ICCJ. Decizia nr. 1177/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1177/2004
Dosar nr. 1979/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 13 martie 2000 reclamanţii, în contradictoriu cu statul român, prin Consiliul local comunal Ditrău şi F. au revendicat imobilul situat în comuna Ditrău str. Puşcaş Tivadar, compus din teren de 20 arii şi casă de locuit, înscris în CF 678, nr. top. 2443 şi 2444 pe numele antecesoarei lor L.M., căsătorită B., imobil preluat fără titlu de stat.
Prin sentinţa civilă nr. 731 din 12 octombrie 2000 a fost obligată Cooperativa de consum Ditrău să predea imobilul (casa şi 1938 mp teren), a dispus evacuarea pârâtei şi a respins acţiunea faţă de D.G.F.S. Harghita şi cererea de intervenţie a C. Ditrău.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 27/ A din 11 aprilie 2001, a admis apelurile F. şi C. Ditrău şi a trimis cauza spre rejudecare, iar, în fond, după trimitere, Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 2033 din 12 decembrie 2001.
- admite acţiunea, constatând că adresa nr. 556 din 30 iulie 2001 a F., la notificarea K., are caracterul de decizie, în sensul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,
- că aceasta echivalează cu un refuz de restituire a imobilului,
- a anulat această „decizie" şi a obligat pârâta F. să predea imobilul către reclamanţi.
În apel, prin Decizia civilă nr. 104/ A din 23 decembrie 2002, s-a admis apelul declarat de F., a fost schimbată, în tot, sentinţa şi s-a respins acţiunea ca nefondată, reţinând, în esenţă, că
- reclamanţii nu au dovedit titlul asupra construcţiei în persoana antecesorilor lor,
- consiliul local atestă că proprietarul imobilului este C. Ditrău,
- iar proprietarul tabular al terenului a decedat în 1928, nefiind identificat titularul la data preluării imobilului în anul 1948, astfel că
- acest imobil nu a fost preluat din proprietatea autorilor reclamanţilor
Contra deciziei aceştia au declarat recurs, pe temeiurile din art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. (au renunţat la pct. 10 şi 11 C. proc. civ.), susţinând că
- hotărârea cuprinde motive contradictorii relative la dreptul de proprietate al autorilor reclamanţilor asupra imobilului în litigiu,
- a nesocotit probele care atestă că autorii lor au edificat construcţiile, iar terenul este înscris în C..F. pe numele L.M., unul din antecesori, decedată în 1928.
2. Recursul reclamanţilor este nefondat.
2.1. Situaţia juridică a imobilului.
În Cartea funciară apare ca proprietar tabular numai L.M. cu teren de 1938 mp (înscrisă în anul 1910 şi, apoi, 1913 când s-a căsătorit cu B.I.). Nu există menţiuni asupra construcţiilor.
Din extrasul emis de Arhivele Harghita rezultă că în C.F. 678 Ditrău nu apar numerele topo 2443, 2444 pentru 1938 mp, la dezbaterea succesiunii defunctei L.M.
Din certificatele de moştenitor nr. 446/1978 şi nr. 179 din 10 aprilie 1991 în C.F. nr. 678 Ditrău, de asemenea, nu apar numerele top 2443 şi nr. 2444, astfel că este îndoielnică transmisiunea succesorală a bunului litigios.
Nu s-au administrat probe relative la dezbaterea succesorală în urma defunctei L.M., decedată la 7 noiembrie 1928, în termenele şi după procedura prevăzută de codul civil, în vigoare şi la acea dată în Ardeal, inclusiv în Ditrău – Harghita.
Pentru perioada 1928 - 1948, timp de 20 de ani nu s-au probat exerciţiul dreptului de proprietate de către succesori ori acte de acceptare a succesiunii, expresă sau tacită, acte de administrare şi de conservare a terenului sau de edificare a construcţiilor.
2.2. Cooperativa de Consum, care a utilizat din anul 1948 imobilul cu destinaţia de spaţiu comercial, a efectuat reparaţii şi extinderi, ce au dus la schimbarea sa substanţială, transformându-l esenţial, în raport şi cu destinaţia dată. Astfel, în baza autorizaţiei nr. 190/1979 s-au efectuat următoarele construcţii:
- o terasă exterioară deschisă pe o suprafaţă de 50,85 mp, care constituie placa superioară din prefabricate din beton armat al.
- cramei astfel amenajate;
- o extindere în sistem constructiv asemănător cu cel al construcţiei iniţiale cu SC de 40,2 mp, subsol şi parter cu destinaţia de bucătărie a restaurantului,
- s-a executat confortizarea restaurantului amenajat în clădirea existentă,
- recompartimentarea acestuia şi amenajarea celor 4 saloane, a grupurilor sanitare, sobe de încălzit, vestiare de personal,
- magazie cu garaj ş.a., aşa cum se relevă în raportul de expertiză tehnică şi în schiţa anexă, precum şi în planşele fotografice. Anterior s-au mai efectuat şi alte multiple lucrări de amenajare (conform proiectului şi documentaţiilor din dosar.
2.3. C. Ditrău relevă că imobilul l-a cumpărat în 1938 de la F.A. şi l-a folosit până în 1948, când a fost preluat de stat abuziv, că a făcut „o serie de investiţii", astfel că „imobilul este complet refăcut faţă de starea iniţială"; prin urmare, în perioada 1928 - 1948 autorii reclamanţilor nu l-au utilizat sau administrat, astfel că bunul litigios nu a făcut obiectul dezbaterii succesorale.
2.4. Cu extrasul nr. 119/G – 5414 din 4 aprilie 1930 se face dovada că s-a deschis succesiunea „soţiei lui B.Ş. născută L.M., decedată în Ditrău la 7 noiembrie 1928", la pct. 1 fiind „Active. 1.1. imobile cuprinse în cartea funciară, nr. 673 din Ditrău nr. top 2949-2951", astfel că nu se identifică nr. topo 2443 - 2444 indicate de reclamanţi. Prin ordonanţa (în extras) s-a deschis procedura succesorală şi s-a cerut moştenitorilor să achite taxele succesorale, dar nu s-a probat efectuarea procedurii şi eliberarea certificatului de moştenitor.
În atare situaţie, reclamanţii, care se legitimează cu vocaţie succesorală, nu au probat titlul de proprietate al autorilor, situaţia relevată fiind de natură a pune în discuţie şi incidenţa art. 724 C. civ., relativ la succesiunea vacantă cu aspectele sale privind noul titular al dreptului de proprietate.
2.5. Drept consecinţă, pentru a beneficia de măsurile prevăzute de Legea nr. 10/2001, temei legal pe care reclamanţii şi-au recalificat acţiunea lor iniţială, trebuia să rezulte, fără îndoială, că autorii lor au fost titularii dreptului de proprietate, că bunurile în litigiu le-au aparţinut şi că preluarea s-a făcut de la aceştia, nefiind suficientă dovada calităţii succesorale şi a dreptului asupra terenului până la 7 noiembrie 1928, a unuia din autori.
Nu este lipsită de relevanţă şi apărarea pârâtei F., în acord cu susţinerea Primăriei Ditrău, că bunul nu a intrat niciodată în patrimoniul statului, ci, fiind lipsit de administrare, a fost utilizat şi, apoi, reconstruit şi amenajat, timp de peste 30 de ani, invocând uzucapiunea prevăzută de art. 1898 C. civ.
Aşa fiind, instanţa de apel a dat o justă şi completă apreciere a probelor, pe care le-a interpretat corect şi în acord cu dispoziţiile din Legea nr. 10/2001, recursul fiind, deci, nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii K.T., B.A., B.A., K.E., C.V., B.I., B.J., N.I. şi B.M. împotriva deciziei nr. 104/ A din 23 decembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1175/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1179/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
