Fond funciar. Decizia nr. 108/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 108/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 108
Ședința publică din 29.01.2014
PREȘEDINTE: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuenta de C. L. DE F. F. G. împotriva sentinței civile nr. 1932/PI/09.07.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații J. I. și C. V.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile revizuentei a avut loc în ședința publică din 15.01.2014 și 22.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 29.01.2014.
CURTEA
În deliberare constată că, prin Sentința civilă nr. 1932/PI din 9 iulie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții J. I. și C. locală de fond funciar G. împotriva sentinței civile nr. 4533/24.02.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, și Sentinței civile nr._/25.04.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2011, în contradictoriu cu intimatul C. V..
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere considerentele de mai jos.
Cu privire la excepția tardivității invocată de intimat, Tribunalul a reținut că în dosarul nr._/325/2011 revizuenții nu au fost parte în proces, iar hotărârea nu le-a fost comunicată, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996. Având în vedere că înscrierea dreptului de proprietate al intimatului a avut loc la data de 10.07.2012, se consideră că termenul de 30 de zile curge de la această dată și nu de la data de la care revizuenții au avut cunoștință de înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimat, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere și dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Conform dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună și în cazul prevăzut de art. 322, pct. 7, alin. 2 el curge de la pronunțarea ultimei hotărâri. În speță, deoarece s-a solicitat revizuirea sentinței civile nr._/25.04.2012 pronunțată în dosarul nr._/325/2011 Judecătoria Timișoara - ce s-a desfășurat în procedură necontencioasă, în care revizuenții nu au fost parte, în privința acestora nu a se poate reține că a început să curgă termenul mai sus enunțat.
Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din codul de procedură civilă se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis soluționarea excepției puterii lucrului judecat.
Prin sintagma "una și aceeași pricină" se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți, cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.
Potrivit art. 1201 din Codul civil, "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate". Or, în speță, deși între cele două cauze există identitate de obiect, nu există identitatea de părți și cauză, astfel încât nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 1201 din Codul civil.
În concluzie, sentințele invocate ca fiind potrivnice nu întrunesc exigențele art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă, pentru a deschide calea de atac a revizuirii, iar pentru aceste considerente, cererea de revizuire promovată a fost respinsă de Tribunal ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. locală de fond funciar G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, revizuenta recurentă a arătat că prima instanță nu a analizat deloc condiția identității de cauză, limitându-se doar să constate că nu este identică în cele două dosare.
Că, ambele dosare, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, au aceeași cauză. Astfel, în ambele dosare cauza petendi reprezintă scopul reclamantului de a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune, iar cauza debendi reprezintă contractul de vânzare - cumpărare care stă la baza așa-zisei posesii a imobilului.
De asemenea, a arătat că în ambele dosare temeiul de drept îl reprezintă dispozițiile art. 130 din Decretul - lege nr. 115/1938.
În legătură cu cealaltă condiție, respectiv identitatea de părți, a învederat că ambele privesc aceeași persoană, care are aceeași calitate: intimatul C. V. care a promovat ambele acțiuni.
În ceea ce privește pârâtul în dosarele respective, revizuenta a arătat că art. 130 din Decretul – lege nr. 115/1938 reglementează o procedură necontencioasă, în cadrul căreia „dacă nu s-a făcut opozițiune, judecătoria se va pronunța printr-o încheiere”, așa încât, fiind o procedură specială, este practic imposibil să existe identitate de părți.
Intimatul C. V. a formulat întâmpinare, căreia Curtea i-a conferit rolul unor concluzii scrise, pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 308 al. 2 C. pr. civ., solicitând respingerea recursului, cu motivarea că nu există identitate de cauză și părți.
În urma examinării sentinței atacate, prin prima motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304, art. 322 pct. 7 și 337 C. pr. civ., Curtea apreciază, substituind motivarea primei instanțe, să se impune soluția respingerii recursului revizuentei pentru argumentele de mai jos.
Potrivit art. 337 C. pr. civ., încheierile pronunțate în materie necontencioasă „nu au puterea lucrului judecat”, astfel că în cauzele în care au fost pronunțate nu sunt incidente prevederile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. pr. civ., pentru a se putea invoca puterea lucrului judecat.
Prin urmare, neoperând principiul puterii de lucru judecat, în scopul respectării căruia a fost instituit cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. pr. civ., o cerere de revizuire a unei asemenea hotărâri este neîntemeiată.
În speță, hotărârea a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire de față (Sentința civilă nr._/25.04.2012) a fost pronunțată în cadrul unei proceduri necontencioase, conform art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938, hotărâre care nu are puterea de lucru judecat potrivit art. 337 C. pr. civ., iar partea interesată care nu a fost prezentă în instanță are posibilitatea, conform doctrinei, să utilizeze o altă cale legală împotriva actului autorizat prin această procedură necontencioasă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul revizuentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuenta C. locală de fond funciar G. împotriva Sentinței civile nr. 1932/PI din 9 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. O.G.- 30.01.2014;
Tehnored. A.M.T.- 07.02.2014; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: C. P.
| ← Expropriere. Decizia nr. 99/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 1326/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
