ICCJ. Decizia nr. 1125/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1125
Dosar nr. 40366/1/2004
nr. vechi 17662/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Prin Decizia civilă nr. 1027 A din 18 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a respins ca nefondat apelul contestatoarei B.M.R. împotriva sentinţei civile nr. 228 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Giurgiu, potrivit căreia s-a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare a hotărârii nr. 6/2003 a Prefecturii judeţului Giurgiu privitoare la notificarea în legătură cu despăgubiri băneşti pentru imobilul demolat, situat, în prezent, în comuna Răsuceni, judeţ Giurgiu.
În motivarea hotărârii sale, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu s-a dovedit că autorul apelantei era proprietarul imobilului la data când a fost deposedat de stat.
În acest sens s-a apreciat că nu e suficient borderoul întocmit cu ocazia recensământului agricol şi al populaţiei din ianuarie 1848, actul neîndeplinind condiţiile art. 22.1 lit. d) din HG 498/2003.
În modul prezentat s-a considerat că apelanta-contestatoare nu este persoana îndreptăţită în condiţia Legii nr. 10/2001.
Împotriva susnumitei decizii a curţii de apel, a declarat recurs contestatoarea B.M.R. ce, invocând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susţine greşita aplicabilitate a legii. Astfel, menţionează că Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 consideră ca act doveditor al dreptului de proprietate în sensul art. 22.1 lit. g) şi h) „orice alte înscrisuri ..." sau „declaraţii notariale date de persoana care se consideră îndreptăţită pe propria răspundere ...".
Or, apreciază aceeaşi recurentă, borderoul invocat îndeplineşte cerinţele legii, sens în care menţionează expres art. 22.1, lit. d) din HG 498/2003, în situaţia în care actul emană de la o autoritate a vremii; actul atestă, de altfel, că proprietatea aparţinea tatălui său, N.P., fapt confirmat şi de fişa din care acesta era caracterizat drept chiabur.
Deliberând asupra recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că acesta este întemeiat pentru următoarele raţiuni:
Excluderea, pentru argumentele prezentate, a recurentei-contestatoare din rândul persoanelor îndreptăţite în înţelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001, este o soluţie greşită, dată de instanţele anterioare, deoarece, în interpretarea acestei legi, se arată în HG 498/2003 referitoare la Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, respectiv la art. 22.1 că printre actele doveditoare ale proprietăţii sunt actele juridice translative de proprietate care atestă deţinerea proprietăţii de către o anume persoană şi orice alte asemenea acte care permit, în final, preluarea abuzivă în condiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) din legea menţionată.
În speţă, borderoul, întocmit cu ocazia recensământului agricol şi al populaţiei din anul 1848, coroborat cu fişa în care autorul recurentei-contestatoare este etichetat „chiabur", poate conduce la atestarea unei astfel de proprietăţi.
În cauză, însă, era necesar a stabili, prin toate mijloacele de probă admise de lege, când şi în ce condiţii s-a preluat proprietatea imobiliară pentru a desprinde caracterul abuziv al trecerii la stat al acesteia.
Totodată era util a se stabili care era destinaţia proprietăţii preluate pentru a verifica normele juridice aplicabile cauzei, pentru a nu mai discuta că nu se cunoaşte cine este actualul deţinător al acestor proprietăţi.
De altfel, în cauză trebuie să se statueze asupra regimului juridic aplicabil în situaţia unei exploatări agricole sau preluări de teren de către stat.
Pentru a se lămuri toate aceste situaţii ce ţin de cercetarea fondului cauzei, care n-a fost abordată de instanţa precedentă, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., tocmai pentru ca recurenta-contestatoare să fie legitimată corect procesual ca persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001 şi a se dispune în consecinţă.
De aceea se va admite recursul şi se va casa Decizia instanţei de apel, cu trimiterea cauzei, urmând ca instanţa de trimitere să aibă în vedere şi celelalte critici din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea B.M.R. împotriva deciziei civile nr. 1027/A din 18 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1553/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 131/2004. Civil → |
|---|
