ICCJ. Decizia nr. 10720/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10720
Dosar nr. 18103/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa 317 din 12 martie 2004 Tribunalul Timiş a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de C.P. împotriva Primăriei Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, prin care contestatorul a solicitat anularea dispoziţiei 2476 din 8 decembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Timişoara ca fiind nelegală şi netemeinică, şi obligarea Consiliului local la plata sumei de 20.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri pentru lucrările de amenajare a imobilului, situat în Timişoara.
În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că socrul său T.J. a cumpărat de la W.C. şi G. la data de 28 martie 1962 printr-un înscris sub semnătură privată cu preţul de 35.000 lei imobilul de la adresa de mai sus, care nu avea destinaţie de locuinţă ci de atelier. Pentru că la acea vreme imobilul era cuprins în planul de sistematizare al Municipiului Timişoara, nu a fost posibil o întabulare a dreptului de proprietate al cumpărătorului. După preluarea folosinţei, cumpărătorul a efectuat amenajarea imobilului ca locuinţă şi l-a folosit ca atare până în 1952, când a fost trecut în proprietatea statului de la persoana, respectiv vânzătorul care figura în C.F.
Pentru a pronunţa sentinţa, Tribunalul Timiş a reţinut că nici reclamantul şi nici socrul său nu au calitatea de proprietari tabulari, aspect evidenţiat chiar în conţinutul contestaţiei, pentru a fi calificaţi ca persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia 1287 din 8 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul contestatorului C.P., reţinând în plus faţă de instanţa de fond că reclamantul nu a administrat dovezi suplimentare care să-i justifice calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii, iar faptul că socrul reclamantului a cumpărat imobilul printr-un act sub semnătură privată, nu-i conferea contestatorului dreptul de a solicita despăgubiri, pentru lucrările de amenajare, în temeiul Legea nr. 10/2001.
În motivarea recursului declarat în termen şi fondat în drept pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., C.P. arată în esenţă că în mod abuziv i s-a refuzat întabularea dreptului de proprietate, şi că după scoaterea sa forţată din imobil, fără a primi despăgubirile aferente lucrărilor de amenajare şi îmbunătăţire, imobilul a fost atribuit altor persoane respectiv B.C. şi G. care şi-au întabulat dreptul de proprietate.
În consecinţă, recurentul a solicitat casarea celor două hotărâri şi acordarea unor despăgubiri în sumă de 20.000 dolari SUA.
Recursul este nefondat.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond şi apoi aceea de recurs, reclamantul contestator nu are calitatea de persoană îndreptăţită în temeiul art. 3 şi art. 4 din Legea 10/2001, deoarece nici acesta în mod direct şi nici prin legitimarea succesorală a socrului său T.J. nu are vreun drept de proprietate asupra imobilului. Simplul înscris sub semnătură privată în temeiul căruia socrul contestatorului pretinde că a dobândit proprietatea imobilului nu are efecte translative în privinţa acestui drept în lipsa întabulării în C.F., care, în sistemul Legii 115/1938, în vigoare la data antecontractului are valoare constitutivă.
De fapt, aşa cum rezultă din probele administrate şi din recunoaşterile recurentului, proprietarii vânzători ai imobilului către socrul acestuia, au înstrăinat acelaşi imobil unor terţe persoane, care şi-au întabulat dreptul de proprietate dobândit prin cumpărare, de la care ulterior statul l-a şi preluat.
În aceste condiţiuni, corect instanţele au reţinut că dispoziţia 2476/2003 a Primarului Municipiului Timişoara este legală.
Mai mult, din conţinutul notificării, contestaţiei, a apelului şi recursului, rezultă că Petru Contra solicita în subsidiar, contravaloarea lucrărilor de amenajare şi îmbunătăţire a imobilului şi nu imobilul ca atare, deci îşi valorifica un drept de creanţă, care excede obiectului de reglementare al Legii 10/2001 care se referă la măsurile reparatorii, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi nu la drepturile de creanţă faţă de stat .
Prin perspectiva acestor considerente recursul declarat de C.P. va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.P. împotriva deciziei nr. 1287 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 131/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10704/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
