ICCJ. Decizia nr. 1399/2004. Civil. Revendicare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1399/2004
Dosar nr. 2883/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. ÎN FAPT
1. Acţiunea şi întâmpinarea
Prin cererea înregistrată la 7 martie 2000, reclamanţii F. au cerut în contradictoriu cu pârâtul B.A.
- revendicarea suprafeţei de 60 mp teren situat în Bucureşti, str. Petre Liciu,
- obligarea pârâtului să ridice gardul edificat fără autorizaţie,
- obligarea sa la daune cominatorii de câte un milion lei pe zi de întârziere.
Reclamanţii susţin, în esenţă, că:
- au dobândit proprietatea terenului de 210 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1799 din 29 iunie 1999, iar
- pârâtul a ocupat 50 mp din teren „edificând un gard de beton", iar acesta, prin întâmpinare, arată că, prin actul nr. 4004 din 13 iunie 1996, a cumpărat terenul de 250 mp şi casa (învecinat str. Petre Liciu) ocupând, în fapt, numai această suprafaţă.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 5225 din 2 mai 2001 a Judecătoriei sectorului 4 acţiunea a fost respinsă ca nefondată, reţinând că pârâtul ocupă 249,82 mp teren ceea ce corespunde titlului său, iar reclamanţii stăpânesc, în fapt, 242 mp, deşi în titlu au 210 mp teren.
3. În apel, prin Decizia civilă nr. 2568/ A din 2 octombrie 2001, sentinţa a fost schimbată, în tot, iar acţiunea a fost admisă, considerând preferabil titlul reclamanţilor, care provine de la M.M., suprafaţa ocupată de pârât fiind de 48 mp.
Recursul pârâtului a fost respins prin Decizia nr. 1495/ R din 31 mai 2002, cu aceleaşi argumente.
4. Prin recursul în anulare, înregistrat la 30 mai 2003 se susţine că prin deciziile din recurs şi apel s-a „produs o încălcare esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, fiind şi vădit netemeinică".
Se susţine că
- părţile invocă titluri de proprietate care provin de la autori diferiţi, situaţie în care, va avea câştig de cauză cel al cărui titlu este mai bine conturat;
- în speţă, compararea trebuie făcută prin prisma drepturilor avute de autori, iar preferabil va fi titlul ce provine de la autorul al cărui drept de proprietate este de necontestat, astfel că, în raport de data şi de modalitatea de dobândire, titlul pârâtului este preferabil, fiind mai bine caracterizat;
- pe de altă parte, expertiza şi cadastrul atestă că pârâtul ocupă 248,33 mp, iar reclamanţii 242 mp, cu 32 mp în plus, iar terenul acestora nu a fost identificat, cu vecinătăţile sale şi a dimensiunii loturilor.
II. ÎN DREPT
1. Titlurile de proprietate şi autorii lor.
1.1. Reclamanţii au dobândit 210 mp teren prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1799 din 29 iunie 1999 de la vânzătoarea M.M., căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, prin ordinul nr. 1468 din 13 decembrie 1999 al prefectului şi titlul de proprietate nr. 18001 din 4 din 14 decembrie 1999 (aceasta explică actul adiţional nr. 4300 din 23 decembrie1999 între reclamanţi şi vânzătoarea M.M. în care se menţionează modul de dobândire şi titlul de proprietate din 14 decembrie 1999 al acesteia).
În procesul verbal de posesie nr. 5984 din 18 aprilie 2000 întocmit de Consiliul Local al sectorului 4 Bucureşti se arată că o suprafaţă de 48,00 mp din teren se suprapune cu imobilul de, proprietatea pârâtului B.A.
1.2. Pârâtul B.A. a dobândit 250 mp teren prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 760 din 6 mai 1996 de la vânzătorii G.G. şi C., fiind identificat prin schiţa anexă la contract.
Pe această bază el a obţinut autorizaţia nr. 19 PL din 21 octombrie 1998 pentru construcţie provizorie şi împrejmuire teren, astfel că a edificat construcţia şi a edificat gardul a cărei ridicare se cere prin acţiune.
Vânzătorii au dobândit suprafaţa de 250 mp teren prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 299 din 22 decembrie 1995 de la A.E., care, la rândul ei, l-a dobândit prin moştenire conform certificatului de moştenitor nr. 366 din 8 mai 1986, de la defuncţii T., proprietari în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 28934/1929 (confirmată prin sentinţa nr. 1104 din 6 noiembrie 1995).
În această hotărâre se arată că, în cauză s-a făcut o expertiză topometrică, din care rezultă că, suprafaţa de teren revendicată de 250 mp este liberă de construcţii şi neafectată de detalii de sistematizare.
Documentele cadastrale (hărţile, schiţele şi fişa imobilului) poziţionează clar acest teren, cu vecinătăţile şi suprafeţele respective.
2. Recursul în anulare este fondat.
2.1.Reclamanţii au dobândit, în cunoştinţă de cauză, prin contractul din iunie 1999, un teren pe care autoarea lor l-a primit ulterior vânzării, prin titlul de proprietate nr. 18001//4 din 14 decembrie 1999.
În contractul nr. 1799 din 29 iunie 1999 vânzătoarea M.M. menţionează că a dobândit terenul de 210 mp prin moştenire de la Z.E.A., decedată la 30 mai 1989, conform certificatului de moştenitor nr. 1178 din 4 decembrie 1991.
Reclamanţii au cunoscut şi situaţia juridică specială a terenului rezultată din procesul verbal de punere în posesie din 28 martie 2000, înregistrat la 18 aprilie 2000 sub nr. 5974, în baza dispoziţiilor art. 36 alin. (2) şi art. 116 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, relativă la incertitudinea vecinătăţilor şi, mai ales, menţiunea expresă privind „suprafaţa de 48 mp (din suprafaţa totală de 210 mp) care se suprapune cu imobilul (imobil redobândit în baza sentinţei civile nr. 1104 din 6 noiembrie 1995)"
2.2. Este de necontestat, aşadar, că la data dobândirii terenului de către reclamanţi terenul de 48 mp aparţinea proprietăţii pârâtului şi se afla în posesia acestuia, fiind, de asemenea, stăpânită şi anterior de autorii săi.
Într-adevăr, ambele părţi sunt titularii dreptului de proprietate asupra aceluiaşi teren în suprafaţă de 48 mp, dar titlurile lor provin de la autori diferiţi.
Actele de proprietate ale autorilor pârâtului relevă, cu certitudine, individualitatea terenului, amplasamentul acestuia, determinarea sa topografică clară, şi a vecinătăţilor, precum şi situaţia juridică neechivocă. Dreptul de proprietate şi stăpânirea succesivă de autorii pârâtului a terenului în suprafaţă de 250 mp, cu amplasamentul şi vecinătăţile stabilite cu exactitate prin prevederile cadastrale şi schiţele anexe la contractele de vânzare – cumpărare, sunt de necontestat şi anterioare momentului dobândirii proprietăţii suprafeţei de 210 mp de către reclamanţi.
Cum s-a arătat, expertiza tehnică topo şi actele cadastrale atestă că pârâtul ocupă 248,23 mp teren, iar reclamanţii 242 mp, cu 32 mp în plus faţă de titlul de proprietate.
În consecinţă, incertitudinea creată prin procesul verbal de punere în posesie din 18 aprilie 2000 a vânzătoarei M.M., după ce la 29 iunie 1999, aceasta vânduse terenul de 210 mp teren reclamanţilor, nu poate justifica soluţia instanţei de recurs, dar nici compararea titlurilor părţilor, cât timp probele tehnice şi celelalte înscrisuri atestă, fără echivoc, o altă situaţie de fapt şi juridică, astfel că reclamanţii nu pot revendica suprafaţa de 48 mp de la pârât.
Chiar şi în ipoteza susţinută de recursul în anulare, compararea titlurilor părţilor, prin analiza drepturilor autorilor acestora, titlul pârâtului apare, evident, mai bine caracterizat, nefiind afectat de nici un element de incertitudine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 1495 din 31 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, precum şi Decizia civilă nr. 2568 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
Respinge apelul declarat de reclamanţii F.P.G. şi F.M. împotriva sentinţei civile nr. 5225 din 2 mai 2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 137/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1308/2004. Civil. LITIGIU ASIGURARI SOCIALE.... → |
|---|
