Imobil naţionalizat prin Legea nr. 119/1948. Cerere de restituire notificată de o persoană juridică. Condiţie
| Comentarii |
|
Cererea de restituire a unui imobil naţionalizat nu este fondată dacă nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, conform căreia persoana juridică solicitantă continuă activitatea persoanei juridice de la care s-a preluat terenul.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 144 din 16 Ianuarie 2004
La 19 aprilie 2002 Compania Națională a Huilei SA a chemat în judecată Primăria Municipiului Petroșani, solicitând să se anuleze dispoziția nr. 1037/18.03.2002 prin care pârâta i-a respins cererea de restituire în natură a unui teren, de 500 mp, situat în Petroșani, ce a aparținut Societății Anonime Române Petroșani, de la care a fost naționalizat prin Legea nr. 119/1948.
Prin sentința civilă nr. 1487/26 septembrie 2002, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea, reținând că reclamanta nu este continuatoarea persoanei juridice de la care bunul s-a naționalizat, pentru a invoca măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Soluția a fost menținută în apel, prin decizia civilă nr. 55/16 ianuarie 2002, Curtea de apel Alba Iulia motivând hotărârea prin raportare la dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 184/2002.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Reclamanta, companie națională cu capital integral de stat, înființată prin H.G. nr. 605/1998, a solicitat de la statul român să-i fie restituită în natură o suprafață de teren ce a fost naționalizată în anul 1948 de la Societatea Anonimă Română Petroșani, invocând dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestui text de lege, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constatând în restituirea în natură sau prin echivalent, persoanele juridice, proprietare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat (...) după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărârea judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă (...).
Instanțele au reținut corect că nu se poate vorbi de continuare a activității, în condițiile în care fosta Societate Anonimă Română pentru exploatarea minelor de cărbune Lupeni (înființată în baza sentinței nr. 1079/1924 a Tribunalului Ilfov, secția I comercială) și-a încetat personalitatea juridică după naționalizare, patrimoniul său fiind preluat de Societatea sovieto-română pe acțiuni Sovromcărbune, în anul 1949.
Deci, nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege invocat pentru a atrage admiterea acțiunii.
Pentru a înlătura orice dubii, legiuitorul însuși a intervenit, completând art. 3 din lege cu alin. (2) (prin O.U.G. nr. 184/12 decembrie 2002), care precizează că ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi.
Prima instanță, care s-a pronunțat înainte de modificarea legii, și-a argumentat corect soluția, interpretând logic textul art. 3 lit. c).
Faptul că instanța de apel a făcut referire la modificarea operată prin O.U.G. nr. 184/2002, în motivarea deciziei sale, de respingere a apelului, nu semnifică, astfel cum se susține în recurs, încălcarea principiului neretroactivității legii, adaosul operat de noul act normativ fiind doar - cum s-a demonstrat anterior - o explicitare a textului art. 3 lit. c), rămas în vigoare.
Ar fi contrar rațiunii legii ca o întreprindere cu capital integral de stat să solicite de la stat retrocedarea unui bun ce a fost naționalizat de la întreprindere cu capital privat, a cărei continuatoare nu este, potrivit exigențelor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4953/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3107/2004. Civil → |
|---|
