Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 304/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 304/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.304
Ședința publică din 8 septembrie 2015
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul U. C. împotriva încheierii civile pronunțată la data de 27.04.2015 de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. R., prin M. Finanțelor P., având ca obiect reparare prejudiciu erori materiale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent U. C., lipsă intimatul S. R., prin M. Finanțelor P..
M. Public este reprezentat de doamna procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamantul a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 07.09.2015, cerere prin care solicită să se respecte atât legislația europeană și jurisprudența Curții Europene de Justiție Luxembourg, cât și Constituția României, respectiv să se solicite Curții Europene de Justiție Luxembourg să se pronunțe o hotărâre preliminară cu privire la modul în care să se judece această cauză, dacă judecătorii naționali sunt obligați să judece conform Statului de drept național și a legilor naționale bune, invocate ca și temei de drept, respectiv dacă tara noastră și-a asumat responsabilitatea de a asigura compatibilitatea graduală a legislației sale cu cea a Comunității.
La solicitarea instanței, reclamantul arată că își menține cererea formulată.
Totodată, reclamantul solicită eliberarea unor copii de pe unele acte din dosar,
pe care acesta le apreciază ca fiind importante.
Instanța comunică recurentului faptul că eliberarea unor copii de actelor este de competența Serviciului Arhivă al instanței, sens în care îl îndrumă să depună la Serviciul Registratură cererea sa, instanța nefiind competentă să elibereze acte din dosar.
În acest context, recurentul solicită amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată în vederea obținerii unor copii de pe actele aflate la dosar, pe care le apreciază necesare în vederea formulării apărării sale.
Cu privire la cererea formulată, reprezentanta Parchetului arată că nu se opune.
Instanța, constatând că solicitarea de eliberare a unor acte figurează înregistrată la Tribunalul C.-S. la data de 09.06.2015, având în vedere limitele investirii prin prezentul recurs, faptul că se atacă o încheiere prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, respinge cererea de amânare apreciind că actele necesare pentru justa soluționare cauzei se află la dosarul pricinii, iar partea avea posibilitatea să le procure în perioada de 2 luni, ce a trecut de la data înregistrării dosarului pe rolul Curții de Apel Timișoara.
Instanța pune în discuția părților cererea de sesizare a Curții Europene de Justiție Luxembourg formulată de reclamantul recurent în cauză.
Reclamantul recurent arată că solicită admiterea cererii sale, instanțele naționale având obligația de a aplica legislația comunitară stabilită prin tratate.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, ca nefondată, reclamantul neindicând în cererea sa dispozițiile vreunui tratat.
Instanța, având în vedere conținutul cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, constată că nu sunt întrunite cerințele art. 234 din Tratatul Comunității Europene, pentru a putea fi sesizată această curte, în sensul că nu se ridică o problemă de interpretare a vreunei dispoziții de D. comunitar, respectiv nu se invocă o neconformitate dintre legislația națională și cea comunitară, care să necesite clarificări din partea CJUE, iar, în plus, răspunsul solicitat este clar, neputând influența soluția din prezentul litigiu.
În acest context, reclamantul depune la dosar o cerere intitulată „Cerere de intervenție forțată” prin care solicită introducerea în cauză a Statului R., prin M. Finanțelor, M. de Interne, M. Justiției și M. Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a se observa modul de respectare a legilor țării. Invocă în acest sens art. 16, 21, 48 și 135 din Constituția României.
Cu privire la cererea formulată, doamna procuror care pune concluzii de respingere, arătând că aceasta nu are legătură cu fondul cauzei.
Instanța comunică reclamantului că, în speță, sunt aplicabile normele Codului de procedură civilă vechi și solicită acestuia să indice textul de lege pe care îl invocă, în vederea calificării cererii sale.
Reclamantul arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, având în vedere conținutul cererii depuse la termenul de azi, precum și normele aplicabile speței, constată că din punct de vedere procesual cererea reclamantului se poate încadra în prevederile art. 57 și următoarele Cod proc.civ., neputând fi calificată o intervenție voluntară.
Reclamantul U. C. arată că, în opinia sa, cererea este admisibilă.
Reprezentanta Ministerului Public opinează că cererea formulată de reclamant nu este admisibilă.
Instanța, având în vedere prevederile art. 57 alin. 3 Cod proc.civ. coroborat cu dispozițiile art. 294 și 316 Cod proc.civ., constată că prezenta cerere este inadmisibilă în acest stadiu procesual, întrucât dispozițiile legale precitate cer ca introducerea în judecată a altor peroane să se facă în fața primei instanțe, motiv pentru care va respinge cererea de intervenție formulată de reclamant.
Nemaifiind alte solicitări, instanța, față de prevederile art. 282 și 299 Cod proc.civ., din oficiu, invocă excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, raportat la faptul că recursul a fost promovat împotriva unei încheieri de ședință, și acordă cuvântul părților cu privire la acest aspect.
Reclamantul U. C. solicită respingerea excepției invocate.
Reprezentanta Ministerului Public, arată că, având în vedere faptul că recursul a fost declarat împotriva încheierii civile pronunțată la data de 27.04.2015 de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei, învederează că excepția invocată este pertinentă în cauză, motiv pentru care solicită admiterea acesteia.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
P. încheierea civilă pronunțată la data de 27.04.2015 în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recursul U. C.,
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la Tribunalul C.-S. la 06.03.2015, reclamantul U. C. a solicitat repunerea cauzei pe rol, întrucât fondul acesteia nu a fost judecat de nicio instanță.
S-a mai reținut că, prin sentința civilă nr. 739/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul cu același număr, a fost admisă excepția de perimare și a fost constatată perimată acțiunea civilă formulată de reclamantul U. C. împotriva pârâtului S. R., prin M. Finanțelor P., pentru reparare prejudiciu erori judiciare.
Această sentința nu a fost atacată de reclamant, iar, după pronunțarea ei, instanța s-a dezinvestit, hotărârea devenind irevocabilă prin nerecurare.
Împotriva Încheierii de ședință din data de 27.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, prin cererea înregistrată la data de 09.06.2015 la Tribunalul C.-S., reclamantul U. C. a declarat recurs.
Recurentul a criticat această încheiere, considerând că instanța a arătat greșit că sentința civilă nr. 739/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nu a fost atacată de reclamant și din această cauză a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulate de către acesta.
Reclamantul a susținut faptul că, atacând încheierea de ședință în termen de 5 zile, instanța nu a mai putut motiva pe excepție, ci printr-un tertip, și a menționat că toate probele prin care s-a judecat în toate căile de atac și care constituie motivul respingerii cererii de repunere pe rol sunt în dosar.
În drept, a invocat art. 488 pct. 5, 6, 8 și următoarele Cod proc.civ.
P. cererea depusă la data de 07.09.2015, reclamantul a solicitat să se respecte atât legislația europeană și jurisprudența Curții Europene de Justiție Luxembourg, cât și Constituția României, respectiv să se solicite Curții Europene de Justiție Luxembourg să se pronunțe o hotărâre preliminară cu privire la modul în care să se judece această cauză, dacă judecătorii naționali sunt obligați să judece conform Statului de drept național și a legilor naționale bune, invocate ca și temei de drept, respectiv dacă tara noastră și-a asumat responsabilitatea de a asigura compatibilitatea graduală a legislației sale cu cea a Comunității.
Cu privire la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, curtea a respins această solicitare, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri, ce face corp comun cu decizia, astfel că nu le va mai relua.
La termenul de judecată din 08.09.2015, raportat la dispozițiile art. 299 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 282 alin. 2 C.pr.civ, Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, excepție ce urmează a fi analizată cu prioritate, potrivit art.137 alin.1 C.pr.civ..
Astfel, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 299 al. 1 și art. 282 al. 2 Cod procedură civilă, rezultă că, împotriva încheierilor premergătoare, nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 244 ind. 1 C.proc.civ., poate fi declarat recurs separat doar împotriva încheierilor de ședință prin care s-a dispus suspendarea judecării pricinii sau s-a respins cererea de repunere pe rol a pricinii suspendate, pe toată durata cât este întreruptă judecarea cauzei.
Or, prin încheierea atacată (din 27.04.2015), tribunalul nu a întrerupt cursul judecății, ci a respins cererea intitulată de reclamant „de repunere pe rol”, cu motivarea că tribunalul a soluționat pricina, care, în aceste condiții nu mai poate fi repusă pe rol.
Ca atare, curtea constată că deși reclamantul a formulat o cerere pe care a denumit-o „de repunere pe rol”, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 244 ind. 1 C.proc.civ., întrucât acestea privesc posibilitatea de a se ataca cu recurs încheierea prin care se întrerupe cursul judecății (ca urmare a măsurii suspendării judecății dispuse de instanță) sau se menține această întrerupere (ca urmare a respingerii cererii de repunere pe rol a pricinii suspendate și de continuare a judecății), și nu încheierea de față, prin care s-a respins cererea de reluare a judecății, cu motivarea că dosarul a fost deja soluționat, instanța desesizându-se, nefiind în niciuna din ipotezele arătate, în care cursul judecății este întrerupt.
Pentru aceste considerente, care fac inutilă examinarea criticilor recurentului, în baza art. 137 al. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 299 alin. 1 coroborat cu art. 282 alin. 2 C.pr.civ, instanța va respinge, ca inadmisibil, prezentul recurs.
În baza dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată, ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul U. C. împotriva încheierii civile pronunțată la data de 27.04.2015 de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. R., prin M. Finanțelor P..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. R.C./25.09.2015
Tehnored L.P./ 25.09.2015
Ex.2
Primă instanță: R. L. M. – Tribunalul C.-S.
| ← Anulare act. Decizia nr. 166/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 333/2014. Curtea de... → |
|---|
