ICCJ. Decizia nr. 1262/2004. Civil. Drepturi salariale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1262/2004
Dosar nr. 5576/2003
Şedinţa publică din 12 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 iulie 2003, C.C. a chemat în judecată pe A.C.S. F.C.D. cu sediul în municipiul Bucureşti, pentru a fi obligat să-i plătească suma de 9000 dolari S.U.A. cu titlu de drepturi salariale cuvenite pentru munca prestată în temeiul contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 185 din 5 iunie 2002.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 3063 din 1 septembrie 2003 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Târgu Jiu, judeţul Gorj, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. proc. civ., deoarece reclamantul îşi are domiciliul în circumscripţia acelei instanţe.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că textul art. 284 alin. (2) C. proc. civ., instituie o competenţă teritorială alternativă, în favoarea reclamantului, astfel încât in favorem alegerea instanţei revine acestuia din urmă. Drept urmare, Tribunalul Bucureşti fiind corect sesizat în primă instanţă, fără temei şi-a declinat competenţa.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Rezultă că textul, prin termenii imperativi pe care îi întrebuinţează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competenţă teritorială exclusivă, şi nu alternativă, astfel încât părţile nu au posibilitatea de a stabili competenţa altei instanţe. Măsura nu este in favorem, cum pretinde reclamantul, deoarece ar însemna o renunţare la un drept procesual ceea ce, în interesul protecţiei salariaţilor, ca principiu axiomatic al legislaţiei muncii, art. 38 C. muncii, interzice cu desăvârşire.
Cum alegerea instanţei revine reclamantului numai în cazurile de competenţă teritorială alternativă (art. 12 C. proc. civ.), se constată că declinatorul de competenţă recurat, făcând aplicaţia corectă a dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, are o justă fundamentare legală şi nu sunt motive pentru a fi reformat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva sentinţei civile nr. 3063 din 1 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1259/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1261/2004. Civil. Legea nr. 10/201. Recurs → |
|---|
