Cereri. Decizia nr. 335/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 335/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 3743/30/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 335
Ședința publică din 16.09.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: prof. univ. dr. L. B.
GREFIER: A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva deciziei civile nr. 668/A/22.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. A., T. R., B. M., B. N., B. M. JR., și cu intimatul pârât S. P., având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurent av. Zandomeni R., pentru intimata B. A. av. B. D., lipsă fiind celelalte părți
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 15.09.2015, de către intimata B. A., concluzii scrise și împuternicirea avocațială a av. B. D..
Reprezentantul recurentului depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Reprezentantul intimatei B. A. învederează că cererea de suspendare formulată prin concluziile scrise nu se referă la acest dosar fiind o greșeală de redactare.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca tardiv formulat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei B. A. solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 668/A/22 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ a fost admisă cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta B. A. și a fost admis apelul declarat de B. A. împotriva sentinței civile nr._/06.12.2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 5395/11.08.2004 în contradictoriu cu intimatul reclamant B. I. și intimații pârâți S. P., T. R., B. M., B. N., B. M. jr. și S. P.; în consecință, a fost anulată sentința, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a avut în vedere că, prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr.5395/2004, reclamantul B. losif a chemat în judecată parații S. P., T. R., B. M., B. N., B. M., B. M. și S. P., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top_/1-_/1 prin atribuirea imobilului către reclamant în cota de 1/1 parte, cu obligația acestuia de a despăgubi parații cu echivalentul cotei deținute, raportat la valoarea de circulație a imobilului și să dispună intabularea dreptului de proprietate cu titlu de sistare indiviziune.
Prin sentința civilă nr._/06.12.2004 a fost admisă acțiunea astfel formulată.
În consecință s-a dispus sistarea stării de indiviziune; au fost atribuite în întregime reclamantului imobilele înscrise în CF nr._ Timișoara, nr. top_/1, constând în teren arabil în suprafața de 2140 mp, nr. top_/1- teren arabil în suprafață de 4228 mp., nr. top_/1 - teren arabil în suprafața de 8174 mp și nr. top_/1 - teren arabil în suprafața de 6874 mp;a fost obligat reclamantul la plata sumei de 84.864.868 lei cu titlu de sultă către pârâți, respectiv câte 12.123.552 lei pentru fiecare, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în CF în cotă de 1/1 parte asupra imobilelor susmenționate cu titlu de sistare indiviziune.
Împotriva sentinței civile nr._/06.12.2004 a declarat apel pârâta B. A. (în calitate de moștenitoare a pârâtei B. M.), solicitând repunerea în termenul de apel; admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât dosarul a fost soluționat în lipsa apelantei, nelegal citată; îndreptarea erorii materiale inserate în sentința atacată, numele mamei sale fiind G. M. și nu B..
În motivarea cererii de repune în termenul de apel, raportat la prevederile art.103 C. pr. civ, apelanta a menționat că a aflat de existența dosarului de mai sus și a sentinței atacate doar după data de 05.05.2014. La data soluționării, mama sa (G. M.) - care a avut calitatea de pârâtă - era decedată, după cum rezultă din certificatul de deces atașat, iar la ultimul domiciliu al acesteia nu a primit vreo citație în acest dosar.
În motivarea apelului, a menționat că intimatul B. I. a formulat în contradictoriu cu pârâții S. P., T. R., B. M., B. N., B. (G.) M., B. M. și S. P. jr. o acțiune având ca obiect sistare stare de indiviziune, dosarul 5395/11.08.2004 fiind soluționat cu nelegala citare a moștenitorilor părților decedate.
La data promovării acțiunii, mama sa, G. M., era decedată, așa cum rezultă din certificatul de deces emis în anul 2004, atașat cererii de apel. În considerarea acestui fapt, acțiunea de ieșire din indiviziune ar fi trebuit să fie promovata în contradictoriu cu apelanta, în calitate de moștenitoare a pârâtei G. (și nu B.) M..
A mai arătat că pârâții și reclamantul din acest dosar au dobândit proprietatea imobilului ce face obiect al prezentului litigiu în cadrul dosarului 5006/C/2000 al Tribunalului T., astfel cum rezultă din sentința civila nr. 73/PI/27.02.2001. Inclusiv la acea dată, mama sa, parte și în dosarul 5006/C/_ era decedată (din anul 1994); în plus, din cunoștințele sale, și ceilalți reclamanți din acel proces - pârâți în dosarul 5395/11.08.2004 - erau decedați, excepție făcând doar reclamantul intimat B. I.. În acest sens, a solicitat a se observa adeverința din 28.08.2005 emisă de Biserica Evanghelică Lutherană, din care rezultă că B. D. a decedat în anul 1931; adeverința din 28.08.2005 emisă de Biserica Evanghelică Lutherană și certificatul de deces . nr._ din care rezultă că B. N. a decedat în anul 1952.
Pe cale de consecință, a arătat apelanta, este evident că Judecătoria Timișoara a pronunțat sentința atacată în acest dosar prin necitarea legală a moștenitorilor pârâților, inclusiv a apelantei, fiica pârâtei G. M..
Totodată, a menționat că se opune ieșirii din indiviziune în forma solicitată de reclamantul intimat B. I., terenul putând face obiectul unei împărțeli în natură.
Intimatul reclamant B. losif a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea ca tardivă a cererii de repunere în termenul de apel, întrucât apelanta a aflat despre dosarul nr. 5395/11.08.2004 al Judecătoriei Timișoara în vara anului 2013 și a formulat cererea de apel cu mult după aflarea celor semnalate.
. a formulat cerere de intervenție voluntară în interes propriu, solicitând ca, în urma ieșirii din indiviziune, să se atribuie reclamantei un Iot care să nu cuprindă și imobilul cu nr. top_,_,_,_ înscris în C.F._ Timișoara în suprafață totală de 8239 mp.
Prin notele scrise depuse la dosar la termenul de judecată din data de 23.03.2015, apelanta a menționat că a aflat de terenul care face obiectul litigiului în anul 2014 și că a angajat un expert evaluator pentru a face demersuri la OCPI în vederea identificării terenului înscris în CF nr._ Timișoara, acesta identificând două dosare, respectiv nr. 5006/200 și nr. 5395/2004. Observând cele două numere de dosar, a angajat un apărător care, după cum rezultă din cererea de studiu dosar, a observat la arhivă sentința atacată la începutul lunii mai 2014, astfel că în termen legal a fost declarat apelul și, respectiv, formulată cererea de repunere în termenul de apel, termenul începând să curgă de la data la care a luat cunoștință despre sentința atacată, dată care coincide cu cea la care avocatul său a studiat dosarul.
Examinând în prealabil cererea de repunere în termenul de apel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.284 alin 1 C. pr. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Articolul 103 alin.1 C. pr. civ. prevede că neexercitarea în termenul legal a căii de atac atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa.
Conform art. 103 alin. 2 C. pr. civ., în cel din urmă caz actul de procedură se va efectua în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării și în același termen vor fi arătate și motivele de apel.
Așadar, dispozițiile art. 103 C. pr. civ. permit părții care nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege datorită unei împrejurări mai presus de voința sa, să o exercite în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Apelanta - așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr.44/01.09.2014 emis de Biroul Individual Notarial R. C. - este moștenitoarea pârâtei G. (B.) M., decedată la data de 12.06.1994.
Întrucât la data introducerii acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. nr. 5395/11.08.2004 al Judecătoriei Timișoara, mama sa era decedată, iar hotărârea nu i-a fost comunicată (despre existența acesteia aflând la începutul lunii mai, când avocatul său a studiat dosarul) apelanta a solicitat repunerea în termenul de exercitare a apelului.
Nechemarea în judecată a apelantei, în calitate de succesoare a defunctei G. (B.) M. și necomunicarea hotărârii pronunțată de prima instanță constituie o împrejurare mai presus de voința apelantei, care a împiedicat-o să declare apelul în termenul prevăzut de lege.
În ceea ce privește introducerea cererii de apel în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, tribunalul a reținut că acest termen a fost respectat, în lipsa comunicării hotărârii apelate și în lipsa unor dovezi din care să rezulte cu evidență că apelanta a luat cunoștință de existența hotărârii apelate în luna aprilie 2014, termenul de apel impunându-se a fi calculat raportat la data de 05.05.2014 (data la care apelanta susține că avocatul său a studiat dosarul nr.5395/11.08.2004, al Judecătoriei Timișoara).
Susținerea intimatului reclamant B. I. potrivit căreia apelanta a aflat despre existența dosarului și, implicit, despre pronunțarea hotărârii judecătorești apelate încă din vara anului 2013 nu a fost dovedită, iar faptul că, în luna aprilie 2014, apelanta a angajat un expert evaluator pentru a face demersuri la OCPI în vederea identificării terenului înscris în CF nr._ Timișoara, iar acesta a identificat existența a două dosare în legătură cu terenul din litigiu, nu este de natură a duce la concluzia că apelanta a luat cunoștință la acest moment de existența unei hotărâri care îi prejudiciază interesele.
Prin urmare, întrucât cererea de repunere în termenul de apel înregistrată pe rolul instanței la data 20.05.2015 a fost formulată cu respectarea termenul de 15 zile prevăzut de art. 103 alin. 2 C. pr. civ. și întrucât apelanta a dovedit că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa să formuleze apelul în termenul de 15 zile prevăzut de art.284 alin 1 C. pr. civ., cererea de repunere în termen a fost apreciată ca întemeiată și a fost admisă ca atare, în temeiul prevederilor art.103 C. pr. civ.
Cât privește apelul formulat de apelanta B. A., tribunalul a constatat că este întemeiat, având în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 5395/2004 al Judecătoriei Timișoara, reclamantul B. losif a chemat în judecată pe pârâții S. P., T. R., B. M., B. N., B. (G.) M., B. M. și S. P., solicitând instanței să dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top_/1-_/1.
Apelanta B. A., moștenitoare a pârâtei G. (B.) M., a criticat hotărârea astfel pronunțată, susținând că, la data introducerii acțiunii de către reclamant, atât mama sa, cât și ceilalți pârâți erau decedați, iar moștenitorii nu au fost citați, în cauză fiind făcută dovada faptului că mama apelantei a decedat cu mult înaintea introducerii acțiunii, respectiv la data de 12.06.1994; acest aspect a fost de natură a determina instanța să considere ca fiind nelegală procedura de citare a pârâtei G. (B.) M. pe parcursul judecării cauzei în fond.
Prin urmare, întrucât cauza a fost soluționată în primă instanță cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. 2 C. pr. civ., (nulitatea actelor de procedură efectuate în contradictoriu cu un pârât decedat neputând fi acoperită) și văzând că apelanta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza prevederilor art. 297 alin.1 C. pr. civ., tribunalul a dispus conform celor mai sus-arătate, stabilind ca, în rejudecare, instanța de trimitere să se pronunțe cu privire la capacitatea procesuală de folosință a pârâtei G. (B.) M. și a celorlalți pârâți (apelanta susținând că toți pârâții erau decedați la data introducerii acțiunii) și la posibilitatea introducerii în cauză a moștenitorilor în condițiile în care decesul s-a produs anterior înregistrării acțiunii.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul B. I., care a criticat-o ca fiind nelegală, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii de repunere în termen, cu consecința respingerii ca tardiv a apelului declarat de B. A..
În motivare a arătat că instanța de apel a stabilit în mod nelegal momentul în care apelanta a luat cunoștință despre existența prezentului dosar, cu consecințe asupra momentului la care a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. 1 C. pr. civ.
Astfel, a învederat recurentul, dispozițiile art.103 C. pr. civ. potrivit cărora actul de procedură neîndeplinit în termen se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării nu au fost respectate în cauză, câtă vreme motivarea cererii de apel și, respectiv, a cererii de repunere în termen au fost depuse la dosar la 20.06.2014, după expirarea sus-menționatului termen.
A mai arătat că în mod greșit a reținut tribunalul că apelanta a luat cunoștință despre existența dosarului la 5.05.2014, câtă vreme, din probele administrate și din susținerile apelantei în prezentul dosar și în cel cu nr._ al Curții de Apel Timișoara, rezultă că, în urma serviciilor prestate de PFA Ț. C., a intrat în posesia extraselor de carte funciară referitor la imobil (dosarul de față fiind notat în cartea funciară) în data de 14.04.2014, fiind fără relevanță că avocatul ar fi studiat cele două dosare la 05.05.2014.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ..
Legal citată, intimata-apelantă nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. 2 C. pr. civ..
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp. art. 299 și urm. C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.103 C. pr. civ., „Neexercitarea oricărei căi de atac … în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.”
În cauză, invocând incidența acestei norme, apelanta a formulat la 20.05.2014 „cerere de repunere în termenul de apel și apel împotriva sentinței civile nr._/06.12.2004” (fila 3 dosar apel), învederând că a aflat despre existența dosarului și a sentinței după data de 05.05.2014 și că sentința nu a fost comunicată la ultimul domiciliu al defunctei sale mame - pârâtă în dosar.
Se constată, astfel că, în contra susținerilor recurentului, actele procedurale despre care fac vorbire dispozițiile art.103 C. pr. civ. (cererea de apel și cererea de repunere în termen în conținutul căreia sunt indicate motivele împiedicării) au fost depuse în interiorul termenului prevăzut de norma legală menționată.
Nefondate sunt și susținerile recurentului vizând caracterul derogatoriu al dispozițiilor art.103 C. pr. civ. de la prevederile art. 287 alin. 1 pct. 3, alin. 2 C. pr. civ. (potrivit cărora arătarea motivelor de apel se poate face până la prima zi de înfățișare) cu consecința nelegalei admiteri a cererii de repunere în termen, câtă vreme art. 103 C. pr. civ. impune doar ca actul de procedură (în cauză, cererea de apel) să fie îndeplinit în termen, fără a impune condiția regularității acestui act, consecința fiind că asupra legalității sesizării instanța se va pronunța ulterior admiterii cererii de repunere în termenul de îndeplinire a actului. Astfel, este posibil ca instanța investită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile sus-menționatei norme să dispună repunerea în termen, însă să constate că actul nu îndeplinește condițiile de formă ori fond cerute de lege și să aplice sancțiunea prevăzută pentru neîndeplinirea acestor condiții.
În consecință, contrar susținerilor recurentului, pentru admiterea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, apelanta nu era ținută să arate motivele de netemeinicie și/sau nelegalitate în interiorul termenului de 15 zile de la încetarea împiedicării ci în termenul prevăzut de dispozițiile art. 287 C. pr. civ. mai sus-arătate.
Nu sunt fondate ca temeiuri de modificare ori casare a deciziei recurate nici susținerile vizând greșita stabilire de către instanța de apel a datei la care apelanta a aflat despre existența dosarului în care a fost pronunțată sentința apelată,respectiv a datei la care a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 103 C. pr. civ..
Astfel, în primul rând, tribunalul s-a raportat la probele administrate în cauză și a interpretat aceste probe pentru a stabili data ca fiind 5.05.2014. Criticile recurentului vizând aprecierea și interpretarea probelor vizează modalitatea în care instanța a reținut acest moment ca situație de fapt și, astfel, se constituie în critici de netemeinicie a deciziei recurate. Or, câtă vreme în recurs modificarea ori casarea hotărârii atacate se poate dispune numai pentru motive de nelegalitate, instanța de recurs nu poate proceda la reaprecierea probelor și la reevaluarea situației de fapt reținută, criticile vizând aceste împrejurări putând fi, eventual, subsumate disp. art. 304 pct. 10, 11 C. pr. civ., norme legale abrogate la data pronunțării deciziei recurate.
În al doilea rând, solicitând repunerea în termen, apelanta a invocat că mama sa - pârâtă în cauză era decedată la data pronunțării hotărârii primei instanțe și că hotărârea nu i-a fost comunicată. Aceste susțineri nu au fost contestate de recurent, domnia sa invocând că apelanta a luat cunoștință despre existența dosarului la o dată anterioară, respectiv la 14.04.2014, când a intrat în posesia extraselor de carte funciară unde era notat (și) acest dosar.
Potrivit dispozițiilor art.284 C. pr. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dovada comunicării făcându-se prin actul întocmit în acest scop de agentul procedural. Corespunde realității că, în aplicarea principiului echipolenței, dovada comunicării (și, pe cale de consecință, a faptului luării la cunoștință de partea interesată despre existența și conținutul hotărârii judecătorești) se poate face prin alte mijloace de probă, însă doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Or, notările de carte funciară cu privire la un dosar al instanței vizând imobilele aici înscrise nu sunt asimilate de norma de procedură cu o prezumție a luării la cunoștință de partea interesată a hotărârii pronunțată în acel dosar, astfel că sunt nefondate susținerile recurentului potrivit cărora termenul de repunere în termen a început să curgă la data la care apelanta ar fi intrat în posesia extraselor de carte funciară, întrucât la acea dată ar fi cunoscut existența sentinței și conținutul acesteia.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ. rap. la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., art. 306 alin. 2 C. pr. civ., instanța va respinge recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva deciziei civile nr. 668/A/22.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva deciziei civile nr. 668/A/22.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.09.2015
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUprof. univ. dr. L. B.
GREFIER,
A. M. T.
Red. F.Ș./18.09.2015
Teh. A.M.T. /28.09.2015/2 EX.
Prima Instanță: Judecătoria Timișoara – jud. L. R.
Instanța de apel: Tribunalul T. – jud. L. Ș., C. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 336/2015. Curtea de Apel... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 334/2015. Curtea de... → |
|---|
