Expropriere. Decizia nr. 99/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 99/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 99
Ședința publică din 28 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare, în rejudecare, recursul declarat de pârâtul S. R. prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – DRDP Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 3242/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții C. C. G. și C. E. V., având ca obiect expropriere - despăgubiri.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. P. E. B. pentru reclamanți, lipsă pârâtul.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M.-U. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Av. P. E. B., în reprezentarea reclamanților, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică, susținând că aceasta a respectat dispozițiile deciziei de casare, precum și prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și de menținere a sentinței recurate, ca legală și temeinică, arătând că pârâtul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză.
După închiderea dezbaterilor în prezentul dosar, dar nu înaintea ridicării ședinței de judecată, se prezintă av. G. D. în reprezentarea pârâtului, care depune la dosar împuternicire avocațială și solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 858/27.02.2013, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții C. C. G. și C. E. V. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect despăgubiri; a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 102/148/05.10.2011; a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 16.987 lei cu titlu de despăgubiri, pentru suprafața de 964 mp cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat stabilită de instanță, și suma de 687,33 lei stabilită prin hotărârea de expropriere, reprezentând dobândă calculată de la data de 10.01.2012; a respins restul pretențiilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții C. C. G. și C. E. V., cât și pârâtul S. R., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
P. decizia civilă nr. 939/26.06.2013, Curtea de Apel Timișoara a admis ambele recursuri împotriva sentinței civile nr. 858/27.02.2013 a Tribunalul A., a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul A.. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată. În considerentele deciziei de casare se reține că este necesară administrarea unei probe noi, respectiv unui supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului. De asemenea a reținut faptul că prima instanță nu a soluționat cererea reclamanților de obligare a pârâtului la exproprierea și a terenului de 551 mp rămasă în urma exproprierii, suprafață greu de cultivat.
În ședința publică din 15.10.2013, având în vedere considerentele deciziei de casare, tribunalul a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, potrivit căruia valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,7 Euro/1 mp, precum și o . despăgubiri accesorii.
Pârâtul nu a contestat ultimele concluzii ale experților.
P. sentința civilă nr. 3242 din 26.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții C. C. G. și C. E. V., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara; a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 102/148/06.10.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea legii nr. 255/2010, Consiliul Local Pecica; a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 3.567 euro sau echivalentul în lei conform cursului BNR la data plății, cu titlu de despăgubiri și dobânda legală raportat la diferența dintre 3.567 euro (determinată la cursul BNR din data plății) și suma de 687,33 lei stabilită prin hotărârea nr. 102/148/06.10.2011 cu începere de la 10.01.2012 până la plata efectivă a debitului; a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului la exproprierea terenului de 551 mp. și a obligat pârâtul să achite reclamanților, în solidar, suma de 2.500 lei cheltuielile de judecată
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin procesul verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 102/148/05.10.2011 întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica s-a stabilit în favoarea reclamanților o despăgubire de 687,33 lei pentru exproprierea terenului de 964 mp cu nr. cadastral_ Reclamanții nu au fost de acord cu această sumă.
P. hotărârea nr. 102/148/06.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica s-a dispus exproprierea suprafeței de 964 mp cu nr. cadastral_, proprietatea reclamanților, teren situat în loc. Pecica, acordându-se reclamanților o despăgubire de 687,33 lei.
S-a reținut că nu există discriminare între reclamanți și persoanele cărora li s-a acordat despăgubirea stabilită în baza Legii nr. 198/2004, căci în cazul celei de a doua categorii de persoane, acordarea despăgubirii s-a realizat odată cu preluarea dreptului de proprietate de către stat, prin decizia de expropriere și stabilire a despăgubirilor. Or, acele persoane primesc despăgubirea evaluată în baza Legii nr. 198/2004 în baza deciziei de expropriere și stabilire a despăgubirilor emisă în temeiul Legii nr. 198/2004. Faptul că acest act normativ a fost abrogat înainte de emiterea deciziei de expropriere în favoarea și a reclamanților nu conduce la discriminare, prin stabilirea ulterior a unei valori mai mici, din moment ce noua lege prevede posibilitatea constatării în instanță a deciziei de stabilire a despăgubirilor.
În cazul de față, nu a avut loc o înlăturare a despăgubirilor, ci o recalculare a acestora, prin determinarea unei valori estimative până la momentul emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului de despăgubirilor. Ceea ce îi nemulțumește pe reclamanți este valoarea actuală a despăgubirilor estimate de HG nr. 488/2011 la o sumă mai mică decât cea stabilită inițial prin HG nr. 416/2010.
S-a reținut că exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art. 481 din Codul civil, or, Legea nr. 255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr. 488/2011.
Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr. 488/2011 este una corectă face obiectul prezentei acțiuni civile exercitate potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, sens în care a fost administrată proba cu expertiza formată din 3 experți, care aveau obligația de a ține cont de prețul de vânzare a imobilelor din aceeași unitate administrativă.
La prima judecare a cauzei în primă instanță, concluzia raportului de expertiză a fost în sensul unei valori a terenului de 16.987 lei raportat la o valoare de piață de 3,84 euro/mp echivalent al sumei de 17,71 lei/mp. La acest rezultat, experți iau ajuns prin concilierea rezultatelor obținute prin următoarele metode: ce a comparațiilor (3,70 euro/mp) și cea de randament, adică cea a capitalizării rentei funciare (3,84 euro/mp).
În ședința publică din 15.10.2013, având în vedere considerentele deciziei de casare, tribunalul a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, potrivit căruia valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,7 Euro/1 mp, având în vedere metoda comparațiilor. Pentru stabilirea valorii de piața a terenului expropriat, experții au utilizat următoarele comparabile (primul criteriu de comparabilitate 1-a constituit localizarea - extravilanul localității Pecica, pentru eventualele diferențe efectuându-se corecții conform ghidurilor metodologice de evaluare):
- teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil, cu suprafața de 5.000 mp, vândut la data de 27.11.2012 prin contractul nr. 2.433 cu 4,1 euro/mp; este situata la cca. 3,8 km de intravilanul localității Pecica;
- teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil si pășune (50% pășune), cu suprafața de 12.200 mp, vândut la data de 12.08.2011 prin contractul nr. 1608 cu 2,5 euro/mp; este situat la cca. 3,9 km de intravilanul localității Pecica
- teren extravilan Pecica, categoria de folosința curți construcții, cu suprafața de 8.371 mp, vândut la data de 17.05.2012 prin contractul nr. 1650 cu 2,39 euro/mp; este situata la cca. 300 m de intravilanul localității Pecica.
În urma procesului de evaluare a rezultat, conform fisei anexate, valoarea de piață unitară pentru terenul evaluat de 3,7 euro/mp.
Experții au mai precizat că valoarea rezultată este similară cu cele obținute prin metoda comparațiilor cu analiza statistică, metoda comparațiilor cu utilizarea de oferte vânzare terenuri respectiv metoda de randament (ultimele două utilizate în raportul de expertiza inițială).
O altă metodă folosită de experți inițial a fost cea a capitalizării rentei funciare, ce nu a fost luată în considerare de instanță în primul rând pentru că folosește criterii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la determinarea contravalorii terenului expropriat (art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994), iar, în al doilea rând, pentru că reclamanțiul nu a susținut că ar fi închiriat/ arendat terenul. De asemenea, acesta nu a făcut dovada culturilor practicate pe terenul expropriat așa cum i s-a cerut de către instanța de judecată. În plus, și calculul obținut prin această metodă este greșit deoarece rata de capitalizare de 6,5% a fost aplicată de experți la un venit mediu ponderat de 11.513 lei/ha. Or, acest venit a rezultat din cumularea următoarelor venitul nete ponderate: 1.620 lei/ha la grâu + 3.753 lei/ha la porumb + 159 lei/ha la rapiță + 4.752 lei/ha la pepeni + 499 lei/ha la floarea soarelui + 126 lei/ha la soia + 361 lei/ha la sfecla de zahăr + 243 lei/ha la lucernă.
În plus, în cadrul acestei a doua metode, experții nu au prezentat toate etapele calculului, ceea ce a făcut imposibilă verificarea lui de către instanță. Nu li s-a cerut însă experților să înlăture aceste neajuns, întrucât excluderea acestei metode a fost impusă de dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Din perspectiva acestui text legal ce stabilește că prețul de vânzare a imobilelor similare, în perioada concomitentă realizării raportului de expertiză este principalul criteriu obiectiv în determinarea valorii imobilului expropriat, tribunalul a reținut că prima metodă – cea a comparațiilor de piață este metoda legală (cu condiția utilizării prețurilor de vânzare, iar nu a ofertelor), iar nu și cea de a doua – a capitalizării rentei funciare.
Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 republicată, și anume ,,prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel, în aceeași unitate administrativ-teritorială. În aceste condiții concluziile comisiei de experți trebuiau să aibă la bază prețurile de tranzacționare a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.
S-a reținut că, terenul arabil, în litigiu, de 964 mp a fost dezmembrat dintr-o parcelă de 5.100 mp, rămânând în proprietatea reclamanților parcela nr. cad._ de 3.585 mp și cea cu nr. cad._ de 551 mp.
Experții A. C. E. B. și B. M. au concluzionat că valoarea terenului de 964 mp este de 3.567 euro (echivalentul a 16.367 lei) raportat la 3,70 euro/mp și cursul valutar de 4,5885 lei/euro.
D-l expert B. M. a formulat obiecțiuni la lucrarea celorlalți doi experți, fără însă a prezenta elemente concrete ale opoziției sale, dar mai ales fără a indica valorile de despăgubire pe care le consideră acesta corecte.
Experții au calculat prin raportul de expertiză și daune colaterale, respectiv pentru redobândirea acelorași suprafețe de teren în sumă de 817 lei, daune rezultate din cheltuielile suplimentare de transport în sumă de 2134 lei, daune ce nu au fost acordate de instanță nefiind dovedite de reclamanți.
De asemenea, cererea de obligare a pârâtei la exproprierea și a suprafeței de 551 mp (parcela nr. cad._) s-a apreciat că nu este întemeiată, având în vedere faptul că, pe de o parte în suplimentul raportului de expertiză, experții nu au mai reținut existența unei daune rezultând suprafața de 551 mp greu de cultivat, iar, pe de altă parte, reclamanții nu și-au dovedit susținerea privitoare la imposibilitatea cultivării acestei parcele.
Art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 reglementează dreptul expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilit prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii de a se adresa instanței judecătorești cu acțiune împotriva valorii despăgubirii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii. Conform art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010, acțiunea de mai sus se soluționează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. Or, luând în calcul situația în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți din teren sau construcție, art. 24 al. 4 din Legea nr. 33/1994 a reglementat posibilitatea proprietarului expropriat de a solicita instanței exproprierea totală, urmând ca instanța să aprecieze dacă exproprierea în parte este posibilă
S-a reținut că, din coroborarea tuturor dispozițiilor legale de mai sus rezultă că prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 se aplică doar în ce privește stabilirea despăgubirii (efectuarea expertizei, modul de stabilire a despăgubirii, etc.), iar nu și privitor la exproprierea în sine unei suprafețe mai mari de teren decât cea stabilită de expropriator.
Având în vedere că Legea nr. 33/1994 reprezintă dreptul comun în materia exproprierii, iar Legea nr. 255/2010 cuprinde normele speciale, prin aplicarea principiului specialia generalibus derogant (normele speciale derogă de la cele generale), tribunalul a constatat că prin excluderea posibilității contestării exproprierii, Legea nr. 255/2010 (art. 22 alin. 1) înlătură incidența normei cu caracter general cuprinsă în art. 24 alin. 4 din Legea nr. 33/1994.
Pentru aceste considerente, având în vedere și că prejudiciile determinate în urma analizării întregului material probatoriu au fost evaluate în baza acelorași criterii legale reflectate de legislația națională cu începere de la 1994, astfel cum nu se poate reține discriminarea invocată de reclamanți, ținând cont și de faptul că nu au fost contestate concluziile suplimentului de expertiză de către pârât, instanța a admis în parte acțiunea precizată a reclamanților, și a dispus conform celor menționate mai sus.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, s-a reținut că reclamanții au achitat 1.500 lei onorariul d-nei expert A. C., 600 lei d-lui expert B. E. și onorariului d-lui avocat P. E. de 400 lei. Pârâtul nu a probat valoarea onorariului achitat d-lui expert B. M., astfel că, tribunalul în baza art. 274 și art. 277 din Codul de procedură civilă, a obligat pârâtul să achite, în solidar, reclamanților suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 3242/26.11.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a declarat recurs pârâtul S. R., prin M.T.I., prin CNADR SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, care a solicitat respingerea în integralitate a acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului a arătat că, în aprecierea despăgubirilor, instanța trebuie să ia în considerare raportul de expertiză care a stat la baza Hotărârii de stabilire a despăgubirilor – pe care reclamanții au contestat-o în prezentul dosar – și care a fost întocmit cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 1 al. 7-9 din Legea nr. 255/2010 care obligă evaluatorul a se raporta la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 al. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
A învederat că, valoarea despăgubirilor a fost estimată și conform prevederilor Legii nr. 33/1994 precum și standardului internațional IVS 1 reprezentând o valoare specială a terenurilor, compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
De asemenea, a invocat și faptul că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea probabilă, oferta comparativă).
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ.
P. concluziile scrise formulate în cauză, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat, cu motivarea că valoarea stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză este o valoare reală și corectă de despăgubire fiind apropiată de valoarea stabilită de H.G. nr. 416/2010 în forma sa inițială.
Reclamanții au susținut că expertiza s-a efectuat de către comisia de experți, ținându-se cont de dispozițiile deciziei de casare a Curții de Apel Timișoara iar rezultatul evaluării acesteia are la bază criterii științifice obiective.
Intimații consideră că recurentul nu aduce critici sentinței cu privire la cuantumul despăgubirilor stabilite prin suplimentul la raportul de expertiză și cu privire la modul în care acestea au fost stabilite iar suma care li s-a propus prin H.G. nr. 488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii nr. 255/2010 nu reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire, ceea ce încalcă grav dreptul de proprietate privată, întrucât încalcă atât reglementările interne (Legea nr. 33/1994) cât și pe cele europene (art. 1 Protocolul 1 C.E.D.O.).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 299 și următoarele C.pr.civ. și cu cele ale art. 3041 C.pr.civ. dar și pe baza probelor de la dosar, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
În primul rând trebuie precizat că raportat la dispozițiile art. 306 al. 1 C.pr.civ., instanța de recurs poate examina cauza doar prin prisma motivelor invocate prin cererea declanșatoare a căii de atac, cu excepția motivelor de ordine publică, ce pot fi invocate și de instanță, din oficiu.
În cauza de față, prin cererea de recurs, în esență, pârâtul a expus dispozițiile legale privind procedura de expropriere pentru terenul în litigiu și argumentele privind întocmirea raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., făcut în mai 2011 de ., cu respectarea reglementărilor Standardelor Internaționale de Evaluare de către experți membri ANEVAR, iar valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Curtea constată că susținerile pârâtului au caracter general, nefiind critici punctuale și concrete ale modului în care prima instanță a interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat hotărârea sau ale modului în care a calculat despăgubirea ce se cuvine reclamanților pentru terenul expropriat.
În ceea ce privește dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată că, în raport de definiția legală și regimul juridic aplicabil, exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire dreaptă, conform art. 44 alin.3 din Constituție.
Astfel, se constată că reclamanții au fost proprietarii terenului expropriat, acest fapt fiind produs sub incidența Legii nr. 255/2010 și a H.G. nr. 416/2010 completată cu H.G. nr. 488/2011 și că, în atare condiții, trebuie să beneficieze de acordarea unor despăgubiri conform legii.
În raport de aceste date, Tribunalul A. ca instanță de fond, în mod judicios a considerat că stabilirea despăgubirilor în temeiul legii speciale (Legea nr. 255/2010) se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
De precizat că, prima instanță s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care a avut în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare. În raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe ca urmare a dispozițiilor deciziei de casare, sunt indicate în mod expres comparabilele avute în vedere de către experți pentru stabilirea valorii imobilului prin raportare la prețul cu care se vând imobile de același tip în unitatea administrativ teritorială la data raportului de expertiză. Pârâtul nu a formulat obiecțiuni cu privire la concluziile experților și nici nu a cerut administrarea probei contrare, în condițiile art. 212 C.proc.civ., iar, prin prezentul recurs se invocă aspecte generale, privind cadrul legislativ, interesul public urmărit prin exproprierea în discuție, pârâtul recurent rezumându-se să afirme că raportul de evaluare întocmit în procedura administrativă a exproprierii respectă cerințele legale.
Cum, dispozițiile legale menționate mai sus sunt în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și jurisprudența Curții Europene în materie, rezultă consacrarea legislativă a caracterului just al despăgubirii pentru imobilele expropriate, precizându-se că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală, atât în sarcina instanței, cât și a experților, de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Având în vedere că valoarea stabilită de către instanța de rejudecare a avut în vedere prețul cu care s-au vândut imobile similare la data întocmirii raportului de expertiză, așa cum prevăd dispozițiile art.26 alin.2 din Legea nr. 33/1994, Curtea constată că hotărârea este temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu prev. art. 299 și urm. C.pr.civ., Curtea va respinge, conform art. 312 alin. 1 C.pr.civ., prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 3242/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./10.02.2014
Tehnored L.P./10.02.2014
Ex.2
Primă instanță:M. A. – Tribunalul A.
| ← Cereri. Decizia nr. 113/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Fond funciar. Decizia nr. 108/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
