Pretenţii. Decizia nr. 1347/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1347/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-05-2012 în dosarul nr. 1347/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1347

Ședința publică din 10 mai 2012

PREȘEDINTE: E. N.

JUDECĂTOR: M. G.

JUDECĂTOR: C. P.

GREFIER:D. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. I. C., împotriva deciziei civile nr. 1088/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele U. de Științe A. și Medicină Veterinară a B. din Timișoara și B. M., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat M. G. M., avocat S. G. pentru pârâta intimată U. de Științe A. și Medicină Veterinară a B. din Timișoara și avocat I. S. pentru pârâta intimată B. M..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4368,30 lei și timbru judiciar de 5 lei și împuternicirea avocațială

Reprezentanta pârâtei intimate U. de Științe A. și Medicină Veterinară a B. din Timișoara depune la dosar concluzii scrise, copia sentinței civile nr._/31.10.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, împuternicirea avocațială precum și copia facturii nr. 616 emise la data de 27.04.2012 de SCPA J. și G. reprezentând onorariu avocat.

Reprezentantul pârâtei intimate B. M. depune la dosar împuternicirea avocațială.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul T., iar în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința admiterii apelului și a acțiunii formulate și precizate.

În motivare acesta susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor criticilor aduse sentinței atacate, respectiv instanța de apel s-a pronunțat doar asupra răspunderii pârâtei B. M. și nu a făcut referire la petitul formulat cu privire la răspunderea civilă delictuală a Universității de Științe A. și Medicină Veterinară a B. din Timișoara, deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a arătat că înțelege să se judece și cu U. de Științe A. și Medicină Veterinară a B. din Timișoara pentru a antrena răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie invocând art. 998 și 999 Cod Civil, așa cum reiese din pag. 5 alin. 1 a cererii chemare în judecată.

Reprezentantul reclamantului recurent arată că instanța de fond a absolutizat ca probă procesul verbal de cercetare încheiat la data de 30.04.2012, proces verbal pe care el îl consideră nul deoarece domnul prof. dr. ing. A. S. nu putea face parte din comisia de cercetare deoarece deținea funcția de prorector.

Acesta învederează instanței faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a Universității, deși aceasta din urmă avea obligația legală de a efectua instructajul de protecție a muncii.

Prejudiciul suferit de reclamantul recurent este de două feluri: patrimonial, respectiv cheltuielile efectuate cu spitalizarea, intervențiile chirurgicale, tratamentele și medicamentele achiziționate, și moral, având în vedere suferința pricinuită de pierderea totală și ireversibilă a vederii ochiului drept, suferință ce va duce la marginalizarea sa socială.

Asupra acuzației că reclamantul ar fi singurul vinovat de producerea accidentului, deoarece s-a invocat faptul că a adus foarfeca de acasă, se arată că acest lucru s-a datorat lipsei de fonduri, deci a lipsei de obiecte cu care să lucreze corespunzător.

Reprezentanta pârâtei intimate, U. de Științe A. și Medicină Veterinară a B. din Timișoara solicită respingerea recursului ca nefondat, neexistând în cauză motive de casare sau de modificare a hotărârii, susținând că instanța de apel s-a pronunțat, așa cum rezultă din paragraful penultim al paginii 14 din decizia tribunalului, asupra răspunderii universității și cea a prepusei – persoană fizică reținând că „…..reclamantul fiind singurul vinovat de accidentul pe care l-a suferit”, de altfel instanța a arătat că nu au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 319/2006, privind sănătatea și securitatea în muncă, reclamantului făcându-i-se instructajul înainte de începerea orelor de practică profesională.

Aceasta arată că procesul verbal de cercetare face obiectul unui alt dosar, dosar în care a formulat critici pe fond referitoare la reținerile trecute în conținutul lui și susține că a solicitat instanței de apel suspendarea cauzei până la soluționarea acelui dosar.

Cu privire la incidența răspunderii civile delictuale, aceasta arată că: - activitatea de tăierea a trandafirilor nu necesita, conform prevederilor Ordinului_, asigurarea unui echipament special de protecție, aceasta nefiind considerată o activitate periculoasă; la nivelul Universității au fost elaborate și instrucțiuni proprii de securitate și sănătate în muncă.

Reprezentanta pârâtei intimate, U. de Științe A. și Medicină Veterinară a B. din Timișoara arată că la momentul producerii accidentului, acesta nu a fost perceput la adevărata sa valoare – rezultând doar un ochi roșu, motiv pentru care nu s-a considerat a fi nevoie de măsuri urgente.

Concluzionând, aceasta arată că sub aspectul vinovăției, în speță este incidentă cauza care înlătură răspunderea civilă, respectiv vinovăția victimei însăși, iar potrivit ambelor procese verbale, dispozițiile Legii nr. 319/2006 nu au fost încălcate, fapta victimei fiind singura care a dus la accidentul produs; se solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtei intimate B. M. solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor instanțelor de fond și de apel, susținând că în ceea ce o privește pe pârâtă, răspunderea civilă delictuală a acesteia nu a fost reținută, neexistând nici un fapt ilicit. Accidentul este unic în istoria Universității, motiv pentru care nu putea fi prevăzut; se solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

În deliberare, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.1088/21.12.2011 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul formulat de apelantul T. I. C. împotriva sentinței civile nr._/1.11.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații U. DE S. A. si M. V. A B. DIN TIMIȘOARA și intimat B. M. și a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei către intimata B. M. si 800 lei către intimata U. DE S. A. si M. V. A B. din Timișoara.

Prin această decizie, tribunalul a menținut soluția instanței de fond, reținând că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.07.2009 la această instanță, reclamantul T. I. C. a chemat in judecată pe pârâtele U. de Științe A. și Medicină Veterinară a B.-Timișoara și B. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să le oblige la plata sumei de 60.000 euro, reprezentând echivalentul prejudiciului patrimonial cauzat reclamantului prin fapta culpabilă a pârâtelor, respectiv obligarea acestora la suma de 50.000 euro, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii de chemare în judecată, s-a arătat că la data de 28.03.2007 reclamantul, fiind student al Facultății de Horticultură din cadrul Universității de Științe A. și Medicină Veterinară a B.-Timișoara, a participat la orele de practică profesională desfășurate la disciplina „floricultură” la Stațiunea Didactică de Cercetare din Timișoara.

Atât reclamantului cât si colegilor de facultate, nu li s-a făcut instructajul de protecția muncii, și nu au semnat o fișă de instructaj în acest sens, fără a avea cunoștință de maniera în care se efectuează lucrările la disciplina mai sus arătată, și fără a conștientiza riscul unor accidente, reclamantul a procedat la îndemnul titularului de disciplină la tăierea de îngrijire a florilor de trandafir. S-a mai arătat că studenților nu li s-a pus la dispoziție echipament de protecție, pentru a se preveni accidentele. În urma unei asemenea operațiuni, a sărit un spin de trandafir la nivelul ochiului drept, cauzându-i reclamantului o plagă perforată, ce a dus la pierderea totală și ireversibilă a vederii.

Reclamantul s-a deplasat la Spitalul Clinic Municipal de Urgenta Timișoara, unde la data de 29.03.2007, a fost supus unei intervenții chirurgicale, fără rezultat însă, fiind externat după circa o săptămână și jumătate, cu diagnostic „plaga corneana, penetranta, operata, cataracta traumatica, operata, implant pseudofak CP la nivelul ochiului drept”. Reclamantul a fost supus unui tratament cu antibiotic, unui tratament topic, respectiv unui tratament cu injecții subconjunctivale. Ulterior, la data de 13.04.2007, a fost internat la același spital, a fost supus altor tratamente de specialitate, fiind externat după circa 3 zile. La data de 28.05.2007, în cadrul aceluiași spital, s-a intervenit chirurgical sub anestezie, la nivelul ochiului, „vitrectomie, schimb lichid ser aer, endolaser, schimb aer ulei de silicon,”data externării fiind 30.05.2007. Ultima intervenție chirurgicală în România a avut loc in iulie 2008, practicându-se vitrectomie . S-au mai facut intervenții de specialitate la diverse instituții medicale din Cluj N. și București. De asemenea în străinătate, la Szeged, în Ungaria. Toate aceste intervenții chirurgicale și tratamente au rămas fără rezultat.

De asemenea, reclamantul a arătat că i s-au creat prejudicii nepatrimoniale, morale constând în suferința de ordin afectiv a pierderii totale și ireversibile a vederii ochiului drept, respectiv un complex de inferioritate și de marginalizare, îngrădirea posibilităților depline de a participa la viața socială și de a se bucura efectiv și direct de binefacerile acestei participări, efortul suplimentar pe care trebuie să-l depună în vederea obținerii de venituri, printr-o cantitate mai mare de muncă și printr-o sporire a intensității muncii, de natură să grăbească procesul de oboseală și epuizare fizică, afectarea pe viitor a sănătății ochiului stâng, care, conform predicțiilor medicale de specialitate, preluând și funcțiile ochiului drept, va fi suprasolicitat. Prin Decizia nr. 1603/1972 a Tribunalului Suprem, secția civilă s-a hotărât: "chiar dacă persoana care a suferit o diminuare a capacității ar putea să realizeze după săvârșirea faptei prejudiciabile venituri la același nivel cu cele primate anterior ea este îndreptățită să primească echivalentul efortului suplimentar pe care trebuie să-l depună în acest scop printr-o cantitate mai mare de muncă ori printr-o sporire a intensității muncii, de natură să grăbească procesul de oboseală și epuizare fizică ". Despăgubirea pentru prejudiciile morale au scopul de a alina sau atenua, prin mijloace bănești, suferința psihică sau fizică și condițiile de viață alterate ale victimei unei fapte ilicite, să înlocuiască, cel puțin în parte, acele aptitudini pe care omul sănătos le are, dar de care a fost lipsit ireversibil prin accidentul a cărui victimă a fost. Reclamantul practica, până înainte de neplăcutul incident, o . sporturi, cum ar fi ski-ul, tenisul și fotbalul, la nivel de amator în scop de destindere și relaxare, în prezent fiindu-i limitat chiar și în desfășurarea acestor activități sportive, de agrement, neputându-se bucura pe deplin de binefacerile acestora. În jurisprudență s-au acordat despăgubiri bănești pentru a compensa imposibilitatea victimei de a participa la viața socială, de a viziona spectacole, de a face excursii, vizite etc, considerându-se că în acest mod cel în cauză va putea să-și creeze o ambianță aptă să suplinească bucuriile firești ale existenței, care îi erau refuzate din pricina infirmităților cauzate de fapta ilicită - Tribunalul Suprem, secția penală, dec. nr. 2132/1/85, în R.R.D., nr. 9/1986, Tribunalul C., dec. penală nr. 791/1985, în R.R.D., nr. 2/1986, Tribunalul Suprem, secția penală, dec. 1130/1987, în R.R.D., nr. 1/1988.

In speță, a apreciat reclamantul, sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prevăzute de art. 998 și 999 Cod Civil, respectiv existența unui prejudiciu, la care s-a făcut anterior mențiune, existența faptei ilicite a pârâtelor, care nu au procedat la efectuarea obligatorie a instructajului de protecție a muncii și care nu au pus la dispoziția studenților echipament de protecție, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția pârâtelor, sub forma culpei în ceea ce privește neîndeplinirea îndatoririlor legale pe care le aveau.

Prejudiciul îndeplinește condițiile pentru a se putea obține repararea, respectiv are caracter cert, atât în privința existenței cât și în privința posibilităților de evaluare, și nu a fost reparat. Conform art. 94 lit. d din Ordinul nr._ privind aprobarea Normelor generale de protecție a muncii, pârâtele aveau obligația de a efectua studenților instructajul de protecție a muncii, urmând ca îndeplinirea acestuia să se consemneze în mod obligatoriu, conform art. 91 alin. 1 din același act normativ, într-o fișă de instructaj, al cărei model este, de asemenea, prevăzut prin lege, ambele obligații în mod culpabil nefiind respectate. Potrivit art. 87 și 96 din același act normativ, instructajul de protecție a muncii se efectuează de specialiști în securitate și sănătate în muncă, persoane cu atribuții și responsabilități în domeniul protecției muncii, împuternicite prin decizie de către angajator. Conform art. 135 alin. 2 din Ordinul nr._ privind aprobarea Normelor generale de protecție a muncii, U. de Științe agricole avea obligația să pună la dispoziția studenților echipamente de protecție, scopul fiind tocmai prevenirea accidentelor de muncă, obligație, de asemenea nerespectată.

Echipamentele de protecție, conform art. 134, trebuie să fíe puse la dispoziție și utilizate atunci când „riscurile nu pot fi evitate sau limitate prin mijloace tehnice de protecție colectivă sau prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii", riscul de a fi rănit de un spin de trandafir în timpul efectuării lucrărilor de îngrijire nu putea fi evitat sau limitat„ prin mijloace tehnice de protecție colectivă sau prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii”. De asemenea se întrunesc si condițiile răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta culpabilă a prepusului, prevăzute de art. 1000 alin. 3 Cod civil, conform căruia comitenții răspund „de prejudiciul cauzat de...prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat".

Pe lângă condițiile generale ale răspunderii civile delictuale menționate anterior, în speță sunt îndeplinite și condițiile speciale prevăzute de art. 1000 alin. 3 C. Civ., respectiv existența raportului de prepușenie și săvârșirea de către prepus a faptei ilicite în exercitarea funcției încredințate. Existența raporturilor juridice de muncă izvorâte din contractul individual de muncă existent între pârâte fac proba existenței raportului de prepușenie dintre acestea iar cea de-a doua condiție a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, respectiv săvârșirea faptei în „funcțiile încredințate" rezultă, de asemenea, din împrejurarea că incidentul și neefectuarea instructajului de protecție a muncii, au avut loc în timpul desfășurării orelor de practică unde pârâta B. M. este titular de disciplină și unde aceasta în mod culpabil nu și-a îndeplinit obligația primordială și esențială de a prezenta studenților normele de protecție a muncii, obligație care este prevăzută imperativ și obligatoriu și de regulamentul facultății și care incumbă titularului de disciplină. Chiar dacă, prin analogie cu situația medicilor, profesorii universitari asigură predarea materiilor de specialitate nu pe baza unor îndrumări de specialitate date de conducerea unității de învățământ superior, ci în mod independent, pe baza pregătirii sale profesionale, nefiind din acest punct de vedere un prepus al unității de învățământ - opinie criticată prin decizia 114/1989, secția civilă, a Tribunalului Suprem - profesorii universitari acționează cu siguranță ca prepuși în acele situații în care este pusă în discuție îndeplinirea sau neîndeplinirea unor atribuții de serviciu care, chiar dacă sunt străine de predarea disciplinei universitare, sunt stabilite prin regulamente ale universității, cum este de altfel obligația cadrelor universitare de prezentare: a normelor de protecție a muncii și a instructajului, înainte de începerea orelor de practică. Prin art. 1000 alin. 3 cod civil se instituie o garanție a comitentului, în solidar cu prepusul, față de victima prejudiciului, garanție menită să ofere victimei posibilitatea de a fi despăgubită. Așa cum s-a arătat în decizia de îndrumare nr.2/1960 a Plenului Tribunalului Suprem legea, obligând pe comitent să răspundă pentru întreaga pagubă cauzată de prepușii săi în funcțiile ce li s-au încredințat, a vrut să acorde părții păgubite posibilitatea de a urmării fie angajatul fie unitatea civilmente responsabilă. Față de reclamant există o răspundere solidară a comitentului împreună cu prepusul, solidaritate dedusă din art. 1003 C. Civ. potrivit căruia „ când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire ". Prejudiciul patrimonial cauzat reclamantului are și caracter succesiv iar acesta se va produce continuu, pe parcursul întregii perioade în care acesta, în lipsa acestei infirmități, ar fi desfășurat în mod fírese activități de muncă în condiții normale.

În drept reclamantul T. I. C. a invocat prevederile art. 998, art. 999, art. 1000 alin. 3,art. 1003 Cod Civil, Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale și ministrului sănătății și familiei nr._ privind aprobarea Normelor generale de protecție a muncii.

Pârâta B. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant .

In motivare s-a arătat că reclamantul a fost studentul său la disciplina "Floricultura ", pe care o predă în cadrul Universității de Științe A. și Medicină Veterinară a B. din Timișoara.

În data de 28.03.2007, în cadrul orelor de practică profesională desfășurată la disciplina "Floricultura", reclamantul T. I. C., în timp ce efectua operațiunea de taiere de îngrijire a florilor de trandafir a suferit un accident la nivelul ochiului drept.

Pârâta B. M. a apreciat că acțiunea a fost în mod greșit îndreptată împotriva sa, motiv pentru care a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive.

A menționat ca, asa cum rezulta din fișa postului său emisă de angajator, fișa emisă în baza prevederilor art.79 al. 1 si 2, art. 80 al. l din Legea 128/1997, pârâta nu avea îndrituirea și obligația de a efectua nici un fel de instructaj de protecția muncii.

De altfel, reclamantului i s-a efectuat instructajul de protecție a muncii de către universitate, instructaj efectuat înainte de începerea orelor de practică profesională la disciplina pârâtei, aspect ce poate fi dovedit cu fișa de instructaj de protecție a muncii semnata de catre reclamant și care se află în posesia Universității de Științe A. și Medicină Veterinară a B. Timișoara, urmând a fi depusă la dosar de aceasta.

Pârâta B. M. consideră că acest accident a fost suferit de reclamant ca urmare a propriei culpe, respectiv a propriei neglijențe și a lipsei de atenție în efectuarea operațiunilor de tăiere a florilor de trandafir, atât timp cât nici un alt student nu a suferit nici un accident, nici cu ocazia acelei ore de practică și nici cu ocazia altor ore de practică profesională. De altfel, în întreaga carieră profesională de 20 ani a pârâtei, nici un student nu a suferit vreun accident. Reclamantul invoca, ca temei de drept, atât răspunderea civila delictuală pentru fapta proprie, cât si prevederile art. 1000 al.3 C. civ. si art 1003 Cod.civ.

In ceea ce privește primul temei de drept invocat, respectiv prevederile art.998, 999 C. civ., se arată ca elementele care condiționează existenta acestei răspunderi si care trebuiesc întrunite cumulativ sunt existenta unei fapte ilicite, prin care se încaică o anumită obligație, aducându-se prin aceasta, atingere unui drept subiectiv; săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte; existent unui prejudiciu patrimonial; un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.

Ori dacă se poate reține un prejudiciu patrimonial în sarcina reclamantului, ca urmare a accidentului suferit și a cheltuielilor legate de spitalizare, tratament, ețc, acest prejudiciu nu se datorează săvârșirii de catre pârâtă a unei fapte ilicite.

Prin urmare, nu se poate retine existent unui raport de cauzalitate între prejudiciu și o faptă ilicită a pârâtei.

In ceea ce privește o eventuală culpă a acesteia, culpa autorului prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale trebuie sa fie dovedită de catre cel păgubit.

Ori in prezentul litigiu nu se poate reține vinovăția pârâtei sub forma intenției sau neglijenței, atâta timp cât nu avea pârâta o obligație legala de a-i face instructajul de protecția muncii. De altfel, reclamantul, cu o minimă diligență, avea posibilitatea să evite accidentul a cărui victima a fost, asa cum s-a arătat, este singurul student ce a fost victima unui asemenea accident, nu doar în anul lui ci in toți anii de facultate la care pârâta a tinut cursuri de pregătire profesionala. In ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamant, s-a solicitat respingerea acestui petit fata de pârâtă, in baza lipsei calității sale procesuale pasive, aceasta neavând nici o culpa in producerea prejudiciului suferit de reclamant urmare a accidentării sale si pe cale de consecința nu exista un raport de cauzalitate intre prejudiciul reclamantului si o culpa a sa. In cauza nu este aplicabil nici art. 1000 al. 3 C. civ. invocat de catre reclamant, deoarece, pentru ca răspunderea comitentului sa fie angajata in temeiul art. 1000 al. 3 C.civ., este necesar ca, in persoana prepusului, sa fie întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, prevăzute de art.998 si 999 C.civ. Reclamantul T. I. C., in calitate de victima, trebuie sa faca dovada următoarelor elemente; existenta prejudiciului, existenta faptei ilicite a prepusului (respectiv a pârâtei), existenta unui raport de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinei prepusului in comiterea faptei ilicite. Ori, asa cum s-a arătat, nu se poate retine existenta unei fapte ilicite săvârșite de pârâtă in timpul programului de lucru la U. de Științe A. si M. V. a B. din Timișoara, in calitate de profesor, astfel ca prejudiciul suferit de reclamant prin accident nu s-a datorat unei fapte ilicite a pârâtei.

Pârâta U. DE ȘTIINȚE A. SI M. V. A B. TIMIȘOARA a formulat la rândul său întâmpinare solicitând a se respinge ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că raportat la pârâtă, pretențiile reclamantului sunt întemeiate în drept pe prevederile art. 1000 al 3 Cod civil. În speța nu sunt întrunite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, astfel încât cererea de obligare a pârâtei de a suporta în solidar cu pârâta B. M. despăgubirile solicitatele de reclamant sunt nelegale.

Prima condiție de angajare a răspunderii speciale reglementate de art. 1000 al 3 Cod civil este aceea ca in persoana prepusului, respectiv a paratei B. M. ,sa fie întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, astfel cum sunt ele instituite de art. 998-999 Cod civil. Neîndeplinirea acestei condiții primordiale constituie impedimentul admiterii acțiunii atât fată de pârâta U. DE ȘTIINȚE A. SI M. V. A B. TIMIȘOARA in temeiul art. 100 al 3 Cod civil, cât și față de pârâta B. M. în temeiul art. 998-999 Cod civil. Astfel, în speță, reclamantul nu poate dovedi condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv nici existența unei fapte ilicite a prepusului nostru, nici existența raportului de cauzalitate și nici existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul

Reclamantul a invocat faptul că fapta ilicita cauzatoare de prejudicii ar fi fost neefectuarea instructajului de protecție a muncii si neasigurarea echipamentului de protecție pentru desfășurarea orei practice care a avut loc în data de 28.03.2007 la disciplina de Floricultura. Aceste susțineri sunt pe de o parte nereale, iar pe de alta parte, nélegale. Inacțiunea devine fapta ilicita ori de cate ori o norma legala obliga anumita persoana sa acționeze într-un anumit mod, cerința legala care nu a fost respectata.

In primul rând, reclamantului i s-a făcut instructajul de protecție a muncii de catre personalul specializat cu atribuții in domeniul protecției muncii, fapt ce rezidă din fișa pe care o depun la dosarul cauzei.

În acest context, dacă prejudiciul vătămător s-a produs în timpul orei practice de învățământ, răspunderea pentru fapta vătămătoare îi revine în exclusivitate reclamantului, care a încălcat instructajul care i s-a făcut și a dovedit o gravă neglijență și neatenție in desfășurarea activității de tăiere a trandafirilor. Pe de alta parte, se solicită a se observa ca activitatea de taiere a trandafirilor nu necesita conform imperativelor in vigoare asigurarea unui echipament special de protecție. Conform prevederilor art. 134 din Ordinul nr._, echipamentele individuale de protecție trebuie sa fie utilizate atunci cand riscurile nu pot fi evitate sau limitate prin mijloace tehnice de protecție colectiva sau prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii. Art. 136 al 2 din același Ordin_ face trimitere la, anexele 10 si 11 care fac parte integranta din acesta si care cuprind lista activităților care necesita utilizarea echipamentelor individuale de protecție. Aceasta lista, desi este orientativa si neexhaustiva, permite să se observe ca doar activitățile de un anumit grad de complexitate beneficiază de acest regim special, cum ar fi, pentru sectorul protecției ochilor si a fetei: lucrări de sudura, polizare, prelucrare a pietrei, sablare, manipulare de produse acide, de dispozitive cu jet lichid sau cu laser. Desigur ca acestora le pot si asimilate si altele cu grad de risc asemănător. Tăierea trandafirilor nu este cuprinsă în lista anexă 11 și nici nu este asimilabilă unei din activitățile cu risc crescut prevăzute cu titlu exemplificativ în anexa 11 a Ordinului nr._, care necesită asigurarea unui echipament individual de protecție. Tăierea trandafirilor este o operațiune cu o complexitate deosebit de redusă și nu constituie o activitate periculoasă, iar pentru a efectua această operațiune în condiții de deplină siguranță nu este necesară folosirea unui echipament de protecție, îngrijirea plantelor prin procedeul tăierii cu foarfece nu implică riscuri majore, astfel în acest caz, echipamentul de protecție nu era necesar, riscurile putând fi limitate sau evitate prin mijloace tehnice de protecție colectivă sau prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii conform art.134 din ordinal_ . Acest eveniment nefericit a fost suferit de reclamant ca urmare a propriei culpe și a cazului fortuit. Procedeele de tăiere au fost îndeplinite cu neatenție, iar faptul că un spin i-a sărit în ochii reclamantului este o împrejurare de origine externă care are caracter extraordinar si nu poate fi prevăzuta si evitată cu diligenta și grija omul cel mai capabil.

Legătura de cauzalitate între prejudiciu și pretinsă fapta ilicită nu a fost probată în nici un fel. Nu exista nici o dovadă a faptului că rezultatul vătămător asupra sănătății reclamantului si-a găsit cauza într-un fapt pretins a se întâmplat in timpul orei practice desfășurate in data de 28.03.2007.

S-a apreciat că în speță este incidența o cauza care înlătură răspunderea prepusului nostru, chiar și dacă s-ar accepta, teoretic, existența unei fapte ilicite: fapta victimei înseși. Reclamantul însuși se face vinovat de lipsa unei minime diligente, acea diligență a persoanei neinstruite care acționează în orice condiții încercând să reducă și să limiteze orice riscuri care ar putea afecta propria persoana, in cursul oricărei activități cotidiene si obișnuite. Nu a mai existat un alt student care sa fi suferit o asemenea vătămare in cursul orelor practice desfășurate in instituția noastră, vătămare care de altfel ,dată fiind totala neglijență a reclamantului, putea să i se producă in orice alte circumstanțe .

Prin sentința civilă nr._/01.11.2010, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. M. și,în consecință a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul T. I. C. în contradictoriu cu pârâta B. M..ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă în rest, pe fond,cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul T. I. C., în contradictoriu cu pârâta U. DE ȘTIINȚE A. Șl MEDICINĂ VETERINARĂ A B. DIN TIMIȘOARA.

S-a dispus reducerea onorariului, obligă reclamantul T. I. C. să plătească pârâtei U. DE ȘTIINȚE A. Șl MEDICINĂ VETERINARĂ A B. DIN TIMIȘOARA cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

În temeiul art. 137 Cod procedură civilă instanța va analiza în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. M.:

Prin depunerea fișei postului, emisă în baza prevederilor art.79 al. 1 si 2, art. 80 al. l din Legea 128/1997, pârâta B. M. a făcut dovada că nu avea obligația de a efectua instructajul de protecția muncii ( filele 33-36 ).

Pe de altă parte,din probele testimoniale administrate în cauză ,instanța a reținut că tăierea trandafirilor în cadrul orelor de practică profesională la disciplina al cărei titulară de curs este pârâta B. M.,nu se făceau sub îndrumarea acesteia ci a îndrumarea doctorandei I. A. .

Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. M. și,în consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul T. I. C. în contradictoriu cu pârâta B. M. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pe fondul pricinii instanța a reținut că în cadrul orelor de practică desfășurate la data de 28.03.2007, la disciplina de Floricultura reclamantul T. I. C.,a procedat la tăierea trandafirilor, operațiune în urma căreia a sărit un spin de trandafir la nivelul ochiului drept, cauzându-i reclamantului o deficiență vizuală medie prin scăderea acuității vizuale și a câmpului vizual;incapacitate adaptivă de 50 %,asimilată cu gradul II de invaliditate,cu termen de revizuire de 12 luni,așa cum rezultă din expertiza medicală efectuată în cauză

În speța nu sunt întrunite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului existența unei fapte ilicite a prepusului nostru, nici existența raportului de cauzalitate și nici existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Pârâta U. de Științe A. și Medicină Veterinară a B.-Timișoara a făcut dovada că atât reclamantului cât si colegilor de facultate, li s-a făcut instructajul de protecția muncii la data de 19.03.2007,cu ocazia instruirii privind practica didactică și lucrări practice de primăvară, și a semnat tabelul anexă la fișa colectivă de protecția muncii ( filele 125-127 ).

Îndeplinirea obligației de efectuare a instructajului de protecția muncii a fost dovedită și de probele testimoniale administrate în cauză:

Martorii C. M. ( fila 119 ) și C. C. E. ( fila 128 ) și D. M. ( fila 129 ) au declarat că li s-a făcut instructajul de protecția muncii colectiv și la începutul orei de lucrări practice pârâta B. M. le-a făcut o prezentare a metodei practice de tăiere a trandafirilor,dar ora s-a desfășurat sub îndrumarea doctorandei I. A. .

Martorii C. C. E. și D. M. a mai declarat că nu s-au luat măsuri după producerea accidentului .

În ceea ce privește echipamentul de protecție activitatea de tăiere a trandafirilor are un grad scăzut de dificultate și de risc motiv pentru care nu este necesar un echipament special .

Conform prevederilor art. 134 din Ordinul nr._, echipamentele individuale de protecție trebuie sa fie utilizate atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate prin mijloace tehnice de protecție colectiva sau prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii. Art. 136 al 2 din același Ordin_ face trimitere la, anexele 10 si 11 care fac parte integranta din acesta si care cuprind lista activităților care necesita utilizarea echipamentelor individuale de protecție,activitățile de un anumit grad de complexitate mult superior celei desfășurate de reclamant la data producerii accidentului .

Aceeași stare de fapt rezultă și din interogatoriul pârâtei U. DE ȘTIINȚE A. Șl MEDICINĂ VETERINARĂ A B. DIN TIMIȘOARA.

Martorii au constatat personal urmările accidentului dar nu producerea acestuia ,deci nu s-a făcut dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de cercetare întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă T. prin care s-a stabilit că accidentul a avut loc din cauza manevrării necorespunzătoare a uneltei manuale de lucru .

Prin urmare în cauză s-a făcut dovada afecțiunii suferite de reclamantul T. I. C. ca urmare a tăierii trandafirilor ,dar în speță,nu se poate reține o faptă ilicită în sarcina pârâtei B. M. ,care și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de fișa postului . Pe de altă parte,în urma cercetărilor efectuate de Inspectoratul Teritorial de Muncă s-a stabilit că evenimentul nefericit a fost suferit de reclamant ca urmare a propriei culpe care a manevrat necorespunzătoare a uneltei manuale de lucru

Legătura de cauzalitate intre prejudiciu și fapta ilicită nu a fost probată in nici un fel,de vreme ce nu s-a făcut dovada existenței faptei ilicite .

De altfel, prin procesul-verbal de cercetare întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă T. s-a stabilit că accidentul a avut loc din cauza manevrării necorespunzătoare a uneltei manuale de lucru ,foarfecele,în timpul operației de tăiere trandafiri,aspect ce contravine prevederilor art. 22 și 23 din Normele metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 ( fila 101 ).

Tocmai pentru că nu s-a putut reține vinovăția cadrelor didactice în producerea evenimentului s-a consemnat în procesul-verbal că nu s-au aplicat sancțiuni disciplinare și administrative ( fila 102 ) .

Prin urmare reținându-se culpa reclamantului T. I. C. în producerea prejudiciului instanța a apreciat că ,în speța, nu sunt întrunite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului existența unei fapte ilicite a prepusului nostru, nici existența raportului de cauzalitate și nici existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Nu sunt întrunite nici condițiile răspunderii pentru fapta proprie a pârâtei B. M. și acțiunea promovată în contradictoriu cu această pârâtă fiind și pe fond,nefondată și nici condițiile speciale ale răspunderii comitentului pentru fapta prepusului ,cererea de chemare în judecată a pârâtei U. DE ȘTIINȚE A. Șl MEDICINĂ VETERINARĂ A B. DIN TIMIȘOARA, fiind nefondată .

Pentru aceste considerente,în temeiul art. 998,999, art. 1000 al 3 Cod civil, art. 22 și 23 din Normele metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006,instanța a respins în rest, pe fond,cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul T. I. C.,în contradictoriu cu pârâta U. DE ȘTIINȚE A. Șl MEDICINĂ VETERINARĂ A B. DIN TIMIȘOARA,ca nefondată.

Apreciind că onorariul de avocat de_ fiind disproporționat de mare în raport cu obiectul cauzei și prin urmare,în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, s-a dispus reducerea onorariului, fiind obligat reclamantul T. I. C. să plătească pârâtei U. DE ȘTIINȚE A. Șl MEDICINĂ VETERINARĂ A B. DIN TIMIȘOARA cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei.

Împotriva sentinței civile nr._/01.11.2010, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat recurs, reclamantul T. I. C., care a solicitat admiterea recursului si in principal casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare in fata primei instanțe sau in subsidiar solicita modificarea in tot a sentinței civile criticate si pe cale de consecința rejudecarea in fond si admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata .

Considera ca in cauza sunt incidente motivele de recurs prevăzute in art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila.

Înțelege de a critica hotărârea pronunțata de către instanța de fond si formulează aceasta cale de atac astfel incat instanța de recurs sa examineze daca instanțele de fond au făcut sau nu o corecta aplicare a legii la împrejurările de fapt ale cauzei deduse judecații. Controlul exercitat de către instanța de recurs este un control normativ ce presupune identificarea normei de drept incidența cauzei si stabilirea intelesului si sensului acesteia .

Se solicită a se proceda la recalificarea caii de atac, întrucât calea de atac este cea a apelului, nefiind in nici unul din cazurile menționate in cuprinsul art. 282 ind.l Cod proc.civ.

Motive pentru casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.

Neregularități procedurale ce au intervenit in prima instanța si care au condus la încălcarea principiilor constituționale, principiul legalității, dreptului la apărare, disponibilității, instanța neîndeplinindu-si rolul activ si pronunțând o sentința fără a intra in cercetarea fondului.

Instanța de fond a pronunțat hotărârea fara a intra in cercetarea fondului intrucat a absolutizat o proba extrajudiciara, respectiv concluziile raportului de expertiza efectuat de către ITM, formându-si convingerea exclusiv pe baza acestui raport.

O hotărâre judecătoreasca trebuie sa fie pronunțata pe baza unor probe demne de incredere, neîndoielnice si bine administrate, astfel incat sa se stabilească in mod exact starea de fapt, corespunzătoare adevărului, si sa se dea, temeiul acesta (a probelor), o soluție justa .

Formarea convingerii judecătorului cu privire la realitatea stării de fapt, pe care trebuie sa-si întemeieze hotărârea pronunțata, atârna de corecta si completa desfășurare a probațiunii si de valoarea probelor administrate.

De aceste elemente depinde temeinicia si chiar insasi legalitatea hotărârilor judecătorești, pentru ca de cele mai multe ori o hotărâre judecătoreasca netemeinica este si nelegala, sub aspectul probatiunii, fie pentru ca instanța judecătoreasca nu a stăruit indeajuns in vederea descoperirii adevărului si a prevenirii oricăror greșeli in cunoastetea faptelor, asa cum obliga art. 129 alin.5 C.pr.civ. fie pentru ca a nesocotit alte reguli ale probatiunii judiciare.

Instanța de fond a respins acțiunea considerând ca in speță nu sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale atat pentru fapta proprie prevăzute de art. 998 și 999 C. Civ., cat si pentru fapta prepusulu, prevăzuta de art. 1000 alin.3 Cod civil, inexistenta unei fapte ilicite, neexistând raportul de cauzalitate si nici vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul .

Acțiunea formulata este pe deplin dovedita, intrucat prin declarațiile testimonial, răspunsul la interogatoriu cat si inscrisurile depuse de către parata UVSAMB, am dovedit atat existența faptei ilicite a pârâtelor, care desi aveau obligație legala, nu au procedat la efectuarea obligatorie a instructajului de protecție a muncii expres stabilit in cadrul art.81, 86, 87, 89, 90, 94 Legii 319/2006 si nerespectat de către parate in speța fiind efectuat un instructaj colectiv, formal si fara a se verifica insusirea cunoștințelor recunoscut prin insasi 20 - 22 din interogatoriu și care nu au pus la dispoziția studenților echipament de protecție, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția pârâtelor, sub forma culpei în ceea ce privește neîndeplinirea îndatoririlor legale pe care le aveau.

Întemeind cererea pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. în privința pârâtei 1 pentru faptele sale personale precum și pe art. 1000 C. civ. pentru faptele săvârșite de prepus a B. M. în funcția ce i s-a încredințat (pârâta 2) consider probate elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtei 1 precum și ale răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta săvârșită de prepus în funcția ce i s-a încredințat, după cum urmează:

1. faptele ilicite ale pârâtelor care nu respectă dispozițiile Legii 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității si sanatatii in munca nr. 319/2006, Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale și ministrului sănătății și familiei nr._ privind aprobarea Normelor generale de protecție a muncii, și anume: nu au pus la dispoziția subsemnatului și a colegilor mei de facultate echipamente de protecție, scopul fiind tocmai prevenirea accidentelor de muncă. Echipamentele de protecție, conform art 134 din Ordinul nr._ , trebuie să fie puse la dispoziție și utilizate atunci când „riscurile nu pot fii evitate sau limitate prin mijloace tehnice de protecție colectivă sau prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii", riscul de a fi rănit de un spin de trandafir în timpul efectuării lucrărilor de îngrijire nu putea fi evitat sau limitat „prin mijloace tehnice de protecție colectivă sau prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii"; nu respectă procedura de instruire a lucrătorilor prevăzută de cap. 5 din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității si sanatatii in munca nr. 319/2006. Pârâtele nu au realizat un instructaj corespunzător și conform cu dispozițiile legale în vigoare și care să aibă, așa cum prevede art. 75 din H.G. nr. 1425/2006, ca scop "însușirea cunoștințelor si formarea deprinderilor de securitate si sănătate in munca" realizând un instructaj care, așa cum rezultă din depozițiile martorilor, a reprezentat o formalitate finalizată prin semnarea unui tabel de către studenți. Insă, așa cum rezultă din reglementările anterior menționate, procedura de instruire a lucrătorilor și implicit a studenților este alta. (potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 318/2006 prin lucrător se înțelege "persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii in perioada efectuarii stagiului de practica... ").

Așadar, pârâtele:

-nu au întocmit o fișă de instruire individuală care să cuprindă în mod obligatoriu rezultatul instruirii așa cum prevede art. 81 din H.G. nr. 1425/2006, ci doar una colectivă. Potrivit acestui articol "Rezultatul instruirii lucrătorilor in domeniul securității si sanatatii in munca se consemnează in mod obligatoriu in(.fisa de instruire individuala ""conform modelului prezentat in anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii."

-nu au procedat la verificarea instruirii subsemnatului sau a colegilor săi

-nu s-a consemnat rezultatul verificării în cuprinsul fișei de instruire

-instructajul introductiv general nu s-a realizat individual sau în grupuri de maximum 20 de persoane - art. 86 din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității si sanatatii in munca nr. 319/2006

-durata instructajului introductiv general trebuia să fie de cel puțin 8 ore -art. 87 alin. 2 din H.G. nr. 1425/2006

-instruirea introductiv generală nu s-a finalizat cu verificarea cunoștințelor pe bază de teste cu consemnarea rezultatului în cuprinsul fișei de instruire — art. 89 din H.G. nr. 1425/2006

-instruirea la locul de muncă, cea de-a doua fază a instruirii lucrătorilor, prevăzută de art. 90 și următoarele din H.G. nr. 1425/2006 nu a fost realizată în grupe de maxim 20 de persoane iar durata acesteia a fost de aproximativ 30 de minute ceea ce contravine art. 92 alin. 2 care prevede o durată ce nu poate fi mai mică de 8 ore.

-nu s-a făcut verificarea cunoștințelor și consemnarea acestora în fișa de instruire individuală, potrivit art. 94

*nu s-a luat nicio măsură de prim ajutor, ba dimpotrivă așa cum declară martora C. C. reclamantul a fost amenințat că va fi pus absent dacă va pleca. Aspectul este întărit chiar de pârâta 1 care prin răspunsul la întrebarea 6 din interogatoriu afirmă că nu s-a luat nicio măsură de prim ajutor.

*nu exista la data producerii accidentului vreun lucrător desemnat de pârâta 1 sau 2

care aplica măsurile de prim ajutor. Aspect ce rezultă din răspunsul la întrebarea 8 din interogatoriu.

*nu a realizat nicio evaluare a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă a studenților, aspect ce rezultă din răspunsul la întrebarea 9 din interogaoriu.

*nu a elaborat după data producerii accidentului niciun raport privind accidentul de muncă în care a fost implicat susținând că nu au avut cunoștință de accident însă după cum se poate observa din înscrisurile reprezentând cereri de motivare a absențelor și de scutire de la plata taxelor de reexaminare formulate de reclamant și adresate decanului Facultății de Horticultura datate „17.05.2007" și „02.10.2007", depuse la dosarul cauzei în ședința publică din data de 18.10.2010, pârâta 1 avea cunoștință despre producerea accidentului de muncă.

Vinovăția ca atitudine psihică a pârâtelor la momentul săvârșirii faptelor ilicite față de acestea și față de urmările acestora este de asemenea dovedită prin probatoriul administrat de instanța de judecată din care rezultă elementele exterioare de comportament, faptele pârâtelor, caracterul ilicit al acestora, legătura de cauzalitate, circumstanțele personale ale pârâtelor, comportarea ulterioară a acestora. Mai mult pârâtele nu au reușit să prezinte dovezile contrarii privind faptele ori împrejurările care le înlătură vinovăția.

Legătura de cauzalitate rezultă în mod indubitabil din dinamica accidentului probat și care rezultă fără putință de tăgadă din dovezile administrate în prezenta cauză.

Prejudiciul, constând în rezultatul, efectul negativ suferit de reclamant, ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de pârâte, este de asemenea probat prin înscrisurile depuse în probațiune precum și prin depozițiile celor două martore audiate în cauză.

După cum a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul a suferit atât un prejudiciu patrimonial constând în achitarea de către reclamant atât a cheltuielilor de spitalizare cât și a cheltuielilor aferente intervențiilor chirurgicale și tratamentelor medicale la care a fost supus, achitarea pe viitor a unei proteze menite să înlocuiască ochiul afectat de accident, imposibilitatea de a desfășura și de a presta în viitor o activitate de muncă în condiții firești și implicit de a avea posibilitatea de a beneficia de câștiguri bănești de pe urma unei astfel de munci, urmare a diminuării indubitabile a capacității de muncă a reclamantului cât și un prejudiciu moral constând în suferința de ordin afectiv a pierderii totale și ireversibile a vederii ochiului drept, creându-i un complex de inferioritate și de marginalizare, îngrădirea posibilităților depline de a participa la viața socială și de a se bucura efectiv și direct de binefacerile acestei participări, efortul suplimentar pe care trebuie să-1 depun în vederea obținerii de venituri, printr-o cantitate mai mare de muncă și printr-o sporire a intensității muncii, de natură să grăbească procesul de oboseală și epuizare fizică, afectarea pe viitor a sănătății ochiului stâng, care, conform predicțiilor medicale de specialitate, preluând și funcțiile ochiului drept, va fi suprasolicitat.

Conform art. 94 lit. D din Ordinul nr._ privind aprobarea Normelor generale de protecție a muncii, pârâtele aveau obligația de a efectua studenților instructajul de protecție a muncii, urmând ca îndeplinirea acestuia să se consemneze în mod obligatoriu, conform art. 91 alin. 1 din același act normativ, într-o fișă de instructaj, al cărei model este, de asemenea, prevăzut prin lege, ambele obligații în mod culpabil nefiind respectate.

Potrivit art. 87 și 96 din același act normativ, instructajul de protecție a muncii se efectuează de specialiști în securitate și sănătate în muncă, persoane cu atribuții și responsabilități în domeniul protecției muncii, împuternicite prin decizie de către angajator.

Conform art. 135 alin. 2 din Ordinul nr._ privind aprobarea Normelor generale de protecție a muncii, U. de Științe agricole avea obligația să pună ia dispoziția studenților echipamente de protecție, scopul fiind tocmai prevenirea accidentelor de muncă, obligație, de asemenea nerespectată. Echipamentele de protecție, conform art 134, trebuie să fie puse la dispoziție și utilizate atunci când „riscurile nu pot fi evitate sau limitate prin mijloace tehnice de protecție colectivă sau prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii", riscul de a fi rănit de un spin de trandafir în timpul efectuam lucrărilor de îngrijire nu putea fi evitat sau limitat „prin mijloace tehnice de protecție colectivă sau prin măsuri, metode sau procedee de organizare a munci".

De asemenea se întrunesc si condițiile răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta culpabilă a prepusului, prevăzute de art. 1000 alin. 3 C. Civ., conform căruia comitenții răspund „de prejudiciul cauzat de...prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat”. Pe lângă condițiile generale ale răspunderii civile delictuale menționate anterior, în speță sunt îndeplinite și condițiile speciale prevăzute de art. 1000 alin. 3 C. Civ., respectiv existența raportului de prepușenie și săvârșirea de către prepus a faptei ilicite în exercitarea funcției încredințate.

Existența raporturilor juridice de muncă izvorâte din contractul individual de muncă existent între pârâte fac proba existenței raportului de prepușenie dintre acestea iar cea de-a doua condiție a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, respectiv săvârșirea faptei în „funcțiile încredințate" rezultă, de asemenea, din împrejurarea că incidentul și neefectuarea instructajului de protecție a muncii, au avut loc în timpul desfășurării orelor de practică unde pârâta B. M. este titular de disciplină și unde aceasta în mod culpabil nu și-a îndeplinit obligația primordială și esențială de a prezenta studenților normele de protecție a muncii, obligație care este prevăzută imperativ și obligatoriu și de regulamentul facultății și care incumbă titularului de disciplină.

Chiar daca regulamentul facultății a fost încalcăt iar parata B. M. după prezentarea fisei postului a arătat ca nu avea obligația de a efectua instructajul, aceasta a fost titularul de disciplina care avea obligația raportării organului ierarhic superior iar potrivit art. 108 pct. l "orice eveniment se va comunica potrivit art.26 si 27 din Legea 319/2006, precum si obligații de acordare a primului ajutor si de a stabili legătura cu serviciile specializate. Mai mult la întrebarea 8 din interogatoriul paratei UVSAMB se indica ca persoana desemnata de aplicare a masurilor de prim ajutor este șeful disciplinei.

Așa cum s-a arătat, instanța a absolutizat concluziile raportului efectuat de către ITM împotriva căruia nu am avut posibilitatea de efectuare a unei cereri de reexaminare sau obiecțiuni la care sa se răspundă expres întrucât prevederile Legii 319/2006 nu permit contestarea acestui raport deși a arătat ca cercetarea evenimentului-accident a fost intocmita cu rea credința prin nerespectarea evidenta a legislației in domeniu iar persoanele semnatare, care au efectuat si aprobat aceasta cercetare se fac vinovate de infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor personale, fapta prevăzuta si pedepsita de art.246 Cod penal.

Inca de la începutul procesului verbal de cercetare se menționează la lit. a a procesului verbal de cercetare, ca cercetarea evenimentului accident nu s-a făcut imediat după producere din culpa da, întrucât reclamantul nu a declarat la universitate accidentul suferit si nici nu a depus nici un fel de document cu privire la internarea si intervențiile suferite si a sesizat aceste aspecte numai la terminarea facultății si nu la facultate ci la instanța de judecata.

F. de aceasta afirmație precizează ca declararea accidentului a fost făcuta in mai multe rânduri din care,

- d-nei B. M. in fata colegilor de grupa la data producerii acestuia, iar aceasta avea obligația înștiințării conducătorului ierarhic superior conform art.102 lit. d; ( aspect evidențiat si in cuprinsul declarațiilor testimoniale )

-au fost depuse la USAMVB Timișoara mai multe cereri prin care aduceam la cunoștința prin care solicitam sa fiu primit la reexaminări fara recuperarea absentelor si fara sa plătească taxa având in vedere ca lipsa la cursuri se datorează accidentului intervenit.

-cu privire la faptul ca nu a depus documente arat ca au fost depuse nenumărate motivări pentru a dovedi lipsa de la cursuri, motivări eliberate de către medicul de familie atat pentru intervenții chirurgicale cat si pentru recuperare, mai mult accidentul era de notorietate fiind cunoscut de către toti profesorii si studenții USAMVB .

Prevederile legale respectiv art. 108 din HG 1425 cu trimitere la art.26 si 27 si 5 lit. f din Legea 319/2006 stabilesc ca angajatorul are obligația de a comunica de indata ITM-ului producerea evenimentului accident, iar potrivit art.116 din HG 1425 pct.2 angajatorul avea obligația de a numi de îndată prin decizie scrisa o comisie de cercetare a evenimentului.

Desi prevederile legale specifice, instruirii lucratorilor in domeniul securității si sanatatii in munca sunt clare si exprese, fiind cuprinse la Capitolul V din HG 1425 si preved modul in care trebuie efectuata instruirea, comisia in loc sa semnaleze ca nu au fost respectate prevederile legale in materie se mulțumește sa arate doar ca procedura privind instruirea colectiva de protecția muncii este uzitata privind pregătirea practicii didactice si concluzionează la punctul d, ca "Victima a luat la cunoștința in scris semnând tabelul anexa la fisa colectiva de instruire protecția muncii efectuata la data de 19.03.2007 cu ocazia instruirii privind practica didactica si lucrări specifice de primăvara.

Astfel se considera ca procedura instruirii colective este uzitata desi prevederile art. 77 -Instruirea lucratorilor in domeniul securității si sanatatii in munca cuprinde 3 faze: a)instruirea introductiv-generala; b)instruirea la locul de munca; c)instruirea periodica.

Art. 78 prevede expres modul in care trebuie efectuata instruirea " La instruirea personalului in domeniul securității si sanatatii in munca vor fi folosite mijloace, metode si tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstrația, studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiecții, instruire asistata de calculator."

Important este ca desi comisia acorda o importanta nemotivata legal procedurii instruire colectiva, potrivit art. 80 Angajatorul trebuie sa dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau activități.

Procesul verbal nu face nici o referire asupra nerespectării dispozițiilor legale de către angajator, obligațiile generale art. 6 si 7 din Legea 319, servicii de prevenire si protecție art. 8 si 9 din Legea 319, lipsa masurilor necesare de prim ajutor prevăzute la art. 10 si 11 din Legea 319, obligațiilor speciale prevăzute la art.12 si 13 din Legea 319 sau cele privitoare la instruirea lucratorilor, insa paradoxal stabilește ca eu ma fac vinovat de evenimentul accident, motivând in drept art.22 si 23 din HG 1425 fara sa faca nici o referire la faptul ca nici macar nu am fost instruit niciodată la disciplina floricultura sau chiar daca am retine ca fisa de instruire colectiva ar acoperi si aceasta disciplina nu era voie sa îl lase sa participe la o lucrare practica întrucât instruirea nu a fost finalizata cu verificarea însușirii cunoștințelor.

Înțeleg de a enumera si alte incalcari ale prevederilor legale despre care nu se face referire in procesul verbal:

Nu se menționează ca nu au fost respectate prevederile art.86 din HG 1425 in sensul ca instruirea introductiv-generala se face individual sau in grupuri de cel mult 20 de persoane, iar potrivit fisei de instructaj, instruirea a fost efectuata la un număr de 26 de persoane.

Nu se menționează ca in cadrul instruirii introductiv generale nu au fost respectate prevederile art. 88 t riscurile de accidentare si îmbolnăvire profesionala specifice unității; si masuri la nivelul întreprinderii si/sau unității privind acordarea primului ajutor,

Nu se menționează nerespectarea prevederilor art.89 in sensul ca instruirea nu a fost finalizata cu verificarea insusiri cunoștințelor si pe cale de consecința lipsa menționării verificări cunoștințelor in fisa de instruire.

Prevederile art. 89 pct 3 cu trimitere la art.83 lit.a din HG 1425 si la art.5 lit.a din Legea 319/2006 arata expres ca "Lucratorii prevăzuți la art. 83 lit. a) si d) nu vor putea fi angajați daca nu si-au insusit cunoștințele prezentate in instruirea introductiv-generala".

Instruirea la locul de munca de asemenea nu a fost efectuata in mod legal ci cu încălcarea:

-art.90 pct.l - intrucat nu au fost nici un fel de masuri de prevenire si protecție la nivelul locului de munca;

-art.92 pct. 2 - intrucat nu a fost de 8 ore.

-art.93 pct.2 lit.a - intrucat nu sau comunicat informații privind riscurile de accidentare si îmbolnăvire profesionala specifice locului de munca si/sau postului de lucru; lit c)masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor;

-art 94 - intrucat nu sau verificat dobândirea cunoștințelor iar prevederea încălcata arata ca " începerea efectiva a activității la postul de lucru de catre lucratorul instruit se face numai dupa verificarea cunoștințelor de cate șeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea si se consemnează in fisa de instruire individuala.

-art.102 - intracat d-na B. M. desi a fost instiintata de producerea unui accident si putea sa constate acest lucru s-a mulțumit cu părerea unei terțe persoane si nu a anunțat serviciile specializate si nici nu a informat conducătorii ierarhici.

Asa cum s-a arătat, d-na B. M. avea obligația raportării organului ierarhic superior iar potrivit art.108 pct.l "orice eveniment se va comunica potrivit art.26 si 27 din Legea 319/2006, precum si obligații de acordare a primului ajutor si de a stabili legătura cu serviciile specializate.

Nu au fost măsuri de prim ajutor după momentul producerii accidentului.

Nu au fost luate legăturile necesare cu serviciile specializate în ceea ce privește primul ajutor, respectiv cu serviciul medical de urgență, salvare.

Nu exista nici un lucrător desemnat care sa aplice măsurile de prim ajutor.

Nu există nici un plan de prevenire și protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplicați corespunzător condițiilor de muncă specifice celei prestate de studenți.

Nu exista echipamente individuale de protecție si se considera general ca nu sunt riscuri, toate aceste aspecte au fost dovedite prin probele testimoniale administrate in cauza .

În fapt, la data de 28.03.2007, în calitate de student al Facultății de Horticultura din cadrul Universității de Științe A. și Medicină Veterinară a B. din Timișoara, participam la orele de practică profesională desfășurate la disciplina "Floricultura", la Stațiunea Didactică de Cercetare din Timișoara.

Fără a avea o instruire efectiva de protecție a muncii îndeplinita conform Legii 319/2006 si verificata și tară a conștientiza riscul apariției unor accidente, subsemnatul am procedat, la îndemnul titularului de disciplină, la efectuarea lucrărilor de horticultura, respectiv efectuarea tăierilor de îngrijire a florilor de trandafir.

În urma efectuării uneia dintre tăieri mi-a sărit un spin de trandafir la nivelul ochiului drept, cauzându-mi o plagă perforată ce a dus în prezent la pierderea totală și ireversibilă a vederii.

De îndată s-a îndreptat către Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, secția Oftalmologie unde la data de 29.03.2007 am fost supus unei intervenții chirurgicale, fără rezultat însă, constând în sutura plăgii corneene cu fire separate și EEC (tehnica inciziei corneene), fiind externat după aproximativ o săptămână jumătate, cu diagnosticul plagă corneană penetrantă operată, cataractă traumatică operată, implant pseudofak CP la nivelul ochiului drept. La data de 30.03.2007 mi s-a practicat vitrectomie anterioară și implantul pseudofakului, postoperator fiind supus unui tratament cu antibiotice, unui tratament topic precum și unui tratament cu injecții subconjunctivale.

Ulterior, la data de 13.04.2007 a fost internat din nou la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, secția Oftalmologie unde a fost supus altor tratamente de specialitate, fiind externat după trei zile, respectiv la data de 16.04.2007.

La data de 28.05.2007, în cadrul aceleași instituții, din nou se intervine chirurgical sub anestezie, practicându-se la nivelul ochiului vitrectomie, schimb lichid ser aer, endolaser, schimb aer ulei de silicon, data externării fiind 30.05.2007.

Ultima intervenție chirurgicală în România la care am fost supus a avut loc în iulie 2008, practicându-se vitrectomie.

S-au mai făcut intervenții de specialitate la diverse instituții medicale din Cluj-N. și București.

Între intervențiile chirurgicale și tratamentele practicate în România, în aprilie 2007 a apelat și la serviciile medicale de specialitate din străinătate, în Szeged, Ungaria.

Nici una dintre intervențiile chirurgicale și tratamentele menționate anterior nu au îmbunătățit starea de sănătate a ochiului, fiind practic fără rezultat.

In prezent i-a fost scos ochiul fiind inlocuit cu o proteza .

Conform doctrinei și practicii judiciare prejudiciile create printr-o fapta culpabilă pot fi atât de natură patrimonială cât și de natură nepatrimonială, ultimele denumite tradițional daune morale, repararea ambelor prejudicii, fiind însă de natură strict patrimonială, pecuniară.

Prin fapta ilicită a pârâtelor i s-au creat prejudicii patrimoniale, constând în achitarea de către reclamant atât a cheltuielilor de spitalizare cât și a cheltuielilor aferente intervențiilor chirurgicale și tratamentelor medicale la care a fost supus, achitarea pe viitor a unei proteze menite să înlocuiască ochiul afectat de accident, imposibilitatea de a desfășura și de a presta în viitor o activitate de muncă în condiții firești și implicit de a avea posibilitatea de a beneficia de câștiguri bănești de pe urma unei astfel de munci, urmare a diminuării indubitabile a capacității de muncă a subsemnatului.

În ceea ce privește modalitatea de stabilire a despăgubirii în situația diminuării capacității de muncă a majorului neîncadrat în muncă, respectiv a reclamantului, în practică s-au conturat două opinii. O primă opinie a fost aceea că stabilirea despăgubirii urmează să se facă prin luarea în considerare a salariului minim aplicabil în economia națională. O a doua opinie, care a sfârșit prin a fi generalizată în practica judecătorească a fost aceea de a se adopta un criteriu concret, care să țină seama de daunele suferite efectiv de victimă. în stabilirea despăgubirilor acordate victimei urmează a se ține seama de valoarea reală a prestațiilor ei, fie în gospodăria casnică, fie ca muncitor zilier, fie în orice alt loc de muncă, asigurându-se, astfel, și în asemenea situații, o acoperire justă și integrală a pagubei suferite, corespunzătoare cantității de muncă pe care nu o mai poate presta. " - Tribunalul Suprem, Plen, decizia de îndrumare nr. 13 din 30 decembrie 1968, Tribunalul Suprem, secția penală, dec. Nr. 4942/1970.

In jurisprudență s-au acordat despăgubiri bănești pentru a compensa imposibilitatea victimei de a participa la viața socială, de a viziona spectacole, de a face excursii, vizite etc, considerându-se că în acest mod cel în cauză va putea să-și creeze o ambianță aptă să suplinească bucuriile firești ale existenței, care îi erau refuzate din pricina infirmităților cauzate de fapta ilicită - Tribunalul Suprem, secția penală, dec. nr. 2132/1985, în R.R.D., nr. 9/1986, Tribunalul C., dec. penală nr. 791/1985, în R.R.D., nr. 2/1986, Tribunalul Suprem, secția penală, dec. 1130/1987, în R.R.D., nr. 1/1988.

Pârâta intimată U. DE ȘTIINȚE A. SI M. V. A B. TIMIȘOARA a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei, întemeiata pe prevederile art 244 al 1 pc 1 C.p.c, in contextul in care se afla in curs de soluționare:

Dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara având ca obiect plângerea contravenționala formulata de instituție împotriva legalității sancțiunilor contravenționale dispuse in urma întocmirii procesului-verbal de cercetare nr. 919/28.01.2011 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Munca T. privitor la stabilirea cauzelor si împrejurărilor in care s-a produs starea de invaliditate a reclamantului T. I.; plângerea prealabila înregistrata la ITM T., ca faza prealabila a acțiunii in contencios administrativ vizând legalitatea si temeinicia procesului-verbal de cercetare nr. 919/28.01.2011 întocmit de ITM T..

Apreciază ca dezlegarea prezentei pricini atârna de modul in care vor fi soluționate cele doua demersuri judiciare, astfel încât se impune suspendarea judecării cauzei pana la irevocabila a acestora.

Analizând apelul reclamantului prin prisma susținerilor părților,a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente,tribunalul a apreciat că, în mod întemeiat a stabilit prima instanță că în speță nu se face dovada vinovăției cadrelor didactice în producerea accidentului în urma căruia a suferit reclamantul prejudiciul a cărui reparație o pretinde.

Nu se poate reține că judecătorul fondului a interpretat greșit probele administrate sau că a dat o valoare probatorie prea mare raportului de expertiză întocmit de comisia din cadrul USAMVB.

Astfel, deși se solicită atragerea răspunderii universității pentru fapta angajatei sale, în temeiul disp.art.1000 alin.3 din codul civil,iar în acest sens se impune a se dovedi îndeplinirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale în ceea ce privește prepusul-pârâta persoană fizică chemată în judecată, în primul rând a culpei acesteia.

Ori,prima instanță a constatat în mod întemeiat că nu se poate reține în sarcina pârâtei angajate a Universității ,prepusa ei,nici o faptă ilicită care să conducă astfel la atragerea răspunderii sale, având în vedere și faptul că în atribuțiile de serviciu ale acesteia nu se regăsește și obligația de a efectua instructajul de protecție a muncii, reclamantul fiind singurul vinovat de accidentul pe care l-a suferit.

Nu se poate constata că în speță nu au fost respectate dispozițiile actelor normative privind securitatea și sănătatea în muncă în condițiile în care i s-a făcut reclamantului instructajul de protecție a muncii înainte de începerea orelor de practică profesională,lucru ce rezultă din fișa întocmită în acest sens și semnată de el și din depozițiile martorilor audiați.

În plus,operațiunea în urma căreia a survenit accidentul este una cu o complexitate redusă ce nu presupune o pregătire specială în condițiile în care unelte de lucru similare celei utilizate de reclamant pot fi cumpărate din magazine destinate publicului larg și nu doar specialiștilor în horticultură. De altfel chiar foarfeca folosită de acesta îi aparținea.

Nu se poate reține nici conduita nepotrivită a pârâtei persoane fizice în ce privește acordarea primului ajutor și a îngrijirilor necesare,având în vedere împrejurările concrete,faptul că nu s-a putut observa traumatismul suferit de reclamant ce s-a constat doar în urma controlului de specialitate, care nu i s-a refuzat.

Neputându-se așadar constata vreun motiv de admitere a căii de atac promovate de reclamant,văzând că sentința primei instanțe este legală și întemeiată pe corecta interpretare a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, în baza art.296 Cod procedură civilă, a fost respins apelul dedus spre soluționare.

În temeiul art.274 C.proc.civ., a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimați, în cuantum de 500 lei către intimata B. M. și de 800 lei către intimata USAMVB. Nu va fi obligat la plata întregului onorariu achitat de pârâtă avocatului ales având în vedere faptul că partea căzută în pretenții se impune a fi sancționată procesual proporțional cu munca depusă de avocatul advers și culpa procesuală pe care o are.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul T. I. C., care a fost motivat în drept cu disp.art.304 pct.5 și 7 și 9 C.pr.civ. prin raportare la disp.art.312 alin.3 și 5 C.pr.civ., susținându-se în primul rând casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel întrucât tribunalul nu a exercitat o cenzură judiciară reală a soluție instanței de fond, prin raportare la toate motivele de apel cu care a fost investită și lipsesc astfel răspunsurile argumentate ale tribunalului la toate chestiunile de fapt și de drept cuprinse în memoriul de apel.

Recurentul a dezvoltat această critică și arătat că deși a suspus atenției tribunalului chestiuni de fapt și probe care trebuiau analizate din perspectiva disp.art.998 și 999 C.civ. rap.l art.1000 alin.3 C.civ., cu privire atât la culpa angajatei B. M., cât și a USAB Timișoara, instanța de apel nu s-a pronunțat sub nicio formă cu privire la vinovăția Universității și a ignorat actele de control efectuate de ITM Timișoara, la momentul producerii evenimentului cauzator de prejudicii, după cum nici în privința intimatei B. nu există o motivare în drept și în fapt, sub aspectul excluderii motivate a condițiilor care, neîndeplinite fiind, ar putea conduce la excluderea vinovăției acesteia și mai presus de aceasta, a vinovăției USAB Timișoara.

În continuare, recurentul a făcut un istoric al cauzei și descris chestiunile de fapt și de drept cu care a sesizat instanța de apel, susținând că tribunalul nu a răspuns acestor critici, astfel că este dificil, dacă nu imposibil de realizat controlul judiciar pe calea recursului.

Intimatele, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare în cauză, însă intimata USAB Timișoara a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului, insistând că decizia instanței de apel este motivată atât în fapt, cât și în drept.

Curtea, analizând recursul reclamantului, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 alin .3 și 5 C.pr.civ., va constata că acesta este întemeiat, sub aspectul incidenței disp.art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ.

În acest sens, curtea va constata în primul rând faptul că tribunalul a fost investit cu un apel complex, atât sub aspectul stării de fapt, cât și al normelor de drept incidente, iar potrivit art.261 pct.5 C.pr.civ.rap.la art.294 și 295 C.pr.civ., care consacră caracterul devolutiv al apelului, această instanță avea datoria de răspunde argumentat, cu motivare în fapt și în drept la absolut toate capetele de cerere formulate în apelul reclamantului.

Curtea va reaminti în acest context că absența unei motivări în fapt și în drept a tuturor capetelor de cerere din apelul declarat de o parte, în acord cu disp.art.261 pct.5 C.pr.civ., determină imposibilitatea exercitării controlului judiciar de către instanța de recurs, având în vedere caracterul extraordinar al acestei căi de atac, unde nu pot fi administrare nici probe noi, după cum nu se poate face nici o reevaluare a probatoriului administrat în primele două faze procesuale.

Or, imposibilitatea exercitării controlului judiciar din aceste motive, ce țin de încălcarea normelor procedurale care guvernează judecarea apelului civil conduc în ultimă instanță la încălcarea dreptului persoanei la un proces echitabil, garanta și protejat în egală măsură atât de normele interne, cât și și de art.6 CEDO, iar Curtea de la Strasbourg are o jurisprudență bogată în acest sens, fiind suficient a fi amintite doar cauzele Hiirvisari vs. Finlanda sau Ruiz – Torija vs. Spania, în care s-a statuat cu forță obligatorie că instanțele de judecată au datoria de a motiva în fapt și în drept propriilor decizii, chiar dacă nu se poate da un răspuns detaliat la fiecare argument al părții, dar nu trebuie omis că tribunalul trebuie să se pronunțe atât pe legalitate, cât și pe temeinicie, iar apelul reclamantului avea o formulare clară și precisă asupra chestiunilor de fapt și de drept care trebuiau lămurite în calea de atac a apelului, acestea fiind susținute și de un probatoriu bogat, admis în prealabil de instanțe.

În concret, curtea va constata că prin raportarea acestor standarde la cazul dedus acum judecăți, tribunalul a omis să se pronunțe motivat, în fapt și cu indicarea normelor de drept substanțial corespunzătoare, din perspectiva disp.art.998 și 999 C.civ. rap.l art.1000 alin.3 C.civ., cu privire atât la culpa angajatei B. M., cât și a USAB Timișoara, în contextul în care instanța de apel nu s-a pronunțat sub nicio formă cu privire la vinovăția Universității și a ignorat actele de control efectuate de ITM Timișoara, la momentul producerii evenimentului cauzator de prejudicii, deși a avea datoria să se pronunțe asupra acestor probe, după cum nici în privința intimatei B. nu există o motivare în drept și în fapt, sub aspectul excluderii motivate a condițiilor care, neîndeplinite fiind, ar putea conduce la excluderea vinovăției acesteia și mai presus de aceasta, a vinovăției USAB Timișoara, trebuind prin urmare a fi analizată existența sau dimpotrivă, inexistența condițiilor care să poată declanșa răspunderea civilă delictuală, atât proprie, cât și din perspectiva relației prepus – comitent.

Pentru toate aceste considerente, constatând că este imposibil de exercitat controlul judiciar în calea de atac a recursului, curtea, în temeiul prevederilor art.312 alinb.3 și5 Cod procedură civilă rap. la art.304 pct.9 și prin incidență, art.304 pct.5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamantul T. I. C. împotriva deciziei civile nr.1088/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, pe care o va casa și va trimite cauza la Tribunalul T., în vederea rejudecării apelului cu privire la toate chestiunile de fond cu care această instanță a fost investită prin cererea de apel.

Va constata că în această etapă procesuală nu sunt aplicabile disp. art. 274 și urm. Cod procedură civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul T. I. C. împotriva deciziei civile nr. 1088/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .

Casează decizia recurată și trimite cauza la Tribunalul T., în vederea rejudecării apelului, în fond.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 10.05.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

E. N. M. G. C. P.

GREFIER,

D. B.

Red. C. P./ 23.05.2012

Tehnored D.B./ 23.05.2012

Ex.2

Primă instanță: Judecătoria Timișoara - jud. A. M. R. A.

Instanța de apel: Tribunalul T. - jud. C. Seculi, jud. L. D.

← Fond funciar. Decizia nr. 2081/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA		Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1359/2012. Curtea de... →

Pretenţii. Decizia nr. 1347/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 1347/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA