Daune materiale pentru erori judiciare. Răspunderea statului. Arestare nelegală. Prejudiciu nepatrimonial. Criterii de evaluare
| Comentarii |
|
La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial se au în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanţa valorilor morale lezate şi măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. Consecinţele produse asupra familiei persoanei împotriva căreia a fost luată, în mod nelegal, măsura arestării preventive sunt expres prevăzute de art. 505 alin. (1) din C. proc. pen. printre criteriile de care trebuie să se ţină cont la stabilirea întinderii reparaţiei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 1256 din 12 Februarie 2004
I.C. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, în temeiul art. 504-506 C. proc. pen., să fie obligat să îi plătească daunele materiale ce i se cuvin pe perioada 31 martie 1993-18 februarie 1994, cât a fost arestat preventiv, respectiv salariul de care a fost lipsit, reactualizat în raport de indicele de inflație la zi, precum și daune morale în cuantum de 3.000.000.000 lei.
în motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din 18.08.1993, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune în dauna avutului public, delapidare și abuz în serviciu contra intereselor publice, pentru toate aceste infracțiuni fiind achitat de Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 1911 din 11 decembrie 1996, rămasă definitivă prin decizia nr. 284 din 6 martie 2000 a Curții de Apel Iași.
A mai precizat reclamantul că, la data arestării preventive, avea calitatea de director și timp de 10 luni a fost lipsit de salariu, iar familia privată de suportul său material și afectiv; cazul a fost puternic mediatizat, reclamantul fiind supus, alături de familie, la o puternică presiune psihică cât și oprobriului public.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 253 din 4 aprilie 2002, a admis acțiunea reclamantului și a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să-i plătească suma de 68.688.412 lei, cu titlu de drepturi salariale, și l miliard lei cu titlu de daune morale.
Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 31 din 20.09.2002, a respins apelurile formulate de reclamantul I. C. și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, învederând, printre altele, că reclamantul nu era îndrituit la daune morale pentru suferințele membrilor familiei sale.
Recursul este nefondat.
într-adevăr, deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanțele au avut în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate și măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care cu fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Prin privarea sa de libertate, pe perioada 31 martie 1993-18 februarie 1994, reclamantului i s-au adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar durerile psihice și suferințele fizice provocate de o atare măsură pot și trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri.
Astfel, s-a probat că - la data arestării - reclamantul îndeplinea funcția de director la SC I SA Iași, că măsura luată împotriva sa a fost puternic mediatizată și astfel i-a fost lezată onoarea, demnitatea, statutul social și profesional, libertatea individuală, drepturi personale nepatrimoniale ocrotite prin lege. De asemenea reclamantul nu a mai fost în măsură să-și susțină moral și material familia și a fost supus oprobriului public. O atare situație a durat cca. 11 luni, producându-i reclamantului un prejudiciu moral care, în raport de criteriile deja expuse, a fost corect apreciat de instanțe la suma
de 1 miliard de lei.
Față de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Constatarea calităţii de luptător în rezistenţa... | Cerere de punere sub interdicţie. Curatelă → |
|---|
