ICCJ. Decizia nr. 1359/2004. Civil. Ordonanta presedentiala. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1359/2004
Dosar nr. 5230/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Braşov, reclamanta B.G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.N., ca prin ordonanţă preşedinţială instanţa să-i încredinţeze pentru creştere şi educare minorul B.N., până la soluţionarea definitivă a procesului de divorţ şi să fie obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere pentru minor.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 7118 din 28 august 2003, a admis cererea, a încredinţat provizoriu, pentru creştere şi educare minorul B.N., reclamantei până la soluţionarea irevocabilă a procesului de divorţ ce face obiectul dosarului nr. 5843/2003 al Judecătoriei Braşov.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorului, începând cu data de 28 august 2003 şi până la majoratul minorului.
Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 88.000 lei cheltuieli de judecată pe seama reclamantei.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a învederat că divorţul este în curs de judecată, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 6573 din 30 iunie 2003 a Judecătoriei Braşov, nedefinitivă la data soluţionării prezentei cereri, prin care minorul, rezultat din căsătoria părţilor, a fost încredinţat reclamantei.
Instanţa a apreciat că ambii părinţi au condiţii bune de creştere a minorului, dar ţinând cont de faptul că reclamanta are un serviciu care îi permite să se ocupe mai mult de minor, având în vedere şi vârsta încă fragedă a minorului, acesta a fost încredinţat provizoriu reclamantei pentru creştere şi educare până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de divorţ şi pârâtul a fost obligat la 500.000 lei pensie de întreţinere pentru minor, începând cu data de 28 august 2003 şi până la majoratul minorului sau la luarea altor dispoziţii privitor la instanţă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul B.N., invocând necitarea sa la primul termen de judecată, fapt dovedit cu adeverinţa nr. 2126 din 8 septembrie 2003 a oficiului poştal, anexată în copie, iar la termenul următor s-a aflat la mare cu copilul, ceea ce dovedeşte cu documentele anexate.
Pentru aceste considerente, recurentul a cerut admiterea recursului, constatarea nulităţii sentinţei, fiindu-i lezat dreptul la apărare, casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Criticile recurentului sunt nefondate, urmând a respinge recursul său.
Contrar susţinerilor recurentului, el a fost citat prin afişare la domiciliul său pentru primul termen de judecată din 6 august 2003, cu respectarea dispoziţiilor legale privind citarea, comunicarea citaţiei s-a efectuat prin agentul procedural al instanţei, conform prevederilor art. 86 alin. (1) C. proc. civ., nu prin poştă, ceea ce explică conţinutul adeverinţei nr. 2126 din 8 septembrie 2003 a Oficiului judeţean de poştă Braşov, care face referire la o singură trimitere înregistrată la oficiu, cea din data de 4 iulie 2003, trimitere afişată cu motivarea lipsei de la domiciliu.
Pentru termenul următor, fixat la 20 august 2003, citaţia s-a trimis prin poştă şi procedura de citare s-a îndeplinit prin afişare, întrucât recurentul nu a fost găsit la domiciliu şi tot astfel s-a îndeplinit procedura de citare şi pentru termenul de 27 august 2003, ultimul termen de judecată, când recurentul s-a prezentat în instanţă şi a cerut termen pentru apărare, cerere respinsă de instanţă.
Chiar dacă la data de 20 august 2003, recurentul nu s-a aflat în localitate şi din acest motiv nu s-a prezentat în instanţă, el îşi putea pregăti apărarea până la termenul următor din 28 august 2003, iar instanţa refuzând amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare, a făcut aplicarea prevederilor art. 156 alin. (2) C. proc. civ. şi a amânat pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise din partea recurentului.
Reţinând netemeinicia criticilor recurentului, recursul său se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul B.N. împotriva sentinţei civile nr. 7118/28 august 2003 a Judecătoriei Braşov, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1360/2004. Civil. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 137/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
---|