Legea 10/2001. Decizia nr. 1412/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1412/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-05-2012 în dosarul nr. 1412/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1412
Ședința publică din 23 mai 2012
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. M. și M. J. împotriva sentinței civile nr. 404/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul M. A., prin P., având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă doamna avocat O. G., pentru reclamanți, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâtul M. A., prin P., a formulat întâmpinare în cauză, înscris pe care instanța îl comunică reprezentantei reclamanților recurenți.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială, note de ședință, o cerere adresată Consiliului Județean A. cât și adresă de răspuns emisă de acesta.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 404/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții M. M. și M. J. împotriva pârâtului MUNICIPIULUI A., prin P., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanții au chemat în judecată pârâtul solicitând obligarea acestuia să emită Decizia de soluționare a cererii nr. 769/1996 privind acordarea de măsuri reparatorii pentru apartamentul nr. 41 situat în A., Calea Romanilor nr. 25, ., jud. A. înscris în CF nr._ A. cu nr. top 8569/30/b/2. 8569/30/a/2, 8069/b/1/2/_ 1.
În motivare au arătat că în data de 28 iulie 1996 au formulat cerere prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru apartamentul preluat abuziv de Statul Român, situat în A., Calea Romanilor nr. 41.
Cererea a fost înregistrată la Comisia locală A. pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 sub nr. 769/28 iulie 2009.
După . Legii nr.10/2001, în data de 08 august 2008, în conformitate cu art. 20 alin.4 din această lege au solicitat Comisiei locale soluționarea cererii inițiale. În data de 17 octombrie 2008 Comisia locală a transmis dosarul Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Județean A..
În data de 11.11.2008 s-au adresat Consiliului Județean A. și au reiterat cererea de acordare de despăgubiri. În data de 3 decembrie 2008 acesta le-a comunicat prin adresa nr._ că cererea nu poate fi soluționată deoarece Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr.112/1995 și-a încetat activitatea odată cu . Legii nr.10/2001. La cererile formulate ulterior, reclamanții nu au mai primit niciun răspuns, deși conform art. 20 alin. 4 raportat la art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, comisia avea obligația să se pronunțe asupra cererii în termen de 60 de zile de la data depunerii actelor.
P. încheierea nr.2509 din 17.10.2011, pronunțată în dosar nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale funcționale a Tribunalului A. – Secția C. Administrativ și Fiscal Litigii de Muncă și Asigurări Sociale. S-a stabilit natura juridică civilă a cauzei întemeiată pe dispozițiile art.25 din Legea nr.10/2001, modificată și republicată, transpunându-se cauza la secția civilă a Tribunalului A..
P. concluziile scrise depuse la termenul din 9.02.2012, reclamanții M. M. și M. J., au solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la soluționarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că la data de 28.07.1996 (f.6) reclamanții au adresat o cerere Comisiei pentru aplicarea legii nr.112/1995, solicitând plata de despăgubiri pentru apartamentul situat în A., Calea Romanilor 25, înscris în CF_, preluat abuziv de statul român, prin deciziile 825/20.11.2981 și 163/08.04.1981 ale fostului Consiliu Popular Județean A., în temeiul Decretului 223/1974; reclamanții au arătat că apartamentul care le-a aparținut nu poate fi restituit în natură, întrucât nu este liber.
Cererea reclamanților a fost înregistrată administrativ sub nr.769/28.07.1996 și, întrucât nu au primit nici un răspuns, la data de 08.08.2008, reclamanții au declanșat o corespondență cu autoritățile implicate în restituirea imobilelor preluate abuziv, interesându-se de stadiul de soluționare al cererii formulate în 1996.
Astfel, pentru început, reclamanții au adresat la 08.08.2008 o solicitare Primăriei A. prin care stăruie în soluționarea cererii înregistrate sub nr.769/1996. La data de 18.08.2008, Primăria A. informează reclamanții că cererea acestora a fost înregistrată la Comisia de aplicare a Legii nr.112/1995 care a funcționat până la apariția legii nr.10/2001 sub autoritatea Consiliului Județean A.;. pe de altă parte, s-a arătat că notificările formulate în baza Legii nr.112/1995 și nesoluționate până la momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 nu au fost transferate spre soluționare noilor comisii constituite în cadrul pârâtei pentru punerea în aplicare a Legii nr.10/2001; cu alte cuvinte, Primăria A. a comunicat reclamanților că nu a fost investită cu soluționarea cererii lor, formulate în anul 1996 și întrucât aceștia nu au formulat vreo altă notificare în temeiul art.20 al.4 din Legea nr.10/2001, nu poate da curs solicitării de soluționare a notificării.
În urma răspunsului nefavorabil al pârâtei, reclamanții s-au adresat și Consiliului Județean A., care, la data de 03.12.2008 (prin adresa_ – f.16) le-a răspuns că nu poate soluționa cererea formulată întrucât Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 și-a încetat activitatea o dată cu . Legii nr.10/2001, moment de la care competența de soluționare este cea prevăzută de art.20 al.4 din Legea nr.10/2001.
Potrivit art.20 al.4 din Legea nr.10/2001 „Persoanele îndreptățite care nu au formulat cereri potrivit Legii nr.112/1995, precum și cele ale căror cereri au fost respinse, ori nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, au dreptul de a formula o asemenea cerere în condițiile prezentei legi”.
Din analiza dispozițiilor legale anterior enunțate, instanța a tras concluzia că intenția legiuitorului a fost de a conferi dreptul, dar și obligația persoanelor ale căror cereri formulate în baza legii nr.112/1995 nu au fost soluționate, să formuleze o nouă cerere în temeiul Legii nr.10/2001. În sprijinul acestei interpretări vine și faptul că prin nicio dispoziție legală nu se prevede că cererile nesoluționate – adresate comisiei constituite în baza legii nr.112/1995 – se vor transmite în vederea soluționării noilor comisii constituite în baza Legii nr.10/2001.
Pe de altă parte, dacă reclamanții ar fi avut doar dreptul, iar nu și obligația de a formula o nouă cerere în baza legii nr.10/2001, se poate aprecia că dispoziția legală analizată nu ar fi avut nicio rațiune, în contextul în care două cereri identice ar fi adresate la două comisii diferite, care ar funcționa în paralel pentru rezolvarea aceleiași solicitări (e vorba de comisia constituită în baza Legii nr.112/1995 sub autoritatea Consiliului județean, precum și de comisia constituită în baza Legii nr.10/2001)
Or, întrucât reclamanții nu au formulat vreo notificare în baza legii nr.10/2001, rămânând în pasivitate din 1996 până în 2008, nu poate fi obligată pârâta – abilitată prin lege să soluționeze doar notificările ce-i sunt adresate direct în temeiul Legii nr.10/2001 – să rezolve cererea reclamanților, câtă vreme pe rolul acesteia nu se află înregistrată o atare cerere.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare, au invocat greșita interpretare a dispozițiilor art. 20 alin. 4 din Legea nr.10/2001, date fiind demersurile efectuate și conținutul sus-menționatei norme.
În drept, au invocat dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art. 3041 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Corespunde realității că, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 (fost art. 19 alin.4 din lege la data publicării), „Persoanele îndreptățite care nu au formulat cereri potrivit Legii nr.112/1995, precum și cele ale căror cereri au fost respinse, ori nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, au dreptul de a formula o asemenea cerere în condițiile prezentei legi”.
Se observă, însă, că reclamanții au formulat o cerere cu privire la imobilul din litigiu în baza Legii nr.112/1995 la 28.07.1996, iar această cerere nu a fost soluționată până la apariția Legii nr.10/2001, deci nici după peste 4 ani de la formularea cererii.
Atât Legea nr.112/1995 cât și Legea nr.10/2001 au fost adoptate în vederea reglementării situației juridice a imobilelor preluate de stat, această reglementare vizând inclusiv (sau cu precădere) repararea prejudiciului cauzat foștilor proprietari prin abuziva preluare a imobilelor ce le-au avut în proprietate.
Or, în condițiile în care cererile formulate în baza acestor legi erau adresate fie comisiei locale al cărui președinte era primarul unității administrativ teritoriale (Legea nr.112/1995), fie unității deținătoare care răspunde notificării prin aceeași persoană (Legea nr.10/2001), cum în cauza de față, termenul de sancționare a cererii formulate în baza Legii nr.112/1995 a fost cu mult depășit (conform celor mai sus reținute), a interpreta norma legală menționată în sensul că o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr.112/1995 nu poate fi soluționată în condițiile Legii nr.10/2001 cu consecința pierderii reclamanților de a mai beneficia de vreo măsură reparatorie, echivalează cu o restricționare excesivă a aptitudinii fostului proprietar de a mai accede la vreo reparație, restricționare ce contravine scopului adoptării legilor reparatorii.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de reclamanții M. M. și M. J. împotriva sentinței civile nr. 404/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ ; va
modifica sentința recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea formulată de reclamanți; va obliga pârâtul M. A. prin P. să emită decizie de soluționare a cererii nr. 769/1996 formulată de reclamanți cu privire la imobilul apartament nr. 41 situat în A., Calea Romanilor nr. 25, ., înscris în CF nr._ A., nr. top. 8569/30/b/2, 8569/30/a/2, 8569/b/1/2/XXX, conform dispozițiilor Legii nr.10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții M. M. și M. J. împotriva sentinței civile nr. 404/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Modifică sentința recurată și, în rejudecare:
Admite acțiunea formulată de reclamanți.
Obligă pârâtul M. A. prin P. să emită decizie de soluționare a cererii nr. 769/1996 formulată de reclamanți cu privire la imobilul apartament nr. 41 situat în A., Calea Romanilor nr. 25, ., înscris în CF nr._ A., nr. top. 8569/30/b/2, 8569/30/a/2, 8569/b/1/2/XXX, conform dispozițiilor Legii nr.10/2001.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
L. P.
Red. F.Ș./29.05.2012
Tehnored L.P./29.06.2012
Ex.2
Primă instanță: N. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1699/2012. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 87/2012. Curtea de... → |
|---|
