Expropriere. Decizia nr. 127/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 127/2013
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 127
Ședința publică din 02.10.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER:A. M. T.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta M. E. și pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA –Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 189/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere - despăgubiri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamanta a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 30.10.2013 concluzii scrise.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 25.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.10.2013
C.
Deliberând asupra apelurilor, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 20.02.2012 la Tribunalul A. sub nr._, reclamanta M. E. a chemat în judecată pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, și a solicitat anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 44/78/10.10.2011 și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat de 2853 mp, respectiv suma de_ euro, raportat la valoarea de 10 euro pe mp.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului de_ mp din localitatea Pecica, înscris în CF nr._ nedef. Pecica, nr. cad._, teren din care i s-a expropriat o suprafață de 2853 mp pentru autostrada A. Nădlac.
Reclamanta a arătat că la 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin procesul-verbal nr. 44/78 s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, sumă cu care nu este de acord, întrucât este infimă față de valoarea reală de circulație a terenului și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior, stabilită la o sumă cuprinsă între 4,34 euro și 10 euro pe mp.
Reclamanta a arătat că la calcularea despăgubirilor trebuie avut în vedere art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de aceeași natură, precum și daunele aduse proprietarului.
De asemenea, trebuie avută în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui, ar obține o producție medie de 3500 kg/ha cu o valoare de 8750,00 lei/an, iar în 30 ani ar obține_ lei.
P. faptul că anterior s-a stabilit un alt nivel de despăgubire pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, s-a creat o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate, discriminare care nu are nici un suport legal, terenurile despăgubite anterior fiind de aceeași categorie de folosință.
În drept, reclamanta a invocat art. 9 pct. 10 din HG nr. 941/2004.
P. sentința civilă nr. 189/23.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M. E. împotriva pârâtului S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.100 lei, cu titlul de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 2853 mp.
A respins restul pretențiilor reclamantei.
A obligat pârâtul la plata față de reclamantă și a sumei de 1500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 44/78/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a suprafeței de 2853 mp din terenul situat în localitatea Pecica jud. A., având număr cadastral_, înscris în CF nr._ Pecica, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 2034,19 lei, luându-se în calcul o valoare de 0,16 euro / mp.
Reclamanta contestă această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantei se grefează pe dispozițiile art. 22 alin.1 din Legea nr. 255/2010 conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. P. urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:
„- Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
- La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 2853 mp ar fi de_,66 lei, echivalentul a 10.556,10 euro, adică 3,7 euro/mp. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață deoarece comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat.
Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață, se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor se estimează rezultatul final, prima instanță a apreciat că suma de 10.902 euro pentru o parcelă de nici 3000 mp, pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ, este una exorbitantă.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp., adică 0,9 lei/mp.
Din oficiu, prima instanță a anexat la dosar copia unor contractele de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 – 2012 la un birou notarial din zonă.
În total, se regăsesc la dosarul cauzei 19 contracte (f. 109-146), prin care s-au vândut diverse suprafețe de teren, unele mai reduse de numai 5000 mp. până la suprafețe mai mari de 6,2 ha., 6,3 ha. sau chiar 6,4 ha. de teren arabil. Toate contractele depuse la dosar datează din perioada 2011 – 2012, astfel că prețurile indicate în cuprinsul lor sunt de certă actualitate.
Dintr-o analiză sumară a acestor contracte se poate constata că, în cele mai multe cazuri, prețul de vânzare a fost de 1,3 lei/mp. În unele contracte au putut fi identificate și prețuri mai reduse, respectiv între 0,6 – 0,9 lei/mp., dar au existat convenții de vânzare a unor terenuri agricole chiar la prețuri mai ridicate, 1,38 sau 1,39 lei/mp. Suprafețele cuprinse între 0,5 ha. și 1 ha. s-au vândut cu un preț de 1,3 lei/ mp. (0,3 euro/mp.), preț pe care instanța l-a reținut ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 2853 mp. expropriată de la reclamantă pentru construirea autostrăzii A. – Nădlac.
Totodată, conform adresei BNP „D.”, cu sediul chiar în Orașul Pecica, în perioada 2010-2012 prețul de vânzare declarat de către părți a variat de la 1.500 la 2.000 euro / ha, în funcție de amplasament și suprafața vândută, prețuri ceva mai mari (2.900 – 3.000 euro/ha, adică 0,3 euro/mp.) fiind declarate (este adevărat în situații mai rare) la tranzacții în care cumpărătorul era societate comercială.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
O dreaptă sau justă despăgubire presupune să i se acorde proprietarului expropriat prețul pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără în mod obișnuit astfel de terenuri.
Se poate constata că există o diferență foarte mare între prețul extravilanului arabil la hectar ori la mp. ce rezultă din contractele de vânzare cumpărare încheiate de notarii publici și valoarea exorbitant de mare propusă de doi dintre experții care au alcătuit comisia constituită de către instanță. În concret, valoarea propusă de experți prin raportul de evaluare este de 12 ori mai mare decât valoarea rezultată din activitatea notarială.
O parte din explicațiile acestei diferențe foarte mari sunt oferite în răspunsul la obiecțiuni al experților din comisia numită de instanță. La pct.6 din răspunsul la obiecțiuni experții învederează că toate comparabilele utilizate pentru a determina valoarea de circulație a imobilului au fost oferte de vânzare. Atâta vreme cât prețul de vânzare al unui imobil nu este aproape niciodată cel din oferta de vânzare, ci acela rezultat din negocierile ce au loc între vânzător și cumpărător, se poate concluziona că premisa de la care experții au plecat în stabilirea valorii de circulație prin metoda comparativă a prețurilor practicate pe piață a fost una falsă. Pe de altă parte, referindu-se la prețurile înscrise în contractele autentificate de notarii publici, aceeași comisie de experți opinează că 90% dintre cei care tranzacționează terenuri nu declară prețul oficial (real) al contractului ci, în unele cazuri, acesta poate fi și cu 50% mai mic. Presupunând că această afirmație ar fi reală, deși ea are nicio fundamentare, tribunalul a constatat că, în opinia experților exprimată în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, prețurile cu care se vând în mod real terenurile sunt duble față de cele declarate în fața notarului. Cu toate acestea, prin metodele utilizate în cuprinsul raportului de expertiză, aceiași experți au concluzionat că valoarea terenului expropriat de la reclamantă este de 12 ori mai mare decât valoarea ce rezultă din prețurile practicate în activitatea birourilor notariale. Tocmai această diferență enormă, coroborată cu opinia contradictorie a acelorași experți privind prețul real cu care s-ar vinde terenurile extravilane, a determinat instanța să nu țină seama de valoarea terenului expropriat stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
A reținut că nu sunt relevante cauzei contractele depuse de reclamantă la dosar pentru a evidenția valoarea reală de circulație a imobilelor din zonă.
P. urmare, în lipsa altor criterii de determinare a valorii reale de piață a imobilului, tribunalul a reținut prețul de 3.000 euro pentru un ha de teren, respectiv 0,3 euro/mp – echivalent 1,3 lei/ mp, ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropriate, indicator ce rezultă din prețurile practicate la cele două birouri notariale amintite.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind: 4% comision unei societăți de intermedieri imobiliare, 4% cheltuieli notariale suportate de cumpărător și 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări, publicitate.
P. urmare, despăgubirea cuvenită reclamantei este de 4100 lei, obținută din înmulțirea suprafeței de 2853 mp cu 1,3 lei/mp, la care se adaugă procentul de 10% arătat anterior, valoarea de 4080 rezultată fiind rotunjită de instanță la suma globală de 4.100 de lei.
În schimb nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a contravalorii producției agricole, a subvenției acordate pentru aceasta ori a valorii arendei.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, ori că ar fi fost dat în arendă, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu are o fundamentare legală.
Argumentele și susținerile reclamanților legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă. Valoarea disproporționat de mare a acelor despăgubiri a determinat Guvernul României să intervină legislativ pentru restabilirea echilibrului în procesul de expropriere și de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
În temeiul art. 274 C. pr. civ. a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cuantumul onorariului de expert achitat
Împotriva sentinței civile nr. 189/23.01.2013 a Tribunalului A. au declarat recurs în termenul legal atât reclamanta M. E., cât și pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
La termenul din 24.04.2013, din oficiu, față de valoarea pretențiilor reclamantei, instanța a pus în discuție natura juridică a căilor de atac declarate în cauză, calificându-le în apeluri în baza art. 282 alin. 1 C. pr. civ.
În motivarea apelului său, reclamanta a arătat că prima instanță - în baza rolului activ - a administrat probe în favoarea pârâtei, fără ca de altfel aceasta să fi solicitat administrarea vreunei probe sau să fi contestat vreuna din probele administrate de ea, dispunând din oficiu depunerea unor contracte de vânzare-cumpărare de teren pe raza localității Pecica, contracte care nu prezintă relevanță în condițiile în care nu s-a făcut dovada că terenurile tranzacționate sunt similare celor ce fac obiectul prezentului dosar.
Potrivit art.27 din Legea nr.33/1994, prima instanță avea obligația de a compara rezultatul expertizei efectuate în cauză cu oferta si cu pretențiile formulate de parte, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față.
Raportul de expertiză efectuat în cauză și pe care instanța l-a înlăturat fără nici o argumentație logică, are în vedere situația reală a terenului expropriat, în funcție de amplasament, de categoria de producție, raportul fiind efectuat avându-se în vedere valoarea de piață a terenurilor similare. Nu pot fi avute în vedere valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, acestea stabilind doar niște valori orientative și nicidecum niște valori care să determine valoarea reală a terenurilor compusă din valoarea de circulație și prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință.
P. art. 26 al. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994, legiuitorul a statuat ca despăgubirea cuvenita persoanei expropriate este formata din valoarea reala a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului și/sau unor terți, prin măsura exproprierii. În ceea ce privește prima componenta a despăgubirii, valoarea reala a bunului expropriat, aceasta este determinata de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.
În ceea ce privește daunele datorate proprietarului, prima instanță a arătat că într-adevăr pârâtul datorează daune reclamantului, reținând ca pertinente și concludente constatările raportului de expertiză, apreciind valoarea acestora la 5% din cuantumul despăgubirilor, dar cu toate acestea, în dispozitivul hotărârii nu a amintit de aceste daune, înlăturându-le cu totul nejustificat.
Reclamanta a arătat că nu este de acord cu valoarea despăgubirilor stabilite, întrucât valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, acestea având categoria de folosință superioară, este de 10 euro /mp
Expertiza efectuată în baza HG 416/28.04.2010 a fost efectuată de către expertul U. I. R., în calitate de expert al C., iar prin hotărârea de modificare a hotărârii menționate publicată la data de 26.05.2011 nu se menționează că noile sume stabilite ca despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză, ceea ce duce la concluzia că expertizele de evaluare stabilite ca anexă la HG 416/28.04.2010 rămân valabilele.
P. faptul că anterior s-a stabilit un alt nivel de despăgubire pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, s-a creat o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate, discriminare care nu are nici un suport legal, terenurile despăgubite anterior fiind de aceeași categorie de folosință
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea apelului, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la despăgubiri potrivit raportului de expertiză.
În motivarea apelului pârâtului, s-a susținut că despăgubirea propusă reclamantei pentru terenul expropriat se compune din valoarea reală a terenului și din prejudiciul cauzat prin expropriere.
Prețul de piața stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii - despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare îi sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă.
În prezent, cadrul legal în materie de exproprie îl reprezintă Legea nr. 255/2010. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ - teritoriale.
P. Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada Nădlac - A.", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010.
Raportul de evaluarea a imobilelor a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauza de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor.
Această valoare specială este mai mare decât o valoare de piață. În urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați să vândă, iar cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind condiționați de proiectul de utilitate publică în cauză, și anume "Construcția Autostrăzii Nadlac-A., pe teritoriul administrativ al jud. A.".
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză
În baza art. 295 alin. 2 C. pr. civ., instanța a pus în discuție și a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, prin care cei trei experți să calculeze despăgubirile solicitate de reclamantă în conformitate cu art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 și prin raportare la probele de la dosar, inclusiv contractele de vânzare-cumpărare depuse de părți.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 alin. 1 C. pr. civ. și cu întregul probatoriu administrat în cauză, C. constată că apelul reclamantei este întemeiat, urmând a fi admis, iar apelul pârâtului este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
P. Hotărârea nr. 44/78/10.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica, i s-a expropriat reclamantei un teren de 2853 mp, pentru care i s-au stabilit despăgubiri de 2034,19 lei.
În concordanță cu Constituția României (art. 44 alin. 3) și cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 1 din Protocolul nr. 1), în legislația referitoare la exproprieri, respectiv Legea nr. 33/1994 și Legea nr. 255/2010, se prevede că exproprierea imobilelor se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică și cu o dreaptă și justă despăgubire.
Nemulțumită de cuantumul despăgubirilor, reclamanta a contestat hotărârea prin acțiunea din dosarul de față.
Conform art.22 al.1 și 3 din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente (tribunalul) în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea (al.1), acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică (al.3).
Art.25 din Legea nr.33/1994 prevede că „Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii”.
Art.26 din Legea nr.33/1994 reglementează despăgubirile ce se acordă în caz de expropriere, compunerea acestora și modalitatea de calcul, finalitatea urmărită fiind aceea prevăzută de art.1 din aceeași lege, respectiv „o dreaptă și prealabilă despăgubire” ce trebuie acordată expropriatului.
Astfel, art.26 din Legea nr.33/1994 prevede prin al.1 că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului”.
P. al.2 sunt stabilite criteriile de care trebuie să țină seama experții, precum și instanța, respectiv „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Deși prima instanță a dispus efectuarea unei expertize și a constituit o comisie de experți în condițiile art.25 din Legea nr.33/1994, nici experții și nici instanța nu s-au conformat dispozițiilor art.26 al.1 și 2 din aceeași lege, care impun stabilirea valorii reale a imobilului expropriat în funcție de prețul cu care se vând „imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
P. raportul de expertiză (filele 126-153) s-a prezentat și o variantă bazată pe metoda comparațiilor prețurilor de piață, însă au fost luate în considerare oferte de vânzare, iar nu prețul din tranzacții ale unor terenuri similare cu cel expropriat. De altfel, unul dintre cei trei experți a semnat raportul de expertiză cu observații (filele 207-208), arătând că abordarea prin piață nu este corect aplicată prin raportul de expertiză, întrucât „comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat”.
Prima instanță a înlăturat, în privința valorii imobilului expropriat, raportul de expertiză și a făcut propriul calcul al despăgubirilor, analizând contracte de vânzare-cumpărare depuse la dosar la cererea sa și bazându-se pe adresa nr.221/8.05.2012 a B.N.P. D., care conține doar date generale privind tranzacțiile de terenuri arabile în zona Pecica în perioada 2010-2012, instanța încălcând astfel art.25 și 26 din Legea nr.33/1994.
Procedând astfel, prima instanță nu a respectat dispozițiile art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, instanța de apel a dispus efectuarea unui raport suplimentar de expertiză, prin care să se calculeze despăgubirile cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat prin metoda comparației directe cu tranzacții ale unor terenuri similare celui expropriat.
Utilizându-se această metodă, s-a concluzionat prin suplimentul la raportul de expertiză (filele 26-34) că valoarea de piață pentru 1 mp de teren din aceeași categorie cu cel expropriat este 3,7 euro. P. urmare, valoarea terenului expropriat de la reclamantă este de 10.556,10 euro.
Experții au calculat despăgubiri și pentru daunele cauzate prin expropriere, respectiv 537,37 euro pentru redobândirea altui teren și pentru lipsa subvenției.
Raportul suplimentar de expertiză a fost semnat doar de către experții S. I. F. și B. V..
Expertul B. M. a formulat opinie separată (fila 24), prin care a arătat că nu este de acord cu stabilirea despăgubirilor prin metoda comparației, întrucât contractele de vânzare-cumpărare (depuse de părți sau identificate de experți) nu pot fi considerate similare pentru că se referă la alte tipuri de terenuri sau sunt anterioare întabulării terenului.
Expertul B. M. a arătat că susține metoda calculării despăgubirilor prin valoarea de randament, propunând valoarea de 3,1 euro mp.
Având în vedere faptul că această metodă nu se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, instanța nu va valida opinia separată, ci raportul suplimentar de expertiză.
Având în vedere faptul că prin raportul suplimentar de expertiză s-a calculat valoarea terenului expropriat în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, precum și faptul că părțile nu au formulat obiecțiuni în condițiile art. 212 alin. 2 C. pr. civ., C. va reține ca valoare a terenului expropriat suma de_,10 euro, sumă la care va fi obligat pârâtul, cu titlul de despăgubiri.
În ceea ce privește însă despăgubirile calculate de experți pentru daune suplimentare, respectiv pentru dobândirea altui teren și pentru lipsa subvenției, instanța nu le va acorda reclamantei.
P. acțiune reclamanta a solicitat despăgubiri care să reprezinte valoarea reală a terenului expropriat. Nici prin acțiunea inițială și nici prin precizările ulterioare reclamanta nu a solicitat despăgubiri și pentru alte daune cauzate de expropriere.
Prima instanță i-a acordat totuși despăgubiri suplimentare constând în comisionul de 10% pentru redobândirea altui teren, înlăturând celelalte despăgubiri calculate de experți.
În apel reclamanta susține că are dreptul la despăgubiri suplimentare și solicită acordarea tuturor despăgubirilor, conform raportului de expertiză.
În apel însă, conform art. 294 al. 1 C. pr. civ., nu se poate modifica sau completa obiectul acțiunii, iar reclamanta prin acțiune nu a solicitat despăgubiri suplimentare, ci doar contravaloarea terenului expropriat.
În consecință, justa despăgubire cuvenită reclamantei este valoarea de piață a terenului expropriat.
În ceea ce privește apelul pârâtului, C. reține că este nefondat.
P. apel s-a susținut că despăgubirile propuse reclamantei reprezintă valoarea reală a terenului, care a fost stabilită printr-un raport de evaluare efectuat cu respectarea Legii nr. 255/2010.
P. expertiza dispusă în cauză s-a dovedit însă că evaluarea ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 44/78/10.10.2011 nu s-a făcut cu respectarea Legii nr. 255/2010 și implicit a art. 26 din Legea nr. 33/1994, la care face trimitere art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010.
P. urmare, despăgubirile acordate de pârât nu reprezintă o justă și dreaptă despăgubire pentru reclamantă.
Faptul că hotărârea contestată de reclamantă a fost emisă în baza unei hotărâri a Guvernului nu înlătură dreptul reclamantei de a contesta cuantumul despăgubirilor, drept consacrat prin art. 22 din Legea nr. 255/2010.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 C. pr. civ., C. va admite apelul declarat de reclamanta M. E. împotriva sentinței civile nr. 189/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
În consecință, va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 10.556,10 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlul de despăgubiri.
Va menține în rest hotărârea atacată.
Va respinge apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 189/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. civ., va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta M. E., cu domiciliul procedural ales la Cabinet av. Stanoiov L. din A., .. 4, ., împotriva sentinței civile nr. 189/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T..
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 10.556,10 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlul de despăgubiri.
Menține în rest hotărârea atacată.
Respinge apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 189/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.10.2013
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin Ș.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/ 18.10.2013
Teh. AMT/5 ex./29.10.2013
Prima instanță: Judecătoria A. – jud. Ș. L.
Se comunică:
- reclamanta M. E., cu domiciliul procedural ales la Cabinet av. Stanoiov L. din A., .. 4, .
- pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T..
- P. de pe lângă C. de A. Timișoara
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 10-10-2013,... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1287/2013. Curtea de... → |
|---|
