ICCJ. Decizia nr. 10355/2004. Civil. Despăgubiri - daune morale şi materiale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10355
Dosar nr. 15815/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 25 din 2 februarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 5057/2002 al Tribunalului Bistriţa Năsăud, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.L.A. împotriva Statului reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Bistriţa Năsăud, dispunându-se obligarea pârâtului la plata către reclamant a 382.540.798 lei daune materiale şi 1.000.000.000 lei cu titlu de daune morale, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de reîncadrare în funcţia de director general la D.G.D.P. Cluj.
Această hotărâre a fost modificată de Curtea de Apel Cluj Napoca, prin Decizia civilă nr. 1713 din 28 iunie 2004, care a admis apelurile declarate de reclamant, pârât şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud. Astfel:
- daunele materiale au fost reduse la 108.602.816 lei;
- daunele morale au fost ,majorate la 1.200.000 lei;
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, instanţele au reţinut, pe baza probatoriilor administrate, că reclamantul, la momentul respectiv director general al D.G.D.P. Cluj, a fost arestat preventiv la 14 septembrie 1999 în dosarul nr. 31/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru presupusa săvârşire a infracţiunilor de delapidare şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. Inculpatul reclamant a fost trimis în judecată la data de 27 septembrie 1999, arestarea fiind menţinută de către instanţă până când, la 3 decembrie 1999, Tribunalul Cluj a revocat măsura arestării preventive. Punerea efectivă în libertate a avut loc la 11 ianuarie 2000 iar după strămutarea cauzei, Tribunalul Bihor a dispus achitarea pentru ambele infracţiuni în baza art. 10 lit. d) C. proc. civ. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2279 din 31 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, aceeaşi instanţă respingând ulterior şi recursul în anulare (Decizia penală nr. 239 din 22 septembrie 2002).
În motivarea soluţiilor instanţele au arătat că sunt incidente prevederile art. 504 C. proc. civ., reclamantul fiind supus în mod nejustificat privării de libertate. Daunele materiale au fost calculate pentru drepturile salariale şi indemnizaţiile cuvenite în perioada arestării iar în privinţa prejudiciului moral s-a ţinut seama de suferinţele psihice îndurate, de impactul asupra familiei şi a mediului social, ştirbirea reputaţiei de om politic, fost senator al judeţului Bistriţa Năsăud.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamantul, pârâtul şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În recursul său, reclamantul a criticat soluţia pentru aplicarea greşită a legii în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând în esenţă că:
- nu au fost incluse în cuantumul daunelor materiale toate cheltuielile ocazionate de desfăşurarea procesului, inclusiv cele de transport şi judiciare;
În privinţa daunelor morale, suma acordată nu poate reprezenta nici cea mai palidă compensaţie pentru suprafeţele psihice îndurate, ştirbirea gravă a demnităţii şi prestigiului social, cu atât mai mult cu cât reclamantul era o persoană publică extrem de cunoscut şi desfăşurând şi o intensă activitate politică.
A mai susţinut că este greşită soluţia instanţelor de a respinge capătul de cerere privind reîncadrarea în funcţia de director general.
În recursul pe care l-a formulat, Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Bistriţa Năsăud a critica soluţia numai sub aspectul cuantumului daunelor morale, despre care a arătat că a fost stabilit la un nivel exagerat de mare.
Aceeaşi problemă, a cuantumului daunelor morale, constituie obiect şi al recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, motivându-se că suma stabilită este mult prea ridicată în raport de datele concrete ale cauzei.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reţine că toate recursurile sunt nefondate.
Curtea de Apel Cluj a făcut o analiză pertinentă a dovezilor şi a stabilit mai întâi, în mod corect, că prevederile art. 504 C. proc. civ. privind răspunderea patrimonială a statului în cazul pe privării pe nedrept de libertate, sunt în mod cumulativ întrunite.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale, instanţa de apel a inclus în această categorie numai acele prejudicii, inclusiv în forma folosului nerealizat, care sunt cert dovedite prin probatorii şi astfel cum rezultă din expertiza efectuată. Veniturile eventuale nesigure, ca şi cheltuielile care nu au constituit o consecinţă directă a luării măsurii arestării preventive, au fost în mod corect înlăturate din calcule.
Se constată de asemenea că instanţa de apel a avut în vedere, la stabilirea cuantumului daunelor morale, criteriile legale instituite prin art. 505 C. proc. civ. şi anume:
- durata privării de libertate;
- consecinţele produse asupra persoanei şi familiei acestuia, adecvate situaţiei de fapt concrete a cauzei;
Deşi este de principiu că o despăgubire bănească, oricât de importantă, nu poate compensa suferinţele psihice îndurate de victima unei erori judiciare, soluţia aleasă de instanţă, şi anume acordarea a cca 10 milioane lei pentru fiecare zi de arest nejustificat este rezonabilă şi echitabilă, astfel încât cuantumul menţionat nu va fi modificat.
El nu este exagerat în condiţiile în care reclamantul era, la data arestării, una din figurile publice proeminente ale judeţului, pe timpul arestului i-a decedat mama şi nu a putut asista la înmormântarea acesteia iar impactul mediatic şi rezonanţa socială a arestării sale au fost foarte mari.
În fine, cererea reclamantului de a fi reîncadrat ca director general, funcţie ocupată la data arestării, a fost corect considerată de către instanţa ca excedând cadrul normativ al art. 504 C. proc. civ., pe care este fundamentată acţiunea, singura consecinţă pe planul dreptului muncii a textului menţionat referindu-se la curgerea vechimii în muncă. Într-un alt context procesual, desigur că reclamantul poate să încerce să-şi valorifice pretenţiile şi pe acest plan.
În consecinţă, cum toate recursurile sunt nefondate, ele vor fi respinse ca atare conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de C.L.A., Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Bistriţa Năsăud şi Ministerul Finanţelor Publice, împotriva deciziei civile nr. 1713/A din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10359/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10250/2004. Civil → |
|---|
