Obligaţie de a face. Decizia nr. 336/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 4117/30/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 336
Ședința publică din 16.09.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: prof. univ. dr. L. B.
GREFIER: A. M. T.
Pe rol fiind recursul declarat de reclamantul C. C. împotriva Încheierii din 03.03.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 14, în contradictoriu cu pârâții S. R., REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamant av. A. A., lipsă fiind pârâții.
Din partea Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara se prezintă procuror L. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Atât reprezentantul reclamantului cât și reprezentanta D. arată că nu au alte cereri de formulat.
La solicitarea instanței, reprezentantul reclamantului indică ca temei de drept al recursului său prevederile art. 488 pct. 8 C. pr. civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, ca netemeinică și nelegală, și continuarea judecății la Tribunalul T., pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta D. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul T..
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul T. la data de 16.05.2014 reclamantul C. C. a chemat în judecată S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice București, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru obligarea pârâților la plata sumei de 206.004 lei, actualizată de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă, reprezentând prejudiciu material și a sumei de 1.000.000 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din data efectuării plății, reprezentând prejudiciu moral – pagube suferite ca urmare a săvârșirii unei erori judiciare, în sensul art. 538-541 C. pr. pen., art. 3 din Protocolul nr. 7 adițional la CEDO, art. 52 alin. (3) din Constituția României, art. 5, art. 6, art. 8 din CEDO, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, în privința reclamantului, anchetat penal în dosarul UP nr. 46/P/2006, -_ ,_ .
Prin aceeași acțiune reclamantul a solicitat luarea în calcul ca vechime în profesia de avocat a perioadei arestării sale preventive și interdicția de a profesa cuprinsă între 12.09._07, în conformitate cu art. 540 alin. 4 C. pr. pen.
În esență, reclamantul își motivează acțiunea invocând achitarea sa prin sentința nr. 37/29.03.2011, definitivă prin decizia nr. 119/A/2011 pe temeiul – fapta nu există, prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. a C. pr. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Reclamantul, prin acțiune, a arătat că prejudiciul material derivă din efectele interdicției de a-și exercita profesia de avocat – luată în cadrul procesului penal – în perioada 13.10.2006 – 01.09.2007, iar calculul la care se raportează pentru dovedirea despăgubirilor materiale solicitate este raportat la media venitului realizat în anul anterior (2006) și cel realizat în 2007, respectiv 2008 ( suma de 16.030 lei); la contravaloarea deplasărilor efectuate cu autoturismul propriu și trenul (26.647 lei) la termenele de judecată și solicitările instanțelor penale; la contravaloarea cheltuielilor efectuate cu plata onorariului avocatului său ales (150.650 lei); la contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu propria sa întreținere de pe parcursul deplasărilor sale în alte localități (9.570 lei); la contravaloarea cheltuielilor de judecată și a celor derivate (1.045 lei) din dosarele menționate în f. 3 din acțiunea sa; la contravaloarea cheltuielilor efectuate de familia sa înspre locul de deținere al reclamantului și în întreținerea acestuia.
Daunele morale ar reprezenta o compensație bănească pentru știrbirea reputației sale, lipsirii sale de libertate prin reținerea și arestarea sa preventivă, prejudiciul de imagine, stresul la care a fost supus, inclusiv prin natura condițiilor sale de detenție, dar și prin lentoarea procedurii, contrar art. 6 din CEDO.
La data de 15.01.2015 (f. 92 dos. fond) reclamantul a formulat precizări ale acțiunii sale, evaluându-și prejudiciul de imagine și stresul suportat prin depășirea termenului rezonabil al procesului penal în sumă de 11.250 euro, pentru perioada mai 2013 – 30.04.2014, la acest termen acesta a timbrat petitul său cu suma de 2087 lei (f. 94 dos. fond).
Tribunalul a administrat proba cu martori și interogatoriul, iar la data de 17.02.2015, instanța a rămas în pronunțare, concluziile părților fiind consemnate în încheierea din 17.02.2015 (f. 117 dos).
Prin aceeași încheiere tribunalul a redeschis dezbaterile și a acordat termen de judecată la data de 03.03.2015 apreciind că reclamantul nu s-a conformat obligației de a evalua distinct toate pretențiile formulate în baza art. 6 din CEDO și nici nu a formulat cerere de renunțare la petitul întemeiat pe art. 6 din Convenție, cu sublinierea faptului că prin precizarea de acțiune (f. 92 dos.) reclamantul a făcut referire la perioada mai 2013 – 30 aprilie 2014, solicitând suma de 11.250 euro despăgubiri pentru prejudiciu întemeiat pe disp. art. 6 din Convenție.
Prin Încheierea din 03.03.2015 Tribunalul T. a suspendat judecarea cauzei până la îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamantului, respectiv evaluarea distinctă a tuturor despăgubirilor solicitate în baza art. 6 din CEDO.
Împotriva acestei Încheieri, reclamantul a declarat recurs, invocând nelegala suspendare a cauzei în raport cu motivul suspendării acesteia, dat fiind că atât prin acțiune, cât și prin precizarea sa de acțiune a furnizat instanței toate informațiile necesare soluționării cauzei, precizându-și în detaliu toate pretențiile, inclusiv modul lor de calcul, dar și natura lor.
La termenul de judecată al prezentului recurs reprezentantul reclamantului a precizat temeiul juridic al recursului său, respectiv disp. art. 488 pct. 8 C. pr. civ.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către intimatul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care acesta a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant împotriva încheierii din 03.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 14, ca nefondat.
În motivare, intimatul a arătat că, prin încheierea de ședință din 03.03.2015, tribunalul a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 C. pr. civ., această dispoziție legală urmând a fi interpretată prin raportare la dispozițiile art. 241 alin. 4 C. pr. civ., întrucât precizările solicitate de judecătorul cauzei vizează precizarea exactă a sumelor solicitate și titlul cu care sunt solicitate de către reclamant.
În drept, s-a invocat disp. art. 490 alin. 2 C. pr. civ.
Verificând recursul astfel declarat, din perspectiva art. 483 și urm. C. pr. civ. Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 pct. 8 C. pr. civ., în raport cu temeiul suspendării judecății cauzei, care nu are corespondent în starea de fapt care se degajă în prezenta cauză.
Astfel, Curtea constată că în motivarea acțiunii inițiale, chiar și prin precizările depuse (f. 92) de către reclamant sunt cuprinse toate elementele care circumscriu modul de formulare al unei acțiuni civile judiciare, prevăzute de art. 194-195 C. pr. civ., dispozițiile art. 194 lit. c, d, e C. pr. civ. fiind respectate întocmai de către reclamant, precum și exigențe dispoziției art. 198 C. pr. civ.. Este motivul pentru care Curtea a prezentat mai sus conținutul cererii de chemare în judecată și al precizărilor formulate de reclamant, în detaliu, prin comparație cu conținutul încheierii recurate, extrem de vag, căci această încheiere nu arată expres care sunt obligațiile pe care reclamantul nu le-a respectat în raport cu încheierea de ședință precedentă, afirmațiile din cuprinsul încheierii fiind în contradicție cu conținutul acțiunii reclamantului și al precizărilor acestuia efectuate în cursul procesului. Enumerarea obligațiilor neonorate de către reclamant se impunea a fi efectuată de către tribunal, cu atât mai mult, cu cât instanța de fond a rămas în pronunțare cu cauza, dar a redeschis dezbaterile.
Pe de altă parte, Curtea urmează a analiza recursul de față nu doar prin raportare la disp. art. 194, 195, 198 C. pr. civ. ci și prin raportare la disp. art. 242 (1) C. pr. civ., cu referire, în ambele situații la disp. art. 488 pct. 8 C. pr. civ..
Sub acest ultim aspect, Curtea nu sesizează că desfășurarea normală a procesului, respectiv soluționarea cauzei este împiedicată din vina reclamantului, astfel cum pretinde norma aplicată de către tribunal.
Aceeași normă prevede expres că în cazul în care ipoteza sa este incidentă instanța, prin încheiere este obligată să arate care anume obligații nu au fost respectate, evident cu posibilitatea observării și a exigențelor art. 189 C. pr. civ., aplicabile în astfel de cazuri, or, în prezenta cauză rezultă expres că prin precizarea de acțiune reclamantul a furnizat un mod de calcul particularizat pentru paguba derivată din pretinsa încălcare a art. 6 din Convenție, pentru o perioadă determinată 2003-2007, în timp ce, prin acțiunea inițială descrie pe larg elementele componente ale prejudiciului moral solicitat, evaluându-l global, indicând, deopotrivă, printre temeiurile de drept în susținerea acestui petit și dispozițiile art. 6 din Convenție.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art. 496 C. pr. civ., va admite recursul, va casa încheierea atacată și va dispune continuarea judecății cauzei de către tribunal, sens în care dosarul cauzei va fi înaintat Tribunalului T..
În drept art. 488 pct. 8 C. pr. civ. cu referire la art. 421 (1) C. pr. civ., 194-195, 198 C. pr. civ.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C. C. împotriva Încheierii din 03.03.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 14, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul T. pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.09.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUprof. univ. dr. L. B.
GREFIER,
A. M. T.
Red. L.B./16.09.2015
Teh. A.M.T. /29.09.2015/6 ex./4 ex. . Instanță: Tribunalul T. – jud. A. C.
Se comunică:
reclamantul C. C. -TIMIȘOARA, .. 4, ., J. T.
pârât S. R., REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D.G.R.F.P -TIMIȘOARA, GHE. L., nr. 9B, J. T.
pârât P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Direcția Națională Anticorupție
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 335/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
