Revendicare imobiliară. Decizia nr. 29/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 1166/1/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 29

Ședința publică din 19 februarie 2015

PREȘEDINTE: C. P.

JUDECĂTOR: M. G.

GREFIER: S. C.

S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanții L. I.-N., L. I. M. A., împotriva sentinței civile nr. 998/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați P. M. LUGOJ, C. L. LUGOJ, M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentant de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T., prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE LUGOJ, . lichidator . SRL TIMIȘOARA, B. S. G., B. ASOCIAȚI R., C. DUȘIȚA, T. M., B. E., T. V., având ca obiect revendicare imobil naționalizat.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat O. Snejana pentru reclamanții apelanți L. I. N. (lipsă) și L. I. M. A. (lipsă), nefiind prezente celelalte părți.

Procedura de citare legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamanților apelanți depune la dosar chitanța nr. 999 din 21.05.2014, pentru a dovedi cuantumul onorariului achitat de reclamanții apelanți și, nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.

Pentru reclamanții apelanți lipsă L. I. N. și L. I. M. A., avocat O. Snejana solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, schimbarea hotărârii instanței de fond și pe cale de consecință, admiterea acțiunii reclamanților astfel cum a fost precizată, susținând, în esență, că potrivit Legii nr. 10/2001, vânzările care au operat cu privire la imobilul din litigiu au fost frauduloase și prin urmare sunt lovite de nulitate absolută. Solicită cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

P. acțiunea civilă înaintată pe rolul Judecătoria Lugoj, în dosar nr. 1207 la data 17 martie 2006, reclamanții L. I. N., L. M. E. si L. I. M. A. au solicitat instanței în contradictoriu cu Statul R. prin M. Finanțelor Publice, și prin C. L. al M. Lugoj, Municipiul Lugoj prin P. M. Lugoj; P. M. Lugoj; C. L. al M. Lugoj; . lichidator IT MANAGEMENT ADVISORS SRL; M. Finanțelor Publice; Direcția Generală a Finanțelor Publice T.; Administrația Finanțelor Publice Lugoj; Biroul Notarului Public G. S.; T. V.; B. ASOCIAȚII&R. și C. Dușița, restituirea în natură a imobilului evidențiat în cartea funciară nr. 9926 Lugojul R., nr. topografic 513-514/A/l/l/B, constând în construcții și teren în suprafață de 717 mp, situat În Lugoj ., nr. 18, evidențiat în prezent în proprietatea . potrivit Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat.

Având în vedere dezmembrarea ulterioară se solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare directă încheiat la 07.10.2002 între M. Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice T. și Administrația Finanțelor Publice Lugoj în baza căruia B. S. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top 513-514/A/I/l/B/l compusă din clădire veche și teren aferent de 475 mp, evidențiat în CF nr. 9926; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia B. S. G. a înstrăinat imobilul menționat, la 31.10.2002 în favoarea lui T. V.; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care T. V. a înstrăinat imobilul la 11.11.2002 către B. ASOCIAȚI&R. în cotă de 59/100 părți și către B. G. S. în cotă de 41/100.

Cu privire la . 513-514/A/1/1/B/2 în suprafață de 242 mp, evidențiată în CF nr. 9926 și transcris apoi în CF nou înființată nr._, solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea lui C. Dușița de către .>

Motivând în fapt atitudinea potrivit disp. art. 112 alin. 1 pct. 4 C pr. civ, reclamanții arată că imobilul inițial înscris în CF nr. 9926, nr. top 513/514/A/1/1//B în suprafață de 717 mp aflat în proprietatea antecesorilor a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950. La 10.08.2001 reclamanții s-au adresat prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc către Primăria M. Lugoj și către . restituirea în natură a imobilului menționat. Primăria Lugoj a înaintat notificarea . acesta nu a soluționat-o și ulterior a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului. . apoi în alte 2 parcele (la 04.04.2002): 513-514/A/l/l/B/l în suprafață de 745 mp și 513-514/A/1/1/B/2 în suprafață de 242 mp transmisă într-o nouă carte funciară. Suprafața de 745 mp a fost vândută la licitație la data de 07.10.2002 de către M. Finanțelor Publice și achiziționată de către B. G. S.. Ulterior dreptul de proprietate a fost transmis lui T. V. iar în prezent se află în proprietatea B. ASOCIATII&R. în cotă de 59/100 părți și B. G. S. în cotă de 41/1000 părți. Suprafața de 242 mp a fost vânduta către C. Dusita.

Reclamanții apreciază că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 asupra imobilului cu privire Ia care s-a depus notificarea, era interzis să se mai efectueze orice fel de acte. Cu toate acestea, uzând de reaua-credință, reprezentanții . imobilul. Reclamanții se consideră îndreptățiți la restituirea imobilului, acesta fiind preluat abuziv de către Stat fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării. Față de demersul lor, se prevalează de art. 21 din Legea nr. 10/_ potrivit cărora, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz judiciare generate de Legea nr. 10/2001 este interzisă înstrăinarea imobilelor pentru care s-au formulat notificări potrivit Legii nr. 10/2001.

În drept au mai fost invocate și disp. art 480 și următoarele din Codul pr. civ.

Administrația Finanțelor Publice Lugoj a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii. La fel, DGFP T. formulează întâmpinare, invocând excepția de necompetență materială a Judecătoriei Lugoj iar pe fond respingerea acțiunii.

Pârâta C. Dușițaa formulează, de asemenea, întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale pe de o parte iar pe de altă parte solicitând respingerea acțiunii. În mod similar B. G. S. și B. ASOCIATII&R. solicită prin întâmpinare respingerea acțiunii.

P. întâmpinarea depusă de către P. M. Lugoj, CLM Lugoj și M. Lugoj se solicită instanței admiterea lipsei calității procesuale a acestora iar pe fondul cauzei, respingerea capătului de cerere vizând restituirea imobilului.

. SRL solicită instanței respingerea acțiunii arătând în principal ca acțiunea nu este de competența nici unei instanțe de drept comun. Pe de altă parte . nu a cunoscut de notificarea formulată de reclamanți.

P. sentința civilă nr. 1527/15.05.2006 pronunțată în dosarul nr. 1207/2006, Judecătoria Lugoj a declinat competența în favoarea Tribunalului T. - Secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Lugoj a reținut că temeiul de drept invocat este Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005. Reclamanții au solicitat prin petitul acțiunii restituirea în natură a imobilul iar cum pentru imobilul respectiv s-au formulat și notificări, în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 modificată și republicată competenta de soluționare ar aparține Tribunalului T..

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul T. la data de 31.05.2006 sub nr. 7336/2006.

Petitele inițiale au fost completate în subsidiar cu - obligarea pârâților P. M. Lugoj, . lichidator IT MANAGEMEBNT ADVISORS SRL la emiterea dispoziției ca urmare a notificării adresate.

Instanța a invocat excepția de necompetentă materială a Tribunalului T., excepție pe care prin sentința civilă nr. 2670/17.09.2006 a admis-o, și, în temeiul art. 158 alin. 3, tribunalul a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj. În temeiul art. 20 pct. 2 C pr. civ, constatând ivit conflictul negativ de competență iar în temeiul art. 22 alin.2 si 5 C pr. civ, a trimis dosarul Curții de Apel Timișoara în vederea soluționării conflictului conflictul negativ de competență.

La Curtea de Apel Timișoara cauza a fost înregistrată sub dosar nr. 7027/59/10.11.2006.

Pârâta C. Dușița a declarat recurs împotriva deciziei civile mai sus­menționate și criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate a solicitat admiterea recursului. În motivarea recursului a arătat că a fost încălcat dreptul procedural de a pune în discuție precizarea și completarea acțiunii, excepția necompetenței materiale rezultând din aceasta (precizarea și completarea acțiunii).

Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 2699/07.12.2006, a respins recursul declarat de Pârâta C. Dușița constatând că este inadmisibil.

Pentru a dispune astfel s-au avut în vedere dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă care prevăd că sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, prin hotărârea dată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, potrivit art. 20 pct. 2 Cod procedură civilă, această hotărâre nefiind supusă nici unei căi de atac, calea de atac fiind dată de la lege.

Așa fiind, a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta C. Dușița împotriva Sentinței civile nr.2670/PI/17.10.2006 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr.7336/2006 și a stabilit termen în data de 08.12.2006 în camera de consiliu, privind soluționarea conflictului negativ de competență ivit în cauză.

Curtea de Apel Timișoara prin sentința civilă nr. 149/08.12.2006, pronunțată în dosar nr._, a stabilit competența de soluționare a acțiunii civile în favoarea Tribunalului T..

S-a avut în vedere că, raportat la obiectul cauzei, având în vedere acțiunea precizată și completată întemeiată pe Legea nr. 10/2001, reclamanții au formulat notificare în temeiul acestei legi, care nu a fost soluționată, solicitând obligarea pârâților P. M. Lugoj și S.C. C. SA în lichidare prin lichidator I.T. MANAGEMENT ADVISORS S.R.L Timișoara să emită dispoziția urmare notificării, astfel că potrivit art. 26 din Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, în consecință, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că, competența materială revine Tribunalului T..

P. sentința civilă nr. 2500/29.11.2007 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins ca prematur introduse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de M. Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice T..

A fost admisă în parte acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanții L. I. N., L. M. E. și L. I. M. A., în contradictoriu cu pârâții: Statul Român prin M. Finanțelor Publice București și prin C. local al M. Lugoj, prin P. M. Lugoj și P. M. Lugoj, C. L. al M. Lugoj, . Lichidare prin lichidator IT Management Advisors SRL Timișoara, M. Finanțelor Publice București, Direcția Generală a Finanțelor Publice T., Administrația Finanțelor Publice Lugoj, B. S. G., T. V., B.N.P. Asociați R. și C. Dușița .

Au fost obligați pârâții P. M. Lugoj și . Lichidare prin lichidator IT Management Advisors SRL Timișoara să soluționeze notificarea adresată de reclamanți în legătură cu imobilul înscris în CF 9926 Lugojul Român cu număr topografic 513 – 514 /a/1/1/b construcții și teren în suprafață de 717 mp, imobil situat în Lugoj, ., nr. 18, jud. T..

A fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamanți L. I. N., L. M. E. si L. I. M. A. împotriva pârâților Statul Român prin M. Finanțelor Publice București și prin C. local al M. Lugoj, P. M. Lugoj, C. L. al M. Lugoj, . Lichidare prin lichidator IT Management Advisors SRL Timișoara, M. Finanțelor Publice București, Direcția Generală a Finanțelor Publice T., Administrația Finanțelor Publice Lugoj, B. S. G., T. V., B.N.P. Asociați R. și C. Dușița, ca prematur introdusă.

Au fost obligați pârâții P. M. Lugoj și . Lichidare prin lichidator IT Management Advisors SRL Timișoara la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în cheltuieli de judecată în cuantum de 3.815 Ron reprezentând onorariu de avocat. Capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului înscris în Cf nr. 9926 Lugojul Român situat în Lugoj, . nr. 18, a fost respins ca prematur introdus.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții L. I. N., L. M. E. și L. I. M. A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar 7027._ la data de 16.01.2008, instanță care prin decizia civilă nr. 97/A/21.04.2008 a admis apelurile, a desființat sentința civilă apelată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul T. .

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că prin cererea introductivă de instanță înregistrată la Judecătoria Lugoj la data de 17 martie 2006, reclamanții L. I. N., L. M. E. și L. I. M. A., au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin M. Finanțelor Publice și C. L. al M. Lugoj, Municipiul Lugoj prin P. M. Lugoj, P. M. Lugoj, C. L. al M. Lugoj, . lichidator SCP IT MANAGEMENT ADVISORS SRL Timișoara, M. Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Public T., Administrația Finanțelor Lugoj, B. S. G., B. Asociația RDU ȘI C. Dușița, restituirea în natură a imobilului evidențiat în CF 9926 Lugojul Român, nr. topografic 513-514/A/I/I/B constând în construcții și teren în suprafață de 717 mp situat în Lugoj, . nr. 18, evidențiat în prezent în proprietatea . potrivit Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat.

Pe cale de consecință, având în vedere dezmembrarea ulterioară a parcelei mai sus menționate, au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare directă încheiat la 07.10.2002 între M. Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice T. și Administrația Finanțelor Lugoj în baza căruia B. S. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top. 513-514/S/I/I/B/1 compus din clădire veche și teren aferent de 475 mp, evidențiat în CF 9926; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare în baza căruia B. S. G. a înstrăinat imobilul menționat, la 31.10.2002 în favoarea lui T. V.; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare prin care T. V. a înstrăinat imobilul la 11.11.2002 către B. Asociația & R. în cotă de 59/100 părți și către B. G. S. în cotă de 41/100 părți.

Cu privire la .. 513-514/A/I/I/B/2 în suprafață de 242 mp evidențiată în Cf nr. 9926 și transcris apoi în CF nou înființată nr._ se solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea lui C. Dușița de către .>

La data de 10.08.2001, reclamanții L. I. N., L. M. E. și L. I. M. A. au formulat notificarea nr. 88/10.08.2001, în calitate de moștenitori legali ai defuncților L. G. Coriolan și L. I. N., solicitând restituirea în natură a imobilului în litigiu sus – menționat. Această notificare nu a fost soluționată nici până în prezent de unitatea deținătoare, sens în care, raportat la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, în mod corect s-a dispus obligarea unității deținătoare a imobilului P. M. Lugoj și . lichidare prin lichidator IT MANAGEMENT ADVISORS SRL Timișoara să soluționeze notificarea în cauză.

Referitor la această dispoziție, Curtea a apreciat însă că în mod nelegal instanța de fond nu a stabilit în concret cine este unitatea deținătoare a imobilului revendicat, cu atât mai mult cu cât pârâtul P. M. Lugoj a invocat faptul că nu mai este deținătorul imobilului, acesta fiind proprietatea . temeiul Legii nr. 15/1990.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că, deși instanța de fond a fost învestită prin acțiunea principală, precizată ulterior, cu mai multe capete de cerere privind constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare a unor părți din imobilul revendicat, contrar disp. art. 129 alin. ultim din C.proc.civ., a respins ca prematură acțiunea civilă principală, apreciind că se impune soluționarea în principal a notificării formulată de reclamanți care, în situația că sunt nemulțumiți de dispoziția ce s-a emis, o pot contesta potrivit procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001.

Curtea a apreciat că se impune soluționarea pe fond și a acțiunii civile principale formulate de reclamanți, care vizează schimbarea situației juridice a imobilului revendicat, în condițiile în care, înregistrată fiind notificarea, pârâta . procedat la dezmembrări și vânzări ale imobilului în litigiu.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a admis pe cale de excepție toate apelurile, a desființat sentința civilă apelată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond, Tribunalul T..

La Tribunalul T. cauza a fost reînregistrată sub nr. dosar 7027._ la data de 27.06.2008.

P. adresa cu nr. C19008/26.11.2008, s-a comunicat instanței că S.C. C. S.A. a fost radiată din Registrul Comerțului, context în care capacitatea de folosință a acesteia a încetat.

P. adresa nr._/18.03.2009 s-a comunicat instanței, de către Administrația Finanțelor Publice Lugoj, că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 S.C. C. S.A. era integral privatizată.

P. sentința civilă nr. 1118/PI/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul T. rejudecare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții L. I. N., L. M. E. și L. I. M. A. în contradictoriu cu pârâții C. L. al M. Lugoj, primarul M. Lugoj, . lichidator . SRL, M. Economii și Finanțelor, Administrația Finanțelor Publice T., B. S. G. cu sediul în Lugoj, B. R. și Asociații din Lugoj, T. vasile și C. Dușița, pentru acțiune la Legea nr. 10/2001.

S-a constatat că imobilul situat în municipiul Lugoj, pe ., nr.18, identificat topografic, inițial, în CF 9926 Lugojul Român cu nr. 513-514/a/1/1/b având descrierea „construcții și teren” în întindere de 717 m.p., iar ulterior, urmare a operațiunilor tehnice de dezmembrare, cu nr. 513-514/A/1/1/b/1 – clădire și teren în întindere de 475 m.p. înscris în Cf 9926 și, respectiv, sub nr. top 513-514/a/1/1/b/2 – teren în întindere de 242m.p., transcris în Cf nou înființată_ Lugojul Român - a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român de la antecesorii reclamanților.

S-a constatat că reclamanții L. I. N., L. M. E., L. I. M. A. au calitatea de persoane îndreptățite a accede la beneficiul măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001 republicată și în consecință a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII apartenent Legii nr.247/2005 modificată prin OUG nr.14/2007 pentru imobilul supra identificat.

A obligat pârâtul P. municipiului Lugoj, în calitate de reprezentant al unității notificate ca, la rămânerea irevocabilă a hotărârii să transmită dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit procedurii configurate de același titlu VII apartenent Legii nr.247/2005.

Au fost respinse în rest pretențiile reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, reclamanții L. I. N., L. M. E., L. I. M. A. și L. I. N. își legitimează vocația de a accede la beneficiul măsurilor reparatorii reglementate de legea nr.10/2001, în temeiul art.4 din lege (potrivit certificatelor de moștenitor depuse la dosarul Judecătoriei Lugoj, filele 36-27), în calitate de succesori ai foștilor proprietari tabulari ai imobilului ce face obiectul notificării cu nr.88/10.08.2001.

De asemenea, s-a constatat că imobilul situat în municipiul Lugoj, pe ., nr.18, identificat topografic, inițial în CF 1933 Lugojul Român cu nr. 513-514/a/1/1/b având descrierea „construcții și teren” în întindere de 717 m.p, a fost naționalizat în baza Decretului-Lege nr.92/1950 de la autorii reclamanților, așa cum rezultă din studiul cărții funciare coroborată cu poziția nr.173 din anexa la decretul de naționalizare. Cum legea însăși, în al său art. 2 alin.1 lit. a prezumă ca fiind abuzivă preluarea unui imobil în temeiul Decretului nr.92/1950, tribunalul a constatat că imobilul litigios a fost preluat fără titlu valabil de către Statul Român. S-a reținut că în practica judiciară s-a cristalizat deja o practică aproape unanimă în a considera că Decretul-Lege nr.92/1950 era neconstituțional, raportat la prevederile art. 8 și 11 ale Constituției din 1948, care consfințeau dreptul de proprietate particulară și priveau doar naționalizarea mijloacelor de producție, a băncilor și a societăților de asigurare. De altfel acest decret nu era în concordanță nici cu Convenția Internațională a Drepturilor Omului, la care România era parte din anul 1948.

În ceea ce privește entitatea învestită cu soluționarea notificării, tribunalul a reținut, din probele administrate în celelalte cicluri procesuale (astfel cum rezultă și din întâmpinarea de la fila 55 din dosarul Judecătoriei Lugoj, formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, precum și înscrisurile de la filele 58-59 din dosarul Judecătoriei Lugoj) că S.C. C. S.A. era privatizată integral la data intrării în vigoare a legii nr.10/2001. În acest context, nu a fost reținută în speță incidența prevederilor art. 21 alin 1-2, și care vizează situații în care „imobilele - terenuri si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare. S-a apreciat că prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul in care statul sau o autoritate publica centrala sau locala ori o organizatie cooperatista este actionar sau asociat minoritar al unitatii care detine imobilul, daca valoarea actiunilor sau partilor sociale detinute este mai mare sau egala cu valoarea corespunzatoare a imobilului a carui restituire in natura este ceruta”.

Totodată, s-a apreciat că situația de față s-ar fi încadrat în ipoteza prevăzută de art. 29 ( fost 27) din Legea nr.10/2001 și care spune că „Pentru imobilele evidențiate in patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzătoare valorii de piața a imobilelor solicitate. Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul in care imobilele au fost înstrăinate”. Din interpretarea sistematică a textelor de lege antecitate a-a reținut că art. 29 se referă la societățile privatizate integral înainte de apariția Legii nr.10/2001.

S-a reținut că jurisdicția constituțională a constatat, prin Decizia nr.830/2008, că dispozițiile art. 29, în forma actuală în vigoare, sunt neconstituționale deoarece au eliminat sintagma „imobilele preluate cu titlu valabil”. În alți termeni, ipoteza prevăzută de art.29 - aceea a acordării de măsuri reparatorii în echivalent se aplică numai în situația imobilelor preluate cu titlu valabil. per a contrario, imobilele preluate abuziv, fără titlu valabil (speța de față), se vor restitui în natură, dacă această măsură este posibilă. Numai că, așa cum s-a subliniat și în literatura de specialitate, dispozițiile legale supra anunțate se constituie într-o excepție de la dreptul comun al legii nr.10/2001, reglementat de art.22-26 din lege. Fiind un text de excepție, s-a concluzionat că este de strictă interpretare și aplicare. Ca atare, de vreme ce imobilul în speță a fost preluat fără titlu, rezultă că nu mai este incident art. 29 care se referă la imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale integral privatizate la data apariției legii, ci dreptul comun. Cu alte cuvinte, s-a reținut că entitatea învestită cu soluționarea notificării se identifica în speță a fi tot municipiul Lugoj, prin Primar. Cu atât mai mult cu cât S.C. C. S.A. fiind radiată, nu mai are capacitate de folosință, astfel că nu mai poate fi identificată ca un subiect procesual pasiv învestit cu soluționarea notificării.

Pe de altă parte, tribunalul a reținut și că privatizarea nu putea purta asupra unui imobil preluat fără titlu valabil, care nu a aparținut niciodată statului. Acest aspect s-a considerat lipsit de interes pentru petiționari, în condițiile legislației actuale, în care art.2 alin.2 al Legii nr.10/2001 și care spunea că „Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avuta la data preluării, pe care o exercita după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi.” a fost abrogat (știut fiind și că dispozițiile legii noi, sunt de imediată aplicare, reprezentând ultima voință a legiuitorului cu atât mai mult cu cât în speță este vorba de o lege specială de reparație limitată în timp). Ca atare, petiționarii nu se mai pot prevala de dispozițiile art. 2 alin.2 antecitate pentru a obține restituirea în natură a imobilului solicitat.

Cu privire la petitele vizând constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilului notificat, tribunalul a reținut că, raportat la valoarea din procesul verbal de executare silită din data de 7.05.2002 (când s-a vândut primul imobil rezultat din dezmembrarea celui solicitat inițial), precum și la cea din contractul de vânzare-cumpărare nr. 928/2004 încheiat în cadrul procedurii falimentului (și având ca obiect cel de-al doilea imobil desprins din cel inițial), este competent să le soluționeze în primă instanță, potrivit art. 2 pct.1 lit. b. din Codul de procedură civilă, valoarea însumată a acestora depășind suma de 500.000 lei.

Potrivit art. 21 alin. 5 apartenent aceleiași Legi nr.10/2001 (introdus prin legea nr.247/2005), invocat de petiționari în susținerea petitului de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, opera indisponibilizarea bunurilor notificate, principiu consacrat și de normele interpretative inițiale ale legii, aprobate prin HG nr.498/2003, în sensul că acestea nu puteau fi înstrăinate, concesionate, date în locație de gestiune, ipotecate, grevate sub orice formă, închiriate, etc., sub sancțiunea nulității absolute.

S-a reținut că speța de față comportă însă anumite particularități, în sensul că pârâta S.C. C. S.A. nu a înstrăinat voluntar imobilul notificat (transcris în anul 1999 din CF 1933 LR în CF 9926 în favoarea societății și dezmembrat de către aceasta în anul 2002 în două numere top noi: nr. 513-514/A/1/1/b/1 – clădire și teren în întindere de 475 m.p. înscris în Cf 9926 Lugojul Român și, respectiv, nr. top 513-514/a/1/1/b/2 – teren în întindere de 242m.p., transcris în Cf nou înființată_ Lugojul Român), ci, așa cum se observă din actele și lucrările dosarului, a operat o vânzare silită efectuată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, în temeiul OUG nr.11/1996, în ceea ce privește primul imobil rezultat din dezmembrare. Situația este similară și în ceea ce privește imobilul cu nr. top 513-514/a/1/1/b/2 – teren în întindere de 242m.p., transcris în Cf nou înființată_ Lugojul Român, care a fost vândut în procedura falimentului, în baza încheierii judecătorului sindic.

În concluzie, tribunalul a reținut că pârâta S.C. C. S.A. nu se poate face culpabilă de nerespectarea principiului indisponibilizării bunurilor notificate, consacrat de alin.5 al art.21 apartenent Legii nr.10/2001, de vreme ce ambele imobile rezultate din dezmembrarea imobilului notificat nu au fost înstrăinate la inițiativa sa, ci în urma unei executări silite, și, respectiv, în cadrul unei proceduri speciale, reglementată de legea inițială a falimentului, Legea nr.64/1995, și, mai apoi de Legea nr.85/2006.

Tribunalul a apreciat că și în situația în care s-ar face abstracție de cele menționate, și dacă s-ar considera incident textul de lege mai sus amintit, în sensul că ar opera totuși indisponibilizarea imobilului notificat, operațiunile juridice de înstrăinare tot nu ar putea fi desființate, ca urmare a incidenței sancțiunii nulității absolute. Și aceasta pentru că, trebuie observat că, în speță, s-au vândut active ale S.C. C. S.A. și nu acțiuni sau părți sociale, pentru a fi exceptate de la incidența disp. art.45 din Legea nr.10/2001.

S-a reținut că, așa cum rezultă din prevederile clare și nesusceptibile de interpretări ori speculații ale art.45 alin. final din Legea nr.10/2001 (și care, în ale sale alineate precedente, reglementează acțiunile în constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare cu privire la imobilele ce fac obiectul prezentei legi), prin derogare de la regimul juridic al nulității de drept comun, dreptul la acțiune, fundamentat pe dispozițiile acestui text de lege, se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii, indiferent de cauza de nulitate. Cum, în speță, actele juridice de înstrăinare s-au încheiat după apariția legii, s-a reținut că acest termen începe să curgă de la data încheierii lor, sau, după caz, de la data la care persoanele îndreptățite au luat cunoștință de încheierea actelor juridice în discuție.

Ca atare, văzând calificarea expresă dată de legiuitor acestui termen ca fiind unul special de prescripție, precum și atitudinea pasivă a petiționarilor care, deși aveau cunoștință de operațiunile juridice de înstrăinare încă din anul 2005, așa cum rezultă din adresa remisă pârâtei S.C. C. S.A. sub nr. 1165/E/2.12.2005 (fila 31 din dosarul Judecătoriei Lugoj), nu au înțeles să promoveze o acțiune având drept obiect anularea acestor acte juridice, tribunalul a aopreciat, raportat la momentul introducerii acțiunii - 23.02.2006, că este prescris dreptul de a solicita constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare.

Astfel, s-a conchis că în speță se identifică un impediment juridic de natură a le obstacula restituirea în natură a imobilului solicitat prin notificarea nr.88/10.08.2001.

În consecință, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată și, constatând că reclamanții L. I. N., L. M. E., L. I. M. A. și L. I. N. au calitatea de persoane îndreptățite a accede la beneficiul măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001 republicată, a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII apartenent Legii nr.247/2005 modificată prin OUG nr.14/2007 pentru imobilul situat în municipiul Lugoj, pe ., nr.18, identificat topografic, inițial, în CF 9926 Lugojul Român cu nr. 513-514/a/1/1/b având descrierea „construcții și teren” în întindere de 717 m.p., iar ulterior, urmare a operațiunilor tehnice de dezmembrare, cu nr. 513-514/A/1/1/b/1 – clădire și teren în întindere de 475 m.p. înscris în Cf 9926 și, respectiv, sub nr. top 513-514/a/1/1/b/2 – teren în întindere de 242m.p., transcris în Cf nou înființată_ Lugojul Român - preluat fără titlu valabil de Statul Român de la antecesorii reclamanților.

Pe cale de consecință, a obligat pârâtul P. M. Lugoj, în calitate de reprezentant al unității notificate ca, la rămânerea irevocabilă a hotărârii să transmită dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit procedurii configurate de același titlu VII apartenent Legii nr.247/2005.

Împotriva sentinței civile nr. 998/PI/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul T., reclamanții L. I.-N. și L. I. M. A. (în nume propriu și în calitate de succesor al defunctei reclamante L. M. E., decedată în cursul soluționării pricinii, la 18.12.2011), au declarat recurs (recalificat ca apel) la 7 august 2014, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței civile apelate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile în revendicare imobiliară formulată de reclamanți și, constatând preluarea abuzivă de Statul Român a imobilului casă și teren de 717 mp, din CF 9926 Lugojul Român, să se dispună constatarea nulității absolute a tuturor actelor subsecvente de înstrăinare a celor souă parcele dezmembrate din topul inițial 513-514/a/1/1/B – casă de 717 mp,și restituirea în natură a acestuia, în favoarea reclamanților L. I. N. și L. I. M. A., în calitatea lor de moștenitori legali ai foștilor proprietari tabulari L. G. Coriolan și L. I. N..

În motivarea apelului (astfel cum acesta a fost recalificat – din recurs – la termenul de judecată din 4 decembrie 2014 – fila 47 dosar apel, în raport cu obiectul concret dedus judecățiui – acțiune civilă în revendicare imobiliară întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, stabilită irevocabil în primul ciclu de judecată), reclamanții-apelanți au precizat că antecesorii lor au fost proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF 1933 Lugojul Român, iar în anul 1950, imobilul a fost preluat de către Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, prin naționalizare în favoarea Statului. Reclamanții arată că au adresat notificare în conformitate cu legislația în vigoare pentru restituirea imobilului și precizează, totodată, următoarele aspecte:

La data de 10 august 2001 au adresat prin Biroul Executorului Judecătoresc F. M. V. către Primăria M. Lugoj și către C. S.A. - ca și unitate deținătoare, notificarea cu nr. 88/10 august 2001 atât L. I. N. cât și L. M. E. și L. I. M. A., în calitate de moștenitori legali ai defuncților L. G. Coriolan și L. I. N., notificare prin care arată că au solicitat restituirea în natură a imobilului din mun. Lugoj, . nr. 18, înscris în CF nr. 9926 Lugojul Român, nr. top. 513-514/a/1/l/b construcții și teren în suprafață de 717 mp, imobil care a fost în proprietatea antecesorilor lor și a trecut în proprietatea statului prin naționalizare.

Întrucât Primăria M. Lugoj nu s-a considerat competentă să soluționeze această notificare, raportat la faptul că imobilul revendicat era la acel moment în proprietatea unității deținătoare S.C. C. S.A., au înaintat notificarea împreună cu actele anexă către S.C. C. S.A. pentru competentă soluționarea încă din 19.01.2002, după cum rezultă din adresa depusă la dosar.

Arată că S.C. C. S.A. nu numai că nu a soluționat această notificare, dar nici măcar nu a ținut cont de existența acesteia, valorificând imobilul care forma obiectul notificării. Argumentele aduse în susținerea acestei situații sunt faptul că imobilul care formează obiectul notificării a fost înscris inițial în CF 1933 Lugojul Român, fiind proprietatea antecesorilor reclamanților și a fost preluat de Statul Român prin naționalizare.

Ulterior, arată reclamanții, a fost dobândit de către S.C. C. S.A. în baza Legii nr. 15/1990 - construcțiile și HG 834/1991 terenul.

Reclamanții subliniază nelegalitatea intabulării . imobilului casă, în temeiul Deciziei nr. 45/28 ianuarie 1990 a prefecturii Județului T., în cuprinsul careia nu se face vorbire de imobilul revendicat de reclamanți, iar din toată documentația depusăp de Prefectură nu rezultă vreun temei legal al intabulării . construcției-casă.

Reclamanții subliniază faptul că, deși notificarea nr. 88/10 august 2001 era înregistrată la organele competente, trimisă spre competentă soluționare către . era proprietară pe terenul revendicat de reclamanți (din CF 9926 Lugojul Român), aceasta refuză să procedeze la soluționarea notificării, în condițiile legii speciale în materie, și dimpotrivă, la 4 aprilie 2002, dezmembrează ./a/1/1/b/I compusă din clădire veche și teren aferent de 475 mp, ce se reînscrie în CF 9926 în favoarea proprietarului de până atunci și nr top nou 513-514/a/1/1/b/II, sediul administrativ cu locuințe de serviciu P-1 și teren de 242 mp, se transcrie din CF 9926 Lugojul Român în CF nou înființat, nr._ Lugojul Român, în favoarea aceluiași proprietar(f 41 dosar fond, CF 9926 Lugojul Român, de sub B 27-28).

Ulterior acestei dezmembrări, ./a/1/b de 717 mp cu casă, a fost valorificată astfel:

Suprafața de 475 mp clădire veche și teren aferent, rămasă în CF 9926 LR. a fost vândută la licitație la 7 octombrie 2002 de către M. Finanțelor Publice și achiziționată de către B. G. S., ulterior la 31 octombrie 2002 către ȚESLEVICI V., iar în prezent se află în proprietatea:

-B. Asociați R. în cotă de 59/100 părți și

-B. G. în cotă de 41 /l 00 părți.

Suprafața de 242 mp cuprinsă în CF nou înființat nr._ a fost vândută în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 928/2004 - către C. DUȘIȚA, în baza încheierilor date în dosarul sindic nr. 21/S/2005 al Tribunalului T..

Reclamanții subliniază faptul că asupra imobilului cu privire la care s-a depus notificarea în condițiile legii speciale – Legea nr. 10/2001, era interzis să se mai efectueze orice fl de acte, iar în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare – . obligată ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării (avută loc la sediul ei, în data de 19 ianuarie 2002), trimiterii de către P. Municipiuluui Lugoj) să o soluționeze și să comunice reclamanților dispoziția motivată.

Reclamanții arată și faptul că au făcut numeorase demersuri pentru a afla stadiul soluționării notificarii, au adresat lichidatorului numit în dosarul juridic nr. 21/S/2005, o cerere pentru a li se comunica stadiul notificării, primind răspuns în sensul că la dosar nu există înregistrată nici o notificare.

În raport de această stare de fapt și de drept, reclamanții susțin că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului revendicat, întrucât acesta a fost preluat în mod abuziv de Statul Român (conform art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001, că dispozițiile art. 9 din lege arată în mod expres că „imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini”, iar toate actele de înstrăinare menționate anterior, sunt nule absolut, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, ce interzic în termeni imperativi „…înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul noului chiriaș, schimbarea destinației locuinței, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile notificate conform Legii nr. 10/2001”.

Reclamanții critică astfel, modul în care instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, ce reglementează prioritar regula restituirii în natură a imobilului revendicat.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și pct.9 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 9 din Legea nr.10/2001, art. 21 din Legea nr. 10/2001, art. 17 pct. 1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 3041 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă privind cheltuielile de judecată.

P. întâmpinarea depusă la 04.12.2014, DGFP Timișoara a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți, invocând în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și în consecință, respingerea acțiunii față de această parte, ca neîntemeiată.

Intimatul susține excepția lipsei calității procesuale pasive prin faptul că raportul juridic s-a desfășurat între . – deținătoarea imobilului și AFP Lugoj (care nu a fost înștiințată de . existența notificării).

Pe fond, solicită respingerea cererii reclamanților întrucât imobilul proprietatea . a fost vândut de către AFP Lugoj către B. S. G., prin licitație la data de 7 octombrie 2002, urmare a faptului că unitatea proprietară a imobilului avea datorii către bugetul de stat, imobilul fiind pus sub sechestru de către AFP Lugoj.

Solicită a se observa că nici la data punerii sechestrului și nici la vânzarea prin licitație, unitatea deținătoare . nu s-a opus, neformulând contestație la executare sau alte căi de atac împotriva măsurilor asigurătorii luate de către AFP Lugoj, mai mult, această unitate nici nu a înștiințat organele fiscale despre notificarea formulată de către reclamanți. În aceste condiții, intimata DGFP T. consideră că atât AFP Lugoj cât și cumpărătorii imobilului au fost de bună-credință, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.

P. M. Lugoj și C. L. al M. Lugoj, prin întâmpinarea depusă la 3 decembrie 2014 (filele 40-41 apel) au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că imobilul revendicat de reclamanți nu s-a aflat, la momentul notificării, în posesia lor și astfel, ei nu pot proceda la soluționarea notificării, neavând calitatea de persoană îndreptățită, conform Legii nr. 10/2001.

Apreciază că măsura restituirii în natură nu poate fi dispusă, întrucât, cum corect a reținut și prima instanță, imobilul a fost „înstrăinat silit” în baza OG 11/1996, în procedura specială a falimentului, nefiind deci incidente prevederile art. 21 alin. 5 din lege.

În plus, intimații arată că nu există nici un temei legal pentru constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare, nefiind identificată vreo cauză care să determine „caracterul ilicit sau imoral al acestora”.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de recurenți, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Legea nr. 10/2001, republicată, instituie principiul restituirii în natură. În acest sens art. 1 alin. (1) din legea reparatorie statuează că imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie^ 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie în natură.

Preeminența acestui principiu rezultă și din dispozițiile art. i alin. (2)din Legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora în cazurile în care 7-restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Sintagma „restituirea nu este posibilă" are caracter complex, ea incluzând atât situațiile în care bunul nu mai există fizic, cât și situațiile în care bunul există fizic, însă a fost înstrăinat.

Așadar, în principiu restituirea se dispune în natură și numai în situația în care această măsură nu este posibilă se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.

Principiul restituirii în natură este consacrat și de dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) și art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Art. 7 alin. (1) prevede că, de regulă, imobilele preluate abuziv se restituie în natură, iar alineatul (2) al textului statuează în sensul că, dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de legea reparatorie.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Conform pct. 9.1 din Normele metodologice, sintagma „indiferent în posesia cui se află" semnifică atât faptul că incidența legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deținătorului, cât și stabilirea momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare.

Prevalența principiului restituirii în natură este consacrată și în capitolul 1 al Normelor metodologice intitulat „Principii de soluționare a notificărilor".

Regula generală instituită de legea reparatorie în cuprinsul art. 1 alin. (1) și art. 7 din Legea nr. 10/2001, republicată, este, așa cum s-a reliefat anterior, aceea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv și numai subsecvent, dacă această măsură nu este posibilă, repararea se va realiza prin echivalent.

Imobilul ce face obiectul cauzei, a fost proprietatea tabulară a antecesorilor reclamanților și a fost preluat de Statul Român în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 92/1950.

În temeiul legii speciale – Legea nr. 10/2001, reclamanții L. I. N., L. I. M. A. și L. M. E. (în calitatea lor de moștenitori legali al terților proprietari tabulari ai imobilului în litigiu – defuncții L. G. Coriolan și L. I. N.), au adresat în data de 10 august 2001, prin intermediul B.E.J. F. M. V. către Primăria M. Lugoj și către C. SA – ca unitate deținătoare – notificarea nr. 88/10.08.2001prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului din Lugoj, . nr. 18, înscris în CF nr. 9926 Lugojul Român, nr. top 513-514/a/1/1/b, construcții cu teren de 717 mp.

Conform prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării (19 ianuarie 2002), unitatea deținătoare avea obligația de a emite decizie/dispoziție motivată cu privire la imobilul revendicat.

Art. 9 din Legea nr. 10/2001, avută în vedere expres că „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini”.

De asemenea, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 arată în termeni imperativi că …”sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege (Legea nr. 10/2001), este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001”.

În raport de aceste dispoziții legale, starea de fapt invocată de reclamanți și susținută cu înscrisurile depuse la dosar, scoate în evidență greșita interpretare a acestora.

Astfel, notificarea înregistrată de reclamanți prin intermediul B.E.J. F. M. V. la data de 10 august 2001, a fost trimisă de Primăria M. Lugoj către unitatea deținătoare (în sensul legii) S.C. C. SA la data de 19 ianuarie 2002.

Imobilul revendicat de reclamanți, fostă proprietate tabulară a antecesorilor reclamanților, defuncții L. G. Coriolan și L. I. N., a fot înscris inițial în CF nr. 1933 Lugojul Român, preluat de Statul Român în temeiul Decretului de naționalizare nr. 92/1950.

.-514/a/1/1/b, construcții și teren de 717 mp, s-a transcris din CF inițial 1933 Lugojul Român, în CF nou înființată nr. 9926 Lugojul Român, în favoarea . temeiul Legii nr. 15/1990 – construcțiile și HG nr. 834/1991, terenul (B28 din foaia de proprietate).

În conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, cum la momentul formulării notificării (10 august 2001), imobilul revendicat de reclamanți se afla în proprietatea ., înscris în CF nou înființată 9926 Lugojul Român, unitatea deținătoare era obligată, potrivit legii, ca în termen de 60 de zile de la primirea cererii, să emită o dispoziție motivată cu privire la imobilul revendicat.

Cu toate acestea, . a lua în considerare și analiza notificarea formulată de reclamanți și trimisă spre competentă soluționare de către Primăria M. Lugoj încă din 19 ianuarie 2002, la data de 04.04.2002 procedează la dezmembrarea parcelei revendicate de reclamanți, top 513-514/a/1/1/b construcții cu teren de 717 mp, în două subparcele:

1. . 513-514/a/l/l/b/l compusă din clădire veche și teren aferent de 475 mp se reînscrie în prezenta CF în favoarea proprietarului de până acum;

2. ., nou 513-514/a/l/l/b/2 compusă din sediu administrativ cu locuințe de serviciu P+l și teren aferent în suprafață de 242 mp se scoate din prezenta GF și se transcrie în CF" nou înființat nr._ LR, în favoarea aceluiași proprietar."

Deși unitatea deținătoare . avea cunoștință de notificarea înregistrată de reclamanți (fiind înștiințată în acest sens atât prin remiterea de către Primăria Lugoj, la 19 ianuarie 2002, a notificării efective, cât și de reclamanți, personal), aceasta, cu ignorarea flagrantă a normelor imperative sus-menționate, la 7 octombrie 2002, vinde la licitație publică, prin M. Finanțelor Publice, ./a/1/1/b/1, construcții cu teren de 475 mp, către B. S. G.. Acesta, la 31 octombrie 2002 vinde aceiași parcelă top 513-514/a/1/1/b/1, construcții cu teren de 475 mp către numitul T. V., care, la numai două săptămâni, respectiv la 11 noiembrie 2002, vinde același imobil către B. S. G., în cotă de 41/100 părți și către B. Asociați radu în cotă de 59/100 părți.

./a/1/1/b/2, teren în suprafață de 242 mp, a fost, de asemenea, înstrăinată de . lichidator, către C. Dușița.

Pornind de la dispozițiile legale reglementate de art. 2 lit. „h” din Legea nr._, privind preluarea abuzivă, coroborat cu art. 3 și art.4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 (ce arată în mod expres persoanele ce pot accede la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute prin legea specială în materie) și art. 9 din lege, ce consacră ca regulă de principiu, prioritar, restituirea în natură a imobilului preluat abuziv, Curtea reține că reclamanții, în calitatea lor de moștenitori legali ai foștilor proprietari tabulari, sunt îndreptățiți la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de legiuitor.

În plus, având în vedere starea de fapt dovedită în cauză cu înscrisuri, desfășurarea cronologică a procedurilor de dezmembrare și înstrăinare imediată a celor două subparcele rezultate și . – nr. top 513-514/a//1/1/b, construcții cu teren de 717 mp, deși unitatea deținătoare era în posesia notificării înregistrate de reclamanți în condițiile legii, cu ignorarea completă a acestuia și încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 21 din lege (ce interzic, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea definitivă a prevederilor administrative sau judiciare a bunurilor imobile), a procedat la înstrăinarea acestuia. În consecință, sub acest aspect, Curtea constată că sunt pe deplin incidente prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, cu consecința nulității absolute a tuturor actelor de dezmembrare/înstrăinare.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 296 Cod pr.civ., va admite recursul reclamanților, va schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că va admite în totalitate acțiunea civilă, constatând, în prealabil, nulitatea absolută a tuturor actelor juridice de dezmembrare și înstrăinare a imobilului revendicat, restituirea în natură a imobilului și intabularea reclamanților în CF, ca proprietari, prin moștenire și restituire conform prezentei hotărâri.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite apelul declarat de reclamanții L. I.-N., domiciliat în mun. București, ., nr. 35, . și L. I. M. A., domiciliat în mun. București, .. 6, ., împotriva sentinței civile nr. 998/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați P. M. LUGOJ, cu sediul în Lugoj, Piața Victoriei, nr. 4, jud. T., C. L. LUGOJ, cu sediul în Lugoj, Piața Victoriei, nr. 4, jud. T., M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentantă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T., prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE LUGOJ, cu sediul în Lugoj, ./3, jud. T., . lichidator . SRL TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, ., nr. 7, ., B. S. G., cu sediul în Lugoj, ., nr. 18, jud. T., B. ASOCIAȚI R., cu sediul în Lugoj, ., nr. 8, jud. T., C. DUȘIȚA, domiciliată în Lugoj, ., nr. 8, jud. T., T. M., domiciliată în Lugoj, ., jud. T., B. E., domiciliată în Lugoj, ., jud. T., T. V., domiciliat în Lugoj, Cartierul Stadion, ., având ca obiect revendicare imobil naționalizat.

Schimbă, în parte, sentința civilă sus menționată în sensul că admite în totalitate acțiunea civilă formulată de reclamanți, și în consecință:

Constată nulitatea absolută a Procesului-Verbal (contract) de vânzare directă încheiat la 7.10.2002, între M. Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice T., prin Administrația Finanțelor Publice Lugoj, în baza căruia B. S. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei nr. top 513-514/a/1/1/b/1, compusă din clădire veche și teren aferent de 475 mp – CF 9926 Lugojul Român.

Constată nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare-cumpărare autentificat de B. R. sub nr. 5865/31.10.2002, prin care B. S. G. a înstrăinat imobilul top 513-514/a/1/1/b/1 – clădire veche și teren de 475 mp – CF 9926 Lugojul Român, către T. V..

Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B. M. V. sub nr. 555/11 noiembrie 2002 prin care T. V. a înstrăinat același imobil top 513-514/a/1/1/b/1 din CF 9926 Lugojul Român către B. Asociați R., în cotă de 59/100 părți și către B. S. G., în cotă de 41/100 părți.

Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 928/2004 prin care suprafața de 242 mp, având nr. top 513-514/a/1/1/b/2, CF 9926 Lugojul Român (transcrisă în CF nou_ Lugojul Român) a fost înstrăinată de C. SA, prin lichidator, către C. Dușița.

În consecință, dispune restituirea în natură în favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori legali ai foștilor proprietari tabulari, L. G. Coriolan și L. I. N., a imobilului înscris inițial în CF 9926 Lugojul Român nr. top 513/514/a/1/1/b – construcții și teren de 717 mp (respectiv top 513-514/a/1/1/b/1 casă cu teren de 475 mp și top 513-514/a/1/1/b/2 de 242 mp).

Dispune intabularea reclamanților în CF aferentă imobilului de mai sus, ca proprietari, cu titlu de moștenitori legali și restituire conform prezentei hotărâri.

Menține în rest dispozițiile sentinței civile.

Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. P. M. G.

GREFIER,

S. C.

Red. M.G./22.02.2015

Tehnored. ..03.2015

Prima instanță, Tribunalul T., judecător D. J.

Un exemplar se comunică părților:

Reclamanților apelanți

• L. I.-N., București, ., nr. 35, .
• L. I. M. A., București, .. 6, ., ., sector 3,

Pârâților intimați

• P. M. LUGOJ, Lugoj, Piața Victoriei, nr. 4, jud. T.
• C. L. LUGOJ, Lugoj, Piața Victoriei, nr. 4, jud. T.
• M. FINANȚELOR PUBLICE, reprez. de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T., prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE LUGOJ, cu sediul în Lugoj, ./3, jud. T.
• . lichid.. SRL TMȘ., ., nr. 7, ., Lugoj, ., nr. 18, jud. T.
• B. ASOCIAȚI R., Lugoj, ., nr. 8, jud. T.
• C. DUȘIȚA, Lugoj, ., nr. 8, jud. T.
• T. M., Lugoj, ., jud. T.
• B. E., Lugoj, ., jud. T.
• T. V., Lugoj, Cartierul Stadion, ., .

← Partaj judiciar. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA		Obligaţie de a face. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţie de a face. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA