Fond funciar. Decizia nr. 374/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 374/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.374
Ședința publică din 01 octombrie 2015
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: DR. L. L.
GREFIER: R. P.-D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. M. împotriva încheierii de suspendare din data de 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ 13 în contradictoriu cu pârâții C. L. de F. F. Mașloc, C. Județeană de F. F. T. și Agenția Domeniilor Statului SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanta-recurentă avocat O. M. în substituire avocat Gârboveanu A., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor dosarului, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse, prin Serviciul registratură la data de 24 septembrie 2015 de către C. L. de F. F. Mașloc întâmpinare, în trei exemplare (f. 12-16) și la data de 30 septembrie 2015 de către C. Județeană de F. F. întâmpinare, în trei exemplare (f. 17), care se comunică cu reprezentanta reclamantei-recurente.
Reprezentanta reclamantei-recurente depune la dosar delegație de substituire și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța văzând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat, în temeiul dispozițiilor art. 2441 alin. 1 teza finală pune în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului în raport cu hotărârea recurată.
Reprezentanta reclamantei-recurente declară că lasă la aprecierea instanței această excepție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la data de 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ 13 s-a respins cererea de repunere pe rol și s-a menținut măsura suspendării judecării cauzei în baza art. 4 și 7 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau în echivalent dispusă prin încheierea de ședință din data de 10.12.2013.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că decizia nr. 210/2014 a Curții Constituționale invocată în soluționarea cererii de repunere pe rol vizează situația imobilelor solicitate a fi restituite în baza Legii nr. 10/2001 și nu a celor în baza fondului funciar.
La data de 23 iulie 2015 reclamanta a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare din data de 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ 13, solicitând admiterea recursului, revenirea asupra suspendării cauzei și trimiterea dosarului la Tribunalul T. în vederea continuării judecării având în vedere că motivele invocate nu sunt întemeiate.
În motivare recurenta a învederat că reclamantei i-a fost admisă acțiunea în primă instanță, împotriva hotărârii de fond declarând recurs C. L. de F. F. Mașloc, prin care a solicitat obligarea Agenției Domeniilor Statului SA să pună la dispoziție terenul necesar punerii în posesie atât a reclamantei cât și altor beneficiari ai legii.
Astfel s-a subliniat că recursul se poartă între acești pârâți, soluția primei instanțe fiind definitivă sub aspectul cererii introductive. De asemenea, s-a arătat că recursul formulat de C. Locala de F. F. Mașloc vizează un aspect ce nu a fost contestat în fata primei instanțe și este inadmisibil, având în vedere că nici pârâta C. Locala de fond funciar Mașloc, nici A. București nu au formulat cerere reconvenționala și, deci nu au sesizat instanța cu o astfel de cerere.
Față de aceste aspecte s-a subliniat că a dispune suspendarea soluționării recursului, este lipsit de logică și legalitate și a menține încărcat rolul instanței, respectiv a Tribunalului T., cu un recurs inadmisibil, este vădit greșit.
În al treilea rând s-a susținut că susținerea respingerii cererii de suspendare formulate de către A. București, acela al lipsei de interes, trebuie avut în vedere că intimata A. București nu a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 8284/2013 a Judecătoriei Timișoara, sens în care față de aceasta pârâtă intimată notarea a intrat sub puterea lucrului judecat.
Nerecurarea hotărârii instanței de fond de către pârâtă echivalează cu achiesarea acesteia la dispozitivul hotărârii, astfel încât o solicitare de suspendare este lipsita de interes.
De asemenea s-a solicitat a se avea în vedere ca prin recursul formulat, pârâta recurenta nu se opune Ia obligarea Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Mașloc la punerea în posesie a reclamante C. M. cu suprafața totala de 0,28 ha, astfel că hotărârea pronunța de Judecătoria Timișoara în prezentul dosar, respectiv sentința civila nr.8284/2013 a intrat în puterea lucrului judecat sub pentru acest petit.
Sub aspectul acestui petit (obligarea Comisiei Locale de F. F. Mașloc la punere în posesie a reclamantei), hotărârea primei instanțe a intrat în puterea lucrului judecat, sentința fiind atacată doar de intimata pe considerentul emiterii unei hotărârii de obligarea a A. la predarea terenului ce face obiectul protocolului către C. Locala Mașloc
De asemenea, și cel de al doilea petit, obligarea Comisiei Județene de fond F. T. la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața validata, a rămas în puterea lucrului judecat, nefiind atacat de intimata C. Județeană T. și nici de intimata C. Locala Mașloc.
Ca atare, de esența litigiului, în fazele procesuale ulterioare, a rămas analiza excepției lipsei calității procesuale pasive a A. București, cu privire la care intimata recurenta a fost nemulțumita, dat fiind ca în lipsa obligării A. București la predarea terenului, aceasta nu ar putea pune în executare hotărârea.
În aceste condiții, reclamanta-recurentă a învederat că în speța de față se are de a face cu . judecat a hotărârii în privința celor doua petite, aceasta nefiind atacata de nici o intimata cu privire Ia cele doua petite mai sus menționate. Limitele judecării recursului privesc așadar, aspectele cu care a fost investita instanța de judecata, și care se refera la o alta faza procesuala, respectiv, la punerea în executare a hotărârii ce nu face obiectul dosarului de față.
Față de parații din prezenta cauză, sub aspectul celor doua petite, obligarea Comisiei Locale de F. F. Mașloc la punerea în posesie a reclamantei și obligarea Comisiei Județene de fond F. T. Ia emiterea titlului de proprietate pentru suprafața validata, hotărârea este definitiva, aceste petite nefiind recurate de nici un pârât.
De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere ca dispozițiile Legii nr. 165/213 prevăd în mod expres ca prevederile acesteia nu sunt aplicabile hotărârilor definitive. Ori, hotărârea în cauza pendente sentința civila nr. 8284/2013 a Judecătoriei Timișoara este definitiva sub aspectul obiectului dosarului.
Obiectul cererii de recurs privește un aspect inadmisibil, vizând o cerere a unui pârât C. locala de fond funciar Mașloc în contradictoriu cu un alt pârât A. București. Ori, în raport de obiectul cererii din recurs aplicarea dispozițiilor art.4 și 7 din legea 165/2013 este greșit realizată de instanța de recurs.
Mai mult s-a solicitat a se avea în vedere ca în prezent a fost depășit termenul instituit de legea 165/2013 pentru finalizarea procedurii de sistematizare a terenurilor, neexistând o prorogare a acestui termen, astfel că măsura suspendării nu se mai impune nici din acest punct de vedere.
Pentru motivele arătate, reclamanta a apreciat ca nu se poate menține suspendarea cauzei atâta timp cât se are de a face cu o hotărârea intrata sub puterea lucrului judecat în maniera mai sus expusă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.414 C.pr.civ.
La data de 24.09.2015 C. L. de F. F. Mașloc a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acestuia și menținerea suspendării soluționării cauzei.
În motivare pârâta a învederat că recursul formulat de reclamantă este inadmisibil, vizând aspecte de fond ce nu au legătură cu măsura suspendării.
Prin recursul promovat împotriva încheierilor de suspendare și menținerii a suspendării în dosar nr._ 13, se invocă o excepție de inadmisibilitate ce nu are legătură cu suspendarea cauzei sau cu temeiul legal al acestei suspendări (art. 4 și art. 7 din legea 165/2013).
Excepția invocată ar putea eventual să constituie obiectul unor discuții contradictorii în fața instanței de recurs, după repunerea pe rol a dosarului, urmare a încetării motivelor de suspendare.
s-a susținut că litigiul prin care recurentul a solicitat obligarea acestei pârâte la punerea în posesie nu este soluționat "definitiv și irevocabil", (art. 7 alin. 2 Legea nr. 165/2013), împotriva sentinței civile nr. 8284/2013 pronunțată de către Judecătoria Timișoara fiind promovată calea de atac a recursului.
În aceste condiții, aprecierea unei eventuale noi excepții (a lipsei de interes) în privința intimatei A., pârâta a considerat că poate fi făcută doar de către Tribunalul T. care a fost învestit cu soluționarea acestui recurs. Aprecierile recurentei din prezentul dosar în legătură cu excepțiile la care face referire, nu au legătură cu măsura suspendării dispusă de Tribunal și sunt chestiuni ce exced controlului cu care a fost investită Curtea de Apel.
Prin urmare, litigiul purtat între părți, nu este soluționat "definitiv și irevocabil" în sensul dispozițiilor art. 7 alin. 2 din legea 165/2013.
Pentru acest considerent, susținerile formulate pe calea prezentului recurs, în sensul reținerii în această cale de atac, a unei autorități de lucru judecat, pârâta a apreciat că sunt complet nefondate.
La aceste argumente mai poate fi adăugat un altul relevant ce vine în contradicție cu susținerile recurentei: în calea de atac cu a cărei soluționare a fost investit Tribunalul T., este importantă și verificarea calității procesuale pasive a Comisiei Locale de F. F. Mașloc raportat la prevederile art. 14 din Legea nr. 165/2013.
În situația în care terenul destinat restituirii este pus la dispoziție pe raza unei alte unități administrativ-teritoriale decât cea notificată, punerea în posesie se face de către C. locala la care proprietarul sau moștenitorii acestuia au depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 (art. 14). Ăn condițiile în care reclamantul a făcut cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe raza localității Valcani, devin incidente prevederile indicate.
S-a susținut faptul că de asemenea, calea de atac împotriva măsurii suspendării este prematur formulată. Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de F. F. a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar, (art. 7 alin. 1 legea 165/2013). Agenția Domeniilor Statului predă, prin protocol de predare-preluare, comisiilor locale de fond funciar și subcomisiilor municipiului București terenurile agricole a căror retrocedare se solicita în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991. (art. 14 din Normele de aplicare ale legii 165/2013). P. la data de 1 septembrie 2014, Agenția Naționala de cadastru și Publicitate Imobiliara va realiza, pentru fiecare județ și la nivel național, situația comparativa a cererilor și disponibilului de teren iar după finalizare, situația se comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și Agenției Domeniilor Statului, (art. 10 alin. 1 legea 165/2013). În concordanță cu prevederile legale, C. L. de F. F. Mașloc a finalizat inventarierea terenurilor și a emis către A. adresa nr. 735/01.04,2013, înregistrată la această din urmă instituție sub nr. 82.354/04.04.2013. În răspunsul transmis, A. pârâtei i s-a comunicat faptul că C. județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor T. a înaintat A. prin cererea Instituției Prefectului jud. T. nr. 4499/S3/24.04.2012, o solicitare de retrocedare pentru o suprafață de 305,79 ha teren către CLFF Mașloc pentru persoanele din anexele comunei Valcani și Satchinez. I s-a transmis cu această ocazie faptul că Biroul Reconstituirea Proprietății din cadrul A. a întocmit protocol ce se află la semnare în cadrul instituției. Ulterior, din partea acestei instituții nu a mai parvenit niciun răspuns/protocol.
Comisiile locale și județene de fond funciar au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016. (art. 11 alin. 1 din legea 165/2013)
Față de toate aceste prevederi dar mai ales față de termenul până la care este instituită obligativitatea finalizării punerii în posesie de către Comisiile de fond funciar (01.01.2016), pârâta a apreciat că recursul formulat împotriva măsurii suspendării este prematur, și aceasta, cu atât mai mult cu cât, obligația Comisiei Locale este dependentă în mod direct de predarea acestor terenuri de către A., în conformitate cu prevederile art. 14 din Normele de aplicare ale legii 165/2013 amintite mai sus.
În considerarea tuturor aspectelor ce preced, pârâta a solicitat instanței să constate faptul că motivele care au determinat măsura suspendării încă subzistă și sunt direct legate de procedurile și termenele stabilite de Legea nr. 165/2013.
În aceste condiții, s-a apreciat că se impune respingerea recursului în primul rând ca inadmisibil și în subsidiar ca prematur formulat și nefondat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 414 rap. la art. 205 și urm. NCPC
La data de 30 septembrie 2015 s-a depus, de către C. Județeană de F. F. T. întâmpinare, prin care a solicitat, având în vedere că situația centralizatoare la nivelul Comunei Mașloc a fost întocmită, admiterea recursului cu consecința revenirii asupra suspendării judecării cauzei și trimiterii dosarului la Tribunalul T. în vederea continuării judecării.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva excepției de inadmisibilitate a recursului, instanța reține următoarele:
Curtea constată că, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată care a declanșat litigiul și la prevederile art. 3 coroborate cu art. 81 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, respectiv dispozițiile art. 24 și 25 din Noul Cod de procedură civilă, dispozițiile procesuale aplicabile pricinii sunt cele ale Codului de procedură civilă în vigoare la momentul înregistrării acțiunii, și nu ale Noului Cod proc.civ., adoptat pe parcursul soluționării cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 244 indice 1 alin.1 C.pr.civ., asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.
Regulile de procedură instituite în exercițiul căilor de atac prevăd obligativitatea respectării de către părți a principiilor unicității și legalității exercitării acestora, tocmai pentru a asigura părților o garanție reală a stabilității procesului civil și în vederea respectării caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești.
Or, conform dispozițiilor legale mai sus citate, nu se poate formula recurs împotriva încheierilor prin care o instanță de recurs a suspendat judecarea cauzei.
Ca urmare, recursul formulat împotriva Încheierii de suspendare a judecății pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ 13 apare ca fiind inadmisibil, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. Curtea îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de către C. M., împotriva Încheierii de suspendare a judecății pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ 13.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 1.X.2015.
Pentru
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. G. A.-M. N. DR. L. L.
Aflat în C.O. semnează
Vicepreședinte
Curtea de Apel Timișoara
D-na judecător C. L.
GREFIER,
R. P.-D.
Red: L.L./01.10.2015
Tehnored: R.P.D. 12.10.2015
2ex/SM
| ← Cereri. Decizia nr. 346/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Fond funciar. Decizia nr. 375/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
