ICCJ. Decizia nr. 1113/2004. Civil. Revendicare Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1113
Dosar nr. 7602/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1290 din 18 martie 2003 reclamanţii N.L. şi N.R.M. au chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti, ambele reprezentate prin Primarul General şi au solicitat să le lase în deplină proprietate şi posesie apartamentul nr. 65 situat în Bucureşti.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că la data de 2 august 2001 prin notificare adresată Primăriei Municipiului Bucureşti au solicitat, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură a apartamentului menţionat, preluat în mod abuziv de Statul Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Au mai precizat reclamanţii că notificarea nu a fost soluţionată prin dispoziţie motivată în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Ulterior (fila 19 dosar nr. 1290/2003) reclamanţii şi-au completat acţiunea în sensul că au chemat în judecată şi Prefectura Municipiului Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice şi au solicitat, în subsidiar să le fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Au arătat reclamanţii că, în temeiul Decretului nr. 223/1974 cota de ½ din imobil a fost preluată, prin dispoziţie administrativă din 7 iunie 1983 fără plată iar cealaltă cotă de ½ prin dispoziţie administrativă din 5 decembrie 1984, cu plată, în patrimoniul Statului Român.
Au precizat reclamanţii că au adresat Prefecturii Municipiului Bucureşti notificare prin care au solicitat ca, în măsura în care apartamentul nu poate fi restituit în natură, să le fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 815 din 17 septembrie 2003 a respins acţiunea, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General ca, fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a arătat că acţiunea în revendicare nu poate fi formulată decât împotriva acelor persoane care deţin imobilul şi s-a precizat că pârâţii nu au această calitate întrucât în condiţiile Legii nr. 112/1995 la data de 24 septembrie 1996 apartamentul a fost înstrăinat către D.C. şi D.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 246 din 20 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanţii N.L. şi N.R.M. împotriva sentinţei civile nr. 815 din 17 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, cu motivarea că just prima instanţă a reţinut că imobilul nu se mai află în posesia pârâţilor.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 246 din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recurs reclamanţii N.L. şi N.R.M., au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, că: 1. fără a se analiza motivele de apel greşit s-a constatat, de către tribunal, nulitatea "precizării de acţiune", pentru lipsa obiectului; şi, din acest motiv, cauza nu a fost soluţionată în contradictoriu cu Prefectura Municipiului Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice; 2. eronat s-a considerat că nu au calitate procesuală pasivă Primăria Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General.
Curtea urmează să admită recursul ca fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 287 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cererea de apel va cuprinde, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul. Alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că această cerinţă poate fi împlinită până la cel mai târziu prima zi de înfăţişare.
Este socotită ca prima zi de înfăţişare, conform art. 134 C. proc. civ., aceea în care părţile legal citate, pot pune concluzii.
Pentru primul termen acordat în cauză, 9 ianuarie 2004, apelanţii, legal citaţi, nu au fost prezenţi şi nici nu au putut pune concluzii întrucât instanţa a încuviinţat, prin încheiere interlocutorie, în temeiul art. 156 C. proc. civ., acordarea unui nou termen, pentru lipsă de apărare.
Ca atare, prima zi de înfăţişare în apel a fost la data de 20 februarie 2004 când apelanţii au fost legal citaţi, şi au fost reprezentaţi de avocat care a depus motivele de apel.
Considerând greşit că motivele de apel au fost depuse peste termen, instanţa a aplicat eronat sancţiunea decăderii, nu a cercetat niciunul din motivele de apel formulate de reclamanţi.
Cu prilejul rejudecării urmează să se pună în discuţie părţilor calificarea juridică a acţiunii formulate de reclamanţi faţă de împrejurarea că aceştia au precizat, în cererea de chemare în judecată, completată că au notificat, în temeiul Legii nr. 10/2001 Primăria Municipiului Bucureşti şi Prefectura Municipiului Bucureşti şi au solicitat, în condiţiile acestui act normativ, în principal, restituirea în natură a imobilului în litigiu iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin încheierea din 21 mai 2003 a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Prefecturii Municipiului Bucureşti şi a Ministerului Finanţelor Publice faţă de care prima instanţă a omis să se pronunţe prin hotărâre.
În raport de temeiul juridic invocat, după stabilirea corectă a părţilor din prezentul litigiu, cu respectarea principiului disponibilităţii urmează să se pună în discuţia acestora excepţia calităţii procesuale pasive în raport de fiecare pârât.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii N.L. şi N.R.M. împotriva deciziei civile nr. 246 din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1110/2004. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1117/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
