Cerere de punere sub interdicţie. Curatelă
| Comentarii |
|
Dacă o persoană, deşi capabilă, deci cu discernământ, nu poate să-şi administreze bunurile şi să-şi apere interesele, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, nu sunt întrunite condiţiile pentru punerea sub interdicţie, ci cele pentru instituirea curatelei, de către autoritatea tutelară, conform art. 152 şi urm. C. fam.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 3653 din 18 Mai 2004
O.F. a solicitat punerea sub interdicție a fiului său O.M. în vârstă de 40 de ani, pe motiv că acesta, fiind bolnav psihic de 10 ani, nu poate să-și administreze singur bunurile și se manifestă violent atât față de părinți cât și față de alte persoane.
Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 233 din 9 aprilie 2003, a respins acțiunea, reținând, pe baza certificatului medical nr. 837 din 20 februarie 2003 eliberat de I.S.T.P.H. Sibiu - comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap, a expertizei medico-legale psihiatrice nr. 184/IV/a/54 din 20 martie 2003 și a depozițiilor martorilor audiați, că O.M., cu diagnosticul alcoolism cronic, sindrom de dependență etanolică, personalitate dizarmonică, nu este cazul să fie pus sub interdicție deoarece este capabil să-și exprime liber voința și să-și administreze bunurile.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 369/A din 17 iunie 2003, a respins apelul declarat de reclamant.
Recursul declarat de reclamant nu este întemeiat.
Punerea sub interdicție este o instituție menită să ocrotească persoana care, din cauza alienației sau debilității mintale, nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.
Prevederea legală înscrisă în art. 142 C. fam. condiționează punerea sub interdicție de existența unei stări de tulburare mintală cu caracter general și permanent. Aceasta înseamnă că slăbirea trecătoare a facultăților mintale, inconștiența generată de beție, hipnoză, de unele decepții trecătoare, etc. nu sunt de natură să determine luarea unei asemenea măsuri.
în speță, se constată că au fost respectate cerințele impuse de prevederile legale incidente - art. 30, art. 31 și art. 33 alin. (2) și ultim din Decretul nr. 32/1954 în sensul că, în prima fază procedurală, procurorul, care a efectuat cercetările, a cerut și a obținut părerea unei comisii de medici specialiști concretizată într-un raport de expertiză medico-legală-psihiatrică, iar, în faza a doua procedurală, instanța de judecată a ascultat pe cel a cărui punere sub interdicție s-a cerut.
Au fost audiați martori atât de procuror - în faza cercetărilor - cât și de instanță - în faza de judecată.
Concluzia instanței în sensul că cel în cauză, deși bolnav - cu diagnosticul de specialitate alcoolism cronic, sindrom de dependență etanolică, personalitate dizarmonică - nu trebuie pus sub interdicție are la bază întregul material probator.
Diagnosticul inițial pus celui în cauză de către comisia de expertiză medicală din cadrul ISTPH Sibiu - tulburarea de personalitate polimorfă cu afectarea comportamentului, pentru care s-a recomandat dispensarizarea - este în concordanță cu diagnosticul pus de comisia de medici specialiști care au întocmit raportul de expertiză medico-legală-psihiatrică - alcoolism cronic, sindrom de dependință etanolică, personalitate dizarmonică.
Instanțele nu au exclus faptul că O.M. se comportă adesea violent, fizic și verbal, că nu-și îngrijește corespunzător bunurile, că risipește banii pe alcool - susțineri făcute de către tatăl reclamant și de martorii audiați - dar au reținut o împrejurare esențială și anume că acesta trimite regulat o sumă de bani fiicei sale, care urmează cursurile școlare.
Concluzia instanțelor, trasă din întregul material probator, a fost că diagnosticul celui în cauză nu este ireversibil.
Dacă o persoană, deși capabilă, deci cu discernământ, nu poate să-și administreze bunurile și să-și apere interesele în codiții mulțumitoare din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, nu sunt întrunite condițiile pentru punerea sub interdicție, ci cele pentru instituirea curatelei de către autoritatea tutelară.
în consecință, recursul a fost respins.
| ← Daune materiale pentru erori judiciare. Răspunderea statului.... | Imobil preluat de stat prin expropriere. Restituirea prin... → |
|---|
