ICCJ. Decizia nr. 1219/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1219
Dosar nr. 28248/1/2004
8693/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 iulie 2003 S.R.M. a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca şi pe Primarul municipiului Cluj-Napoca, cerând, în baza Legii nr. 10/2001, anularea dispoziţiei nr. 2177 din 10 iunie 2003 şi obligarea pârâţilor la măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate şi terenul ocupat de blocuri de locuinţe, bunuri identice cu imobilul din Cluj-Napoca, expropriat prin Decretul nr. 148/1989.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 71 din 27 ianuarie 2004, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 955 din 22 aprilie 2004, a respins apelul reclamantului, cu motivarea că reclamanta a beneficiat de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 1/2000.
Împotriva deciziei din apel reclamanta a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că soluţia instanţelor de fond a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 în temeiul cărora, datorând întoarcerea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru bunurile expropriate, are dreptul la valoarea reală a construcţiilor demolate şi a terenului care nu poate fi restituit în natură.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 11 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001 art. 2 cel îndreptăţit are dreptul la măsuri reparatorii pentru construcţiile expropriate şi demolate, precum şi pentru terenul expropriat care nu poate fi restituit în natură. În primul caz este avută în vedere valoarea stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului. În al doilea rând, măsurile reparatorii sunt datorate în limita valorii de piaţă la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. În ambele cazuri se scade valoarea actualizată a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcţii, din valoarea corespunzătoare a părţii din imobilul expropriat care nu se poate restitui în natură [alin. (7)].
În speţă, drepturile reclamantei sunt circumscrise limitelor legale arătate, dar, în recurs, ele nu pot fi cuantificate, datorită insuficienţei elementelor probatorii necesare, determinate în condiţii de contradictorialitate. Faptic, în raport de obiectul material al exproprierii, se impune identificarea a ceea ce s-a restituit în natură şi ce rămâne supus reparării prin echivalent. Apoi, este necesar să fie stabilită, conform art. 11 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 10/2001 (22), valoarea măsurilor reparatorii în echivalent, cu deducerea valorii actualizate a despăgubirilor primite în momentul exproprierii (alin. 7).
Aşa fiind, în baza art. 312, art. 313 şi art. 314 C. proc. civ., se impune admiterea recursului şi casarea ambelor hotărâri cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru o nouă judecată.
Instanţa de trimitere va ţine seama de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.R.M. împotriva deciziei civile nr. 955/A din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 71 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului Cluj şi trimite cauza la Tribunalul Cluj pentru judecarea pe fond a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1228/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1019/2004. Civil → |
|---|
