notificării formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 și tot cu putere de lucru judecat a stabilit instanța de recurs că . a antecesorilor reclamantei a fost preluată de stat cu titlu de expropriere, „chiar dacă într-o formă imperfectă (în sensul dispozițiilor art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001)”.
Prima instanță însă, în rejudecare, încălcând dispozițiile obligatorii ale deciziei instanței de recurs și implicit art. 315 alin. 1 C.pr.civ., a reținut din nou, ca și în primul ciclu procesual, că pentru terenurile indicate în acțiune reclamanta nu a urmat procedura prealabilă a notificării, obligatorie în baza Legii nr. 10/2001, și că aceste terenuri nu au făcut obiectul decretului de expropriere.
Reținând, în mod greșit că reclamanta nu are dreptul la măsuri reparatorii, prima instanță nu a administrat nici probele impuse, de asemenea, de instanța de recurs prin decizia de casare, deși aceste probe erau obligatorii în rejudecare pentru prima instanță, tot în baza art. 315 alin. 1 C.pr.civ, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
P. toate aceste considerente,a reținut instanța de recurs, se impune o nouă rejudecare a cauzei, de această dată cu respectarea dispozițiilor obligatorii ale deciziei de casare și ale art. 315 alin. 1 C.pr.civ.
Cum „casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanța a … soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului” conform art. 312 alin. 61 C.pr.civ., Curtea de Apel Timișoara a reținut cauza spre rejudecare.
În rejudecarea după casare, au fost administrate probe cu înscrisuri pentru stabilirea soluției juridice a pârâtei (filele 55-64) și a eventualelor despăgubiri primite de antecesorii reclamantei la momentul exproprierii (filele 41-44, 54). Totodată, a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate în vederea identificării terenurilor în litigiu, a stabilirii posibilității de restituire în natură sau prin echivalent a acestora precum și a persoanei care le deține.
Din examinarea materialului probator astfel administrat, având în vedere și celelalte probe de la dosarul cauzei, față de normele legale ce vor fi arătate în continuare, Curtea reține următoarele:
Prin contestația cu care a sesizat prima instanță, reclamanta a solicitat anularea dispoziției prin care pârâta . respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 și, în principal, restituirea în natură a parcelei de teren nr. top G101/6/b și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent (compensare prin puncte, conform precizării ulterioare) pentru ./6/a sau, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru ambele parcele.
Prin decizia de casare nr. 1789/17.12.2013 Curtea de Apel Timișoara a statuat irevocabil, cu putere de lucru judecat și în mod obligatoriu pentru instanța de trimitere conform art. 315 C.pr.civ. că sus-menționatele parcele au fost preluate cu titlu de expropriere – chiar dacă într-o formă imperfectă (în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001) – de la antecesorii reclamantei.
Având în vedere cele astfel stabilite de instanța de casare și faptul că în cauză nu a fost contestată calitatea reclamantei de moștenitoare a fostului proprietar al imobilelor ce fac obiect al legii reparatorii, instanța reține că, față de dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul acestei legi.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 2205/06.12.2011 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ irevocabilă prin decizia civilă nr. 1153/R/11.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost obligată aceeași pârâtă cu cea din prezenta cauză (. emiterea în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 a unei decizii motivate asupra notificării reclamantei. Cum pârâta s-a privatizat ulterior datei de 28.09.2001 la care notificarea reclamantei i-a fost înaintată de Prefectura C.-S. (urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 23.12.2003, a retragerii asociatului APAPS și, respectiv, a adăugării unor asociați privați conform certificatului din 02.03.2004 – filele 56-59, 62 dosar) rezultă că, față de dispozițiile art. 9, art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, ale capitolului 2 din HG nr. 250/2007 și ale capitolului III din Legea nr. 165/2013, pârâta . persoana juridică ținută să dispună asupra cererilor de restituire în natură și, respectiv, în măsuri compensatorii.
Potrivit constatărilor expertului cuprinse în raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, situația parcelelor de teren ce fac obiect al prezentului litigiu este următoarea:
a) terenul înscris în fila CFE nr._ Reșița, nr. top G.101/6/b este un teren cu folosință agricolă în suprafață de 3849 mp pe care este edificat un garaj, imobil folosit de reclamantă și de familia acesteia. O suprafață de cca. 300 mp din teren a fost ocupată și folosită (fără nici un titlu) de un terț. Expertul a apreciat că . în întregime în natură reclamantei, dar pentru ca reclamanta să poată accede la teren, din calea publică, este necesară instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și cu vehicule (hipo, auto etc.) pe ..101/6/a/1, ca fond aservit, pe traseul marcat pe planșa anexă la raportul de expertiză tehnică cu culoare verde, traseu ce măsoară 46,60 m lungime medie, 7 m lățime;
b) imobilul înscris în fila de CFE nr._ Reșița, nr. top G.101/6/a – teren de construcție cu Vila Renk în suprafață de 9651 mp este ocupat cu o clădire cu folosința de locuință, un pavilion deschis cu amenajarea unui loc pentru grătar, teren de sport, curte și drum de acces. Imobilul este îngrădit și este folosit de personalul .. Terenul aferent bunei funcționări a construcțiilor existente are suprafață de 7357 mp. Din suprafața totală de 9651 mp se poate retroceda în natură suprafața de 2294 mp. P. a putea fi retrocedată în natură suprafața de 2294 mp din ..101/6/a este necesară dezmembrarea acestei parcele în două loturi (fila 83 dosar).
Concluziile expertului nu au fost contestate de părți în condițiile art. 212 alin. 2 C.pr.civ., astfel că instanța urmează să valideze raportul de expertiză tehnică astfel întocmit de doamna inginer C. E..
În susținerea cererii de suspendare a judecății formulată la termenul de judecată din 29.04.2015, pârâta a învederat că . 101/6/a a fost înstrăinată, contractul de vânzare-cumpărare făcând obiectul unui litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești și că, privitor la același imobil, se efectuează cercetări penale în dosarul nr. 48/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA (filele 94-107 dosar).
Aceste susțineri sunt nerelevante pentru soluționarea prezentei cauze, dată fiind modalitatea în care reclamanta a solicitat repararea în baza Legii nr. 10/2001 a prejudiciului cauzat prin exproprierea imobilelor, aspect reiterat prin înscrisul de la fila 111 dosar în cuprinsul căruia reclamanta arată că nu solicită a-i fi restituită în natură vreo suprafață din ./6/a, iar acordarea de măsuri reparatorii pentru această parcelă în condițiile Legii nr. 165/2013 nu este influențată în vreun fel de existența litigiului ori a dosarului penal la care se referă pârâta notificată.
Având în vedere că ./6/b înscrisă în CFE nr._ Reșița a fost solicitată spre restituire în natură de reclamantă, ținând seama de principiul prevalenței acestei modalități de reparare a prejudiciului cauzat prin preluarea abuzivă asupra celorlalte modalități, astfel cum rezultă din prevederile art. 1, 7, 9 din Legea nr. 10/2001, art. 1, art. 2 lit. a din Legea nr. 165/2013, instanța va admite cererea astfel formulată, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară asupra parcelei identificate conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
.. top G101/6/a înscrisă în CF nr._ a fost înstrăinată la 11.05.2010 de pârâta notificată cu tot cu construcțiile aici existente (fila 40 dosar nr._ al Tribunalului C.-S.)., însă reclamanta a solicitat ca pentru acest teren preluat de la antecesorii săi – să i se acorde măsuri compensatorii prin puncte, conform dispozițiilor Legii nr. 165/2013 intrată în vigoare pe parcursul derulării procesului și, sub acest aspect, aplicabilă în cauză (fila 88 dosar fond, fila 111 dosar recurs).
În consecință, față de dispozițiile art. 1 alin. 2, 3, art. 11 alin. 8, art. 26 alin. 1, art. 1 alin. 2, art. 16 din Legea nr. 165/2013, pentru această parcelă de teren, pârâta . ținută să emită o decizie de propunere de acordare a măsurilor compensatorii prin puncte în condițiile art. III din Legea nr. 165/2013.
Conform celor mai sus arătate, instanța de casare a reținut cu caracter obligatoriu în sensul art. 315 C.pr.civ. că imobilele în litigiu au fost expropriate de la antecesorii reclamantei (consecința fiind incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001) și tot cu caracter obligatoriu a dispus că este necesar a se stabili dacă foștii proprietari au primit despăgubiri (în natură sau bănești) pentru imobilele astfel preluate.
Deși decretul de expropriere a prevăzut acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate, iar antecesorul reclamantei figurează înscris în tabelul persoanelor expropriate (filele 26-29 dosar fond în prim ciclu procesual), din înscrisurile obținute și depuse în cauză ca urmare a demersurilor efectuate (fila 51 dosar fond în primul ciclu procesual, filele 82, 83, 86 dosar fond după casare, filele 41-42 dosar recurs) nu rezultă că antecesorii reclamantei ar fi primit vreun imobil în schimbul celui preluat sau despăgubiri bănești; pe de altă parte, reclamanta a declarat pe proprie răspundere că, personal, nu a primit vreo despăgubire pentru terenul preluat (fila 54 dosar recurs).
În consecință, dispozițiile art. 11 alin. 7 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, în situația în care restituirea în natură a imobilului expropriat nu este posibilă și persoana îndreptățită a primit o despăgubire, „valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren… din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat…care nu se poate restitui în natură…” nu sunt incidente în cauză.
În fine, instanța de rejudecare reține că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii formulată în contradictoriu cu A. pentru Administrarea Activelor Statului nu a fost criticată.
Pe de altă parte, față de dispozițiile legale mai sus-arătate, de soluția dată cererii reclamantei și de persoana (pârâta . la restituirea în natură și la urmarea procedurii prevăzute de art. III din Legea nr. 165/2013, instanța reține lipsa calității procesuale în cauză a Autorității pentru Administrarea Activelor Statului.
P. aceste considerente, în rejudecare, instanța va admite contestația formulată de reclamanta S. A. A. M. împotriva deciziei nr. 387/DG0003/23.10.2012 emisă de pârâta . – Societate în insolvență prin administratori speciali C. Ursoniu și N.-L. I..
Va anula decizia contestată și, în consecință:
Va dispune restituirea în natură către reclamantă a imobilului-teren cu nr. top G101/6/b înscris în CFE nr._ Reșița, identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de d-na expert inginer C. E., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Va obliga pârâta notificată să emită decizie de propunere de acordare a măsurilor compensatorii prin puncte pentru imobilul teren nr. top G101/6/a înscris în CFE nr._ Reșița și să înainteze documentația la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor conform art. III din legea nr. 165/2013.
Va dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra parcelei nr. top G101/6/b înscrisă în CFE nr._ Reșița.
Va respinge cererea formulată în contradictoriu cu A. P. Administrarea Activelor Statului București.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de reclamanta S. A. A. M. împotriva deciziei nr. 387/DG0003/23.10.2012 emisă de pârâta . – Societate în insolvență prin administratori speciali C. Ursoniu și N.-L. I..
Anulează decizia contestată și, în consecință:
Dispune restituirea în natură către reclamantă a imobilului-teren cu nr. top G101/6/b înscris în CFE nr._ Reșița, identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de d-na expert inginer C. E., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâta notificată să emită decizie de propunere de acordare a măsurilor compensatorii prin puncte pentru imobilul teren nr. top G101/6/a înscris în CFE nr._ Reșița și să înainteze documentația la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor conform art. III din Legea nr. 165/2013.
Dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra parcelei nr. top G101/6/b înscrisă în CFE nr._ Reșița.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. Prof.univ.dr. L. B. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red. FȘ/15.06.2015
Tehnored. MM/2 ex/29.06.2015
Instanță fond: Tribunalul C.-S. – jud. A. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 178/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 103/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
