Decizia civilă nr. 59/2013. Suspendare executare. Ordin de protecţie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 59/A/2013 Ședința publică din data de 09 mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător
JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: E. M. - M.
Ministerul Public reprezentat prin procuror Sîngeorzan Angela, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud
S-a luat în examinare cererea de suspendare formulată de petentul P. C. -O.
, privind executarea dispozițiilor sentinței civile nr. 3564/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul P. C. -O., asistat de avocat Filipoaia A., având împuternicire avocațială depusă la dosar, intimata P. L., asistată de avocat P. E. -G. ta, cu împuternicire avocațială atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care :
Se constată că s-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect emiterea unui ordin de protecție aflat în cale de atac (apel), în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3564/2013, ale cărei dispoziții de solicită a fi suspendate în prezentul dosar.
Reprezentantul petentului, avocat Filipoaia A., depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța și recipisa de consemnare la CEC a cauțiunii stabilită de către instanță în cuantum de 1.000 lei, arătând că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul intimatei, avocat P. E. -G. ta, depune la dosar împuternicire avocațială, neavând alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării apelului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea cererii de suspendare și acordă cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul petentului, avocat Filipoaia A., solicită admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată în scris, a se pronunța o încheiere prin care să se suspende dispozițiile din hotărârea atacată, până la soluționarea căii de atac exercitată în cauză, fără cheltuieli de judecată. În motivarea se arată că P. C. -O. nu prezintă un pericol social, astfel că se opune evacuării acestuia din locuința familiei situată în municipiul B., V. J., FN, jud. B. -Năsăud.
Reprezentantul intimatei, avocat P. E. -G. ta, solicită respingerea cererii, în principal, ca fiind inadmisibilă o astfel de cerere, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de
avocat. În motivare se arată că cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 3564/2013 s-a depus direct la Tribunalul B. -Năsăud, fără a cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art.194 NCPC. În ce privește netemeinicia cererii, solicită respingerea, întrucât la dosar există acte medicale care să ateste că intimata P. L. a fost agresată, suferind leziuni traumatice.
Reprezentantul parchetului solicită instanței respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii ca neîntemeiată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 3564/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta P. L., în contradictoriu cu pârâtul P. C. O. ; s-a dispus emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului P. C. -O., pentru o perioadă de 4 luni, referitor la următoarele măsuri :
- evacuarea pârâtului din locuința familiei din municipiul B., str.V.
FN, jud. B. -Năsăud ;
- obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantă.
S-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Potrivit certificatelor de la f.11-12, părțile s-au căsătorit în anul 1999 și au împreună un copil în vârstă de 9 ani; în prezent se află în proces de divorț, cauza constituie obiectul dosarului nr._ .
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în B., str.V. J., fn, jud. B. -Năsăud, și obligarea acestuia să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantă și de locul său de muncă, BCR SA - Sucursala B. -Năsăud, pe aceeași durată, motivat de faptul că pârâtul a exercitat de mai multe ori acte de violență fizică dar și verbală și psihologică, chiar și în prezența minorului, ultima fiind pe data de_, urmele loviturilor și agresiunilor fiind constatate de medicul legist și consemnate în certificatul medico-legal.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că există neînțelegeri între părți dar s-au limitat la certuri, că nu au existat acte de violență din partea sa deși a fost provocat de insultele reclamantei.
La cererea părților, instanța a audiat un număr de șase martori, câte trei pentru fiecare parte, patru dintre ei fiind părinții părților; având în vedere art.316 din codul de procedură civilă care permite audierea oricărei persoane, cu excepția descendenților, în cauzele ce privesc raporturi de familie, întrucât aceste evenimente se petrec de regulă la domiciliul sau locuința părților și nu în public, instanța a încuviințat audierea părinților părților, urmând ca declarațiile acestor persoane să fie avute în vedere în măsura în care se coroborează cu celelalte probe.
Potrivit art.23 din Legea nr.217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
În consecință, instanța verifică îndeplinirea a trei condiții de admisibilitate: comiterea unor acte de violență (fizică, verbală, psihică, etc.), actele de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei iar violența să se manifeste în familie, în sensul că trebuie să fie comisă de un membru al familiei victimei.
Observând declarațiile martorilor, se poate constata că toți martorii audiați au arătat că există tensiuni și neînțelegeri între părți, fie din cauza serviciului reclamantei, fie din cauza discuțiilor referitoare la divorț și partaj; instanța a reținut doar în parte declarațiile de martor de la f.45-46, considerând că au un conținut în mod pronunțat subiectiv, ceea ce este normal într-o oarecare măsură, având în vedere gradul de rudenie al martorilor respectivi cu pârâtul, dar anumite elemente vin în contradicție evidentă cu chestiuni de necontestat, spre exemplu afirmația acestor martori că au văzut reclamanta în ziua de 02.04. a.c. și nu prezenta urme de lovituri, lucru contrazis de certificatul medico-legal, care este o probă obiectivă și de necontestat.
Analizând condițiile de admisibilitate, din certificatul medico-legal de f.13, care se coroborează cu declarațiile martorilor de la f.41 -44, instanța reține că reclamanta a fost într-adevăr victima mai multor acte de violență din partea pârâtului, atât de natură fizică cât și de natură psihică, care i-au pus în pericol sănătatea, cel puțin unul din evenimente având loc chiar în prezența unui minor, fiul părților de doar 9 ani, iar din declarațiile de la fila 49 rezultă că aceste violențe i-au produs suferințe fizice și psihice dar și reale temeri că se vor repeta.
Prin urmare, având în vedere că pârâtul, autorul actelor de violență, este soțul reclamantei, instanța urmează să constate că sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unui ordin de protecție în condițiile Legii nr.217/2003.
În ceea ce privește stabilirea măsurilor de protecție solicitate, instanța apreciază că nu toate sunt justificate, astfel că dispune evacuarea pârâtului din locuința familiei din B., str.V. J. și obligă pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantă pentru o perioadă de patru luni, având în vedere că, pe de o parte, starea conflictuală din familie va persista în condițiile în care urmează să se soluționeze cererile de divorț și partaj de bunuri comune, și că, pe de altă parte, părțile mai au încă o locuință, iar părinții locuiesc în aceeași localitate, considerând că atât divorțul, cât și partajul vor fi soluționate în acest interval de timp.
Instanța respinge însă cererea de obligare a pârâtului să păstreze aceeași distanță față de locul de muncă al reclamantei având în vedere că nu există probe care să conducă la concluzia că s-au săvârșit violențe față de reclamantă la serviciu sau că s-ar putea produce în viitor, cu atât mai mult cu cât paza instituției pentru care lucrează reclamanta este realizată de personal calificat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. -Năsăud sub nr._, pârâtul P. C. -O. a formulat o cerere de suspendare a executării dispozițiilor sentinței civile nr. 3564/_
, atacată cu recurs, solicitând a se dispune prin încheiere, suspendarea executării hotărârii judecătorești până la soluționarea recursului, sens în care solicită stabilirea în sarcina sa a unei cauțiuni.
Intimata P. L. a formulat concluzii, în scris, cu valențe de întâmpinare solicitând respingerea cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 3564/2013, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar de avocat.
În motivare s-a arătat că, cererea de suspendare a executării sentinței nr. 3564/_ s-a depus direct la Tribunalul B. -Năsăud fără a fi motivată și fără a se indica temeiul de drept al acestei cereri. La cererea de suspendare s-a atașat și copia recursului declarat împotriva sentinței 3564/_ în care se invocă nulitatea sentinței pe motiv că nu ar conține concluziile reprezentantului parchetului și aspecte de netemeinicie.
S-a arătat că întrucât instanța este investită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării unei hotărâri împotriva căreia s-a declarat recurs dispozițiile legale aplicabile sunt cele ale art. 484 din Noul Cod Procedură Civilă, potrivit cărora cererea se depune direct la instanța de recurs.
Ori, potrivit dispozitivului sentinței atacate aceasta poate fi atacată doar cu apel la Tribunalul B. -Năsăud în termen de 3 zile de la pronunțare. Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2012, de punere în aplicare a Legii 134/2010, privind Codul de Procedură Civilă:
"(l) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
(2) Dispozițiile alin.(l) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."
De altfel, potrivit mențiunilor de pe portalul instanțelor de judecată împotriva sentinței 3564/2013, pronunțată în dosarul_ este înregistrat apel și nu recurs.
Prin urmare, cererea de suspendare formulată în condițiile date apare ca inadmisibilă, în cauză neexistând un recurs valabil exercitat, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 484 din N.C.P.C.
Cererea de suspendare este lovită de nulitate și prin prisma dispozițiilor art. 194 din N.C.P.C, ea necuprinzând datele menționate în acest articol sub sancțiunea anulării.
Dar, s-a mai arătat că cererea de suspendare este și neîntemeiată, prin prisma motivelor de recurs și în lipsa altor motive care să justifice cererea de suspendare.
În ce privește pretinsa nulitate a hotărârii atacate pe motiv că nu ar fi inserate în sentință concluziile procurorului, reclamanta solicită a se observa mențiunea din preambulul sentinței, în care se menționează judecarea cauzei la_ și amânarea pronunțării la_, astfel că încheierea de ședință din_ în care sunt detaliat consemnate susținerile părților, inclusiv ale reprezentantului parchetului face parte integrantă din sentință astfel că nu se poate vorbi de nicio nulitate a acesteia.
Referitor la aspectele de netemeinicie în care se invocă tăgăduirea cu vehemență a oricăror acte de violență exercitate asupra reclamantei nu vin decât să confirme încă odată necesitatea luării măsurii de protecție, din moment ce se tăgăduiește însăși lucrurile evidente, respectiv leziunile dovedite cu certificatul medical depus și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 3564/2013 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ până la soluționarea căii de atac este neîntemeiată raportat la considerentele ce urmează
:
Tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile premisă pentru formularea cererii de suspendare a executării, întrucât sentința civilă nr. 3564/2013 este potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 217/2003 executorie, iar petentul a dovedit că a formulat o cale de atac împotriva acestei hotărâri. Totodată s-a depus chitanța nr. 3168859/1 din data de_ emisă de CEC Bank (f.17) și recipisa aferentă privind consemnarea cauțiunii în sumă de 1.000 lei, stabilită de tribunal în conformitate cu dispozițiile art.718 alin.3 din Noul cod de procedură civilă.
Intimata a invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare raportat la faptul că petentul în mod greșit ar fi indicat calea de atac ca fiind recursul, dar tribunalul apreciază că aceste aspecte urmează a fi stabilite de completul investit cu soluționarea căii de atac si excede prezentului cadru procesual, iar Noul cod de procedură civilă prevede posibilitatea formulării unei cererii de suspendare atât în cadrul apelului, cât și în cadrul recursului, astfel încât cererea nu poate fi apreciată ca inadmisibilă.
S-a mai invocat faptul că cererea nu respectă condițiile prevăzute de art. 194 din Noul cod de procedură civilă, dar tribunalul constată că aceste dispoziții privesc doar cererea de chemare în judecată, nu și cererile incidentale de pe parcursul procesului, cum este cazul de față, neexistând nici o dispoziție legală care să prevadă că cererile de suspendare trebuie să îndeplinească cerințele textului legal arătat mai sus.
În ceea ce privește însă temeinicia cererii de suspendare, tribunalul reține că suspendarea executării unei hotărâri judecătorești constituie o situație de excepție și poate fi dispusă numai în condiții deosebite, când se dovedește inclusiv prejudiciul iminent pe care l-ar avea de suportat în eventualitatea în care ar executa hotărârea.
În cazul de față prin cererea de suspendare nu se indică în concret nici un motiv pentru care executarea hotărârii ar avea consecințe grave, iar tribunalul în aprecierea sa trebuie să se raporteze și la natura măsurilor dispuse în cadrul ordinului de protecție. Apelând doar la ceea ce literatura de specialitate numește "pipăirea fondul";, când se raportează la modalitatea în care instanțele apreciază oportunitatea admiterii măsurilor solicitate pe calea ordonanței președințiale (aplicabilă, această modalitate, prin similitudine, pentru identitate de rațiune, date fiind, în ambele cazuri, caracterul temporar al măsurii dispuse și aprecierea oportunității pe baza unei judecăți sumare), tribunalul constată că nu se impune suspendarea executării sentinței atacate, neexistând nici o situație sau cauză excepțională, care să justifice o astfel de suspendare.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de pârâtul - petent P. C. O., împotriva reclamantei - intimate
P. L., având ca obiect cerere de suspendare a executării sentinței civile nr. 3564/2013 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ până la soluționarea căii de atac, iar cauțiunea urmează a fi restituită conform dispozițiilor art. 1063 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă.
Art. 453 din Noul Cod de procedură civilă prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Văzând soluția de respingere a cererii de suspendare și solicitarea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată, tribunalul îl va obliga pe petentul P. C. O. să plătească intimatei P. L. suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu de avocat conform chitanței depusă la fila 19 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de pârâtul P. C. O., cu domiciliul procesual ales în B., SA I., nr. 4A, jud. B. -Năsăud împotriva reclamantei P. L., citată la cabinet avocat ales din B., SA I., Nr.4, jud.
B. -Năsăud, având ca obiect cerere de suspendare a executării sentinței civile nr. 3564/2013 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ până la soluționarea căii de atac.
Obligă pe petentul P. C. O. să plătească intimatei P. L. suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. I. SS I.
GREFIER,
E. M. -M.
Red./Dact. B.I.Sz./E.M.M.,
_, 4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 227/2013. Tutelă |
|---|
