ICCJ. Decizia nr. 1175/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1175/2004
Dosar nr. 1331/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 26 iulie 2002, reclamanţii S.A. şi S.L. cu domiciliul în Germania, prin împuternicit V.V. au chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Primăria municipiului Reşiţa, pentru a fi obligat să le restituie în natură garajul situat în Reşiţa str. Petru Maior, de care au fost deposedaţi în mod abuziv.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că în perioada când aveau cetăţenia română şi locuiau în Reşiţa, şi-au construit apartamentul nr. 10 – C.F. 4338 şi garajul 5 - CF 4343, bunuri pe care le-au deţinut până la plecarea din ţară, după care prin Decizia nr. 90 din 23 februarie 1982, apartamentul a trecut fără plată în proprietatea statului, iar în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 169/1994 din 25 februarie 1994, R.A. P. – O.C.V.L. Reşiţa a vândut chiriaşului acest apartament, precum şi garajul, deşi acesta din urmă figura în cartea funciară ca fiind proprietatea lor. Pentru apartament, au depus dosarul de despăgubiri la Prefectura Caraş Severin, iar în privinţa garajului Primăria municipiului Reşiţa le-a respins cererea de restituire în natură, prin dispoziţia nr. 1541 din 11 aprilie 2002 emisă ca urmare a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 cu motivarea că imobilul a fost vândut în condiţiile sentinţei civile nr. 4716 din 9 decembrie 1993 a Judecătoriei Reşiţa.
Tribunalul Caraş-Severin investit cu soluţionarea cauzei, a pronunţat sentinţa civilă nr. 3195 din 22 noiembrie 2002 prin care a admis acţiunea şi a dispus în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură către reclamanţi a garajului înscris în C.F. 4343 Reşiţa Română, precum şi desfiinţarea deciziei nr. 1541/2002 emisă de Primăria municipiului Reşiţa.
A reţinut tribunalul, că garajul se află doar în posesia altor persoane, întrucât, în cartea funciară nu a operat nici un transfer de proprietate (în C.F. nr. 4343 Reşiţa Română unde se află înscris garajul nr. 5 figurează ca proprietari reclamanţii S.A. şi L.) şi că, în sentinţa civilă nr. 4716 din 9 decembrie 1993 a Judecătoriei Reşiţa prin care s-a admis acţiunea chiriaşilor împotriva Statului Român prin Consiliul local al municipiului Reşiţa şi R.A. P. Caraş Severin, aceasta din urmă fiind obligată în temeiul Decretului-Lege nr. 61 din 7 februarie 1990 să încheie cu reclamanţii (chiriaşi) contract de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 10, nu se face nici o referire la garaj.
Apelul Primăriei municipiului Reşiţa a fost admis prin Decizia nr. 18 din 21 februarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă. Sentinţa civilă nr. 3195 din 22 noiembrie 2002 a fost schimbată în tot şi rejudecând, curtea a respins cererea formulată de reclamanţi privind desfiinţarea Dispoziţiei nr. 1541/2002 emisă de Primăria Reşiţa de respingere a cererii de restituire în natură a garajului înscris în CF 4343 Reşiţa-Română.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea a reţinut în esenţă că primăria nefiind deţinătoare a garajului, vândut foştilor chiriaşi nu poate fi obligată la restituirea în natură a acestuia.
Reclamanţii au declarat recurs împotriva deciziei şi au solicitat modificarea acesteia, în sensul de a fi menţinută sentinţa instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Fără a indica vreunul din motivele de recurs prevăzute la pct. 1 - 10 ale art. 304 C. proc. civ., recurenţii susţin, că prin Decizia recurată, instanţa de apel a încălcat prevederile Legii nr. 10/2001 şi Normelor de aplicare a acesteia, care garantează restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv.
Recursul este nefondat.
Reclamanţii, în temeiul Legii nr. 10/2001, au notificat Primăria municipiului Reşiţa pentru restituirea în natură a garajului nr. 5 înscris în C.F. nr. 4343 Reşiţa - Română nr. top.200/3/52/i/5/S/XV trecut în proprietatea statului ca urmare a Decretului nr. 223/1974. Prin dispoziţia nr. 1541 din 11 aprilie 2002, primăria a respins cererea şi a făcut ofertă de despăgubiri în echivalent, cu motivarea că garajul a fost vândut invocând prevederile art. 2 lit. g) şi art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 169/1994 încheiat la 18 februarie 1994 între R.A. P. Reşiţa – O.C.V.L. Reşiţa în calitate de vânzător pe de o parte şi N.T. şi E. în calitate de cumpărători (chiriaşi) pe de altă parte, apartamentul 10, boxă de 5,88 mp şi garaj situate, în Reşiţa, strada Petru Maior, au fost vândute în baza Decretului-Lege nr. 61 din 7 februarie 1990.
Aşadar la data notificării, pârâtul statul român reprezentat prin Primăria Reşiţa nu mai avea calitate de deţinător, în sensul art. 20 alin. (3) şi respectiv art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi atare nu era în măsură să restituie imobilul în natură. Deţinătorii garajului erau foştii chiriaşi ai apartamentului care, aşa cum s-a menţionat dobândise dreptul de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 169/1994, titlu a cărui nevalabilitate nu s-a cerut a fi constatată.
Într-adevăr, în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptăţită, poate promova acţiune în constatarea nulităţii actelor juridice de înstrăinare, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legii.
În speţă, reclamanţii nepromovând o asemenea acţiune, noul deţinător, în sensul legii posedă garajul în baza unui titlu necontestat, aşa încât Dispoziţia nr. 1541/2002 a Primarului municipiului Reşiţa este legală, primăria neputând fi obligată la restituirea în natură.
În consecinţă, motivele de recurs nu pot fi reţinute, Decizia pronunţată de instanţa de apel fiind legală şi temeinică.
Motivele de recurs în completare fiind depuse peste termenul legal, nu mai pot fi analizate.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii S.A. şi S.L. împotriva deciziei nr. 18 din 21 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1171/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1177/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
