Rectificare carte funciară. Decizia nr. 357/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 357/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 357/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._/325/2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 357
Ședința publică din 8 aprilie 2014
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. Timișoara prin P. împotriva deciziei civile nr. 81/A/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă în dosar nr._/325/2011, în contradictoriu cu reclamanții P. C. și P. S. C. și pârâții C. D. și C. C., având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru pârâtul recurent M. Timișoara, prin P., c.j. S. V., lipsă reclamanții intimați P. C. și P. S. C. și pârâții intimați C. D. și C. C..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus la data de 02.04.2014 de către recurentul M. Timișoara prin P., dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, și la data de 25.03.2014, s-a depus întâmpinare de către intimații P. C. și P. S. C..
Reprezentanta pârâtului recurent a depus la dosar delegația de reprezentare și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, arătând că instanța de apel nu a ținut cont de punctul de vedere tehnic exprimat în scris de către instituția pârâtă, considerând edificator răspunsul experților, deși din coroborarea acestor înscrisuri rezultă că experții nu au lămurit complet aspectele semnalate prin obiecțiunile formulate inițial la raportul de expertiză.
După strigarea cauzei, dar înainte de închiderea dezbaterilor, s-a prezentat pentru reclamanții intimați, av. B. C., care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
P. decizia civilă nr. 81/29.01.2014, Tribunalul T. – Secția I Civilă a admis apelul pârâtului M. Timișoara reprezentat de P. împotriva sentinței civile nr._/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara pe care a schimbat-o în parte în sensul că suprafața de teren a parcelei înscrise în CF_ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara) sub nr. cad._ va fi modificată de la 801 mp la 875 mp.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că Noul Cod Civil reglementează in cuprinsul capitolului IV, Rectificarea înscrierilor de carte funciară, stipulând cu titlu general prin art. 907 ca atunci când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia, prin rectificare înțelegându-se radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară. Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond.
In condițiile art. 914 din Codul civil din 2009, intitulat „Modificarea descrierii imobilului”, proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii.
Legea nr.7/1996, republicata, permite actualizarea suprafeței parcelei de teren evidențiată in cartea funciara, in situația in care mențiunile referitoare la aceasta nu concorda cu realitatea, fără a solicita exhibarea unui titlu de proprietate care sa justifice surplusul (art.…..si următoarele din lege).
De asemenea, nu se poate pune semnul egalității intre instituția juridica anterior evocat si cazurile de rectificare a cărții funciare prevăzute de art.908 C.civ. sub titulatura Rectificarea intabulării sau înscrierii provizorii (Orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă:1. înscrierea sau încheierea nu este valabilă ori actul în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea a fost desființat, în condițiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau concomitente încheierii ori, după caz, emiterii lui;2. dreptul înscris a fost greșit calificat;3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;4. înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului).
F. de susținerile apelantului in sensul ca prin modificarea suprafeței parcelei in litigiu in modalitatea propusa de expertiza efectuata in prima instanța si validata de judecătorie este in fapt uzurpata o porțiune din suprafața aferenta parcelei cu nr. top_, proprietatea acestuia, tribunalul a procedat la administrarea probei cu contraexpertiza tehnica, pentru verificarea temeiniciei acestor alegații.
Lucrarea de specialitate a concluzionat ca suprafața parcelei in litigiu este in fapt de 870 mp (fata de 901 mp cat se constatase in fata primei instanțe) si ca prin modificarea descrierii imobilului in cartea funciara, in aceasta modalitate, nu se aduce atingere suprafețelor parcelelor limitrofe, inclusiv celei aflate in proprietatea municipiului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, instituția pârâtă solicitând modificarea ei și a sentinței cu consecința respingerii acțiunii reclamanților.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 302, 303, 304 pct. 7 și 9 și art. 312 Cod pr. civ., iar în fapt pe mai multe argumente de nelegalitate.
S-a susținut în acest sens că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, neținând cont de starea de fapt și de probele dosarului .
În concret, la data de 29.01.2014instanța a refuzat să comunice experților obiecțiunile împotriva răspunsului din data de 27.11.2013, obiecțiuni care, o dată clarificate, ar fi putut demonstra că prin rectificarea solicitată de reclamanți se dorește ocuparea unei suprafețe din proprietatea statului, că nu se precizează dacă suprafețele învecinate (top_ și top_) corespund suprafețelor tabulare, că imobilul nr. top_ este greșit identificat și că pentru parcarea „Profi” nu se prezintă lățimea acestuia în planul de situație.
P. întâmpinarea formulată în cauză, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată motivat de faptul că niciunul din cele două motive ale recursului (art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.9) nu se confirmă în cauză.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2 Cod pr. civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Curtea constată că din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă critici la adresa deciziei din apel referitoare la nemotivarea hotărârii sau la motivarea ei pe baza unor argumente contradictorii sau străine cauzei, din care cauză nu se poate reține nelegalitatea acesteia potrivit art. 304 pct. 7 Cod pr. civ, invocat ca unul din temeiurile de drept ale recursului.
Totodată, nu se poate vorbi de o nelegalitate a deciziei nici sub aspectul celuilalt temei invocat (art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.) întrucât nicăieri în cuprinsul recursului nu se arată care anume din dispozițiile de drept material sau procesual specifice cauzei au fost interpretate sau aplicate eronat.
În fapt, criticile instituției pârâte vizează – astfel cum se arată punctual – aspecte de ordin tehnic ale măsurătorilor și constatărilor făcute cu ocazia expertizei topografice ori, discuțiile ce țin de modul de interpretare a probelor sau de o eventuală omisiune a examinării lor sunt aspecte de temeinicie a hotărârii care, o dată cu abrogarea art. 304 pct. 11 Cod pr. civ. (prin O.U.G. nr. 138/2000) pentru prima ipoteză și cu abrogarea art. 304 pct. 10 (prin Legea nr. 219/2005) pentru cea de-a doua ipoteză, nu mai pot face obiectul controlului judiciar în recurs, acesta fiind limitat doar la aspectele de nelegalitate ale hotărârii (care în cauză, așa cum s-a menționat anterior, nu au fost invocate).
Nu se poate vorbi în cauză de o nelegalitate a deciziei din apel nici sub aspectul altor argumente întrucât instanțele s-au pronunțat doar asupra aceea ce li s-a solicitat (rectificarea imobilului proprietatea reclamanților), pentru că dreptul la apărare al instituției pârâte a fost respectat (omisiunea încuviințării ultimelor obiecțiuni - din 29.01.2014 – fiind explicată prin faptul că la aceleași obiecțiuni se răspunsese deja anterior, prin adresa din 27.11.2013) dar și pentru aceea că, în unanimitate, cei trei experți însărcinați cu efectuarea expertizei au dat dreptate susținerilor reclamanților concluzionând (fila 37 dosar apel) că prin admiterea acțiunii lor nu se aduce atingere dreptului de proprietate al vecinilor (deci nici statului ca proprietar al parcelei nr. top_), că toate parcelele din zonă (inclusiv a statului) sunt în realitate mai mari decât cele înscrise în CF și că planul de situație prezentat reflectă realitatea din teren și este în conformitate cu planul de CF reambulat.
Prezentarea acestor date rezultate din probe a fost necesară pentru a se putea concluziona – așa cum în mod corect a făcut-o și instanța de apel – că pornind de la observarea lor atentă instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii în cauză (respectiv a art. 914 raportat la art. 907 alin. 2 Noul Cod Civil, dispozițiile echivalente ale art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 invocate în acțiune fiind abrogate la acel moment), motiv pentru care nu se poate constata o nelegalitate a deciziei din apel sub niciunul din aspectele invocate de instituția pârâtă în recursul său.
Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. Timișoara prin P..
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul M. Timișoara prin P. împotriva deciziei civile nr. 81/A/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă în dosar nr._/325/2011, în contradictoriu cu reclamanții P. C. și P. S. C. și pârâții C. D. și C. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. D.C./14.04.2014
Tehnored. I.P. 2 ex./14.04.2014
Instanța de apel: Tribunalul T., jud. L. D., I. A. D.
Prima instanță: Judecătoria Timișoara, jud. C. L.
| ← Strămutare. Sentința nr. 45/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 330/2014. Curtea de... → |
|---|
