Cereri. Decizia nr. 427/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 427/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 12.10.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 427/R
Ședința publică din 11 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: PROF. UNIV. DR. L. B.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea I. A. M. L. împotriva deciziei civile nr. 737/R/01.10.2014, pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror B. E., de la P. de pe lângă C. de A. Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că pârâtul intimat a depus la dosar, la data de 04.11.2015, întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității contestației în anulare, solicitând, în principal, respingerea contestației în anulare ca fiind ca tardiv formulată, iar, în subsidiar, ca inadmisibilă.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat.
C., văzând că nu mai sunt formulate alte cereri și că s-a solicitat judecata în lipsă, acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției tardivității invocată prin întâmpinare și respingerea contestației în anulare ca tardiv formulată. Pe fond, pune concluzii de respingere a contestației în anulare ca nefondată și de menținere a soluției pronunțate.
C.
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
P. decizia civilă nr. 737/R/01.10.2014, C. de A. Timișoara a admis recursul declarat de pârâtul S. R., reprezentat de CNADNR împotriva sentinței civile nr. 695/PI/07.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 614 lei, în rest fiind menținute dispozițiile sentinței recurate.
P. aceeași hotărâre, C. a respins recursul declarat de reclamanta I. A. L. M. împotriva aceleiași sentințe.
C. a reținut că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 25, 26 din Legea nr. 33/1994 din perspectiva criteriilor avute în vedere la stabilirea despăgubirilor echivalente valorii terenului expropriat și a procedurii vizate de lege pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru caz de expropriere.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta I. A. M. L. a formulat contestație în anulare, înregistrată la C. de A. Timișoara sub nr._ /12.10.2015, invocând dispozițiile art. 318, 319 C.p.c., context în care se susține că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată de 5920 lei, respectiv 2000 lei, reprezentând taxe de timbru, onorar avocat, onorarii experți, pârâtul urmând a fi obligat la plata acestor cheltuieli în condițiile art. 274 C.p.c.
În cauză pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 318 și 319 C.p.c., căci instanța s-a pronunțat la toate motivele de recurs, inclusiv la cheltuielile de judecată, cu precizarea că recursul reclamantei fiind respins, pârâtul nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
Verificând contestația astfel formulată, din perspectiva dispozițiilor art. 318, 319 C.p.c., C. constată că aceste norme juridice nu sunt incidente în cauză, întrucât instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la toate motivele de recurs, inclusiv la critica privind cheltuielile de judecată, context în care C. a reținut că cheltuielile generate de efectuarea expertizei nu pot fi micșorate, iar suma de 1300 lei, reprezentând onorarii avocat, din totalul cheltuielilor de 5920 lei, este una corespunzătoare muncii depuse de avocat în raport cu complexitatea cauzei.
De asemenea, C. reține că prin decizia atacată instanța a respins recursul reclamantei contestatoare, astfel că în recurs pârâtul nu putea fi obligat la cheltuieli în raport cu exigențele art. 274 C.p.c.
Cât privește excepția ridicată de pârât vizând tardivitatea recursului, C. reține că decizia atacată face parte din categoria deciziilor care se comunică părților, iar, în cazul de speță, nu s-a făcut dovada comunicării deciziei cu contestatoarea la data de 01.10.2014, aceasta fiind data pronunțării hotărârii în discuție.
Demersul procedural pendinte fiind inițiat la data de 12.10.2015 urmează a fi socotit ca făcut în termen, astfel că excepția tardivității contestației în anulare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității contestației în anulare formulată de contestatoarea I. A. M. L. împotriva deciziei civile nr. 737/R/2014, pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ .
Respinge contestația în anulare ca nefondată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
PROF. UNIV. DR. L. B. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. L.B.- 11.11.2015; tehnored. C.J.- 17.11.2015; 2 ex.
Instanță de recurs: C. de A. Timișoara; Judecători: G. O.; R. R.; F. Ș.
Primă instanță: Tribunalul T.; Judecător: L. Ș.
| ← Cereri. Decizia nr. 474/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 443/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
