Obligaţie de a face. Decizia nr. 343/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 32346/325/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 343
Ședința publică din 17 septembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți P. M. Timișoara și M. Timișoara prin Primar împotriva Deciziei civile nr.595 din 10.06.2015 pronunțată de Tribunalul T., în contradictoriu cu pârâții intimați . S.R. prin administrator judiciar SCP PDA Insolvency Timișoara, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având în vedere că deși părțile lipsesc, s-a solicitat de către reclamanții recurenți judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr.595 din 10.06.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul formulat de apelanta parata . SRL, prin administrator judiciar SCP PDA Insolvency SPRL împotriva Sentinței civile nr._/27.11.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. M. Timișoara și M. Timișoara prin Primar.
A schimbat în tot sentința apelată.
A respins acțiunea formulată de reclamanții P. M. Timișoara și M. Timișoara prin Primar, în contradictoriu cu pârâta . SRL, prin administrator judiciar SCP PDA Insolvency SPRL.
A obligat intimații reclamanții la plata către apelanta pârâtă a sumei de 1000,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._/27.11.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții P. M. Timișoara și M. Timișoara prin P. M. Timișoara, în contradictoriu cu pârâta . SRL.
A fost obligată pârâta la demolarea lucrării ilegal executate și aducerea la starea inițială a imobilului din Timișoara ., județ T., înscris în CF nr._ Timișoara în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile în favoarea statului de 50 de lei/zi de întârziere până la aducerea imobilului la starea inițială, iar în caz de neconformare a autorizat reclamanții la executarea acestor lucrări de demolare pe cheltuiala pârâtei.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin procesul-verbal de contravenție 95/549 din 31.08.2010, pârâta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, în temeiul art. 26 lit. b din Legea 50/1991, întrucât aceasta a executat fără autorizația de construire lucrări de împrejmuire din cărămidă la imobilul din Timișoara ., județ T., înscris în CF nr._ Timișoara nr. top_. Prin același proces-verbal s-a dispus . conformitate cu legislația în vigoare până la data de 01.03.2011, în caz contrar urmând a se aplica prevederile Legii nr. 50/1991.
Procesul-verbal de contravenție nu a fost contestat de către pârâtă, dimpotrivă în cuprinsul procesului-verbal semnat de reprezentantul pârâtei, acesta a menționat că dorește .>
Cu toate acestea, deși pârâtei i s-a acordat un termen de grație de un de zile pentru . nu s-a conformat dispozițiilor din procesul-verbal de contravenție, aspect constatat personal de către reprezentantul Primăriei mun. Timișoara, Direcția Urbanism, prin procesul-verbal de constatare la fața locului încheiat la data de 31.07.2012. Mai mult, pârâta a înțeles să formuleze cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la emiterea autorizației de construire pentru împrejmuirea cu gard din beton, cerere care a fost respinsă prin Sentința civilă nr.6759/28.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2013.
Conform art. 1073 din Codul civil, „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare”.
Potrivit art. 1077 din Codul civil, „nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului”.
În raport de aceste texte legale, prestația de a face este îndatorirea subiectului pasiv de a efectua o lucrare sau orice prestație pozitivă în favoarea subiectului activ, cu excepția transmiterii sau constituirii unui drept real, iar pentru realizarea oricărei obligații civile este necesar ca legea să pună la dispoziția creditorului mijloacele juridice în vederea realizării dreptului său de creanță prin executarea voluntară sau silită a prestației ce i se datorează.
Art. 28 al. 1 și 3 din Legea 50/1991 prevede că o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției; măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Potrivit art. 32 al. 1 din același act normativ, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În speță, aplicând sancțiunea contravențională, organul constatator a stabilit și o obligație de a face în sarcina pârâtei, respectiv . obținerea autorizației de construire. În cauză nu s-a făcut dovada obținerii autorizației de construire, dimpotrivă, prin procesul-verbal de constatare la fața locului încheiat la data de 31.07.2012 (filele 8), reprezentantul Primăriei mun. Timișoara, Direcția Urbanism a constatat personal că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor din procesul-verbal de contravenție. Pe cale de consecință, pârâta este în culpă, mai întâi pentru că a realizat lucrări fără autorizație de construire, iar apoi pentru că nu a intrat în legalitate în termenul stabilit de organul constatator.
Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere că pârâta a executat fără autorizația de construire lucrări de împrejmuire din cărămidă la imobilul din Timișoara ., județ T., înscris în CF nr._ Timișoara nr. top_, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la demolarea lucrării ilegal executate și aducerea la starea inițială a imobilului în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile de 50 de lei/zi de întârziere până la aducerea imobilului la starea inițială, iar în caz de neconformare a autorizat reclamanții la executarea acestor lucrări de demolare pe cheltuiala pârâtei.
Împotriva sentinței civile nr._/27.11.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat apel pârâta . SRL, înregistrat pe rolul Tribunalului T.-Secția a II-a Civilă sub dosar nr._, solicitând admiterea apelului asa cum a fost formulat si schimbarea in tot a hotărârii atacate, in sensul respingerii acțiunii introductive promovate de către reclamanți, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului s-a arătat că, societatea a edificat pe terenul inscris in CF Timișoara, nr._, situat in Timișoara, ., jud. T., un imobil tip casa familiala si gard împrejmuitor.
Prin solicitarea certificatului de urbanism, a cerut autorizarea construirii atât a imobilului casa familiala cat si a gardului împrejmuitor. Din eroare prin autorizația de construire nu s-a solicitat si menționat autorizarea construirii gardului împrejmuitor, care insa a fost edificat cu respectarea întocmai a proiectului de arhitectura autorizat si a normelor arhitecturale si de urbanism.
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 95/ 549/31.08.2010, societatea a fost sancționată contravențional cu o amenda in cuantum de 1.000 lei, fiind dispusa si . construcției edificata fara autorizație de construire.
Observând ca societatea nu si-a îndeplinit aceasta obligație de intrare in legalitate, reclamanții au solicitat instanței de judecata obligarea la demolare si aducerea la starea inițiala a imobilului in cauza.
Prin sentința civila nr._/27.11.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul cu numărul_, societatea a fost obligata la demolarea gardului imprejmuitor si aducerea la starea inițiala a imobilului situat in Timișoara, ., jud. T., inscris in CF Timișoara, nr._, cu obligarea societății la plata in favoarea statului a unei amenzi in cuantum de 50 Lei/zi întârziere, pana la aducerea imobilului la starea inițiala.
In primul rand, societatea nu mai este proprietara a imobilului situat in Timișoara, ., jud. T., inscris in CF Timișoara, nr._, care a fost înstrăinat.
In aceasta situație, a pierdut atât dreptul de proprietate cat si posesia acestui imobil nemaiavând niciun drept legal de a intra in perimetrul acestei proprietăți, cu atat mai puțin de a trece la demolarea unei parti din imobil, fara a se expune sancțiunii legii penale prevăzute in astfel de situații.
In același timp, obligarea societății la plata sumei de 50 Lei/ zi de întârziere pana la ducerea la îndeplinire a dispozitivului instanței de judecata privind demolarea construcției ilegal edificate si aducerii imobilului la starea inițiala, nu mai poate subzista in sarcina societății in situația in care asa cum s-a arat mai sus nu mai sunt proprietarii acestui imobil.
Pentru aceste considerente apelanta intelege sa invoce lipsa calității procesuale pasive a societății in cauza, cu mențiunea ca in cauza ar trebui introdus in calitate de parat, noul proprietar, asa cum rezulta din situația de Carte Funciara a imobilului.
Pentru considerentele arătate, s-a solicitat admiterea apelului asa cum a fost formulat si schimbarea in tot a hotărârii atacate, in sensul respingerii acțiunii introductive promovate de către reclamanți, cu cheltuieli de judecata.
În drept: dispozițiile art. 470 si urm., art.453 din Noul Codul de procedura civila.
Pârâții M. Timișoara reprezentat prin Primar și P. M. Timișoara au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de pârâta . SRL, ca nelegal, nefondat si neîntemeiat și menținerea ca temeinică si legală a sentinței civile nr._/27.11.2014 a Judecătoriei Timișoara.
Intimații au invocat excepția de necompetența funcțională a Secției a II-a civilă a Tribunalului T. de a soluționa prezenta cauză, prezenta cauză având ca obiect obligație de a face, respectiv obligarea pârâtei la demolarea unei construcții edificate fără autorizație de construire. Consideră că, prezenta cauză trebuie trimisă spre soluționare Secției I civile a Tribunalului T..
In fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 95/549/31.08.2010 s-a constatat ca pârâta - apelantă a executat lucrări de construire constând în împrejmuire din cărămidă, în cursul anului 2010, încălcând astfel dispozițiile art.l alin.l din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, modificată.
Pe seama pârâtei - apelante a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 95/549/31.08.2010 iar pentru fapta sa persoanele abilitate i-au stabilit o amendă în sumă de 1.000 lei, conform art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 actualizată și totodată i s-a stabilit ca măsură aducerea imobilului la starea inițială sau . obținerea autorizației de construire până la data de 01.03.2011.
Așadar, prin procesul-verbal de constatare la fata locului, încheiat în 31.07.2012 s-a stabilit că pârâta-apelanta încalcă în continuare prevederile Legii nr. 50/1991, neconformându-se dispozițiilor din procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 95/549/31.08.2010.
In raport de textele legale invocate, intimații au solicitat instanței să se constate că prestația de a face este îndatorirea subiectului pasiv de a efectua o lucrare, un serviciu si în general, orice prestație pozitivă în favoarea subiectului activ, cu excepția transmiterii sau constituirii unui drept real. Din aceasta categoria fac parte: prestația vânzătorului de a preda bunul vândut; punerea lucrului închiriat de către locator la dispoziția locatarului; restituirea de către depozitar a lucrului aflat în depozit; demolarea de către cel care execută fără autorizație de construire a modificărilor constructive astfel edificate.
Pentru realizarea scopului oricărei obligații civile este necesar ca legea să pună la dispoziția creditorului mijloacele juridice cele mai eficace în vederea realizării dreptului său de creanță prin executarea voluntară sau silită a prestației ce i se datorează.
Astfel, în cazul în care debitorul nu executa obligația creditorul are dreptul de a cere executarea directă, urmărindu-se . demolarea unor construcții pentru care nu exista autorizație de construire, executate în mod abuziv.
La data de 22.11.2012 (data depunerii cererii de chemare în judecată la registratura Judecătoriei Timișoara) potrivit extrasului CF nr._ Timișoara, nr. cad. vechi: Cc541/3/14/4/l; A541/3/14/4/2 figura ca proprietar al imobilului . SRL. De asemenea, înaintea instanței de fond, prin întâmpinare, pârâta nu a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive și nu a depus la dosarul cauzei copia contractului de vânzare -cumpărare încheiat.
Având în vedere că, nici până în prezent pârâta - apelantă nu s-a conformat celor dispuse prin procesul-verbal iar fapta sa constituie contravenție potrivit art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991, s-a solicitat respingerea apelului formulat ca nelegal, nefondat si neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr._/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Prin încheierea civilă din data de 17.02.2015, pronunțată de Tribunalul T.-Secția a II-a Civilă, a fost admisă excepția necompetenței funcționale.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului T. C18A.
Urmare a declinării cauzei în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului T., dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției I Civilă sub nr._ la data de 27.01.2015.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate cât și din perspectiva art. 282-298 C.pr.civ de la 1865., tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție 95/549 din 31.08.2010, apelanta pârâtă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, în temeiul art. 26 lit. b din Legea 50/1991, întrucât aceasta a executat fără autorizația de construire lucrări de împrejmuire din cărămidă la imobilul din Timișoara ., județ T., înscris în CF nr._ Timișoara nr. top_. Prin același proces-verbal s-a dispus . conformitate cu legislația în vigoare până la data de 01.03.2011, în caz contrar urmând a se aplica prevederile Legii nr. 50/1991.
Procesul-verbal de contravenție nu a fost contestat de către aperlanta pârâtă, dimpotrivă în cuprinsul procesului-verbal semnat de reprezentantul pârâtei, acesta a menționat că dorește .>
Cu toate acestea, deși pârâtei i s-a acordat un termen de grație de un de zile pentru . nu s-a conformat dispozițiilor din procesul-verbal de contravenție, aspect constatat personal de către reprezentantul Primăriei mun. Timișoara, Direcția Urbanism, prin procesul-verbal de constatare la fața locului încheiat la data de 31.07.2012.
Prin sentința civilă nr._ din data de 27.11.2014, Judecătoria Timișoara a obligat apelanta pârâtă la demolarea lucrării ilegal executate și aducerea la starea inițială a imobilului din Timișoara ., județ T., înscris în CF nr._ Timișoara, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu obligarea apelantei pârâte la plata unei amenzi civile în favoarea statului de 50 de lei/zi de întârziere până la aducerea imobilului la starea inițială, iar în caz de neconformare a autorizat reclamanții la executarea acestor lucrări de demolare pe cheltuiala pârâtei.
Conform extrasului CF nr._ Timișoara, la data de 03.06.2014, prin convenție, apelanta pârâtă a transmis dreptul de proprietatea asupra imobilului din Timișoara ., județ T., către numiții Herbai I. F. și Herbai L. D..
Deși odată cu înstrăinarea imobilului nu s-a transmis și răspunderea contravențională, care este personală, s-a transmis în schimb obligația desființării construcției, care este legată de proprietatea și posesia bunului, atribute exercitate în prezent de numiții Herbai I. F. și Herbai L. D..
Prin urmare, chiar dacă apelanta pârâtă . SRL răspunde contravențional, această răspundere nu implică, în prezent, și vreo obligație cu privire la demolarea lucrărilor de împrejmuire din cărămidă executate la imobilul din Timișoara ., județ T., înscris în CF nr._ Timișoara nr. top_, și aducerea acestui imobil la starea inițială, o asemenea obligație revenind proprietarilor actuali ai imobilului deoarece obligația de desființare a construcției edificată fără autorizație de construire este opozabilă și terțului dobânditor al bunului, întrucât este strâns legată de posesia asupra acestuia, fiind o obligație sui generis, similară celor propter rem și având natura juridică a unei veritabile sarcini reale care incumbă titularului dreptului de proprietate.
Raportat la aceste considerente, faptul că la data introducerii acțiunii la prima instanță apelanta era încă titulara dreptului de proprietate asupra imobilului sau că aceasta nu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în fața primei instanțe, apere ca lipsit de relevanță, aceste argumente ale intimaților urmând a fi respinse ca atare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ. de la 1865, tribunalul a admis apelul conform dispozitivului arătat mai sus.
Având în vedere soluția pronunțată și rețînând culpa procesuală a intimaților reclamanți, tribunalul, în baza art. 274 al. 1 C.pr.civ. de la 1865, i-a obligat la plata către apelanta pârâtă a sumei de 1000,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat în apel potrivit chitanței aflate la dosar.
Împotriva Deciziei civile nr.595 din 10.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul_ au formulat recurs reclamanții P. M. Timișoara și M. Timișoara prin Primar solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea dosarului primei instanțe în vederea rejudecării, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a obligației stabilite în sarcina reclamanților de a achita cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs au arătat că în mod neîntemeiat Tribunalul T. a dispus acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat.
Pârâta intimată a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu la data de 3.06.2014, iar acțiunea prin care s-a solicitat demolarea construcției ilegal executate s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 22.11.2012.
Calea de atac a apelului a fost formulată la data de 29.12.2014 împotriva hotărârii de primă instanță din 27.11.2014, astfel încât se constată că pârâta intimată nu a fost de bună credință, raportat la actul de înstrăinare fiind evident că se va formula apel.
Această situație trebuia prezentată în fața primei instanțe pentru a se lua act de înstrăinare și a se pronunța o hotărâre conformă cu situația de la momentul respectiv.
Prin urmare, nu se poate reține culpa procesuală a reclamanților.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299-303 și urm C.pr.civ.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Singura critică a recurenților privește greșita acordare a cheltuielilor de judecată de către instanța de apel, susținând că nu se află în culpă procesuală.
Acest motiv de recurs poate fi încadrat în dispoz. art.304 pct.9 C.pr.civ., nefiind însă motiv de casare a hotărârii și de trimitere a cauzei spre rejudecare în primă instanță, astfel cum s-a solicitat în principal prin cererea de recurs.
În ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.274 C.pr.civ. privind cheltuielile de judecată, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o decizie legală prin obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Astfel, conform textului de lege mai sus menționat, cheltuielile de judecată efectuate de părți vot fi suportate în final de partea care cade în pretenții, respectiv de partea care a pierdut procesul.
Din punctul de vedre al stabilirii culpei procesuale, este irelevantă buna credință a părții care a pierdut procesul, precum și motivul pentru care a fost respinsă acțiunea (în speță reținându-se lipsa calității pârâtei de proprietară a imobilului în litigiu).
Atât timp cât s-a formulat calea de atac a apelului, apelanta fiind obligată pentru aceasta la cheltuieli, iar apelul a fost admis de tribunal, fiind respinsă în consecință acțiunea reclamanților, aceștia din urmă sunt cei care au căzut în pretenții și trebuie să plătească părții câștigătoare cheltuielile efectuate.
Pentru considerentele mai sus arătate, curtea de apel retine ca motivele de recurs invocate nu sunt fondate si, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul formulat împotriva Deciziei civile nr.595 din 10.06.2015 pronunțată de Tribunalul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți P. M. Timișoara și M. Timișoara prin Primar împotriva Deciziei civile nr.595 din 10.06.2015 pronunțată de Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. A.-M.N. – 22.09.2015
Tehnored. S.C. - 2 ex./ 24.09.2015
Prima instanță, Judecătoria Timișoara, Judecător: R. T.
Instanța de apel, Tribunalul T., Judecători: C. Ț., A. R.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 154/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
