Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1278/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1278/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 1278/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.1278
Ședința publică din 09 octombrie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T. F. și T. F. împotriva deciziei civile nr.426/06.06.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN, P. C. L. TIMIȘOARA, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți T. F. și T. F. avocat A. G., iar pentru pârâtul intimat S. Român, prin C. L. Timișoara, se prezintă consilier juridic S. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 40 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 04.10.2013 întâmpinarea formulată de pârâtul intimat S. Român, prin C. L. Timișoara.
De asemenea, s-a depus la 08.10.2013 cererea reclamantului recurent T. F. de depunere înscrisuri, la care s-a anexat chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 40 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei.
Instanța, având în vedere că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de art.308 al.2 C.pr.civ., constată că are valoarea unor concluzii scrise. Un exemplar se înmânează reprezentantului reclamanților recurenți, care depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat A. G., pentru reclamanții recurenți T. F. și T. F., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță pentru soluționarea în fond a litigiului, fără cheltuieli de judecată. Precizează că reclamanții au formulat plângere penală, soluția fiind de neîncepere a urmăririi penale, însă cu constatarea falsului înscrierilor din cartea funciară.
Consilier juridic S. V., pentru pârâtul intimat S. Român, prin C. L. Timișoara, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, pentru motivele invocate în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, în sensul lipsei calității procesuale pasive.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 27.04.2012 la Judecătoria Timișoara sub nr._, reclamanții T. F. și T. F. au chemat în judecată pârâtul S. Român, prin C. L. Timișoara, și au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a încheierilor nr.6056/12.09.1973, 7296/29.10.1973, 7297/29.10.1973, 1980/22.03.1982, 4880/21.07.1982, 564/1983, 4169/1983, 7265/1985, 6775/1986 din CF nr._ Timișoara și să dispună radierea înscrierilor din CF nr._ Timișoara și revenirea la situația anteriorară, prin reînscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al numitei S. E. în cotă de 1/3 asupra întregului imobil și ¾ C. C. asupra întregului imobil.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii testamentari ai numitei S. E., căreia i-a aparținut 1/3 din imobilul înscris în CF nr._ Timișoara, situat în Timișoara, ..95.
F. proprietară tabulară, defuncta M. M., mama antecesoarei lor S. E., a deținut integral imobilul. S. E. - în calitate de fiică - dobândește cota de 1/3 din imobil, conform hotărârii nr.8435/1981 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă. C. C. - în calitate de fiu al numitei M. M. primește în urma succesiunii după mama sa M. M., cota de 2/3 din imobil conform aceleiași hotărâri.
După decesul numitului C. C., S. E. a fost cea care a acceptat succesiunea, acesta neavând niciun moștenitor de gradul I, doar soția supraviețuitoare.
Cartea funciară nr._ Timișoara a suferit numeroase modificări realizate de persoane interesate, care nu au avut la bază niciun suport real și niciun act justificativ, au susținut reclamanții.
P. rezoluția nr.42/P/2003, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara recunoaște că în anii 1981-1985 funcționari ai Statului din cadrul notariatului de Stat și ai Cărții Funciare au comis fapte de fals intelectual, modificând conținutul cărții funciare.
Cu ocazia reconstituirii cărții funciare, au avut loc numeroase falsuri pentru a putea crea posibilitatea unor persoane interesate în obținerea „legală” a imobilului.
Înscrierea nr.6056/12.09.1973, prin care se arată că imobilul este apartamentat în două apartamente este falsă.
Imobilul niciodată nu a fost apartamentat. Acesta este motivul pentru care la cartea funciară nu se regăsește nici un act justificativ al acestei înscrieri.
Înscrierile nr.7296/29.10.1973 și nr.7297/29.10.1973, prin care se arată că M. M. cumpără apartamentul nr.2 și C. C. și soția acestuia cumpără apartamentul nr.1 este de asemenea un fals.
M. M. a cumpărat întregul imobil și nu un apartament.
Înscrierile nr.1980/22.03.1982 și nr.4880/21.07.1982 sunt de asemenea false.
P. aceste înscrieri trebuia să se materializeze sentința civilă nr.8435/1981 a Judecătoriei Timișoara și să se înscrie cotele deținute de fiecare dintre moștenitori asupra întregului imobil.
Această greșeală a lucrătorilor de carte funciară cu ocazia reconstituirii a înlesnit obținerea imobilului de persoanele interesate.
Niciodată nu s-a dorit înscrierea sentinței civile nr.8435/1981 a Judecătoriei Timișoara astfel cum prevede dispozitivul acesteia, deși acest înscris a fost invocat de antecesoarea lor încă din timpul vieții acesteia.
Conform extrasului CF nr._ Timișoara in extenso din 21.10.1998, apare sub B8 și 9 o încheiere cu nr.564/28.01.1983 de ieșire din indiviziune și încheierea nr.4169/17.06.1983 de unificare, înscriere preluată și în cartea funciară eliberată în 2010 după reconstituire. Aceste încheieri au fost efectuate fără a avea la bază acte justificative.
Conform hotărârii nr.8435/1981 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, drepturile succesoarale erau de 1/3 S. E. și 2/3 C. C., cotele fiind raportate la întreg imobilul și nu la un anume apartament.
Nu a existat și nici nu există un act notarial sau jurisdicțional de intabulare a ieșirii din indiviziune înscrise în cartea funciară sub nr. 564/1983 și respectiv a unificării celor două apartamente sub nr.4169/1983, Nu a existat apartamentare, în urma căruia întreg imobilul să fi fost împărțit în mai multe apartamente.
În urma fabricării acestor înscrieri, antecesoarea lor S. E. ma fost practic înlăturată de la dreptul său de proprietate asupra cotei de 1/3 din întreg imobilul.
În baza încheierii nr.7265/11.12.1985 s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al numitei C. F., aspect care a dus la înlăturarea antecesoarei reclamanților de la moștenire, având la bază un presupus testament între soții C. C. și C. F..
Și această înscriere este falsă, întrucât din adresa eliberată la data de 05.04.1994 de Notariatul de Stat Județean se aduce la cunoștința antecesoarei lor că testamentul nr._ este lipsă de la dosarul succesoral. Mai mult, chiar dosarul succesoral în cauză nu se mai găsește.
În baza încheierii nr.6775/14.11.1986 s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al numitului Weinhard M. asupra imobilului, ca urmare a unui presupus testament întocmit de defuncta C. F. către Weinhard M..
Nici acest testament nu a mai fost găsit de lucrătorii de la cartea funciară.
În condițiile inexistenței operațiunilor și înscrierilor care să justifice înscrierile de carte funciară existente sub B8, 9 și 11 și având în vedere și rezoluția penală emisă în acest sens de Curtea de Apel Timișoara, se impune radierea acestor înscrieri pentru ca starea de fapt reală a cărții funciare să fie restabilită.
În drept, reclamanții au invocat pct.1 și 4 al art.34 din Legea nr.7/1996 și art.33 din aceeași lege.
P. sentința civilă nr.7888/22.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, prin C. L. Timișoara.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanții T. F. și T. F. împotriva pârâtului S. Român, prin C. L. Timișoara, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art.41 și art.112 C.pr.civ., reclamantul fiind cel care inițiază cererea de chemare în judecată, are obligația să dovedească nu doar legitimarea sa activă în cauză, dar și calitatea procesuală pasivă a celui pe care l-a chemat în judecată.
Legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, deci reclamanții aveau îndatorirea să facă dovada că cel chemat în judecată este titularul obligației ce face obiectul raportului juridic dedus judecății.
Reclamanții au solicitat atât constatarea nevalabilității titlurilor în baza cărora s-au efectuat înscrierile în cartea funciară nr._ Timișoara, cât și rectificarea acestor înscrieri, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.33–34 din Legea nr.7/1996. Pârâtul S. Român, prin C. L. al M. Timișoara, nu este titularul obligației ce face obiectul judecății, astfel încât nu deține calitate procesuală pasivă.
În plus, din extrasele de carte funciară in extenso și cel individual nr._ (CF vechi nr._) Timișoara depuse în probațiune de reclamanți rezultă că ultimii proprietari tabulari ai imobilului sunt numiții C. A. și C. C. A., astfel încât în raportul juridic dedus judecății pârâtul nu are calitate de parte.
Împotriva sentinței civile nr.7888/22.11.2012 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel reclamanții T. F. și T. F..
P. decizia civilă nr.426/06.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul reclamanților, menținând hotărârea primei instanțe, dar substituind motivarea acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că din CF nr._ Timișoara rezultă că imobilul a fost apartamentat în anul 1973 în .. . achiziționat prin cumpărare de către fratele autoarei reclamanților – C. C. și soția C. F., iar . achiziționat de autoarea comună M. M.. Ulterior, și apartamentul nr.2 a revenit fratelului C. C., urmare a sistării stării de coproprietate dintre el și sora S. E., fiind reunificate cele două apartamente în proprietatea lui C. C. și soția C. F.. Susținerile reclamanților în sensul că autoarea lor ar fi cumpărat întregul imobil în anul 1973, iar nu numai apartamentul nr.2, ar fi avut relevanță într-un litigiu în care ar fi contestat titlul numiților C. C. și C. F..
Tribunalul a mai reținut că prin decizia civilă nr.67/16.01.1997 a Curții de Apel Timișoara s-a stabilit irevocabil că autoarea reclamanților S. E. nu legitima nici interesul și nici calitatea în a solicita anularea certificatului de moștenitor al soției supraviețuitoare C. F. după defunctul C. C..
Cum statuările jurisdicționale redate în hotărârile judecătorești date într-un litigiu anterior se manifestă cu caracter absolut, impunându-se în cauza pendinte ca efect pozitiv al puterii de lucru judecat, în limita chestiunilor incidente vizând stabilirea calității de moștenitor a autoarei S. E. după defunctul C. C. (în sens negativ), precum și a anulării testamentului întocmit de cel din urmă în favoarea soției, care nu îngăduie a fi contrazise, devine obligatorie concluzia ca numai ignorând exigențele imperativului pct.4 al art.1200 în corelație cu al.2 din art.1202 C.civ., reclamanții au reabordat jurisdicțional aceleași chestiuni litigioase.
Tribunalul a conchis că demersul judiciar al reclamanților, prin care se tinde, urmare a anulării tuturor încheierilor de carte funciară prin care s-au înscris în cartea funciară operațiunile juridice menționate anterior și cele ce succed constatării calității de moștenitoare a soției C. F. după C. C., este lipsit de legitimare și de interes. De vreme ce antecesoarea lor, defuncta S. E., prin sistarea stării de coproprietate și mai apoi prin decizia civilă menționată a pierdut orice vocație de a dobândi/redobândi vreun drept asupra imobilului înscris în CF nr._ Timișoara, reclamanții T. F. și T. F., la rândul lor, nu legitimează calitatea și nici interesul în a contesta încheierile de carte funciară, ceea ce face inutilă analizarea cadrului procesual sub aspectul laturii procesuale subiective pasive, a reținut tribunalul.
Mai mult, din cartea funciară, coroborată cu contractul de vânzare-cumpărare perfectat în condițiile Legii nr.112/1995, rezultă că imobilul litigios a fost preluat de S. Român în baza Decretului-Lege nr.223/1974 din patrimoniul proprietarului tabular la acea epocă, Weinhardt M.. Concluzia este că imobilul în discuție se subsuma sferei de aplicare a legii speciale reparatorii cu nr.10/2001 și că S. E. avea a uza de procedura specială configurată legislativ de acest act normativ.
Împotriva deciziei civile nr.426/06.06.2013 a Tribunalului T. au declarat recurs în termenul legal reclamanții T. F. și T. F..
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că au formulat în temeiul Legii nr.10/2001 notificare pentru acordarea despăgubirilor aferente trecerii în proprietatea Statului a părții din imobil aparținând antecesoarei lor S. E..
Pentru a justifica legalitatea și temeinicia notificărilor formulate, au solicitat un extras de carte funciară, ocazie cu care au constatat înscrierile greșite de carte funciară ce deposedau în drept pe antecesoarea lor de imobilul deținut, precum și neînscrierea în cartea funciară a sentinței irevocabile nr.8435/1981 a Judecătoriei Timișoara, care reprezintă titlul antecesoarei lor.
S-a formulat o plângere penală pentru lămurirea modului în care aceste înscrieri s-a realizat și s-a constatat falsul înscrierilor, soluția fiind de neîncepere a urmăririi penale având în vedere că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că demersul lor pe calea specială a Legii nr.10/2001 este realizat, dar pentru a dovedi temeinicia notificării formulate, înscrierile de carte funciară trebuie stabilite pe calea instanței, deoarece s-au operat înscrieri nelegale în cartea funciară.
Având în vedere că excepția reținută de instanța de fond nu a fost confirmată de instanța de apel, soluția în apel era de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță în vederea soluționării în fond.
Apelul formulat împotriva hotărârii instanței de fond a fost însă respins. Instanța de apel nu reține în motivarea hotărârii date incidența excepției reținute de instanța de fond, dar respinge cererea reținând o altă motivare ce ține de fondul cauzei.
Verificările de carte funciară solicitate nu privesc dreptul de proprietate dobândit de proprietarii tabulari ai construcției în temeiul Legii nr.112/1995, sens în care o judecată în contradictoriu cu aceștia nu se justifică, modificarea de carte funciară privind acele înscrieri ce au condus la înscrierea dreptului Statului Român în cartea funciară asupra întregului imobil.
În drept, au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
C. L. Timișoara, pentru pârâtul S. Român, a formulat întâmpinare, căreia însă instanța i-a conferit natura unor concluzii scrise, întrucât a fost depusă la dosar cu depășirea termenului prevăzut de art.308 al.2 C.pr.civ. S-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 al.2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamanților este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Reclamanții recurenți susțin că instanța de apel nu a confirmat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român și că, prin urmare, soluția care se impunea era trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Este adevărat că instanța de apel nu a confirmat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, însă nici nu a infirmat-o.
Mai exact, instanța de apel nu a analizat cadrul procesual sub aspectul laturii procesuale pasive, considerând inutilă o asemenea analiză în condițiile în care a reținut că în cauză primează excepția lipsei calității procesuale active și a interesului reclamanților.
Pornind de la efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a deciziei civile nr.67/16.01.1997 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a stabilit irevocabil că S. E. (autoarea reclamanților) nu legitima nici interesul și nici calitatea procesuală de a solicita anularea certificatului de moștenitor al soției supraviețuitoare C. F. după defunctul C. C. și constatarea calității sale de unică moștenitoare a lui C. C., a cărui masă succesorală se compune din imobilul înscris în CF nr._ Timișoara, instanța de apel în mod corect a concluzionat că reclamanții din dosarul de față, T. F. și T. F., nu justifică la rândul lor interesul și legitimarea procesuală activă, întrucât nu pot obține mai multe drepturi decât avea antecesoarea lor; prin hotărârea menționată anterior, S. E. a pierdut vocația de a redobândi vreun drept asupra imobilului înscris în CF nr._ Timișoara.
P. urmare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a art.1200 pct.4 și art.1202 al.2 Cod civil.
De altfel, reclamanții recurenți nici nu au formulat critici sub acest aspect împotriva hotărârii instanței de apel.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții T. F. și T. F. împotriva deciziei civile nr.426/06.06.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin C. L. Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții T. F. și T. F. împotriva deciziei civile nr.426/06.06.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin C. L. Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.RR/25.10.2013
Tehnored.MM/2 ex/04.11.2013
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – jud.M. Ditrich
Inst.apel: Tribunalul T. – jud.A. A., L. Ș.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1749/2013. Curtea... | Pretenţii. Decizia nr. 135/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
