Obligaţie de a face. Decizia nr. 52/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 2367/325/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 13.01.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 52/R
Ședința publică din 11 februarie 2015
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Asociația de proprietari din Timișoara, .. 6, împotriva Deciziei civile nr. 970/A din 29.10.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele intimate S.C. B. C. & Desserts SRL și . S.R.L., pentru obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru reclamanta recurentă, domnul avocat P. C. G., și, în reprezentarea pârâtelor intimate, doamna avocat T. Acidalia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și a timbrului judiciar de 0,30 lei.
Reprezentanta pârâtelor intimate depune la dosar împuternicirea avocațială.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, pentru motivele arătate pe larg în scris în cererea de recurs, pe care le susține și oral în fața instanței. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtelor intimate solicită respingerea recursului conform concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că, prin Decizia civilă nr. 970 din 29.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari Piața Victoriei nr. 2 împotriva Sentinței civile nr._/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele intimate S.C. B. C. & Desserts SRL și . S.R.L.
În consecință, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe care a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari Piața Victoriei nr. 2 în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. C. & Desserts SRL și . S.R.L.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria, analizând excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei si inadmisibilității acțiunii, a constatat că din evidența de carte funciară, respectiv din c.f. nr._ Timișoara (rezultată din conversia de pe hârtie a c.f. nr. 197 Timișoara), rezultă că proprietar al terenului de 832 mp, din Timișoara, P-ța Victoriei nr. 6, este Statul Român, precum și că din c.f. nr._- C1 Timișoara, rezultă că proprietarii apartamentelor din imobilul-construcție situat în Timișoara, P-ța Victoriei nr. 6, sunt titularii unui drept de folosință asupra terenului aferent.
Față de această situație juridică a imobilului, instanța de fond a reținut că numai proprietarul terenului justifica legitimare procesuala activă pentru cererea în obligare la demolarea construcțiilor de pe terenul în discuție și la evacuarea materialelor de construcție astfel rezultate, de pe acesta.
Or, proprietarul terenului nici nu este parte în prezentul proces, la fel cum nu sunt parte în proces nici titularii dreptului de folosință asupra terenului, proprietari ai apartamentelor din imobilul-construcție, situat în Timișoara, P-ța Victoriei nr. 6. Asociația de proprietari nu are niciun fel de drept asupra terenului în discuție, nici de proprietate, nici de folosință.
Așadar, instanța de fond a considerat că reclamanta nu are calitate procesuală activă în cererea de obligare la demolare, la evacuare, la Iăsarea în liberă folosință a terenului, cu atât mai mult cu cât înțelege să își întemeieze această cerere pe dispozițiile art. 480 C.civ., respectiv art. 555-556 din N.C.Civ.
Prima instanță a conchis că Asociația de Proprietari P-ța Victoriei nr. 6 nu are calitate procesuală activă nici în ceea ce privește capătul subsidiar al cererii introductive, având în vedere că prejudiciul care pretinde că i s-ar fi adus prin poluare fonică nu poate afecta decât persoane fizice, iar Asociația care nu constituie decât o ficțiune juridică, neavând o existență propriu-zisă, nu poate pretinde prejudicierea prin poluare fonică, respectiv prin atingerea adusă unui simț (auzului) specific persoanei umane.
Or, în cauză, nu figurează ca reclamant nicio persoană fizică, proprietară a vreunui apartament din imobilul-construcție situat în Timișoara, P-ța Victoriei nr. 6, ci exclusiv Asociația de proprietari.
De asemenea, prima instanță a constatat că nu există dovada respectării prevederilor art. 24-25 din Legea nr. 230/2007, pentru adoptarea hotărârii Asociației de proprietari P-ța Victoriei nr. 6 privind promovarea prezentului litigiu, întrucât la dosar s-a depus un extras din procesul-verbal al adunării generale a proprietarilor din 04.10.2012, semnat de președintele asociației și de numita E. A., despre care se susține în cuprinsul respectivului extras, că ar avea calitatea de contabil.
Judecătoria a apreciat că, pe de o parte, reclamanta avea obligația de a depune la dosarul cauzei dovada consemnării hotărârii adunării generale din 04.10.2012 în registrul de procese-verbale al asociației de proprietari, precum și procesul-verbal al adunării generale din 04.10.2012 semnat de toți membrii comitetului executiv și dovada comunicării acestuia, în scris, tuturor proprietarilor. Pe de altă parte, având în vedere că adunarea generală a proprietarilor a avut loc în 04.10.2012, iar cererea de chemare în judecată s-a depus la instanță în data de 29.01.2013, era necesar a se face dovada menținerii hotărârii adunării generale privind promovarea litigiului de față.
Instanța de fond a constatat că invitația la concilierea prealabilă a fost formulata de către reclamanta pentru data de 09.04.2012, 6 luni înaintea hotărârii adunării generale a proprietarilor din 04.10.2012, așadar în lipsa oricărui mandat în acest sens.
Față de cele arătate mai sus, instanța de fond a constatat că excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și inadmisibilității acțiunii sunt întemeiate, motiv pentru care, le-a admis și a respins acțiunea, fără cheltuieli de judecată.
Prin apelul promovat împotriva hotărârii primei instanțe, reclamanta Asociația de Proprietari Piața Victoriei nr. 6 a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, apelanta a arătat că instanța de fond, prin dispozitivul sentinței apelate, nu s-a pronunțat asupra excepțiilor admise în considerente, încălcând prevederile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Astfel, apelanta a apreciat că judecătoria nu s-a pronunțat asupra excepțiilor care făceau inutilă dezbaterea fondului, deși a motivat sentința în exclusivitate pe cele două excepții menționate, fără a judeca fondul cauzei.
S-a arătat că prin modul de formulare a dispozitivului, instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului, deși în motivarea hotărârii nu există nici o referire în acest sens.
Apelanta a susținut că sentința atacată este nelegală și pentru că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.261 alin. l pct. 5 C.proc.civ. (1865) cu privire la motivarea hotărârii, în sensul că deși a admis excepțiile invocate de pârâte, nu a arătat motivele pentru care a înlăturat susținerile reclamantei cu privire la aceste excepții, susțineri expuse, cu arătarea temeiurilor lor de drept, în „Răspunsul la întâmpinare” depus la dosar în ședința publică din 13 iunie 2013.
S-a învederat de apelantă că admiterea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale active a fost nelegală, având în vedere că terenul aferent construcției - condominiu din Timișoara Piața Victoriei nr. 6 este în proprietatea Statului român, iar proprietarii apartamentelor, membri ai Asociației sunt titularii unui drept de folosință asupra terenului în cotele-părți arătate în cartea funciară, așa cum temeinic a constatat și instanța de fond.
Apelanta a criticat faptul că instanța de fond a apreciat în mod eronat că numai proprietarul terenului ar justifica legitimare procesuală activă, având în vedere că o astfel de legitimare și interes justifică în primul rând titularii dreptului de folosință, constituiți în Asociația de proprietari, al căror drept de folosință este prejudiciat de faptele intimatelor.
Apelanta a considerat că dreptul de reprezentare a proprietarilor, pe aceasta îl are, izvorăște din legea însăși și are ca obiect interesele comune ale majorității membrilor săi, iar unul din interesele comune este folosința terenului aferent clădirii, respectiv a curții interioare a clădirii, invocând în acest sens art.1 și art.7 lit.d din Statutul Asociației.
În susținerea calității sale procesuale active, apelanta a invocat și mandatul expres dat de adunarea generală a membrilor asociației în acest sens, cu votul unanim al membrilor prezenți (majoritatea membrilor asociației).
În consecință, s-a apreciat că în speță, calitatea procesuală activă a apelantei se întemeiază pe dispoziții legale și statutare și pe hotărârile adunării generale.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, apelanta a conchis că aceasta a fost admisă în mod nelegal de către instanța de fond, având în vedere că nu a fost învestită cu o cerere de invalidare/anulare a nici unuia din actele Asociației (nici cu anularea hotărârii adunării generale din 04.10.2012).
Analiza condițiilor de legalitate a adoptării unor hotărâri ale adunării generale se putea face numai dacă instanța era învestită în mod direct cu o cerere în nulitate.
S-a arătat că o asemenea cerere nu a fost formulată, astfel încât prezumția de legalitate de care se bucură orice act juridic subzistă până la anularea lui printr-o hotărâre irevocabilă, mai ales că Legea nr.230/2007 prevede în mod expres căile de atac și termenele în care pot fi acestea exercitate împotriva hotărârilor adunărilor generale ale Asociațiilor de proprietari.
Apelanta a menționat că a invocat, în „Răspunsul la întâmpinare", faptul că, în cadrul procesual constituit, instanța de fond nu este legal abilitată să verifice validitatea hotărârii adunării generale a Asociației, verificarea excedând obiectului cauzei, însă judecătoria nu a motivat în nici un fel cauza pentru care a înlăturat această apărare.
S-a mai arătat că Hotărârea adunării generale din 04.10.2012 este legală și, în plus, se bucură de prezumția de legalitate, înscrisul depus la dosar fiind o copie a hotărârii.
Apelanta a învederat că adunarea generală a membrilor Asociației de proprietari, întrunită la 10 mai 2013, a confirmat și a ratificat hotărârea din 04.10.2012 a adunării generale, iar judecătoria nu a făcut nici o referire la această hotărâre, nu a arătat motivul pentru care a înlăturat proba cu înscrisul cuprinzând hotărârea de ratificare și nici cauza pentru care o hotărâre a adunării generale nu ar putea fi ratificată de o altă hotărâre a adunării generale.
Apelanta a apreciat că este lipsită de orice relevanță împrejurarea că invitația la concilierea prealabilă a fost formulată cu cca. 6 luni înaintea hotărârii adunării generale din 4.10.2012 sau că acțiunea a fost introdusă la cca.4 luni după această dată, întrucât instanța de fond nu a menționat un temei pentru care ar fi trebuit să se facă o dovadă în acest sens, precum și că era sarcina pârâtelor să facă dovada contrară câtă vreme au formulat susținerea respectivă.
Apelanta a considerat că pentru a face o somație nu este necesară o hotărâre a adunării generale a Asociației de proprietari și nici un mandat expres, președintele asociației având drept de reprezentare generală a Asociației, judecătoria neindicând temeiul de drept al motivării sale.
În final, apelanta a subliniat că perioada relativ îndelungată dintre trimiterea convocării la conciliere și introducerea acțiunii a fost justificată de solicitările repetate ale pârâtelor, prin administratorul lor, de a soluționa amiabil diferendul ivit și prin promisiunile făcute că va rezolva chestiunea celor două construcții litigioase.
În drept, au fost invocate prevederile art.297 alin.1 teza a II-a C.proc.civ.
Intimatele . (fostă . SRL) și . & DESSERTS SRL au formulat întâmpinare în calea de atac, solicitând respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În apărare, intimatele au arătat că sunt lipsite de temei susținerile apelantei, în sensul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra excepțiilor invocate de acestea și că ar fi respins cererea de chemare în judecată pe fond.
Intimatele au învederat că apelanta nu justifică nicio vătămare, în înțelesul art. 105 alin. 2 C.proc.civ., în condițiile în care nu s-a încălcat nicio normă procedurală, având în vedere că excepțiile lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității sunt excepții peremptorii a căror admitere determină respingerea acțiunii, așa cum corect a procedat prima instanță.
Intimatele au menționat că în cuprinsul sentinței se arată în mod explicit că cererea de chemare în judecată se respinge pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei și pentru inadmisibilitatea acțiunii introductive, context în care, judecătoria s-a pronunțat asupra excepțiilor sus arătate, cu respectarea prevederilor art.137 alin.1 C.proc.civ.
S-a arătat, de asemenea, că pârâtele intimate au invocat și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, care a rămas neanalizată, instanța de fond dând prevalență calității procesuale active și inadmisibilității, apreciind astfel că susținerea apelantei, în sensul că cererea ar fi fost respinsă pe fond este lipsită de orice temei.
Intimatele au considerat că sunt lipsite de temei și susținerile apelantei vizând faptul că prima instanță ar fi încălcat dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. și că nu ar fi indicat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și pe cele pentru care a respins cererile părților.
În acest sens, intimatele au precizat că în considerentele sentinței atacate, judecătoria a expus pe larg motivele de fapt și de drept (indicând numeroase texte de lege și redându-le conținutul) pentru care a admis cele două excepții în discuție, cu consecința respingerii acțiunii introductive.
În aceste condiții, intimatele au conchis că afirmația părții adverse că soluția instanței de fond nu ar fi fost motivată în condițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. este făcută cu rea-credință și lipsită de orice temei.
Intimatele au precizat totodată că în mod corect prima instanță a reținut lipsa calității procesuale active a Asociației de Proprietari, având în vedere că din evidența de carte funciară, respectiv c.f. nr._ Timișoara (rezultată din conversia de pe hârtie a c.f. nr. 197 Timișoara), proprietar al terenului de 832 mp din Timișoara, P-ța Victoriei nr. 6, este Statul Român. Totodată, conform c.f. nr._-C1 Timișoara, proprietarii apartamentelor din imobilul-construcție situat în Timișoara, P-ța Victoriei nr. 6 sunt titularii unui drept de folosință asupra terenului aferent acesteia.
Demolarea unei construcții aflate pe acest teren al Statului Român are caracterul unui act de dispoziție care nu poate fi realizat decât de către proprietar. Titularul dreptului de folosință pe teren nu are atributul recunoscut proprietarului de a dispune de acesta, inclusiv sub forma demolării construcțiilor existente (atributul abusus conferit de dreptul de proprietate).
Intimatele au mai menționat că textele de lege invocate de către apelantă, respectiv art. 30 alin. 1 lit. a și i din Legea nr. 230/2007, art. 2 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 1588/2007 se referă în mod explicit la „interesele legate de clădire”, „folosirea bunurilor aflate în proprietate comună indiviză din clădirea care alcătuiește un condominiu”.
Astfel, s-a arătat că niciun text de lege nu îi dă dreptul apelantei să dispună asupra terenului proprietatea altei persoane și nici nu ar putea să o îndreptățească la săvârșirea unor acte de dispoziție în aceste condiții, întrucât aceasta ar însemna să se încalce dreptul de proprietate protejat de norme constituționale.
În consecință, având în vedere că demolarea construcțiilor și evacuarea materialelor astfel rezultate nu poate fi solicitată decât de proprietarul terenului, care nu este parte în acțiunea de față, intimatele au concluzionat că prima instanță a admis în mod corect excepția lipsei calității procesuale active.
Intimatele au precizat că temeiul de drept al cererii introductive constă în art. 480 C.civ., respectiv art. 555-556 NCC, context în care, reclamanta apelantă însăși a înțeles să își întemeieze acțiunea pe texte de lege, care se referă la dreptul de proprietate al cărei titular ea nu este, acest aspect fiind reținut în mod corect de către prima instanță.
Intimatele au mai apreciat că în mod corect prima instanță a reținut lipsa calității procesuale active și în privința capătului subsidiar de cerere, justificat de o pretinsă poluare fonică, întrucât un prejudiciu produs prin poluare fonică nu poate afecta decât persoane fizice, iar nu persoane juridice, cum este asociația de proprietari, care nu este înzestrată cu simțul auzului, iar pe de altă parte, instalațiile frigorifice la care se referă reclamanta apelantă au fost demult dezafectate.
Intimatele au considerat că în mod judicios judecătoria a admis excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că nu s-a făcut dovada respectării prevederilor art. 24-25 din Legea nr. 230/2007, privind adoptarea hotărârilor Asociației de Proprietari pentru promovarea acțiunii din dosarul de față.
S-a arătat că deși, apelanta încearcă să inducă ideea că această hotărâre nu s-ar putea analiza în lipsa unei acțiuni care să tindă la invalidarea ei, teza este greșită, întrucât ceea ce a analizat instanța a fost existența voinței exprimată în condițiile legii de către membrii asociației, pentru promovarea acțiunii introductive.
Or, așa cum corect a reținut instanța de fond, la dosarul cauzei s-a depus un extras din procesul-verbal al adunării generale a proprietarilor din 04.10.2012, semnat de președinte și de numita E. A., indicată ca fiind contabil, iar art. 25 alin. 4 din Legea nr. 230/2007 prevede că hotărârile adunărilor generale se consemnează în registrul de procese-verbale al asociației de proprietari, se semnează de către toți membrii comitetului executiv și se comunică, în scris, tuturor proprietarilor.
Intimatele au menționat că apelanta nu a depus la dosarul cauzei nici extras din registrul de procese-verbale ale adunării generale a proprietarilor privind hotărârea din 4.10.2012, nici dovada comunicării acesteia către toți proprietarii, membri ai asociației.
În final, intimatele au învederat că nici pentru hotărârea din 10.05.2013, despre care apelanta susține în apel că ar fi confirmat-o pe cea din 4.10.2012, recunoscându-se implicit că prima nu întrunea cerințele legale, nu s-a depus extras din registrul de procese-verbale ale adunării generale a proprietarilor și nici dovada comunicării acestuia către toți membrii asociației.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel și în raport de prevederile art. 294 – 298 Cod procedură civilă, a apreciat că apelul reclamantei este nefondat pentru argumentele ce succed:
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, reclamanta Asociația de proprietari din Timișoara, Piața Victoriei nr. 6, prevalând prioritar dispozițiile art. 480 C.civ. de la 1864 și art.555 și 556 NCC, a învestit instanța în principal cu o acțiune în revendicarea terenului ce compune curtea interioară a imobilului situat în Timișoara, Piața Victoriei, nr. 6, înscris în CF col. nr._ nr. top. 1186 constând din construcții și teren în suprafață de 832 mp., teren cu privire la care solicită a-i fi lăsat în folosință liber de orice construcții.
Pretenția ca pârâtele să demoleze construcțiile cu caracter provizoriu și să evacueze materialele rezultate din demolare de pe teren, formulată ca petit distinct rezultă, fără doar și poate, a fi subsumată petitului principal supra menționat vizând revendicarea terenului. În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtelor persoane juridice să sisteze funcționarea și folosirea și să dezafecteze camera și instalațiile frigorifice existente în construcția a cărei demolare se pretinde, motivat de împrejurarea că acestea provoacă poluare fonică și vibrații peste limitele admise, tulburând liniștea locatarilor condominiului.
Or, invocând reclamanta o încălcare abuzivă, provenind de la pârâte, de ani buni, a dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilului din Piața Victoriei nr.6, încălcare pe care o apreciază ca având caracter continuu și care are ca efect îngrădirea folosinței asociației reclamante purtând asupra curții interioare, devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia potrivit cu care norma de drept substanțial incidentă este dată de prevederile Noului Cod Civil, care în al său art.6 alin.6 statuează fără echivoc că „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Așadar, temeiul juridic al acțiunii în revendicare, în ciuda trimiterii făcute de reclamantă la ambele coduri civile, nu poate fi altul decât cel conținut de Noul cod civil care, de altfel a și dat o reglementare expresă acțiunii în revendicare, ce în vechiul ambient legislativ nu își găsise o consacrare legală, ci doar una doctrinară și jurisprudențială, fiind definită ca acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
În Noul Cod Civil, art.563 reglementând acțiunea în revendicare, statuează că „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.
Prin urmare, legiuitorul a conferit în mod expres și neechivoc legitimare procesual activă în promovarea acțiunii în revendicare exclusiv proprietarului bunului revendicat.
Or, în contextul legislativ dat, revenind la datele de speță, tribunalul constată că judicios a conchis prima instanță că reclamanta Asociația de Proprietari din Timișoara, Piața Victoriei, nr.6, neavând calitatea de proprietară a curții interioare la a cărei revendicare tinde, nu se legitimează procesual activ în prezenta cauză. Fiind de necontestat că proprietar al terenului în litigiu, este potrivit evidențelor tabulare Statul român și, mai exact, Municipiul Timișoara, ce nu a fost împrocesat, deși abia el justifica legitimarea procesual activă într-o acțiune în revendicare ca titular al dreptului de proprietate.
Este de remarcat că nici chiar proprietarii apartamentelor din condominiu, cumpărători, majoritatea, în temeiul Lg. nr.85/1992 și beneficiari, deocamdată, doar ai unui drept de folosință asupra cotei părți din teren aferentă fiecărui apartament, deși au prin lege vocație la dobândirea în proprietate a terenului aferent, nu justifică în prezent legitimare procesual activă în promovarea unei acțiuni în revendicare, nefiind întrunite nici în persoana lor cerințele art.563 NCC supra redate.
Cu atât mai mult atunci, Asociația de Proprietari constituită la nivel de condominiu, ca o formă de organizare și reprezentare a intereselor majorității proprietarilor din condominiu, astfel cum este definită la art.2 alin.2 din HG nr.1558/2007 conținând Normele metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007, nefiind deținătoarea unui drept real exclusiv și absolut asupra terenului în litigiu, nu-și justifică legitimarea procesual activă în speță, cum, de altfel, judicios a reținut și judecătoria.
Deși reclamanta apelantă a susținut în apel că are calitate procesual activă și interes în promovarea prezentei acțiuni având drept scop tocmai redarea către proprietarii apartamentelor și titularii folosinței terenului aferent (curtea interioară), recte, proprietarii apartamentelor constituiți în asociație, a atributului folosinței, restrâns din punct de vedere material prin construcțiile deținute de pârâte, o atare afirmație nu poate fi reținută că argument, deoarece, așa cum s-a arătat, proprietarii apartamentelor nu dețin încă un drept de proprietate asupra cotelor părți din terenul aferent clădirii și, chiar dacă l-ar fi deținut, nu asociația, ci aceștia în nume propriu, eventual, justificau legitimarea procesual activă cerută de art.563 NCC pentru a acționa contra celor ce-l ocupau pretins fără drept.
Textul legal prevalat ca argument de reclamanta apelantă, respectiv art. 2 alin.1 din HG nr.1588/2007 potrivit cu care asociația de proprietari se constituie „în scopul reprezentării și susținerii intereselor comune ale proprietarilor, legate de folosirea bunurilor aflate în proprietate comună indiviză din clădirea care alcătuiește un condominiu”, nu are nici el aptitudinea de a conferi reclamantei asociația de proprietari calitate procesual activă într-o acțiune în revendicare, deoarece face vorbire despre bunuri aflate în proprietate comună indiviză, ipoteză ce din nou nu se regăsește în speță, curtea interioară disputată nefiind în prezent proprietatea comună indiviză a proprietarilor apartamentelor, ci a unui terț față de cadrul procesul creat, Statul român.
Pentru aceleași rațiuni, nici art.7 lit.d din Statutul asociației reclamante prevede că asociația „asigură buna gospodărire a părților și instalațiilor în proprietate și folosința comună a clădirii,…, îngrijirea curților și spațiilor aferente…”, iar art.7 lit.i statuează că „inițiază sau apără în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor de apartamente, interesele legate de clădire”, nu reprezintă argumente de natură a susține demersul judiciar în revendicare inițiat de un neproprietar al terenului revendicat.
Deși reclamanta pretinde că acționează ca mandatar în numele proprietarilor de apartamente, membri ai asociației, s-a precizat că, întrucât ei nu dețin proprietatea asupra terenului revendicat, rezultă că nu pot fi cu succes reprezentați într-o acțiune în revendicare ce poate fi demarată legal numai de proprietar.
Existența unui simplu drept de folosință pe terenul în litigiu a proprietarilor apartamentelor nu îndrituiește asociația de proprietari la promovarea unei acțiuni în revendicare, acțiune reală, petitorie care tinde la apărarea dreptului de proprietate și care poate fi inițiată doar de proprietar, potrivit cu dispozițiile imperative ale art.563 NCC; ca atare, asociația de proprietari, chiar acționând în numele proprietarilor apartamentelor și titularilor unui drept de folosință pe teren, nu poate obține pe calea acțiunii în revendicare recunoscută legal numai proprietarului, apărarea atributului folosinței din conținutul dreptului de proprietate.
Având în vedere că, în ordinea de soluționare a excepțiilor, excepția lipsei calității procesual active primează, fiind una dintre condițiile de exercițiu ale dreptului la acțiune și că aceasta a fost în mod legal apreciată de prima instanță ca fiind întemeiată, tribunalul confirmând argumentația și întregind-o, iar valorizarea excepției a generat paralizarea demersului judiciar al reclamantei, instanța de control judiciar nu s-a mai preocupat de verificarea legalității soluției privind excepția de inadmisibilitate a acțiunii fondată pe nerespectarea dispozițiilor Lg. nr.230/2007 cu privire la adoptarea hotărârii asociației în vederea promovării acțiunii pendinte.
De aceea, tribunalul găsind corectă soluția primei instanțe care a repudiat legal reclamantei calitatea procesual activă într-o acțiune în revendicare precum cea de față, a respins apelul ca nefondat potrivit cu art.296 C.pr.civ., cu mențiunea că, deși soluția petitului subsidiar nu a făcut obiect al criticilor în apel, și aceasta este legală, asociația nejustificând legitimare în a pretinde crearea unui prejudiciu prin poluarea fonică, care semnifică producerea unei vătămări cauzată unui simț propriu exclusiv persoanei fizice.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Asociația de Proprietari Piața Victoriei nr. 6, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
În motivare, reclamanta apelantă a invocat disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civilă, arătând că decizia atacată este nelegală, fiind cu totul contrară motivelor acțiunii și cererilor formulate, instanța de apel aplicând eronat dispozițiile legale arătate (art. 480 Cod civil de la 1864, art. 555 și art. 556 din noul Cod civil) și făcând o motivare străină de natura pricinii.
A mai susținut că, indicând articolele mai sus menționate drept temei al acțiunii, nu a invocat vreun drept de proprietate al său asupra terenului, ci limitele exercitării dreptului de proprietate de către pârâta 1, prevăzute de art. 480 Cod civil (1864) și art. 555 și 556 Cod civil și pe care, prin abuz, pârâta le-a depășit, fiind greșit calificată acțiunea sa ca fiind o acțiune în revendicare, câtă vreme acțiunea este una în curmarea abuzului de drept făcut de pârâte.
Un at motiv invocat de către reclamanta apelantă este acela că Tribunalul a procedat la stabilirea priorităților cu privire la examinarea excepțiilor invocate de pârâte și s-a pronunțat asupra unei singure excepții, ignorând excepția inadmisibilității care era prioritară.
Că, Tribunalul a pășit la stabilirea ordinii de pronunțare asupra excepțiilor și la analiza excepției lipsei calității procesuale active ca și cum Judecătoria s-ar fi pronunțat în formele prescrise de lege asupra acestora, ignorând faptul că unul din motivele de apel a fost acela că Judecătoria nu s-a pronunțat, prin dispozitivul sentinței apelate, asupra excepțiilor despre care, în motivare, arată că le-ar admite.
Recurenta a mai susținut și că Tribunalul nu a examinat nici critica formulată în apel potrivit căreia sentința este nelegală și pentru că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă cu privire la motivarea hotărârii, nearătând motivele pentru care a înlăturat susținerile sale cu privire la aceste excepții, prin răspunsul la întâmpinare.
Totodată, recurenta a arătat că admiterea excepției lipsei calității procesuale active a asociației este nelegală, întrucât titularii dreptului de folosință, constituiți în Asociația de proprietari, justifică o astfel de calitate procesuală activă și interesul în promovarea acțiunii, calitate care rezultă din dispozițiile art. 30 alin. 1 lit. a și i din Legea nr. 230/2007, art. 2 alin. 1 și 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin H.G. 1588/2007, art. 1 și art. 7 lit. d și i din Statutul Asociației, în condițiile în care construcția și terenul condominiului sunt indisolubil legate, chiar dacă ar aparțin unor proprietari diferiți, ca în speță.
Pârâtele intimate . & DESSERTS SRL și . (fostă . SRL) nu au formulat întâmpinare, însă au depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului reclamantei, motivând că acțiunea „prin care reclamanta a solicitat demolarea construcțiilor și evacuarea materialelor rezultate de pe terenul Statului Român, are natura unei acțiuni la care nu poate recurge decât proprietarul terenului”, iar textele de lege invocate de reclamantă (art. 30 lit. a și i din Legea nr. 230/2007, art. 2 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 1588/2007) se referă în mod explicit la „interesele legate de clădire”, „folosirea bunurilor aflate în proprietate comună indiviză din clădirea care alcătuiește un condominiu”.
Intimatele au mai învederat că Judecătoria Timișoara s-a pronunțat asupra excepțiilor care au făcut de prisos cercetarea în fond a cererii, că hotărârea primei instanțe a fost pe larg motivată și că în mod corect Judecătoria a admis excepția inadmisibilității, reținând că nu s-a făcut dovada respectării art. 24-25 din Legea nr. 230/2007, iar Tribunalul a reținut în mod corect că are prioritate chestiunea legitimării procesuale active a reclamantei față de legala formare a voinței asociației pentru inițierea acestui demers.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantei, pentru argumentele de mai jos.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari „Asociația de proprietari are drept scop administrarea și gestionarea proprietății comune (…)”.
Prin acțiunea introductivă reclamanta Asociația de Proprietari din Timișoara, Piața Victoriei, nr. 6, a solicitat obligarea pârâtelor la demolarea construcțiilor și evacuarea materialelor rezultate de pe terenul proprietatea Statului Român, la redarea în liberă folosință a terenului constituind curtea interioară a imobilului și închiderea ușii existente în imobilul proprietatea pârâtei 1 cu acces spre curte, iar în caz de refuz, autorizarea reclamantei să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtelor, invocând ca temei juridic al acțiunii dispozițiile art. 3 și art. 54 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, art. 480, art. 998, art. 999 Cod civil (1864), art. 555, art. 556, art. 1349 și 1357 din noul Cod civil, art. 3 și 30 din Legea nr. 230/2007 și art. 2 lit. i din Legea nr. 114/1996.
Or, având ca premize ale analizei petitele din acțiune privind demolarea construcției și evacuarea materialelor rezultate de pe teren, prevederea legală că asociația de proprietari are drept scop administrarea proprietății comune (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 230/2007), faptul că proprietar tabular asupra terenului este Statul Român, care nu a fost chemat în judecată, Curtea constată că în mod judicios ambele instanțe au stabilit că acțiunea de față are natura juridică a unei acțiuni care poate fi promovată doar de proprietarul terenului, impunându-se verificarea dreptului de proprietate, astfel încât reclamanta Asociația de Proprietari Piața Victoriei nr. 6 nu are calitate procesuală activă, după cum nu au legitimare procesuală activă nici proprietarii apartamentelor, care sunt beneficiarii unui drept de folosință asupra cotei părți din teren aferentă fiecărui apartament.
Mai mult decât atât, demolarea construcției aflate pe terenul în litigiu este un act de dispoziție (ius abutendi) ce nu poate fi exercitat decât de proprietarul acestuia, nu și de titularul dreptului de folosință (jus utendi).
În contextul celor menționate mai sus, Curtea constată că celelalte texte invocate de către recurentă (art. 3 alin. 1 lit. a și i din Legea nr. 230/2007 și art. 1 și 2 din H.G. nr. 1588/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007) reglementează „interesele legate de clădire”, precum și „folosirea bunurilor aflate în proprietatea comună indiviză din clădirea care alcătuiește un condominiu”, neconferindu-i asociației de proprietari prerogativa de a dispune asupra terenului proprietatea altei persoane, chiar dacă construcțiile sunt sprijinite pe peretele clădirii proprietarilor apartamentelor.
Nu este justificată din punct de vedere legal nici critica vizând lipsa menționării în dispozitivul sentinței a soluției de admitere a excepțiilor, atâta timp cât dispozitivul se întregește cu considerentele hotărârii, din care rezultă în mod neechivoc admiterea celor două excepții peremptorii cu consecința logică de respingere a acțiunii pe baza acestor excepții.
Nici critica pronunțării și soluționării cu prioritate a excepției lipsei legitimării procesuale active în raport cu excepția inadmisibilității acțiunii, nu poate avea vreo relevanță în această cauză câtă vreme reclamanta nu are calitatea procesuală activă de a promova acțiunea de față.
Cât privește nelegalitatea hotărârii din perspectiva disp. art. 304 pct. 7 și art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că atât decizia instanței de apel, cât și sentința primei instanțe conțin suficiente motive pertinente, concludente și necontradictorii și care nu sunt străine de natura cauzei, prin care a fost argumentată pe deplin respingerea acțiunii reclamantei ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Față de considerentele mai sus relevate, Curtea apreciază că decizia atacată este legală și că nu sunt incidente cazurile de modificare a hotărârii prev. de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, astfel că în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari din Timișoara, .. 6, împotriva Deciziei civile nr. 970/A din 29.10.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. R. RUJIȚA F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. G.O.- 23.02.2015;
Tehnored. C.J.- 04.03.2015; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.;
Judecători: C. B.; A. A.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: C. L.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 50/2015. Curtea de Apel... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 106/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
