ICCJ. Decizia nr. 1362/2004. Civil. REVENDICARE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1362
Dosar nr. 8573/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2003 sub nr. 4959 pe rolul Judecătoriei Iaşi reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Iaşi solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 1005 mp teren situat în Iaşi, solicită şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
La data de 3 septembrie 2003 pârâta a formulat o cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamantului să-i plătească 1.500.000.000 lei reprezentând contravaloarea construcţiei ridicată pe terenul în litigiu şi să i se acorde şi un drept de retenţie până la plata acestei sume.
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 8591 din 3 noiembrie 2003 a admis acţiunea formulată de către reclamant şi a obligat pârâta să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 1005 mp teren situat în Iaşi.
A obligat pârâta la plata sumei de 2.703.000 lei cheltuieli de judecată.
A disjuns cererea reconvenţională de acţiunea principală şi a declinat competenţa soluţionării ei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada cu actele depuse că este proprietarul terenului revendicat în suprafaţă de 1005 mp, iar acest teren este ocupat de către pârâtă care nu are nici un titlu de proprietate şi în consecinţă în baza art. 480 C. civ., a admis acţiunea reclamantului.
Cererea reconvenţională fiind depusă cu mult după prima zi de înfăţişare, a fost disjunsă.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 111 din 28 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul formulat de către pârâtă împotriva hotărârii instanţei de fond reţinând că în mod legal şi temeinic, raportat la dispoziţiile art. 480 C. civ. şi având actele depuse la dosar, instanţa de fond a admis acţiunea pentru revendicarea terenului.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională a apreciat că deoarece a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 119 alin. (3) C. proc. civ., şi având în vedere şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. instanţa de fond în mod corect a dispus disjungerea ei de acţiunea principală.
Împotriva acestei hotărâri a instanţei de apel pârâta SC T. SA Iaşi a formulat recurs invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi art. 304 C. proc. civ.
Recurenta susţine în motivarea recursului că instanţa de apel nu a avut în vedere că pe terenul în litigiu, ea a edificat o serie de construcţii absolut necesare pentru buna desfăşurare a activităţii sale şi că pe acest teren se află o serie de active ca de exemplu „decantorul de apă" construite pentru asigurarea condiţiilor legale privind protecţia mediului.
Recursul este nefondat.
Astfel este de reţinut că temeiul de drept al acţiunii formulate de către reclamant este art. 480 C. civ., acţiunea acestuia fiind o acţiune în revendicarea terenului în suprafaţă de 1005 mp situat în tarlaua 7, parcela 448/1 Iaşi.
Acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva posesorului neproprietar.
Reclamantul din prezenta cauză a făcut dovada calităţii sale de proprietar prin titlul de proprietate nr. 186401 din 3 februarie 2003 eliberat în baza deciziei civile nr. 135 din 24 septembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi (prin care s-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei pentru suprafaţa de 1005 mp); în schimb pârâta care ocupă terenul în litigiu nu are nici un titlu.
În consecinţă instanţele de fond şi apel au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 480 C. civ.
Hotărârea pronunţată de către instanţa de apel este amplu motivată cuprinzând motivele pe care se sprijină, în consecinţă nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondată.
Faţă de temeiul de drept al acţiunii şi faţă de cadrul juridic în care cauza a fost soluţionată, nici celelalte susţineri care se referă la netemeinicia acţiunii şi care au fost invocate în baza art. 3041 C. proc. civ. nu sunt fondate.
În acest sens este de reţinut că pretenţiile pârâtei formulate în cererea reconvenţională nu au putut fi discutate pentru că cererea a fost depusă după termenul imperativ prevăzut de art. 119 alin. (3) C. proc. civ., care indică că depunerea cererii reconvenţionale „se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
În consecinţă, instanţa a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.135 C. proc. civ. şi a dispus soluţionarea cererii reconvenţionale neexistând un acord al reclamantului pentru soluţionarea acestora împreună.
Este posibil deci ca în această cerere reconvenţională în care se judecă separat pretenţiile pârâtei acestea să fie soluţionate, dar în cauza de faţă ele nu mai pot fi soluţionate nemaiexistând cadrul procesual.
Astfel fiind faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA împotriva deciziei civile nr. 111 din 28 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1359/2004. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1193/2004. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
