Obligaţie de a face. Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 28727/325/2013
ROMÂNIAoperator 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 142
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: A. B.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții B. M., B. E. și P. E. împotriva sentinței civile nr. 2313/03.10.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată ., având ca obiect obligații de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat V. M., pentru reclamanții apelanți B. și avocat M. M., pentru reclamanta apelantă P. E., lipsind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 07.09.2015, intimata . SA a depus la dosar precizări. Instanța comunică un exemplar din precizări cu reprezentanții reclamanților apelanți, aceștia din urmă arătând că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în apel.
Reprezentantul reclamanților apelanți B. solicită admiterea apelului reclamanților B. astfel cum a fost formulat, rejudecarea cauzei în fond, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată, iar în subsidiar solicită modificarea în parte a sentinței apelate sub aspectul obligării pârâtei intimate la plata unor penalități de întârziere, la nivelul despăgubirilor ce li se cuvin reclamanților B. pentru refuzul nejustificat de a fi onorat într-un termen rezonabil, obligațiile stabilite prin Decizia nr. 299/31.05.2006 emisă de directorul general al societății intimate, potrivit prevederilor art. 998 din Codul civil, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la apelul reclamantei P. E., solicită admiterea acestuia.
Reprezentantul reclamantei apelante P. E. arată că achiesează la motivele apelului formulate de ceilalți apelanți reclamanți și solicită admiterea apelului reclamantei P. E. așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată depunând la dosar dovada achitării onorariului de avocat.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2313/03.10.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea formulata de reclamanții B. M.-CNP-_, P. E.-CNP-_ si B. E.-CNP-_ (toți cu domiciliul procesual ales in Timișoara, ..2/A, jud. T.) in contradictoriu cu parata . ( înregistrata la ORC T. sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO54 CITI_ 7005 deschis la CITIBANK Timișoara ; cu sediul in Timișoara,.-5, jud. T.), astfel cum a fost precizata, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia 299/31.05.2006 emisă de Directorul General al E. E. Banat SA s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în condițiile titlului VII din Legea 247/2005 reclamanților din prezenta speță, pentru terenul în suprafața de 1495 mp situat în Timișoara, ., ocupat de stația de transformare aparținând pârâtei, dispunându-se totodată înaintarea deciziei și documentației aferente către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Decizia și documentația aferentă au fost înaintate, potrivit procesului-verbal de predare-primire_/02.06.2006, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care însă, prin adresa_/CC/29.06.2010 a solicitat E. E. Banat SA să clarifice o . aspecte necesare verificării legalității deciziei, respectiv modalitatea de preluare a unei diferențe de suprafața de 396 mp teren cuprinsă în decizia 299/2006, suprafață care nu se regăsea în Decretul de expropriere nr. 189/1982 și pentru care pârâta propusese de asemenea acordarea de măsuri reparatorii. Totodată, a fost solicitat a se preciza despăgubirile încasate la momentul preluării abuzive și a fi identificat imobilul notificat prin carte funciară și număr topografic.
Urmare a restituirii dosarului de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pârâta a demarat o . lucrări pentru identificarea suprafeței preluate prin expropriere, având în vedere inadvertențele invocate între decizia de expropriere și mențiunile din cartea funciară făcute la momentul punerii în aplicare a Decretului de expropriere nr. 189/1982 și mai apoi mențiunile din cartea funciară făcute după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de către E. SA – SD Timișoara.
În acest sens, pârâta a încheiat contractul nr. 5/25.02.2013 cu ., care în luna martie a anului 2013 a efectuat măsurătorile terenului.
Cât privește cererea de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii de despăgubire în echivalent bănesc pentru teren, tribunalul a apreciat că aceasta nu poate fi admisă, având în vedere dispozițiile art. 16 al. 1 și 2 din Legea 247/2005.
Astfel, conform prevederilor legale menționate, deciziile de despăgubire în echivalent bănesc puteau fi emise doar pentru notificările soluționate înainte de . legii arătate (ceea ce nu este cazul în speță), în timp ce pentru dosarele nesoluționate la momentul intrării în vigoare a Legii 247/2005 (situație incidentă în speță), unitatea învestită cu soluționarea notificării poate face doar propuneri de acordare a unor măsuri reparatorii în echivalent bănesc, deciziile de despăgubire urmând a fi emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei, în temeiul răspunderii civile delictuale, la plata unor despăgubiri egale cu despăgubirile cuvenite pentru teren, pentru refuzul nejustificat de a înainta, într-un termen rezonabil, dosarul și documentația anexă către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, acesta este de asemenea nefondat. Succesiunea faptelor de la momentul emiterii deciziei 299/31.05.2006 a Directorului General al E. Banat și până în prezent, anterior descrisă, conduce la concluzia inexistenței unui refuz nejustificat al pârâtei în executarea obligației de înaintare a dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Întârzierea invocată de reclamanți în înaintarea dosarului a fost cauzată de motive obiective, ținând de necesitatea identificării exacte a terenului expropriat, identificare care a presupus lucrări complexe, inclusiv încheierea unui contract de colaborare cu o firmă specializată în topografie. Astfel fiind, pârâta nu se face vinovată de săvârșirea culpabilă a unei fapte ilicite, care să atragă răspunderea sa civilă.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, iar în baza art. 453 al. 1 C.pr.civ. a fost respinsă cererea reclamanților, aflați în culpă procesuală, privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen, reclamanții B. M. și B. E., invocându-se disp.art.466 și 478-479 NCPC raportat la art.1169 și 1528 Cod Civil.
Astfel, reclamanții – apelanți au susținut că sentința apelată este nelegală, mai ales sub aspectul capătului doi, din cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată de reclamanți.
Astfel, în conținutul acțiunii introductive, evidențiază că la data de 31.01.2013, reclamanții, prin mandatarul B. E., au înregistrat, pe adresa S.C. E. E. BANAT, o cerere, prin care au solicitat comunicarea, de urgență, a modalității prin care a fost soluționată Decizia NR. 299 din 31.05.2006, emisă de Directorul general al Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice E. E. BANAT.
Au formulat și înregistrat cererea menționată mai sus, datorită faptului că la toate demersurile inițiate de reclamanți, referitoare la acordarea despăgubirilor reparatorii stabilite prin dispozițiile Legii nr. 247/2005, societatea comercială pârâtă a evitat, continuu, să răspundă solicitărilor reclamanții aflându-se în stare de incertitudine continuă, cu toate că sunt proprietarii unei suprafețe de teren de 1497 mp, situată în Municipiul Timișoara, .. 2, ocupată de stația de transformare 110/20 KV, Bucovina, aparținând . Banat - SDFEE Timișoara.
Am evidențiat, de asemenea, faptul că la data de 07.06.2006 Biroul Administrare Patrimoniu din cadrul E. E. Banat le-a comunicat înștiințarea înregistrată sub nr. 171/06.06.2006, prin care li s-a adus la cunoștință faptul că, la data de 02.06.2006, Decizia nr. 299 din 31.05.2006 împreună cu documentația care a stat la baza emiterii acesteia, a fost depusă la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din București, Calea Floreasca Nr. 202, sens în care s-a și încheiat procesul verbal de predare primire nr._ / 02.06.2006.
Din verificările reclamanților rezultă că întreaga documentație pentru imobilul constând în teren în suprafață de 1495 m.p., situat în Municipiul Timișoara, ., județul T., suprafață de teren ocupată în prezent de Stația de Transformare 110/20 KV Bucovina, aparținând S.C. DFEE E. E. Banat - SDFEE Timișoara, a fost retrimisă societății comerciale pârâte datorită unor inadvertențe privind suprafața terenului menționat, urmând ca aceasta să soluționeze neajunsurile constatate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, în cel mai scurt timp posibil.
Pârâta nu a dat curs solicitărilor formulate prin intermediul apărătorului ales, fără a mai fi necesar să solicite sprijinul instanțelor de judecată competente pentru soluționarea prezentei stări de fapt și că aceasta va proceda, de îndată la rezolvarea situației create, însă acest lucru nu s-a întâmplat, cu toate că de la înregistrarea cererii - 31.01.2013 - și până la investirea instanței de judecată - 21.10.2013 -au trecut, cu aproximație, 10 (zece) luni de zile.
La data de 14.01.2014, ca urmare a demersurilor inițiate de Judecătoria Timișoara în procedura de regularizare, cauza fiind înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara, societatea comercială pârâtă a depus întâmpinare însoțită de o . documente, prin care și-a exprimat poziția în sensul că situația acordării despăgubirilor în echivalent bănesc, referitoare la terenul expropriat de Ia reclamanți este în curs de soluționare, urmând a fi soluționată, conform propriilor afirmații, în cel mai scut timp posibil, însă acest lucru nu s-a întâmplat nici acum -10.02.2015 - la momentul înregistrării cererii de apți.
De aceea, instanța de control judiciar trebuie să aprecieze faptul că sunt îndreptățiți, pentru a putea beneficia de drepturile ce li se cuvin în calitatea noastră de proprietari ai unei suprafețe de teren de 1497 mp, situată în Municipiul Timișoara, .. 2, ocupată de stația de transformare 110/20 KV, Bucovina, aparținând . Banat - SDFEE Timișoara.
De asemenea, societatea comercială pârâtă, prin demersurile pe care le-a inițiat până în prezent, nu sunt de natură a soluționa, favorabil și într-un termen rezonabil, cererile înaintate de subsemnații reclamanți privind acordarea echivalentului bănesc pentru imobilul constând în teren în suprafață de 1495 m.p., situat în Municipiul Timișoara, ., județul T., suprafață de teren ocupată în prezent de Stația de Transformare 110/20 KV Bucovina, aparținând S.C. DFEE E. E. Banat - SDFEE Timișoara.
Totodată, societatea comercială pârâtă, prin demersurile pe care le-a inițiat până în prezent, nu sunt de natură a soluționa, favorabil și într-un termen rezonabil, solicitările ordonate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București privind imobilul menționat avându-se în vedere faptul că de la data emiterii Deciziei nr. 299 din 31.05.2006 și până în prezent nu a făcut nici un demers juridic semnificativ în această direcție și, cu atât mai mult, nu a avansat nici o propunere de acordare a unor măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru ca autoritatea administrativă centrală să poată emite decizia de despăgubire a subsemnaților pentru imobilul din litigiu.
Față de cele menționate mai sus, având în vedere prevederile art. 998 din Codul civil, potrivit cărora, cităm:" Orice faptă a omului, care cauzează altcuiva un prejudiciu, obligă pe aceia din a cărei grefată s-a ocazionat, a-l repara" astfel că se impune să se constate că sunt îndreptățiți să beneficieze și de penalitățile de întârziere aferente echivalentului bănesc ce trebuia plătit până în prezent de către societatea comercială pârâtă ca urmare a folosiri suprafeței de teren aflată în proprietatea reclamanților, fiind evidentă culpa acesteia atât referitor la soluționarea cererilor, cât și sub aspectul onorării obligațiilor asumate față de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București.
Întârzierea invocată de reclamanții - apelanți în înaintarea dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost cauzată de motive subiective și irelevante, necesitatea identificării exacte a terenului expropriat și încheierea unui contract de colaborare cu o firmă specializată în topografie într-o perioadă de 9(nouă) ani de zile care s-au scurs din momentul emiterii Deciziei nr. 299 și până în prezent, nu sunt de natură să confirme apărările invocate cu ocazia cercetării judecătorești în fața instanței de fond, astfel încât societatea comercială pârâtă se face vinovată de săvârșirea culpabilă a unei fapte ilicite care să-i atragă răspunderea civilă delictuală.
De asemenea, împotriva aceleiași sentințe a formulat apel și P. E., care a invocat aceleași motive de fapt și de drept ca și reclamanții – apelanți B..
Intimata E. Distribuție Banat a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea apelurilor.
Curtea, analizând cele două apeluri, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.466 și urm. NCPC rap.la art.480 alin.1 NCP va constata că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, Curtea va constata că aspectul central contestata de către apelanții – reclamanți în prezentul apel este legată de respingerea de către instanța de fond a capătului de cerere privind obligarea pârâtei E. Distribuție Banat la plata unor penalități de întârziere întemeiate pe disp.art.998-999 C.civ., respectiv răspunderea civilă delictuală care ar incumba pârâtei, cu argumentul că aceasta ar fi obstrucționat . cuvenite reclamanților în procedura de expropriere pentru terenul domniilor lor de 1.497 mp din Timișoara, sr. ., ocupat de stația de transformare 110/20Kv Bucovina .
Din această perspectivă, Curtea va constata că soluția instanței de fond este legală și temeinică întrucât reclamanți nu au reușit să demonstreze prin probele administrate nici vinovăția, sub forma intenției sau culpei pârâtei – intimate, nici prejudiciul produs reclamanților și nici o eventuală legătură de cauzalitate între acțiunea sau inacțiunea pârâtei și producerea prejudiciului.
Astfel, Curtea va constata, în temeiul prev. art.478 și art.479 alin.2 NCPC că prin decizia 299/31.05.2006 emisă de Directorul General al E. E. Banat SA s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în condițiile titlului VII din Legea 247/2005 reclamanților - apelanți, pentru terenul în suprafața de 1495 mp situat în Timișoara, ., ocupat de stația de transformare aparținând pârâtei - intimate, dispunându-se totodată înaintarea deciziei și documentației aferente către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Decizia, dar și documentația aferentă au fost înaintate, potrivit procesului-verbal de predare-primire_/02.06.2006, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care însă, prin adresa_/CC/29.06.2010 a solicitat E. E. Banat SA să clarifice o . aspecte necesare verificării legalității deciziei, respectiv modalitatea de preluare a unei diferențe de suprafața de 396 mp teren cuprinsă în decizia 299/2006, suprafață care nu se regăsea în Decretul de expropriere nr. 189/1982 și pentru care pârâta propusese de asemenea acordarea de măsuri reparatorii.
De asemenea, a fost solicitat a se preciza despăgubirile încasate la momentul preluării abuzive și a fi identificat imobilul notificat prin carte funciară și număr topografic.
Urmare a restituirii dosarului de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pârâta a demarat o . lucrări pe propriul ei cost, pentru identificarea suprafeței preluate prin expropriere, având în vedere inadvertențele invocate între decizia de expropriere și mențiunile din cartea funciară făcute la momentul punerii în aplicare a Decretului de expropriere nr. 189/1982 și mai apoi mențiunile din cartea funciară făcute după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de către E. SA – SD Timișoara.
În acest sens, pârâta a încheiat contractul nr. 5/25.02.2013 cu ., care în luna martie a anului 2013 a efectuat măsurătorile terenului.
De aceea, Curtea va constata că cererea de obligare a pârâtei - intimate la emiterea unei decizii de despăgubire în echivalent bănesc pentru teren, nu putea fi admisă, având în vedere dispozițiile art. 16 al. 1 și 2 din Legea 247/2005, pentru că deciziile de despăgubire în echivalent bănesc puteau fi emise doar pentru notificările soluționate înainte de . legii arătate (ceea ce nu este cazul în speță), în timp ce pentru dosarele nesoluționate la momentul intrării în vigoare a Legii 247/2005 (situație incidentă în speță), unitatea învestită cu soluționarea notificării poate face doar propuneri de acordare a unor măsuri reparatorii în echivalent bănesc, deciziile de despăgubire urmând a fi emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin urmare, Curtea va constata că temeiul răspunderii civile delictuale, respectiv penalități sub forma plății unor despăgubiri egale cu despăgubirile cuvenite pentru teren, pentru refuzul nejustificat de a înainta, într-un termen rezonabil, dosarul și documentația anexă către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, este nejusticat, din priocina lipsei elementelor constitutive esențiale care să atragă răspunderea civilă delictuală a pârâtei.
Această concluzie derivă tocmai din succesiunea faptelor de la momentul emiterii deciziei 299/31.05.2006 a Directorului General al E. Banat și până în prezent, anterior descrisă, nefiind în prezența unui abuz sau al unui refuz nejustificat al pârâtei în executarea obligației de înaintare a dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Întârzierea invocată de reclamanți în înaintarea dosarului a fost cauzată de motive obiective, ținând de necesitatea identificării exacte a terenului expropriat, identificare care a presupus lucrări complexe, inclusiv încheierea unui contract de colaborare cu o firmă specializată în topografie, iar pârâta nu se face vinovată de săvârșirea culpabilă a unei fapte ilicite, care să atragă răspunderea sa civilă.
Cu alte cuvinte, în raport cu starea de fapt conturată de toate probele administrate în cauză, astfel cum a fost descrisă în paragrafele precedente, curtea va constata că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.998-999 C.civ., câtă vreme reclamanții nu au demonstrat nici existența și nici întinderea prejudiciului, nici vinovăția (sub forma intenției sau culpei) pârâtei și nici legătura de cauzalitate dintre pretinsul prejudiciu și acțiunea sau inacțiunea culpabilă a pârâtei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art. art.480 alin.1 NCPC, va respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantii B. M., B. E. și P. E. in contradictoriu cu parata . împotriva sentinței civile nr.2313/03.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.451 și urm.NCPC întrucât intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezentul apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanții B. M., B. E. și P. E. împotriva sentinței civile nr. 2313/03.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A.-M. N. C. P.
GREFIER,
A. B.
Red. C.P. – 21.09.2015
Tehnored. A.B. -23.09.2015/6 ex./SM/4 . instanță: Tribunalul T., judecător –Ș. R.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 343/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 336/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
