ICCJ. Decizia nr. 10610/2004. Civil. Contestatie la executare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10610
Dosar nr. 7015/2004
Şedinţa de la 15 decembrie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1420 din 17 februarie 2003, Judecătoria Craiova a respins cererea formulată de contestatorul Popa Cornel, în contradictoriu cu intimaţii P.V.G. şi G.G., reţinând că, potrivit art. 500 alin. (2) C. proc. civ., preţul imobilului se stabileşte de expert numai în măsura în care executorul judecătoresc consideră necesară părerea unui expert, iar apărarea că apartamentul care face obiectul executării silite nu a fost evaluat şi în raport de îmbunătăţirile ce i-au fost aduse nu este întemeiată, pentru că, potrivit actelor depuse la dosar, nu s-au făcut îmbunătăţiri majore.
Se mai reţine, că au fost respectate şi dispoziţiile art. 496 şi art. 504 pct. 1, 3, 5, 6 şi 14 C. proc. civ., că debitorul nu a depus recipisa care să ateste plata sumei de 5.000.000 lei în contul creanţei şi că din publicaţia de vânzare nr. 477/2002, rezultă că s-au respectat dispoziţiile art. 506 C. proc. civ., precum şi cele ale art. 509 alin. (5) C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 1411 din 27 august 2003, Tribunalul Dolj a admis recursul declarat de contestatorul P.C. împotriva acestei sentinţe şi a modificat sentinţa în tot, în sensul că s-a admis contestaţia, a fost anulată publicaţia de vânzare din 25 noiembrie 2002 şi procesul verbal de licitaţie din 11 decembrie 2002, întocmite în dosarul nr. 477/E/02 al B.E.J B.T., s-a respins cererea pentru aplicarea unei amenzi, formulate de intimatul G.G. şi au fost obligaţi intimaţii să plătească recurentului suma de 5.358.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de recurs a reţinut că, potrivit art. 500 şi art. 411 alin. (3) C. proc. civ., executorul judecătoresc este obligat să identifice şi să evalueze imobilul numai cu acordul părţilor, iar dacă acordul nu se realizează, este obligatorie efectuarea unei expertize, care va stabili valoarea de circulaţie a imobilului.
Or, în speţă, nu s-a realizat acordul părţilor şi nu s-a întocmit nici raport de expertiză, iar critica privitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 500 şi art. 411 alin. (3) C. proc. civ., fiind întemeiată, este inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs.
Această decizie a fost completată de Tribunalul Dolj prin Decizia civilă nr. 43 din 21 ianuarie 2004, în sensul că s-a anulat şi procesul-verbal de adjudecare încheiat la data de 12 decembrie 2002, în dosarul nr. 477/E/2002 al B.E.J B.T.
Soluţia completării deciziei a fost motivată pe faptul că încălcarea dispoziţiilor înscrise în art. 500 C. proc. civ. atrage şi anularea procesului verbal de adjudecare, iar contestatorul a cerut să fie anulat şi acest proces-verbal, întocmit la data de 12 decembrie 2002.
Împotriva deciziei civile nr. 1411 din 27 august 2003 a Tribunalului Dolj, completată prin Decizia civilă nr. 43 din 21 ianuarie 2004 a aceluiaşi tribunal, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, susţinând că aceste hotărâri sunt vădit netemeinice, deoarece greşit s-a reţinut că executorul judecătoresc nu s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 411 alin. (3) C. proc. civ.
Se arată, că executorul judecătoresc s-a adresat unui expert pentru stabilirea preţului de vânzare cumpărare, fapt ce rezultă din copia raportului de expertiză întocmit de tehnician subinginer L.E., la data de 28 septembrie 2002, la cererea executorului judecătoresc B.T. şi că acest raport de expertiză a fost comunicat debitorului la data de 10 octombrie 2002.
Recursul în anulare este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin art. 1 pct. 17 din OUG nr. 58/2003 au fost abrogate articolele 330-3304 C. proc. civ., care reglementau calea de atac a recursului în anulare.
De aceea, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr. 58/2003, această cale de atac nu mai există în Codul de procedură civilă.
OUG nr. 58/2003, publicată în M. Of., nr. 460 din 28 iunie 2003, a intrat în vigoare la data de 27 august 2003.
Data intrării în vigoare este stabilită de art. III din OUG, care prevede „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Termenul de 60 zile, care nefiind procedural nu se calculează pe zile libere, s-a împlinit la data de 27 august 2003.
În anexa la HG nr. 1052/2003 privind aprobarea strategiei de reformă a sistemului judiciar, rectificată (rectificare publicată în M. Of. nr. 698 din 6 octombrie 2003), la pct. 9.4.1.2 alin. (5) liniuţa a 3-a, este indicată această dată (27 august 2003) pentru punerea în aplicare a noii reglementări stabilite prin OUG nr. 58/2003.
Articolul 330 C. proc. civ. dispunea „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiţie hotărârile irevocabile pentru următoarele motive".
Potrivit textului citat, recursul în anulare, ca o cale extraordinară de atac, avea ca obiect numai hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Această cale de atac fiind desfiinţată, pentru situaţii de conflict de legi procesuale în timp, se aplică art. II alin. (3) din OUG nr. 58/2003 [text identic cu art. 725 alin. (4) C. proc. civ.], care dispune „Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate".
Pentru recursul în anulare, interpretarea textului citat trebuie făcută în sensul că regula stabilită se aplică numai dacă la data pronunţării hotărârii judecătoreşti irevocabile exista această cale de atac.
Prin urmare, hotărârile judecătoreşti pronunţate după data intrării în vigoare a OUG nr. 58/2003 nu mai pot fi atacate de procurorul general, deoarece nu mai există dispoziţii legale care să justifice calea de atac a recursului în anulare.
De aceea, în prezenta cauză, recursul în anulare, declarat împotriva deciziei civile nr. 1411 din 27 august 2003, completată prin Decizia civilă nr. 43 din 21 ianuarie 2004, este inadmisibil, pentru că ambele hotărâri sunt pronunţate după abrogarea art. 330-3304 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, recursul în anulare va fi respins, fără a se analiza criticile privitoare la netemeinicia hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1411 din 27 august 2003 a Tribunalului Dolj completată prin Decizia civilă nr. 43 din 21 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 134/2004. Civil. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 1050/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
