Partaj judiciar. Decizia nr. 82/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 82/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 4709/208/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 82
Ședința publică din 18.02.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. M. împotriva deciziei civile nr. 186/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții Ruzicscka R. și Ruzicscka E. A., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă av. D. M., pentru pârâți mandatar Ruzicscka M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 11.02.2015, de către pârâți, întâmpinare.
Reprezentanții părților arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu reținere spre rejudecare, admiterea apelului formulat în sensul admiterii acțiunii introductive, respectiv sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele; depune la dosar dovada onorariului avocațial și practică judiciară.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civile nr. 186 din 25.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a respins apelul declarat de reclamanta D. M. împotriva Sentinței civile nr. 222/29.01.2014, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați Ruzicscka R. și Ruzicscka E. A..
Astfel, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, prin care s-au dispus următoarele:
A fost admisă în parte, acțiunea civilă precizată și formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâții Ruzicscka R. și E. cu obiect partaj judiciar.
S-a constatat că asupra imobilului evidențiat în CF_ Caransebeș (fostă CF 137 Caransebeșul Nou) nr. top 204/1 de 216 mp cu casa nr. 111 din Caransebeș .. C1 top 204/1 și imobilului evidențiat în CF_ Caransebeș (fostă CF 137 Caransebeșul Nou) nr. top 203/1 G. de 1162 mp, sunt coproprietari reclamanta cu cota de 1/2 părți și pârâții cu cota de 1/2 părți ca bun comun.
S-a dispus partajarea imobilelor din litigiu, în sensul că le-a fost atribuit pârâților, în cotă de 1/1 parte, ca bun comun, și au fost obligați pârâții la plata unei sulte către reclamantă în sumă de 70.771 lei, raportat la valoarea imobilelor din expertiza întocmită de expert Caștă M..
La data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, s-a autorizat intabularea în CF conform sentinței.
Prin compensarea parțială a cheltuielilor de judecată, au fost obligați pârâții la 222 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamantei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că asupra imobilului evidențiat în CF_ Caransebeș (fostă CF 137 Caransebeșul Nou) nr. top 204/1 de 216 mp cu casa nr. 111 din Caransebeș .. C1 top 204/1 și imobilului evidențiat în CF_ Caransebeș (fostă CF 137 Caransebeșul Nou) nr. top 203/1 G. de 1162 mp, sunt coproprietari reclamanta cu cota de ½ părți și pârâții cu cota de 1/2 părți ca bun comun.
Imobilele au fost identificate de experții B. Steluța (specialitate topografie) și Caștă M. (specialitatea construcții).
Expert B. Steluța a menționat că pentru construcții nu este posibilă partajarea, destinația lor este unifamilială, aspect susținut și de expertul constructor. Ea a propus 2 variante pentru imobile, astfel:
Varianta 1 Anexa 2:
•pentru imobilul cu nr. top 204/1 loc de casă în suprafață de 288 mp înscris în CF nr._ Caransebeș:
- imobilul cu nr. top 204/1/1 teren în suprafață de 100 mp și Anexa C2 în suprafață de 26 mp, delimitat de punctele 1,2,3,4,23,22,21 și 19 să formeze proprietatea d-nei. D. M.
- imobilul cu nr. top 204/1/2 teren în suprafață de 188 mp și casa cu nr. 111 C1 în suprafață de 122 mp, delimitat de punctele 20,21,22,23,15,16,17,18 și 19 să formeze proprietatea lui Ruzicscka R. și E. A.- bun comun.
În acest caz, se va calcula sultă în favoarea d-nei. D. M..
•pentru imobilul cu nr. top 203/1 teren în suprafață de 1052 mp înscris în CF nr._ Caransebeș:
- imobilul cu nr. top 203/1/1 teren în suprafață de 526 mp, delimitat de punctele 4,5,6,7,8,9 și 23 să formeze proprietatea d-nei. D. M..
- imobilul cu nr. top 203/1/2 teren în suprafață de 526 mp, delimitat de punctele 23,9,10,11,12,13,14 și 15 să formeze proprietatea lui Ruzicscka R. și E. A.- bun comun.
Varianta 2 Anexa 3:
•pentru imobilul cu nr. top 204/1 loc de casă în suprafață de 288 mp înscris în CF nr._ Caransebeș:
-imobilul cu nr. top 204/1/1 teren în suprafață de 100 mp și Anexa C2 în suprafață de 26 mp, delimitat de punctele 1,2,3,4,23,22,21 și 19 să formeze proprietatea lui Ruzicscka R. și E. A.- bun comun.
- imobilul cu nr. top 204/1/2 teren în suprafață de 188 mp și casa cu nr. 111 C1 în suprafață de 122 mp, delimitat de punctele 20,21,22,23,15,16,17,18 și 19 să formeze proprietatea d-nei. D. M.
În acest caz se va calcula sultă în favoarea lui Ruzicscka R. și soția E. A..
•pentru imobilul cu nr. top 203/1 teren în suprafață de 1052 mp înscris în CF nr._ Caransebeș:
- imobilul cu nr. top 203/1/1 teren în suprafață de 526 mp, delimitat de punctele 4,5,6,7,8,9 și 23 să formeze proprietatea lui Ruzicscka R. și E. A.- bun comun.
- imobilul cu nr. top 203/1/2 teren în suprafață de 526 mp, delimitat de punctele 23,9,10,11,12,13,14 și 15 să formeze proprietatea d-nei D. M..
Expert constructor Caștă M. a propus atribuirea imobilului unei părți și a stabilit valoare teren 55.242 lei și valoare construcție 86.300 lei (total 141.542 lei) în raport de expertiza de la fila 62 dosar.
În cauză s-a efectuat și un supliment la raportul de expertiză topografică în care varianta 3 este: imobilul cu nr. top 240/1 loc de casă în suprafață de 288 mp, pe care se găsesc casa cu nr. 111 C1 și anexa C2, înscris în CF nr._ Caransebeș și imobilul cu nr. top 203/1 grădina în suprafață de 1052 mp înscris în CF_ Caransebeș să formeze proprietatea d-nei. D. M., caz în care se va calcula sulta în favoarea lui Ruzicscka R. și soția E. A., și varianta 4 este: imobilul cu nr. top 240/1 loc de casă în suprafață de 288 mp, pe care se găsesc casa cu nr. 111 C1 și anexa C2, înscris în CF nr._ Caransebeș și imobilul cu nr. top 203/1 grădina în suprafață de 1052 mp înscris în CF_ Caransebeș să formeze proprietatea lui Ruzicscka R. și soția E. A., caz în care se va calcula sulta în favoarea d-nei. D. M..
Din coroborarea declarațiilor martorilor M. I. și P. A. (f.104-105 dosar) cu interogatoriul pârâților, instanța a reținut că cei care folosesc efectiv imobilul grădină și partea de casă deținută încă din perioada în care trăia mama reclamantei (d-na U. A.) sunt pârâții și nu reclamanta care locuiește la București și care au racordat imobilul la rețeaua de apă în anul 2009.
Având în vedere concluziile experților și faptul că imobilul nu poate fi folosit decât de o singură familie, că reclamanta stă în București de când s-a căsătorit, iar pârâții sunt aceia care folosesc imobilul, instanța a apreciat că se impune atribuirea imobilului către pârâți.
Împotriva sentinței civile nr. 222/29.01.2014 a formulat recurs reclamanta D. M., solicitând schimbarea sentinței apelate în sensul modificării mențiunii din dispozitiv prin care instanța de fond a constatat calitatea de coproprietari a părților asupra imobilului din Caransebeș, .. 111 (așa cum e identificat în dispozitivul hotărârii) și a cotelor de 1/2 (reclamanta-apelantă), respectiv 1/2 (pârâții-intimați), modificarea dispoziției de autorizare a intabulării în CF, în sensul ca intabularea să se realizeze pe numele reclamantei-apelante; modificarea dispoziției instanței de fond privind cheltuielile de judecată și obligării pârâților la plata exclusivă a cheltuielilor de judecată; constatarea că forma procedurală de atac a hotărârii instanței de fond este apelul si nu recursul.
În secundar a solicitat atribuirea imobilului către reclamanta-apelantă și, pe cale de consecință, obligarea apelantei la plata sultei stabilite, și modificarea dispoziției de autorizare a intabulării în CF, în sensul ca intabularea să se realizeze pe numele reclamantei-apelante; menținerea dispoziției instanței de fond privitoare la cheltuielile de judecată; constatarea că forma procedurală de atac a hotărârii instanței de fond este apelul, și nu recursul.
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiat apelul reclamantei, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel este neîntemeiat întrucât actul ce face dovada existenței în patrimoniul pârâților a cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu îl reprezintă cartea funciară (extras de CF de la fila 8 dosar de fond).
Motivele de apel referitoare la modul de realizare a ieșirii din indiviziune sunt neîntemeiate întrucât în cauză sunt incidente prevederile art. 676 alin. 2 (conform concluziilor expertizei) și art._ alin. 1 C. pr. civ., iar prima instanță a făcut o corectă aplicare a art. 6739 C. pr. civ., atunci când a avut în vedere cu prioritate că pârâții folosesc imobilul și au adus îmbunătățiri acestuia (racordarea imobilului la rețeaua de apă).
De asemenea, tribunalul are în vedere și exprimarea de voință pe aproape tot cursul judecății în primă instanță în sensul ca imobilul să fie atribuit pârâților.
Motivul de apel, referitor la valoarea sultei este neîntemeiat întrucât procentul de 10% (fila 66) a fost aplicat avându-se în vedere procesul în curs (astfel cum prevăd normele legale), nu și pentru lipsa actelor clare de proprietate.
Cu privire la cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, instanța, văzând prevederile art. 274 C. pr. civ. și chitanța în valoare de 2 000 lei (fila 23 dosar apel), a admis-o.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 C. pr. civ., tribunalul a respins apelul formulat de către reclamanta D. M., împotriva sentinței civile nr. 222/29.01.2014, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții Ruzicscka R. și E. A. și a obligat apelanta D. M. să plătească intimaților suma de 2 000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamanta D. M., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și, în rejudecare, admiterea acțiunii introductive, respectiv sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu și atribuirea acestuia către reclamantă, cu obligarea sa la plata unei sulte.
În subsidiar, recurenta a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 5, art. 105 alin. 2 și art. 129 alin. 5 C. pr. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului (prin nepronunțarea asupra tuturor probelor admise) și s-a rezumat doar la a reda considerentele și dispozitivul hotărârii primei instanțe, ceea ce echivalează cu o nemotivare potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta recurentă a arătat că instanța de apel a procedat la o greșită apreciere a probelor administrate în cauză și a motivat hotărârea cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. pr. civ.), că hotărârea nu se sprijină și nu este motivată pe toate susținerile părților, conform art. 261 C. pr. civ., și nici nu s-a pronunțat asupra probelor depuse în apel, iar imobilul a fost atribuit pârâtelor fără ca să existe o solicitare pe cale reconvențională din partea acestora (art. 304 pct. 5 C. pr. civ.).
Astfel, a invocat dreptul la un proces echitabil, în temeiul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care impune obligația instanței de a administra și analiza toate probele și argumentele părților, precizând că în privința criteriului ales de instanță pentru atribuirea imobilului, și anume folosința imobilului, instanța de apel nu a făcut nicio referire la proba admisă (planșele foto), din care reiese o altă realitate, care contrazice declarațiile martorilor, respectiv că pârâții nu folosesc imobilul.
Cu privire la necesitatea de spațiu locativ a pârâților intimați, recurenta a învederat că instanța de apel a apreciat total greșit starea de fapt, raportat la probele existente în dosarul cauzei, întrucât pârâții locuiesc la o altă adresă, precizând că nu pârâții au racordat imobilul la rețeaua publică de apă, ci mama sa, și că nu s-a dovedit situația locativă precară a pârâților.
În ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului stabilită prin raportul de expertiză, recurenta a susținut că aceasta nu este obiectivă, prin aceea că în mod greșit expertul a diminuat valoarea curții și grădinii cu 25%, pe motiv de procese în curs, iar valoarea casei cu 10% pe motivul lipsei actelor clare de proprietate și procese în curs, astfel valoarea finală a sultei este redusă cu 18%, precizând că faptul că acum imobilul este în proces nu afectează valoarea lui după proces, tocmai pentru că rămâne uneia dintre părți și nu urmează să fie vândut la licitație publică.
Recurenta a mai învederat că nu subzistă considerentul instanței de apel care a apreciat că nu ar fi solicitat atribuirea imobilului, întrucât și-a precizat acțiunea în acest sens la instanța de fond, menționând, pe de altă parte, că omisiunea analizei planșelor foto prin hotărâre este un motiv de casare a deciziei recurate.
De asemenea, a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cercetării la fața locului, probă care era necesară, utilă și concludentă, pentru stabilirea faptului că pârâții nu folosesc imobilul.
Pârâții intimați Ruzicscka R. și Ruzicscka E. A. nu au formulat întâmpinare, însă au depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului reclamantei, susținând, în esență, că motivele invocate prin cererea de recurs vizează netemeinicia hotărârii și nu nelegalitatea acesteia.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. pr. civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantei, pentru argumentele de mai jos.
Recursul este o cale extraordinară de atac, iar obiectul său îl poate constituii doar nelegalitatea hotărârilor, nu și netemeinicia acestora, respectiv greșita apreciere a probelor sau nepronunțarea asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, avându-se în vedere că prin OUG nr. 138/2000 au fost abrogate punctele 10 și 11 ale art. 304 C. pr. civ.
Prin urmare, nu pot fi însușite criticile recurentei vizând greșita apreciere a probelor (declarațiile martorilor și interogatoriul pârâților), pe baza cărora instanțele au stabilit că pârâții folosesc imobilul, aspect recunoscut de însăși reclamantă prin cererea de apel în care s-a menționat că aceștia „(...) au avut acces la casă în toți acești ani (...)” și că „(...) folosesc casa doar cât să își marcheze teritoriul (...)”.
Cât privește proba cu cercetarea la fața locului, instanța de apel a respins-o ca inutilă cauzei în raport de probele administrate.
De asemenea, omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra planșelor foto vizează tot netemeinicia hotărârii, însă instanța de apel a sintetizat criticile formulate de recurent, răspunzând acestora printr-un argument comun.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, nu au fost încălcate prev. art. 261 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., hotărârea atacată conținând suficiente argumente pertinente, concludente și necontradictorii cu privire la soluția dată, iar în ceea ce privește critica hotărârii privind modalitatea de partaj, din perspectiva disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a stabilit că nu au fost respectate dispozițiile art. 6739 C. pr. civ., privind criteriile de atribuire, cu atât mai mult cu cât reclamanta are domiciliul în București, iar pârâții în Caransebeș.
Neîntemeiată este și critica inexistența unei cereri reconvenționale privind solicitarea pârâților de a li se atribui imobilul, întrucât această cerere nu este necesară în condițiile în care solicitarea pârâților privește doar modalitatea de partaj, care nu este un capăt de cerere distinct, instanța fiind investită cu sistarea stării de coproprietate prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Nici critica vizând valoarea imobilului nu poate fi primită, avându-se în vedere că, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 27.11.2013 (f. 96 dosar primă instanță), apărătorii ambelor părți au arătat că „sunt de acord cu stabilirea valorii pentru teren la 55.242 lei și pentru casă la 86.300 lei, așa cum corect a calculat expertul C. M.”.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că hotărârea recurată este legală, nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. pr. civ., astfel că în baza art. 274 C. pr. civ. va respinge recursul reclamantei.
Fiind parte căzută în pretenții, potrivit art. 274 C. pr. civ., Curtea va obliga recurenta să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D. M. împotriva Deciziei civile nr. 186 din 25.09.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Obliga recurenta să plătească intimaților Ruzicscka R. și Ruzicscka E. A. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. G.O./ 27.02.2015
Teh. AMT/2 ex./12.03.2015
Prima instanță: Judecătoria Caransebeș – jud. D. G.
Instanța de apel: Tribunalul C.-S. – jud. C. A., B. S.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 106/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 89/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
